Spete pretentii comerciale. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

Dosar nr- (Număr intern 1596/2007)

DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 18

Ședința publică de la 22 ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță

JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu

Grefier: ---

********

Pe rol soluționarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamanta - SRL G prin lichidator G în contradictoriu cu intimata pârâtă - G SA, împotriva Sentinței comerciale nr.42/22.02.2007, pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Giurgiu în dosarul nr- (Număr intern 20 Com/2006).

Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice de judecată din 15 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 22 ianuarie 2008, când a decis următoarele:

CURTEA

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința comercială nr.42 pronunțată la data de 22.02.2007 în dosarul nr- de către Tribunalul Giurgius -a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta - SRL prin lichidator - SRL, în contradictoriu cu pârâta - G SA având ca obiect obligarea pârâtei să plătească suma de 79.398 USD reprezentând pe de o parte contravaloare redevențe, garanții și permise auto pe perioada aprilie 1998 - iunie 2002 în valoare de 48.909 USD și pe de altă parte reprezentând contravaloare contract de proiectare și lucrări de investiții efectuate de către reclamantă asupra terenului care i-a fost concesionat de către pârâtă, în valoare de 30.489 USD.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că prin contractul de concesiune nr.24/1998 pârâta REGIA AUTONOMĂ " G" SA în calitate de concedent i-a concesionat reclamantei - G SRL, în calitate de concesionar suprafața de 3000 mp, teren aferent parcelei P3, lotul, amplasat în incinta 1 Zonei Libere G, că prin sentința civilă nr.310/2003 a Tribunalului Giurgiu, rămasă irevocabiă prin decizia comercială nr.162/2004 a Curții de APEL BUCUREȘTIs - anulat contractul menționat ca urmare a existenței unui viciu de consimțământ și că subsecvent acestei acțiuni în anulare aceeași reclamantă a mai formulat și prezenta acțiune în restituirea prestațiilor potrivit cu principiul retroactivității efectelor nulității actului juridic civil. S-a mai reținut că la data introducerii acțiunii în anulabilitate contractul de concesiune figura ca fiind reziliat de drept datorită neexecutării obligațiilor de plată ale reclamantei, că pretențiile din prezenta acțiune de restituire a prestațiilor efectuate de către concesionară în temeiul convenției părților se fundamentează pe chiar culpa reclamantei concesionară și că ridicarea construcției pe terenul concesionat s-a făcut de către - SRL în condițiile unui aviz negativ acordat de către - SA care a încunoștințat concesionara despre linia electrică subterană care nu permite edificarea unei construcții pe acest teren. Față de acestea a fost considerat ca neîntemeiat capătul de cerere formulat în cauză de obligare a pârâtei concedente la restituirea contravalorii investiției (construcție) edificată pe terenul concesionat.

S-a mai reținut că taxele și redevențele solicitate de către reclamanta concesionară au fost plătite de către aceasta benevol în condițiile existenței unui aviz negativ al folosirii terenului și că investițiile efectuate de către concesionară s-au făcut pe riscul ei, construcțiile urmând acum regimul accesiunii imobiliare. Pe de altă parte s-a mai reținut că reclamanta nu a putut dovedit prin probele administrate cât anume a cheltuit pentru ridicarea construcției în stadiul în care se află, că în raportul de expertiză contabil efectuat în cauză a fost specificată numai suma de 17.754,10 lei folosită pentru achiziționarea de materiale și că în lipsa dovedirii unui prejudiciu cert care să reprezinte contravaloarea investiției realizate concesionara - SRL nu poate justifica nici temeiul legal pentru pretențiile formulate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtei de a plăti către - SRL suma de 48.909 USD cu titlu de redevență, licențe de lucru, garanții și permise de acces și suma de 17.754 lei cu titlu de contravaloare investiții.

