Spete pretentii comerciale. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.179/COM
Ședința publică de la 3 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de pârâta, domiciliată în C,-, - 3,. 16, județ C, împotriva sentinței civile nr. 332/COM/8.02.2008,pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu sediul în C,-, și intimata - pârâtă, domiciliată în C,-, -D 5B,.40, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-pârâtă reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.103/17.10.2008, intimata-reclamantă reprezentată de consilier juridic, în baza împuternicirii nr.1664/20.10.2008, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termen, legal timbrat, taxa judiciară de timbru în sumă de 1650 le, conform chitanței seria - nr.-/17.10.2008 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Având cuvântul, apărătorul apelantei, arată că având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită în conformitate cu disp. art. 138 alin. 2 și art.139 din Codul d e procedură civilă a se pune în vedere părții adverse să depună la dosar cele două înscrisuri ce stau la baza pronunțării instanței de fond, anexa 2 la contract, respectiv 25.07.2005 și 10.09.2005.
Reprezentanta intimatei, în apărare arată că va depune aceste copii.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției de tardivitate invocată de intimată.
Consilier juridic din partea intimatei - SRL susține excepția de tardivitate astfel cum a fost formulată, urmând a se reține că de La data pronunțării sentinței, 8.02.2008, apelanta a avut atitudine pasivă.
Având cuvântul, apărătorul apelantei cu privire la excepția de tardivitate arată că a făcut dovada că apelanta-pârâtă la data comunicării sentinței, 14.08.2008 se afla într-o țară arabă și la data de 20.08.2008 a plecat spre România. Termenul de apel, conform art.284 din Codul d e procedură civilă este de 15 zile de la data comunicări; nu i s-a putut comunica sentința întrucât nu era în țară; a luat cunoștință de sentință la data de 1.09.2008, cererea de apel fiind depusă în data de 4.09.2008 iar termenul de 15 zile fiind în interiorul acestui termen. Astfel apreciază că data de referință este 20.08.2008 când a plecat spre România. Pentru aceste considerente solicită respingerea excepției de tardivitate a formulării apelului.
Instanța ia dosarul în pronunțare pe excepția de tardivitate.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin sentința civila nr.4199/11.04.2007 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr- s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanta si a fost declinata competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanta - secția comercială.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a avut in vedere natura comerciala a cauzei dedusa din contractele pe care își întemeiază pretențiile reclamanta, precum si valoarea obiectului litigiului mai mare de 100.000 lei, fapt ce atrage competenta tribunalului conform dispozițiilor art.2 alin.1 lit. a Cod procedură civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanta sub nr-.
Din actele si lucrările dosarului, instanța reține urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta - SRL a solicitat obligarea paratelor si, in calitate de fidejusori, la plata sumei de 181.875,76 euro (la cursul zilei) din care 64.380,80 euro valoare debit 2005 si 117.494,96 euro penalități de întârziere aferente anului 2006 si a cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii reclamanta arata ca a încheiat la data de 26.03.2003 cu - SRL contractul de vânzare cumpărare nr.024. Ulterior, la 28.03.2003 au fost încheiate contracte de fidejusiune prin care și garantau executarea obligației stabilită prin contractul de vânzare cumpărare sus menționat.
Prin anexa 1 la contractul de vânzare cumpărare s-a stabilit ca suma de 47.314,40 euro reprezentând contravaloarea celor 28 vaci de lapte livrate către societatea debitoare urmează a fi achitate la datele scadente 30.09.2003 si 20.10.2003.
La data de 01.09.2003 societatea debitoare a achiziționat sămânță de soarelui si diafuran in valoare de 5.892,88 euro, fiind stabilite aceleași date scadente.
Pentru aceste operațiuni au fost emise facturile nr.-/09.04.2003 in valoare de 1.666.000.000 ROL si nr.-/01.09.2003 in valoare de 219.804.424 ROL, debitul total ce urma a fi achitat la datele scadente stabilite fiind de 53.207,28 euro.
