Spete pretentii comerciale. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA NR. 173

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009

PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țăndăreanu

GREFIER - - -

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA reprezentată prin delegare de competență de către SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE C și pârâta SC SRL împotriva sentinței nr.203 din 1 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima, cât și la a doua strigare, a răspuns apelanta reclamantă, reprezentată de consilier juridic, lipsind apelanta pârâtă

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Curtea invocă excepția netimbrării apelului declarat de apelanta pârâtă cu taxă judiciară de timbru în valoare de 325,11 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantei reclamante.

Consilier juridic, pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata penalităților de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Invocă art.10 din contract, potrivit căruia facturile se ridică personal de către agentul economic de la Patrimoniu sau în cazul neprezentării, factura se va ridica de la șeful stației deținătoare a bunului închiriat, sub semnătură. Totodată, refuzul ridicării sau achitării facturii se va comunica în scris Diviziei Patrimoniu până la data scadenței facturii, în caz contrar considerându-se factura acceptată. Așadar, în condițiile în care pârâta nu a comunicat refuzul ridicării sau achitării, în raport de dispozițiile contractuale invocate, s-a considerat că facturile au fost acceptate la plată. Mai arată că rezilierea contractului a intervenit de plin drept la 1 februarie 2008, așa cum rezultă din adresa 62/1/198/2008 a Diviziei Patrimoniu. Solicită anularea apelului pârâtei ca netimbrat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Asupra apelurilor de față constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 20.11.2008, și precizată ulterior, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA, reprezentată legal prin delegare de competență de către Sucursala Regională de Ferate CFR C, a chemat în judecată pe pârâta SC SRL pentru a fi obligată pârâta la suma de 10.794,08 lei, din care 8.282,60 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și 2.511,47 lei penalități de întârziere, restabilirea situației anterioare, în sensul evacuării pârâtei de pe terenul în suprafață de 600 mp, poziția nr. din planul de situație al Stației Ec. - și constatarea rezilierii de drept a contractului de închiriere nr. 62/1/38/2005.

Prin sentința nr.203 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA - prin Sucursala Regională de Ferate CFR C, s-a constatat reziliat de drept contractul de închiriere nr. 62/1/38/2005 încheiat între părți, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 2 din 02 iulie 2007, s-a dispus evacuarea societății pârâte SC SRL de pe terenul în suprafață de 600 mp situat în stația CF - -, poziția, ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 62/1/38/2005, modificat prin actul adițional nr. 2/02 iulie 2007, fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 8.282,60 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de mai sus, a fost respins petitul privind penalitățile de întârziere și a fost obligată pârâta la plata sumei de 604,20 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, între reclamantă în calitate de locator și pârâtă în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 62/1/38/29.03.2005, în baza căruia reclamanta i-a închiriat pârâtei terenul în suprafață de 400 mp situat în Stația - -, poz. din studiul de amplasament, pe o durată de 3 ani, începând cu data de 7.04.2005 până la data de 06.04.2008.

Cuantumul chiriei și modalitatea de plată au fost prevăzute de părți la art. 8-13 din contract, în sensul că pârâta în calitate de chiriaș s-a obligat să plătească o chirie de 7.240.200 lei/lună fără TVA, echivalentul a 200 Euro fără TVA, valoarea în lei a chiriei urmând a se factura de reclamantă la cursul oficial al monedei de referință Euro din ziua emiterii în perioada 20-25 ale fiecărei luni pentru luna următoare, iar achitarea acesteia de către pârâtă a fi făcută în cadrul termenului de scadență până în ziua de 15 ale lunii pentru care se face facturarea conform art. 9 din contract.

Potrivit art. 18 din contract, părțile au prevăzut că nu operează tacita relocațiune în sensul că depunerea sau primirea oricăror sume de bani în contul contractului, neputând avea drept efect prelungirea sau modificarea clauzelor contractuale.

Instanța a mai reținut că între aceleași părți la data de 10 aprilie 2006 s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere sus menționat, pentru terenul situat în stația - -, poz., prin care acestea au înțeles să modifice Cap. V art.8 cu privire la chirie și modalități de plată, în sensul că, chiria a fost stabilită la 700,2 lei/lună plus TVA, respectiv 1,7505 lei/mp plus TVA, care se va indexa cu indicele de inflație ori de câte ori se depășește pragul de 5,00% al inflației, comunicat de Institutul Național de Statistică.