În motivarea apelului s-a arătat că reclamanta a avut încheiat cu pârâta un contract de concesiune cu nr.24/1998 în baza căruia în calitate de concesionară a achitat redevențe și alte obligații și a efectuat investiții în valoare de 30.489 USD. Se mai arată că reclamanta nu a putut obține un aviz de funcționare din partea - SA G,că a promovat o acțiune în anulare în justiție care i-a fost admisă pentru situații ce au intrat sub puterea lucrului judecat, că nu mai poate fi repusă în discuție situația ce a precedat data de 6.01.2003 când s-a promovat acțiunea în anularea contractului și că din raportul de expertiză contabilă întocmit în fața primei instanțe a reieșit că - SRL a achitat redevențe, licențe de lucru, garanții și premise de acces care se ridică la suma de 48.909 USD și a efectuat investiții în cuantum de 17.754 lei, sume care se impun a-i fi restituite de către concedentă.

În completarea motivelor de apel se mai arată că nu poate fi considerat un contract de închiriere contractul părților de concesiune, că ceea ce s-a transmis - SRL este dreptul de a exploata terenul concesionat și că urmare anulării convenției de concesiune trebuie să i se restituie redevențele și celelalte cheltuieli ocazionate de executarea contractului.

Intimata a formulat întâmpinare prin care se apără în fapt și în drept față de pretențiile apelantei învederând că un contract de concesiune este un contract cu executare succesivă, că desființarea acestuia își produce efectele numai pentru viitor, că pe toată perioada derulării convenției de concesiune reclamanta a folosit terenul pe care l-a și închiriat, având licența de lucru și că nu i se pot restitui concesionarei sumele reprezentând investiții pe teren în condițiile în care a efectuat aceste investiții, fără a fi în posesia vreunei Autorizații de construire. În final precizează că reclamanta în mod voit nu a mai solicitat un nou aviz de amplasament care să clarifice situația terenului, și care să-i permită eventual concedentei să compenseze pe concesionară cu echivalentul pe un alt amplasament cum erau și prevederile articolului 4.1. din contractul părților.

S-au depus la dosar și note de concluzii scrise de către intimată,

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, de conținutul hotărârii apelate și de motivele de apel invocate Curtea apreciază că apelul declarat este nefondat și în temeiul articolului 296 Cod Procedură Civilă urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:

Între părți a fost încheiat contractul de concesiune cu nr. 24/7.04.1998 în temeiul căruia pârâta concedent i-a pus la dispoziție reclamantei concesionară, în vederea exploatării, terenul cu suprafața de 3.000 mp aferent parcelei P3, lotul, din incinta 1, a zonei Libere G.

Reține că societatea concesionară s-a obligat să plătească pe durata concesiunii redevențele în sumă și la termenele prevăzute în clauza 6.2. din contract, că s-a mai obligat să suporte toate cheltuielile necesare efectuării de investiții pe terenul concesionat pentru a-și putea desfășura activitățile din contract pentru care a obținut licența potrivit Legii nr. 84/1992, HG nr.682/1994 și HG nr.788/1996 și că s-a mai obligat să predea la expirarea duratei concesiunii toate bunurile ce au făcut obiectul contractului și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de eagratuit și libere de orice sarcini( articolul 4.2.6, articolul 4.2.8, articolul 46 din contract).

Investiția avută în vedere la momentul încheierii convenției de concesiune o reprezintă nivelarea, terasarea terenului și aducerea acestuia la cota 0 prin realizarea umpluturii.

Prin sentința comercială nr.310/17.04.2003 pronunțată de Tribunalul Giurgiu (rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.162/2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI ) s-a anulat contractul părților de concesiune pentru vicii de consimțământ cu motivarea că societatea concesionară n-ar fi încheiat convenția dacă ar fi știut că pentru a construi pe teren trebuie să mai suporte și cheltuielile ocazionate de devierea unei linii electrice subterane la 20 km.