Întrucât la data scadentă societatea debitoare nu a putut achita debitul, reprezentanții săi au solicitat amânarea termenului scadent pentru anul următor, drept pentru care s-a aplicat majorarea de 10% asupra cuantumului debitului. În urma acestei solicitări, cuantumul debitului a ajuns la 58.528 euro, iar ca si date scadente au fost stabilite 20.10.2004, 30.11.2004 si 30.08.2005. debitul nu a fost achitat nici la aceste date, așa încât a fost semnata o noua anexa de prelungire a datei scadente, pentru 25.07.2005 si 10.09.2005, iar asupra debitului s-a aplicat o noua majorare, acesta ajungând la 64.380,80 euro.
Cum societatea debitoare nu a înțeles sa execute obligația de plata nici în aceste condiții, reclamanta a perceput penalizări pentru aceasta perioada (365 zile x 0,5% x 64.380 euro) în valoare de 117.494,96 euro.
Deși s-a încercat recuperarea creanței de la societatea debitoare, acest lucru nu a fost posibil.
Conform art.3.1 din contractul de fidejusiune, creditorul obligației principale are dreptul sa urmărească direct pe fidejusor pentru executarea creanței, în cazul neexecutării la scadentă din partea debitorului a obligației principale, fără ca aceasta urmărire sa fie condiționată de o prealabila urmărire a debitorului principal.
În consecință, se solicita obligarea paratelor si, în calitate de fidejusori, la plata debitului de 181.875,76 euro ( la cursul zilei), conform prevederilor art.3.2 din contractul de vânzare cumpărare nr.024/26.03.2003.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1652 si urm. Cod civil.
În susținerea cererii, au fost anexate contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr.024/26.03.2003, contractele de fidejusiune încheiate la 28.03.2003 cu si, anexa nr.01 din 26.03.2003 la contractul nr.024/26.03.2003, anexa nr.02 din 01.08.2003 la contractul nr.024/26.03.2003, anexa nr.1 din 20.10.2003 la contractul nr.024/26.03.2003.
Parata a formulat întampinare prin care a invocat pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune si prematuritatea acțiunii dedusa din prevederile art.7201pr.civila. Prin încheierile motivate din 19.12.2007 si 09.01.2008 instanța a respins excepțiile invocate.
Totodata, parata a invocat excepția prematuritatea acțiunii întemeiata pe dispozițiile art.1662 cod civil si îmbogațirea făra justă cauza, excepții ce au fost calificate de instanța in ședința din 19.12.2007 drept apărari de fond.
Pe fondul cauzei, parata a susținut ca debitoarea - SRL nu datorează suma solicitata de către reclamanta, întrucat sumele imputate sub forma de majorări nu sunt facturate, prin urmare ele nu pot fi operate in contabilitate si deci nu pot fi imputate fidejusorului. În ceea ce privește debitul principal, se arata ca debitoare are ca obiect de activitate agricultura, iar in ultimii ani activitatea i-a fost afectata de calamități, acesta fiind si motivul pentru care reclamanta a acordat amânarea plății.
Legal citata, parata nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat în instanța pentru a arata mijloacele sale de apărare.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr. 332/COM/8.02.2008, Tribunalul Constanța - secția comercială admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtele și; au fost obligată pârâtele, în solidar, la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 64.380,80 EURO, reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtelor la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 117.494,96 EURO, reprezentând penalități de întârziere, ca nefondată.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 3303,11 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut următoarele:
La data de 26.03.2003 reclamanta - SRL a încheiat cu - SRL contractul de vânzare cumpărare cu plata in rate nr.024, prin care se obliga sa livreze produse de tipul si in cantitatea prevăzute în anexa la contract. Potrivit clauzei 2.3 din contract, cumpărătoarea - SRL si-a asumat obligația de a plați prețul produselor, în condițiile stipulate in anexa ce face parte integranta din contractul de vânzare cumpărare.
În anexele nr.01 si 02 din 26.03.2003 părțile au prevăzut produsele ce urmau a fi livrate de către reclamanta, cuantumul ratelor si data scadentei acestora.
În vederea garantării obligației asumata de cumpărătoarea - SRL prin contractul de vânzare cumpărare, la data de 28.03.2003 au fost încheiate doua contracte de fidejusiune, prin care paratele si se obligau, în calitate de fidejusori, sa execute obligația asumata de debitorul principal, în cazul neexecutării acesteia la termenul scadent.
