Spete pretentii comerciale. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 18/A/2009

Ședința publică de la 04 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eugenia Florescu

JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu

Grefier - -

Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de pârâta Compania Națională a SA P împotriva Sentinței nr.3469/CA din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr-.

Se constată că s-a înregistrat la dosar din partea intimatei reclamante SC SRL Concluzii scrise, anexând Practică judiciară, Sentința nr.69/R/2009 a Tribunalului Hunedoara, Sentința nr.80/A/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA, Decizia nr.3284 din Dosar nr- a ICCJ, Decizia comercială nr.6/A/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, Notificare către SA P, Contract de cedare/cesiune creanțe cu înscrisuri și Factura reprezentând onorariu avocațial și de Cont nr.2 din data de 16.01.2009.

De asemenea s-a înregistrat la dosar Concluzii scrise din partea pârâtei apelante Compania Națională a SA EM.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului de față reține;

La 27 mai 2008, reclamanta SRL a chemat în judecată pârâta Compania Națională a Pp entru a fi obligată să-i plătească 315.163,86 lei reprezentând contravaloarea hranei prestate pentru personalul din subteranul Miniere conform contractului încheiat de părți și facturilor emise cu nr.-/28 februarie 2005, nr.-/31 martie 2005 și nr.-/20 aprilie 2005.

Pârâta prin întâmpinare a invocat prescripția extinctivă de 3 ani începând că dreptul de acțiune s-a născut la 6 aprilie 2005 când s-a refuzat plata parțială din factura emis la 31.03.2005 la 3 martie 2005 când s-a refuzat plata parțială din factura emisă la 28 februarie 2005 și la 22 aprilie 2005 când s-a refuzat parțial plata la factura emisă la 20 aprilie 2005 astfel că termenul de 3 ani s-a împlinit la data la care s-a adresat instanței de judecată.

Pârâta s-a apărat și invocând finele de neprimire a cererii reclamantei pe motiv că nu a îndeplinit procedura de negociere impusă de art.720/1 cod procedură civilă.

Pe fondul diligenței,pârâta a susținut că pretențiile bănești ale reclamantei nu se justifica întrucât prin încheierea contractului avea cunoștință de diferență între valoarea preparatelor care asigurau masa caldă și valoarea preparatelor reci (suplimente sau pachet) destinate minereurilor în subteran.

Tribunalul Hunedoara prin Sentința comercială nr.3469/30 octombrie 2008 reținut că cererea reclamantei a fost înaintată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani că reclamanta a respectat prevederile art.720/1 cod de procedură civilă, Dar pe fondul dreptului a dovedit că pârâta datorează c/valoarea hranei reci asigurate minerilor în subteran și facturate pârâtei în baza contractului nr.54/8 iulie 2004.

Împotriva sentinței pârâta a declarat apel prin care a expus aceleași excepții și motive din întâmpinare, susținând că judecătorul a apreciat greșit că dreptul reclamantei nu este prescris și că aceasta ar fi îndeplinit procedura de conciliere reglementată de art.720/1 cod procedură civilă, iar pe fondul cauzei că s-ar fi respectat contractul părților în pofida clauzelor contractuale care nu fac referire la hrana.

Examinând actele și lucrările dosarului se constată lipsa de temeinice a apelului.

Astfel, la fila 39 în dosarul de apel se află Adresa nr.7811/26 mai 2008 prin care pârâta o recunoaște că a fost invitată de către reclamant la concilierea directă din 26 mai 2008 la punctul de lucru P în legătură cu refuzul parțial la plata celor trei facturi obiect al litigiului de față.

Prin urmare au fost respectate prevederile art.720/1 cod pr.civilă, astfel că legal judecătorul fondului a înlăturat acest incident procedural.

Nici excepția prescripției acțiunii nu poate fi reținută întrucât în condițiile prestațiilor succesive între părți, dreptul de a cere plata s-a născut la 20 iunie 2005 iar cererea de chemare în judecată s-a înnaintat la 27 mai 2008 deci înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958.

Pe fondul cauzei se reține că pentru a nu plăti, pârâta a invocat inexistența convenției părților cu privire la furnizarea hranei reci.

