Spete pretentii comerciale. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 456/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.174
Ședința publică de la 21.04.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, în contradictoriu cu intimata - -, împotriva sentinței comerciale nr.14499/4.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin consilier juridic care depune delegație la dosar și intimata prin consilier juridic care depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, intimata prin consilier juridic depune note scrise la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin consilier juridic solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, conform motivelor dezvoltate în scris, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 14499/4.12.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.281.488 lei dobânzi legale la creanța de 63.868.041.134 lei (ROL) pe perioada februarie 2002 - august 2003 și a cheltuielilor de judecată în sumă de 27.606 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2979 din 31.05.1999 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata către reclamanta - - a sumei de 63.220.570,430 lei daune reprezentând contravaloare creanțe pe relația și cheltuieli de judecată în sumă de 647.470.704 lei, în temeiul dispozițiilor articolului 998 Cod civil, debit total 63.868.134 lei (Rol).
Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat apelul prin decizia nr. 2934/26.11.1999 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială.
Prin decizia de casare nr. 3128 din 24.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială se reține că instanța trebuia să analizeze cererea reclamantei având ca obiect dobânzi legale pentru perioada 11.02.2002- 4.08.2003, pentru care cererea nu este prescrisă.
Reclamanta a formulat cerere de executare a sentinței civile nr. 2979/31.05.1999, fiind încuviințată executarea silită prin poprire prin încheierea din 20.06.2002 a Judecătoriei Sectorului 5 - dosar nr. 700/2002.
Potrivit procesului verbal din 28.06.2002 suma datorată s-a actualizat cu indicele de inflație, executorul judecătoresc stabilind că debitul pe care Ministerul Finanțelor Publice îl are achitat creditoarei la data începerii executării este de 63.868.041 lei (Rol) la care se adaugă onorariul executorului judecătoresc de 1% din creanță, respectiv 638.680,411 lei și cheltuieli de executare avansate de creditoare, de 1.000.000 lei.
Suma totală a fost achitată prin executare silită conform extrasului de cont nr. 145/4.08.2003.
Instanța a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale la suma datorată, în condițiile în care a obținut prin executare această sumă, actualizată cu indicele de inflație, la 4.08.2003 și a apreciat ca întemeiată pretenția reclamantei față de dispozițiile articolului 43 Cod comercial reținând, totodată, culpa pârâtului în neexecutarea obligației de plată cu întârziere, aceasta nedovedind existența unei cauze exoneratoare de răspundere.
Instanța de fond a înlăturat ca neîntemeiată apărarea pârâtei în sensul că întârzierea în efectuarea plății nu îi este imputabilă, ci este imputabilă reclamantei care nu a uzat de prevederile legale privind executarea silită, motivat de faptul cp obligația se execută, în principiu, de bunăvoie de către debitor iar pârâtul a recunoscut că reclamanta "a adresat numeroase petiții Ministerului Finanțelor". Cum împrejurarea că pârâtul a avut nevoie de timp pentru declanșarea procedurilor interne de alocare a sumei, nu poate constitui un caz de exonerare, durata acestor proceduri interne fiind imputabilă pârâtului, și această apărare a fost înlăturată de către instanța de fond.
În ce privește plata actualizată a debitului cu indicele de inflație, instanța de fond a reținut că acesta reprezintă o despăgubire compensatorie acordată creditoarei-reclamante care, conform articolului 1073 Cod civil, are dreptul "la îndeplinirea exactă a obligației". Întrucât prin trecerea unei perioade de timp suma de bani recunoscută prin titlu executoriu s-a devalorizat prin acțiunea inflației, creditoarea reclamantă are dreptul la o obține executarea sumei datorate prin titlu, actualizate.
De altfel, a mai apreciat instanța de fond, prin acte normative speciale, cum ar fi, spre exemplu OG nr.5/2001 prin somația de plată, la articolul 1 alineat 2 se prevede posibilitatea actualizării sumei acordate cu rata inflației chiar în condițiile acordării de dobânzii.