In baza contractului de vânzare cumpărare nr.024/26.03.2003 reclamanta a emis factura nr.-/09.04.2003 in valoare de 1.666.000.000 ROL (curs facturare 35211lei/euro) si factura nr.-/01.09.2003 in valoarea de 219.804.424 ROL (curs facturare 37300lei/euro), debitul total fiind in cuantum de 1.885.804.424 ROL, respectiv 53.207,28 euro.
Prețul produselor nu a fost achitat la data scadenta, astfel ca părțile contractante au convenit amânarea scadenței, iar potrivit art.3.2 din contractul de vânzare cumpărare creditoarea a aplicat o majorare de 10% asupra cuantumului total al debitului.
Debitoarea - SRL a recunoscut debitul astfel cum a fost majorat, prin semnarea a doua înscrisuri denumite de parți "anexe la contract", în care se prevedeau noile date scadente si cuantumul debitului majorat.
Întrucat debitoarea nu a înțeles sa execute nici in aceste condiții obligația ce-i revenea prin contract privind plata prețului, reclamanta creditoare a procedat la executarea garanțiilor contractuale, in vederea recuperării debitului de la cei doi fidejusori - paratele în cauza si.
Pârâtele nu au contestat îndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamanta. În ceea ce privește îndeplinirea propriei obligații, parata a invocat incidența art.7 din contractul de vânzare cumpărare si contractul de fidejusiune relativ la cazul de forța majora, motivat de împrejurarea ca activitatea debitoarei principale - SRL a fost afectata de calamitați, fapt ce a determinat imposibilitatea executării obligației.
Susținerile pâratei sunt neîntemeiate, întrucât in cauza exista doua raporturi juridice obligaționale distincte, respectiv contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate si contractul de fidejusiune, între care exista o relație de accesorialitate, așa încât parata în calitate de fidejusor nu poate opune creditoarei decât acele excepții ce decurg din contractul de fidejusiune, precum si excepții referitoare la valabilitatea obligației principale si întinderea ei, nu și apărări proprii ale debitorului principal.
În acest sens, instanța retine ca potrivit art.7 din contractul de fidejusiune, forța majora apăra de răspundere, numai în măsura în care fidejusorul însuși este împiedicat sa execute obligația contractata.
Potrivit dispozițiilor art.1652 Cod civil "cel ce garantează o obligație se leagă către creditor de a îndeplini însuși obligația pe care debitorul nu o îndeplinește".
În considerarea acestor prevederi legale coroborate cu art.969 Cod civil care consacra forța obligatorie a contractului între părțile contractante, si având în vedere ca situația de fapt arătata de reclamanta este dovedita cu înscrisurile existente la dosar, paratele in calitate de fidejusori sunt îndatorate la plata debitului principal, conform art.5 din contractul de fidejusiune.
Apărările pâratei relative la prematuritatea introducerii acțiunii dedusa din prevederile art.1662 Cod civil si . fără justa cauza a reclamantei, au caracter formal, în condițiile in care potrivit clauzei 5.2 din contractul de fidejusiune parata a renunțat expres la beneficiul de discuțiune.
Cât privește cererea de acordare a penalităților de întârziere datorate conform art.3.2 din contractul de vânzare cumpărare, instanța reține următoarele:
Pentru a evalua convențional eventualul prejudiciu datorat nerespectării termenului de plata, părțile prin acordul lor de voința au înserat în contractul de vânzare cumpărare nr.024/26.03.2003 o clauza penala de 0,5% pe zi de întârziere., părțile au convenit ca în situația în care ajung la un acord privind amânarea termenului scadent, prețul produselor livrate sa fie majorat cu 10%.
Având în vedere ca cele doua clauze sunt prevăzute și au aceeași finalitate, de sancționare a debitorului aflat in întârziere, iar creditoarea a optat pentru aplicarea procentului de majorare de 10% asupra debitului inițial, în urma căreia a rezultat suma de 64.380,80 euro, instanța constata nefondată cererea de acordare a penalităților de întârziere în cuantum de 117.494,96 euro.