În aceste condiții, reclamanta apelantă care a deținut calitatea de concesionară înțelege să formuleze cererea prin care solicită să i se restituie redevențele, garanțiile și permisele auto achitate persoanelor pe perioada aprilie 1998-iunie 2002 în valoare de 48.909 USD și contravaloarea contractului de proiectare și lucrări de investiții în sumă de 17.754 lei cum precizează în motivele de apel în raport de expertiza tehnică efectuată în fața primei instanțe.

Potrivit articolului 1414 Cod civil, se consideră ca o locațiune orice concesiune temporară a unui imobil drept o prestație anuală, ori sub ce titlu ar fi făcută.

Reține de asemenea că regulile locațiunii de drept comun prevăzute de Codul Civil se aplică și concesionării, închirierii și locației gestiunii bunurilor ce aparțin regiilor autonome în măsura în care prin actele normative speciale nu se prevăd reguli speciale ( decizia comercială nr.4454/1998), că la data încheierii contractului de concesiune cu nr.24/1998 concedenta era regia Autonomă "Administrația Zonei Libere G" și că această convenție care a fost ulterior anulată a fost o convenție cu executare succesivă.

În cazul anulării unui contract cu executare succesivă sunt menținute efectele produse între momentul încheierii actului juridic și momentul anulării acestuia.

Astfel, fiind apar ca neîntemeiate pretențiile concesionarei ( care s-au bucurat de altfel de folosința terenului concesionat pentru care a și încheiat un contract de închiriere cu nr. 208/2000 cu - SRL) de a i se restitui redevențele pe care le-a achitat în perioada anterioară anulării convenției de concesiune.

Nu specifică reclamanta care sunt acele garanții care ar trebui să-i fie restituite de către pârâta concedentă câtă vreme prin sentința comercială nr. 103/2000 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și investită cu formulă executorie - SRL a fost cea obligată să plătească concedentei penalități de întârziere aferente redevențelor contractuale și să depună garanția de bună execuție a contractului.

Referitor la obligarea pârâtei de a-i achita reclamantei contravaloarea permiselor de acces pe terenul concesionat reține că aceste cheltuieli au fost stabilite exclusiv în sarcina concesionarei care s-a obligat de altfel să suporte toate cheltuielile necesare investiției, investiție pe care la sfârșitul duratei concesiunii urma să predea în mod gratuit și liber către concedentă.

Apar ca neîntemeiate capetele de cerere privitoare la restituirea contravalorii permiselor de acces și la restituirea contravalorii investițiilor efectuate pe teren, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a existat o autorizație valabilă de construire.

Nu sunt întrunite în cauză condițiile materiale ale intentării unei acțiuni întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, cum susține apelanta și cu ocazia dezbaterilor pe fondul apelului întrucât în speță a fost vorba despre un contract sinalagmatic în temeiul căruia părțile și-au executat o parte din obligații înainte de anularea acestuia, nerezultând în ce măsură și-a mărit pârâta concedentă patrimoniul pe seama micșorării patrimoniului reclamantei concesionară care, cum s-a mai reținut, pe baza licenței de lucru a putut să și închirieze altor persoane terenul concesionat.

Pentru considerentele expuse având în vedere și dispozițiile legale invocate și dispozițiile articolului 1169- 1170 Cod civil, articolul 46 Codul comercial Curtea în temeiul articolului 296 Cod Procedură Civilă va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta - SRL G prin lichidator cu sediul în G, str. G-,. 79,. A,. 2, Județ G, în contradictoriu cu intimata pârâtă - G SA cu sediul în G,-, Județ G împotriva Sentinței comerciale nr.42/22.02.2007, pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Giurgiu în dosarul nr- (Număr intern 20 Com/2006).

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 22 ianuarie 2008.

Președinte,

--- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

Red. Jud.

: IN

4 ex/

Com.2 ex/

Președinte:Ruxandra Monica Duță
Judecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Bucuresti