Totodată, prin actul adițional încheiat, la art. 8 alin. 2 părțile au convenit în sensul că "neacceptarea de către locatar a facturării chiriei indexate, atrage după sine rezilierea de plin drept a contractului de închiriere, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă", rămânând neschimbate toate celelalte clauze contractuale.

Prin ultimul act adițional nr. 2 din 2 iulie 2007 la contractul de închiriere nr. 62/1/38/2005, urmare procesului verbal de renegociere nr-/2007, s-a modificat Cap. II art. 1, referitor la "obiectul acestui contract", în sensul că s-a mărit suprafața închiriată de 400 mp la 600 mp teren situat în stația - -, poz. utilizat pentru depozitarea materialului lemnos și totodată părțile au mai modificat și Cap. V, art. 8 al.1, respectiv, chiria a fost stabilită la 1122 lei/lună fără TVA, adică 1,87 lei/mp/lună fără TVA, rămânând neschimbate celelalte clauze din contract.

Instanța a mai reținut că, în perioada iulie 2007 - ianuarie 2008 au fost emise facturi fiscale de către reclamantă reprezentând chiria și penalitățile de întârziere, facturi care nu sunt semnate și ștampilate de debitoare, ceea ce înseamnă că nu au fost acceptate la plată de aceasta și având în vedere inserarea de către părți a pactului comisoriu de ultim grad prevăzut la art. 8 al. 2 din contractul de închiriere nr. 62/1/38/2005 astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1/10 aprilie 2006 care a rămas neschimbat prin actul adițional nr. 2/2 iulie 2007 în privința acestui pact, care intervine în cazul "neacceptării de către locatar (adică pârâta) a facturii chiriei indexate", în atare situație în temeiul art. 969.civ. instanța a constatat reziliat de drept, începând cu luna iulie 2007, contractul de închiriere încheiat între părți, astfel cum a fost modificat prin cele 2 acte adiționale.

Cum pârâta nu mai poate justifica un titlu locativ pentru folosința terenului în suprafață de 600 mp ce a făcut obiectul contractului susmenționat pentru care a intervenit rezilierea de drept a acestuia, în raport de dispozițiile art. 480 Civ. pe cale de consecință, instanța a dispus și evacuarea pârâtei de pe acest teren situat în Stația - - poz..

Instanța de judecată a mai reținut că, prin faptul ocupării abuzive a suprafețelor de teren de 600 mp de către pârâtă, s-a produs reclamantei un prejudiciu constând în lipsa de folosință a acestui teren, respectiv c/val. chiriei pe care ar fi încasat-o reclamanta în situația închirierii acestei suprafețe către alte persoane.

Între fapta pârâtei de mai sus și prejudiciul suferit de reclamantă există o strânsă legătură de cauzalitate, iar vinovăția pârâtei rezultă tocmai din faptul ocupării de către aceasta fără titlu locativ începând din luna iulie 2007 terenului de 600 mp aparținând reclamantei, fiind astfel întocmite condițiile angajării răspunderii civile delictuale art. 998-999. Civ. pentru suma de 82682,60 lei reprezentând c/val. lipsei de folosință pentru aceste teren, motiv pentru care obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma arătată mai sus.

Referitor la petitul din cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere pe perioada iulie 2007 - ianuarie 2008 în sumă de 2.511,47 lei, instanța a constatat că nu există temei legal în baza căruia pârâta să datoreze această sumă, contractul de închiriere fiind reziliat de drept începând cu luna iulie 2007, motiv pentru care a respins ca neîntemeiat acest petit.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel atât reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA reprezentată prin delegare de competență de către SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE C cât și pârâta SC SRL.

Reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA reprezentată prin delegare de competență de către SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că, în perioada iulie 2007 - ianuarie 2008 au fost emise facturi fiscale de către reclamantă reprezentând chiria și penalitățile de întârziere, facturi care nu au fost semnate și ștampilate de debitoare, ceea ce înseamnă că nu au fost acceptate la plată de aceasta. Potrivit art.10 din contract "facturile se ridică personal de către agentul economic de la Patrimoniu sau în situația neprezentării, factura se va ridica de șeful stației deținătoare a bunului închiriat, sub semnătură.