3. Apelul
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta care a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Se arată faptul că apelanta a fost plecata din tara in perioada 13-08-2008 pana in data de 20-08-2008 sens in care înțelege sa anexeze in copie pașaportul cu care s--a deplasat in afara tarii. Sentința a fost comunicata in data de 14-08-2008 conform ștampilei poștei Romane, a luat la cunoștința de aceasta soluție in data de 1.09.2008 când am ajuns la domiciliu, dar având in vedere data de 20-08-2008 la care a primit viza de întoarcere apreciază că apelul este depusa in termen.
In fapt arată că a formulat mai multe apărări pe cale de excepție, apărări ce au fost respinse.
În ceea ce privește prima excepție invocata prescripția dreptului ia acțiune, prin care s-a susținut că este împlinita prescripția dreptului de a solicita o obligație intru-cât reclamanta impune o creanța pretinsa prin contractul de vânzare cumpărare nr.024 din 26-03- 2003, in condițiile in care acțiunea a fost introdusa in data de 27-11-2006 astfel ca termenul de 3 ani in care putea introduce acțiunea este împlinit.
Se arată că daca instanța aprecia ca acest contract este încheiat sub condiție suspensiva iar plățile urmau a se efectua in doua rate, mai precis in data de 30-09-2003 si 20-10-2003, de asemenea prescripția extinctiva a dreptului de a pretinde o creanța este împlinit in conformitate cu prevederile art. 7, alin 3 din Decretul nr. 167/1958 ce stabilesc ca pentru dreptul sub condiție suspensiva sau cu termen suspensiv, prescripția începe sa curgă de la data când s-a împlinit condiția, termenul de prescripție fiind împlinit anterior introducerii acestei acțiuni.
Daca ne raportam la contractul de fidejusiune contract ce îmi este imputat, subsemnata am înteles sa invoc oad oua prescripție împlinita si de contractul de fidejusiune incheiat în data de 28-03-2003, astfel termenul limita pana la care reclamanta putea pretinde executarea contractuala este implinit din data de 28-03-2006, iar acțiunea ce a făcut obiectul prezentului dosar a fost introdusa in data de 27-11 -2006.
Fața de aceasta a doua prescripție se arată că instanța a omis sa se pronunțe.
Anexele ce fac obiectul clauzei suspensive nu sunt încheiate pentru contractul de fidejusiune, acestea sunt încheiate cu C si numai pentru contractul de vânzare - cumpărare nr. 024 astfel ca nefiind încheiate de apelantă nu pot fi folosite ca motive de suspendare, voința acesteia nefiind exprimata pentru a produce efecte juridice si oricum la acea data eu nu mai avea nici o calitate in societate.
Termenul de prescripție nu a fost întrerupt sau suspendat, deoarece nu a recunoscut acest debit, bani nu i-au folosit acesteia, penalitățile invocate in cuprinsul acțiunii nu au fost in nici un fel facturate si oricum toate actele si anexele prin care s-au adăugat penalități sunt încheiate in favoare si pentru cumpărătorul căruia i-a profitat vânzarea, si nu cu apelanta deci nu-i pot fi opozabile.
de excepția prematurității introducerii acestei acțiuni cu referire prevederile art. 720, indice 1 din Codul d e Procedura Civila, se arată că nu a avut cunoștința de nici o conciliere sau o notificare comunicata și din înscrisurile anexate la cererea de chemare in judecata nu rezulta nici măcar faptul că reclamanta a încercat o conciliere a acestui litigiu comercial motiv pentru care a solicitat instanței de judecată sa constate prematuritatea introducerii acțiunii și sa dispună în consecință.
Pe de altă parte se arată că instanța s-a aflat in eroare când a apreciat ca negocierile efectuate de către societăți fără participarea apelantei sunt o forma de conciliere ce nu-i pot fi opozabile,la data aceea nemaiavând nici o calitate în societate. Concilierea se poate face doar intre părțile ce se afla in litigiu iar reclamanta intimata nu a conciliat cu aceasta, nu a făcut nici un fel de demersuri pentru a ajunge la un compromis.