Cu toate acestea însăși pârâta susține că art.2.1 din contract impunea ca reclamanta să asigure personalului din subteran hrană caldă gratuit, iar în perioada în care s-a refuzat la plata integrală cele trei facturi," s-a servit hrană ".

Așadar nemulțumirea pârâtei vizează prețul hranei reci, susținând că trebuie să se situeze sub nivelul prețului hranei calde așa cum a decis și Direcția de Control Fiscal D în urma unui control efectuat la subunitățile reclamantei.

În cauză pârâta nu a făcut nici o dovadă la care să confirme susținerile sau dimpotrivă deși în apel scris a susținut că tribunalul a respins proba cu expertiza, în fața instanței de apel nu a mai cerut administrarea acestei probe.

Or, în condiții în care nu se contestă furnizarea hranei reci ( la pachet) angajaților din subteran ai pârâtei, refuzul la plata acestor alimente este nejustificat.

Sub aceste aspecte, însăși pârâta era datoare să acționeze pentru preîntâmpina nașterea unei obligații în patrimoniul său, și să ceară reclamantei să nu furnizeze hrană sau să convină cu aceasta prețul pentru o astfel de hrană.

Într-adevăr, conform art.12 și 13 din contractul nr.54/8 iulie 2004 (aflat la filele 56-60) în dosarul de apel) pârâta în calitate de achizitor s-a obligat să pună la dispoziție reclamantei în calitate de prestator, toate informațiile necesare îndeplinirii contractuale, să emită "comenzi cu o zi înainte, cu numărul de mese care trebuie servite" și să verifice "modul de prestare a serviciilor pentru a stabili conformitatea lor cu prevederile din propunerea tehnică și din de sarcini".

Or, pârâta și-a exercitat aceste drepturi contractuale, nefăcând dovada că a acționat pentru stoparea reclamantei în prestarea hranei reci.

Chiar pârâta a comandat hrană și a vizat favorabil numărul de porții și meniul pentru această hrană.

Se reține că pârâta a manifestat aceeași lipsă de interes în dovedirea afirmațiilor privitoare la existența unei diferențe de preț între hrana caldă și cea.

Intr-adevăr, întemeiat pe dispozițiile art.1691 cod civil, pârâta era ținută să prezinte curții de apel actele și documentele contabile din care rezultă că în patrimoniul său s-a localizat o pagubă din diferența între prețul înregistrat în contabilitatea ca datorie către reclamantă și prețul pretins de aceasta, precum și soldul contului deschis în numele reclamantei în balanța analitică.

În absența acestor documente și evidențe contabile a căror întocmire este obligatorie conform Legii nr.82/1991 nu pot fi opuse pretenții bănești între comercianți bazat exclusiv pe contract, întrucât actul normativ precitat impune prevalența economicului față de juridic.

Aceasta înseamnă că nici judecătorul nu poate dispune efectuarea unei expertize contabile de cât în baza evidențelor comercianților, contrar cu activitatea sa fizând penalul.

Trecând peste acest aspect se reține că art.129 alin.1 cod procedură civilă obligă părțile să-și exercite interesele în încuviințarea acestei dovezi.

În această cauză pârâta s-a mărginit să expună nemulțumirile sale doar în apel și în note scrise, reprezentantul acesteia lipsind la termenul din 25 februarie 2009 când avea posibilitatea să formuleze cereri conform regulilor de procedură enumerate mai sus.

Cum judecătorul nu se poate substitui părții neglijente în exercitarea drepturilor fiind inadmisibil ca din oficiu să dispună efectuarea unei expertize contabile, mai ales în absența reprezentantului legal al părții, criticile apelantei nu pot fi primite.

Așa fiind apelul va fi respins ca nefondat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge apelul pârâtei Compania Națională a - prin director al EM împotriva Sentinței comerciale nr.3469/30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în contradictoriu cu reclamanta SRL P jud.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată azi 4 martie 2009 în ședință publică.

Președinte, Judecător,

- - - concediu medical - -

Semnează Președintele Curții de Apel

Grefier,

- -

Red. FE.

Dact. SM.4 ex./14.04.2009

Jud.fond:

Președinte:Eugenia Florescu
Judecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Alba Iulia