Refuzul ridicării sau achitării facturii se va comunica în scris Diviziei Patrimoniu până la data scadenței facturii, în caz contrar, se va considera factura acceptată la plată de către locatar."

Pârâta SC SRL, nu a comunicat în scris Diviziei Patrimoniu refuzul ridicării sau achitării facturilor. Prin urmare au fost considerate acceptate la plată de către pârâtă.

Instanța a reținut greșit că, contractul de închiriere nr.62/1/38/2005 a fost reziliat de drept începând cu luna iulie 2007 pe temeiul neacceptării de către locatar a facturii chiriei indexate, ori prin actele adiționale semnat de către pârâtă aceasta a acceptat indexarea chiriei conform deciziei 19/1998 a directorului General al CN CF CFR Sa, procesul Verbal de nr- din 02.07.2007 și art-12 din contractul de închiriere. Rezilierea contractului a intervenit de plin drept în data de 01.02.2008, așa cum rezultă din adresa nr.62/1/198/2008 a Diviziei Patrimoniu.

Deci, pârâta datorează și suma de 2.511,47lei penalități de întârziere, și cere obligarea și la plata acestei sume.

totodată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de la fond și apel

Pârâta SC SRL a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că, reclamanta CNCFR Sa a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10794,08lei din care 8282,60lei contravaloare chirie pe perioada 01 iulie 2007 - 01 ianuarie 2008 și 2511,47lei penalități de întârziere, constatarea rezilierii de drept a contractului de închiriere, începând cu data de 01.02.2008 și restabilirea situației anterioare în sensul evacuării pârâtei. Instanța de fond a schimbat cadrul juridic în care s-a dorit soluționarea cauzei, pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut, în sensul constatării rezilierii de drept a contractului de închiriere începând cu data de 01 iulie 2007 și obligarea pârâtei la plata sumei de 82682,60lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, reținându-se în acest sens dispozițiile art.998 - 999 Civil.

O altă critică vizează pactul comisoriu la care se referă instanța și care se referă la o altă situație în care rezilierea contractului de închiriere operează de drept și fără o altă formalitate și anume; neacceptarea plății chiriei la cursul valutar al monedei de referință Euro din ziua emiterii facturii, ori din probele administrate de reclamantă, nu rezultă în nici un mod faptul că pârâta nu a achitat chiria din acest motiv. Pactul comisoriu la care a făcut referire instanța vizează rezilierea contractului de închiriere înainte de termen - 6 aprilie 2008.

Totodată, instanța de fond trebuia să stabilească dacă după această dată, pârâta mai avea folosința imobilului, dacă nu se poate pune în discuție în această situație a reînoirii contractului prin tacita relocațiune, situație în care sunt aplicabile dispozițiile legale în materia rezilierii judiciare. După stabilirea acestui lucru și având în vedere faptul că rezilierea este sancțiunea ce intervine în cazul neexecutării culpabile a unei obligații izvorâte dintr-un contract sinalgmatic, urmând a se determina în ce măsură neexecutarea contractului este imputabilă pârâtei.

Potrivit art.11 din Legea 146/1997, cu modificările ulterioare, s-a pus în vedere pârâtei SC SRL să achite taxa judiciară de timbru în valoare de 325,11 lei.

Pârâta SC SRL nu a satisfăcut această cerință a legii, deși a fost citată cu această mențiune - fila 21 dosar - astfel încât este incidentă sancțiunea anulării cererii, conform dispozițiilor art.20 alin 3 din Legea 146/1997 modificată.

Potrivit art.3 din OG 32/1995, așa cum a fost modificată, s-a pus în vedere pârâta SC SRL să achite și timbrul judiciar de 5 lei.

Întrucât pârâta SC SRL nu a achitat nici această taxă, deși a fost citat cu această mențiune -fila 21 dosar - este incidentă sancțiunea anulării cererii, conform dispozițiilor art.9 din OG 32/1995 modificată.

Apelul acestei părți se va anula ca netimbrat și nu se impune a mai fi analizat.

Apelul reclamantei se va admite pentru următoarele considerente:

Instanța greșit a constata rezilierea de drept a contractul părților în luna iulie 2007, și în funcție de aceasta a rezolvat și celelalte petite ale acțiunii.

Astfel, în art.8 din contractul părților modificat prin actele adiționale mai sus arătate, s-a prevăzut că neacceptarea de locatar a facturării chiriei indexate, atrage după sine rezilierea de plin drept a contractului de închiriere, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă. La data de 2.07.2007 între părți s-a încheiat actul adițional din care rezultă că pârâta a acceptat chiria indexată, însă începând cu luna iulie 2007 nu a mai achitat- Nici apelanta reclamantă nu a invocat neacceptarea de către pârâtă a chiriei indexate ci neplata acesteia la dată scadentă, așa cum a cosemnat în adresa nr.62/1/317/2008. Această nu echivalează cu refuzul plății chiriei indexate care să atragă rezilierea de drept a contractului ci este vorba de neexecutare a contractului care este un motiv de reziliere a contractului așa cum părțile au prevăzut în art. 21 din contract și care nu se dispune prin voința unilaterală a uneia din părți ci fie prin acordul ambelor sau, în caz de neânțelegere, de către instanță, conform dispozițiilor art.1020 și urm.civ.

Adresa emisă de către apelanta reclamantă către pârâtă cu nr.62/1/317/2008 din 22.02.2008 prin care înștiințează rezilierea de drept a contractului începând cu data de 1.02.2008, "pentru neachitarea obligațiilor financiare în termen de 30 zile", este o denunțare unilaterală a contractului contrară contractului părților și a legii. Deci în mod greșit s-a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere.

La data introducerii acțiunii, 20.11.2008, contractul părților era încetat de drept fiind încheiat pe durată determinată până la data de 06.04.2008, nefiind prelungit în mod tacit având în vedere adresa apelantei reclamante nr.62/2008, astfel că pentru acest motiv, cererea privind constatarea rezilierii de drept a contractului se impunea a fi respinsă.

Contractul fiind încetat de drept, pârâta ocupă fără drept imobilul reclamantei, motiv pentru care este întemeiată cerea de evacuare.

Cum pentru perioada iulie 2007-ianuarie 2008, pârâta nu și a executat obligația contractuală de plată a chiriei stabilită în contact, cu ultima modificare din 2.07.200, pentru care reclamanta a emis facturile nr. - din 20.07.2007, nr. - din 20.07.2007, nr. - din 20.08.2007, nr. - din 20.09.2007, nr. - din 22.10.2007, nr. - din 20.11.2007, nr. - din 20.12.2007 și nr. - din 21.01.2008, și pe care pârâta avea obligația să le ridice conform art.10 din contract, îi incumbă obligația de plată, izvorâtă din contract, conform art. 969.civ, atât pentru chiria în cuantum total de 8282,68 lei cât și pentru penalitățile de întârziere în cuantum de 2511,47 lei, calculate conform art.11 din contract.

Astfel fiind, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civ va fi admis apelul, va fi schimbată sentința în sensul celor menționate.

Fiind în culpă procesuală pârâta, în baza dispozițiilor art. 274.pr.civ. va fi obligată să-i plătească apelantei reclamante 736 lei cheltuieli de judecată la fond și 104 lei cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA reprezentată prin delegare de competență de către SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE C, cu sediul în C,--7, D împotriva sentinței nr.203 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-.

Anulează ca netimbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru fiscal apelul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în,-, M împotriva aceleiași sentințe.

Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea de reziliere a contractului nr.62/1/35/2005, constatând încetate efectele contractului la expirarea termenului.

Dispune evacuarea pârâtei din imobilul-teren în suprafață de 600 mp situat în S, str.- -,..

Obligă pârâta la 8282,68 lei chirie și la 2511,47 lei penalități.

Obligă pârâta la 736 lei cheltuieli de judecată la fond.

Obligă apelanta pârâtă SC SRL la 104 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.

PREȘEDINTE,

- -

JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

- -

Red.jud.EM/ex.4

Jud.fond

Tehnored.FS/9.08.2009

02 Octombrie 2009

Președinte:Ecaterina Moleanu
Judecători:Ecaterina Moleanu, Nicoleta Țăndăreanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Craiova