Apelanta învederează faptul că a invocat prematuritatea introducerii acțiunii, excepție ce a fost apreciata ca fiind o motivație de fond, stare de fapt pe care am solicitat sa fie constatata in conformitate cu art. 1662 din Codul Civil, deoarece reclamanta se afla in procedura de executare silita asupra societății L demarata in Dosarul de executare nr. 4/ex/2006 (Dosar instanța M nr. 62/2006) aflat la executor Judecătoresc, executare ce este in desfășurare, deci eu nu pot fi ținuti a plati creditoarei o potențiala datorie decât in momentul in care executarea nu mai este posibila dar executarea se afla in derulare fiind înființate sechestre asigurătorii pe bunurile acesteia, motiv pentru care nu poate fi pretinsa plata de la apelantă cat timp societatea are bunuri de executat iar reclamanta este îndreptata împotriva acesteia, astfel că acțiunea este prematur formulată. Societatea L se afla in procedura de dizolvare dar deține o ferma in zona, Jud. Constanta, ferma a cărei valoare acoperă creanța pretinsa dar reclamata nu dorește sa o execute in acest moment pentru motive necunoscute acesteia.
. fără justă cauză, invocata ca apărare de fond a fost susținuta deoarece reclamanta intimată încearcă sa execute bunurile societății în dosarul de executare silita mai sus rubricat si totodată dorește încasarea încă o data a creanței pretinse de la apelantă, astfel aceasta pretinde o creanța in temeiul unui contract de fidejusiune, dar își conserva prin neexecutare creanța datorata de societate, creanța ce urmează fi imputata si recuperata de la societate in baza facturilor emise, astfel reclamanta intimata se va putea îndestula de doua ori pentru aceeași obligație.
Intimata reclamantă SRL prin întâmpinare solicită respingerea apelului, în principal ca tardiv formulat, în subsidiar ca nefondat pentru următoarele considerente:
Pe cale de excepție, s-a invocat tardivitatea formulării apelului, raportat la data comunicării sentința instanței de fond, 14 august 2008, prin care, procedura de comunicare a fost legal îndeplinită, și procesului verbal existent la dosarul cauzei (fila 51).
Potrivit hotărârii atacate, precum si dispozițiilor art. 284 alin. (1) pr.civ" termenul de apel este 15 zile de la comunicare, nerespectarea acestuia ducând la sancțiunea decăderii exercitării caii de atac.
În speța, cererea de apel a fost primita si înregistrată la instanța de fond in data de 4 septembrie 2008, depășindu-se termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Cu privire la invocarea de către apelanta a imposibilității formulării apelului in termenul legal, pe motivul c in perioada 13 august - 20 august 2008 fost plecata din tara, facem următoarele precizări:
În conformitate cu prevederile art. 129 indice 1 alin. (1) pr.civ. părțile au îndatorirea, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului.
În speța, sentința instanței de fond a fost pronunțata in data de 8 februarie 2008, timp in care apelanta ar putut sa cunoască soluția si sa declare apel, însa aceasta a avut o atitudine pasiva.
Articolul 103.pr.civ. reglementează o repunere în termen "sui generis", în condiții restrictive i; împrejurarea ca la data comunicării hotărârii, apelanta a fost plecata din tara, nu constituie o împrejurare obiectiv; mai presus de voința sa, având in vedere ca putea fi prevăzuta si depășita de aceasta.
Chiar daca am considera ca apelanta nu a putut exercita calea de atac în termen, dintr-o împrejurare m presus de voința sa, conform prevederilor art. 103.pr.civ. aceasta trebuia sa solicite înainte sau cel puțin odată cu motivele de apel, repunerea în termenul de formulare a apelului. După cum se poate observa, apelanta n si-a motivat nici "în drept" cererea de apel pe dispozițiile art. 103. pr. Civ.
Așadar, cererea de repunere in termen care nu a fost făcuta in 15 zile de la încetarea împiedicării, in speță de la data de 01.09.2008, când a ajuns la domiciliu si a luat la cunoștința de hotărâre, va fi respinsa de către instanța ca tardiv formulata.
În consecință, solicită admiterea excepția invocată și respingerea apelului ca tardiv formulat.