Instanța a apreciat că nu se pot acorda dobânzi la cheltuielile de executare efectuate de creditoare cu executarea silită, în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada achitării acestora pentru a stabili momentul exigibilității.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr-/4.03.2008.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, motivat de faptul că, în mod greșit instanța de fond a reținut existența unui prejudiciu, prezumat de lege, în speță, reclamanta nefăcând dovada prejudiciului cauzat pentru a solicita plata de dobânzi la creanța de 63.868.041.134 lei, în condițiile în care apelantul pârât a plătit această sumă reclamantei intimate reactualizată, respectiv suma de 88.954.769.010 lei.
Apelantul a invocat argumente din practica judecătorească, respectiv decizia comercială nr. 934 din 10.03.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială prin care s-a apreciat că dobânzile prevăzute de articolului 43 Cod comercial, curg de drept atunci când datoria privește o sumă de bani, dar în măsura în care reparația s-a realizat prin plata debitului actualizat, problema acoperirii beneficiului nerealizat nu poate fi pusă decât în conformitate cu articolul 1082 Cod civil. Cum daunele compensatorii reprezintă suma de bani care se plătește de debitor creditoarei pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinire unor obligații, iar daunele moratorii reprezentând despăgubiri care se acordă creditorilor în caz de întârziere la plată a unei obligații și care se calculează din momentul trimiterii somației, rezultă, în opinia apelantului că odată cu plata reactualizată a creanței, s-a acoperit și prejudiciul reclamantei ca urmare a plății cu întârziere a debitului, deci și daunele moratorii.
În caz contrar, susține apelantul, s-ar ajunge la o dublă reparație, ceea ce reprezintă o îmbogățire fără justă cauză.
Pretențiile reclamantei se justificau, arată apelantul, numai dacă reclamanta - intimată ar fi dovedit că reparația obținută prin actualizare nu a acoperit prejudiciul creat prin întârziere.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, ci a depus note scrise, doctrină și practică judiciară.
Nu au fost solicitate probe noi în apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, contată apelul nefondat pentru următoarele motive:
Într-adevăr, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, potrivit dispozițiilor articolului 1073 Cod civil, "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligațiunii, și în caz contrar are dreptul de dezdăunare".
De asemenea, potrivit dispozițiilor articolului 1082 Cod civil, "Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
Articolul 1088 cod civil stabilește că în cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani oarecare drept daune-interese pentru neexecutare nu se poate aplica decât dobânda legală, în afară de cazurile când se aplică reguli speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate,
Aceste daune se cuvin creditorilor, fără să fie ținut a justifica despre vreo pagubă suferită.
Aceste daune interese, se arată în articolul 1088 alineat 2 Cod civil, deci și dobânda. Nu sunt debite decât din ziua chemării în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Ori, în conformitate cu articolul 43 Cod comercial, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept, din ziua când devin exigibile, fapt reținut ca atare și de către instanța de fond.
Dobânzile comerciale reprezentând daune moratorii ca urmare a neexecutării obligației de plată, în timp ce actualizarea creanței cu rata inflației reprezintă, în fapt, aducerea obligației de plată la valoarea ei reală la data plății, în caz contrar operând o îmbogățire fără justă cauză în favoarea debitorului.
Natura juridică a dobânzii este deci diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) în timp ce, cea de-a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii).
Dobânzile comerciale acordate de către instanța de fond în baza dispozițiilor articolului 43 Cod comercial curg de drept, nefiind necesară dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii, paguba fiind prezumată.
Cum atât doctrina, cât și practica judecătorească sunt unanime în a apreciat că în comercial, prin excepție de la dreptul comun astfel cum este reglementat de dispozițiile Codului civil, se pot cere și acorda cumulativ daune interese compensatorii și daune interese moratorii, în mod corect instanța de fond a admis cererea reclamantei și a obligat apelantul pârât la plata dobânzilor comerciale care curg de drept, păgubirea creditorului fiind prezumată conform articolului 43 Cod comercial, deși creanța fusese executată silit, fiind actualizată cu rata inflației, aceasta nereprezentând o dublă reparate a prejudiciului - cum, eronat, susține apelantul, ci o reparare integrală a acestuia ( a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, decizia nr. 4579/2002; decizia comercială nr. 510/12.02.1998).
Pentru aceste considerente, Curtea față de dispozițiile articolele 294-296 Cod procedură civilă respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în - B,- sector 5, în contradictoriu cu intimata - -, cu sediul în B, B- - de H, nr. 8, - sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.14499/4.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 21.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