Pe fond, solicită respingerea apelului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum am arătat mai sus, apelanta avea îndatorirea sa urmărească desfășurarea procesului si sa exercite drepturile procedurale, precum si sa-si probeze pretențiile si apărările. Prin faptul ca apelanta invoca că cunoaște conținutul încheierii din 19.12.2007, demonstrează încă o data lipsa de interes a acesteia.
Cu privire la prescripției dreptului la acțiune, prin încheierea din 09.01.2008, instanța a respins excepția ca neîntemeiată, reținând în drept prevederile art. 16 lit a din Decretul nr. 167/1958.
În mod corect instanța de fond a apreciat ca prin semnarea si stampilarea celor do anexe la contractul de vânzare - cumpărare nr. 24/26.03.2003, debitoarea principala a recunoscut debitul, cuantumul modificat, prin majorare cu 10% conform dispozițiilor art. 3.2 din contract, aceasta recunoaște determinând întreruperea termenului de prescripție.
Astfel ca efect al întreruperii prescripției, a început sa curgă un nou termen de la datele stipulate in anex; la contract, respectiv 25.05, 2007 și 10.09.2005, acțiunea subscrisei fiind introdusa la data de 27.11.2006, înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Susținerile apelantei ca instanța de fond a omis sa se pronunțe asupra împlinirii termenului de prescripție contractele de fidejusiune încheiate ia data de 28.03.2003, nu poate fi reținut de către instanța, având in vedere ca prin aceeași încheiere din 09.01.2008, acestea au fost respinse ca nefondate.
În mod corect, instanța a reținut ca potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. In speța, întreruperea termenului de prescripție prin recunoașterea debitului,de către a întrerupt si prescripția de accesoriul obligației principale, contractul de fidejusiune.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii dedusa din prevederile art. 720 indice 1, prin încheierea din 19.12.2007, instanța a respins aceasta excepție ca neîntemeiata, reținând in mod corect, in baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, ca procedura concilierii directe a fost îndeplinita.
Cu privire la invocarea prematurității introducerii acțiunii, dedusa din prevederile art. 1662 Cod civil si îmbogățirii fără justa cauza, instanța in mod corect a reținut ca apărările apelantei au caracter formal, in condițiile in care potrivit clauzei 5.2. din contractul de fidejusiune, a renunțat in mod expres la beneficiul de discuțiune.
Afirmațiile apelantei cum ca societatea noastră urmărește îmbogațirea fără drept sunt neîntemeiate, având în vedere ca nici pana la aceasta data nu am reușit recuperarea sumei de la debitorul principal.
4. Curtea
Examinând excepția invocată de către intimata reclamantă instanța de judecată apreciază că aceasta este fondată raportat la următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că soluția instanței de fond i-a fost comunicată apelantei pârâte la data de 14 august 2008, procedura de comunicare a fost legal îndeplinită așa cum rezultă din conținutul procesului verbal existent la dosarul de fond (fila 51).
Potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1) Cod procedură civilă " termenul de apel este 15 zile de la comunicare,dacă legea nu dispune altfel",acesta este un termen peremptoriu, legal și absolut ce are ca sancțiune decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac .
În cauza dedusă judecății, cererea de apel a fost primita si înregistrată la instanța de fond in data de 4 septembrie 2008, depășindu-se termenul de 15 zile stipulat imperativ de legiuitor.
Împrejurarea că apelanta pârâtă a fost plecată din țară în această perioada nu prezintă relevanță sentința civilă fiindu-i legal comunicată la domiciliul său procesual.
Raportat la considerentele mai sus expuse și analizate urmează a se proceda la admiterea excepției invocate cu consecința respingerii apelului declarat ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția invocată de intimata reclamantă
Respinge ca tardiv apelul comercial formulat de pârâta apelantă, domiciliată în C,-, - 3,. 16, județ C, împotriva sentinței civile nr. 332/COM/8.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu sediul în C,-, jud. C și intimata - pârâtă, domiciliată în C,-, -D 5B,.40, jud.C, având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
10 noiembrie 2008
jud.fond. -
red.dec.jud.
5ex/12.12.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli
