Spete pretentii comerciale. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
Decizia comercială nr. 18
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 3: Veronica Păcurariu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanta Societatea de Servicii Informatice B, cu sediul în B, - - nr. 15 și de către pârâta G - Punct de lucru, jud. B/ prin lichidator judiciar, cu sediul în B, - -, nr. 327, împotriva sentinței nr. 88/ din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2010 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de11 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr-, reclamanta Societatea de Servicii Informatice SRL a solicitat obligarea paratei SC G SRL la executarea si predarea fațadei principale din tâmplărie termopan la imobilul reclamantei din B,-, obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii in suma de 200 Euro pe zi întârziere până la finalizarea lucrării, obligarea la plata penalităților de întârziere in suma de 15.960 Euro calculate pana la 1.11.2007, obligarea la plata de daune interese in suma de 4.760 lei. De asemenea, reclamanta a solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata efectuate in prezentul proces.
În motivarea acțiunii a arătat reclamanta că în baza contractului de execuție lucrări 5/05.07.2006, pârâta urma să confecționeze și să monteze fațada din perete la imobilul său. S-a precizat că în cursul anului 2006 pârâta a executat corespunzător din punct de vedere tehnic și la timp lucrarea aferentă laturii de pe strada -, pentru care au convenit că reclamanta să achite suma de 5.110,35 Euro plus TVA. Lucrarea la fațada principală urma a fi executată imediat după punerea la dispoziție a golului, fiind achitată în avans suma de 20.000 lei. Golul a fost pus la dispoziție în luna noiembrie însă lucrarea a fost începută abia în martie 2007 și nu a fost finalizată, lucrările fiind sistate la sfârșitul lunii martie 2007, nefinalizarea lucrării generând serioase inconveniente. Reclamanta a menționat că, pentru neexecutarea lucrării, conform art.9.14 din contract, pârâta datora penalități de 0,5% pe zi întârziere începând cu data de 1.04.2007.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1073 si următoarele din Codul civil.
La acțiunea introductivă reclamanta a anexat în copie contractul 04/05.07.2006 cu anexe, notificare către pârâtă; procesul verbal din 4.09.2007, diferite adrese către pârâtă, adresa nr.17/24.09.2007, corespondență, factura fiscală nr.-/29.09.2006, -/27.09.2006, ordin de plată din 3.10.2006.
La data de 13.02.2008 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, arătând in esență că lucrarea a fost executată integral insă reclamanta a solicitat o serie de modificări ale proiectului inițial precum și achiziționarea unor materiale suplimentare.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 3.2116,58 lei, sumă ce reprezintă diferență lucrări și lucrări suplimentare conform facturii nr.-/17.01.2008. Pârâta a susținut că și-a îndeplinit obligațiile contractuale însă au apărut divergențe cu privire la materialele comandate astfel încât reclamanta nu a achitat decât o parte din preț, respectiv 20.000 lei, refuzând în mod nejustificat plata sumei de 3.2116,58 lei.
În dovedirea afirmațiilor sale, pârâta a anexat procesul verbal nr.1709/19.09.2007, adresa nr.174/24.09.2007, adresa din data de 09.10.2007, adresa nr.211/7.11.2007.
Prin sentința civilă nr.1578/05.-, Judecătoria Brăilaa admis excepția de necompetenta materială a Judecătoriei Brăila și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila - Secția Comercială avându-se în vedere dispozițiile art.2 alin.1 lit. a din codul d e procedură civilă și obiectul cererii de chemare în judecată care este constituit din obligarea pârâtei la executarea și predarea fațadei principale din tâmplărie termopan la imobilul reclamantei, obligație de a face neevaluabilă în bani, ce atrage competenta materială a Secției comerciale a Tribunalului Brăila.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr-.
La termenul din data de 23.04.2008, apărătorul reclamantei a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la primele două capete de cerere din acțiune, invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brăila.
Având in vedere că cererea introductivă restrânsă este evaluabila în bani, valoarea nedepășind 100.000 lei, reținând și dispozițiile art.2 alin.1 lit.a din Codul procedură civilă, tribunalul a considerat că excepția de necompetență materială a Tribunalului Brăila este întemeiata. Așa fiind, prin sentința nr.242/23.04.2008, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila și înaintarea dosarului Curții de Apel Galați pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Urmare a soluționării conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Galația stabilit că în cauză competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Brăila având în vedere prevederile art.2 alin.1 lit. a, art.17 și art 120 din Codul procedură civilă.
Fiind reinvestit cu judecarea cauzei Tribunalul Brăila, a înregistrat-o sub nr-.
Pe parcursul soluționării litigiului, reclamanta a invocat excepția prematurității introducerii cererii reconvenționale datorată lipsei procedurii prealabile care a fost respinsă de instanța la termenul din data de 4.12.2008 pentru motivele reținute în conținutul încheierii de ședință.
La solicitarea părților, s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatorii și expertiză tehnică imobiliară.
Prin sentința comercială nr. 88/16.04.2009, pronunțată în cauză de Tribunalul Brăila, s-a respins ca nefondată acțiunea restrânsă formulată de reclamanta Servicii Informatice SRL precum și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC G SRL
Totodată, în temeiul art. 246.proc.civ. s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata primelor două capete de cerere din acțiunea introductivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Între părți s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr.04/05.07.2006 potrivit căruia pârâta s-a obligat să execute în beneficiul reclamantei o serie de lucrări, respectiv: confecționat și montat fațada din perete sistem F W 50 + la exterior și ansambluri de uși și panouri fixe la interior S 50 N conform schițelor anexate 7024 cu o suprafață totală de 101,76 mp cu geam termopan 6 - 16 - 6 low - e (la exterior) și geam float 6 mm. (la interior), ușile de acces principal (3 ) fiind echipate cu mânere de inox și amortizoare Dorma, valoarea totală a contractului fiind de 18.824,35 Euro fără TVA.
Termenele de execuție contractuale au fost stabilite de părți astfel: aprovizionare și vopsire material - 10 zile de la semnarea actului; fațada 2950 x 2750, fațada 1450 x 2750, ușa cu panouri laterale 3110 x 2750 - în termen de 5 zile de la punerea la dispoziție a golurilor pentru montarea tâmplăriei; restul lucrărilor urmând să fie finalizate în 10 zile de la punerea la dispoziție a golurilor pentru montarea tâmplăriei.
Convenția asupra modalității de plată a fost următoarea: 2.800 Euro la 6.07.2006, 2.977 Euro - la momentul efectuării situației de lucrări parțiale, 5.000 Euro la data de 31.07.2006 și 10.504 Euro la data întocmirii situației de lucrări finale.
Pentru nerespectarea termenelor de plată sau a celor de execuție, părțile au stipulat clauza penală în sensul de suportare a penalităților de 0,5% /zi de întârziere calculate la valoarea sumei datorate și, respectiv, la valoarea contractului - art.9.
Din prevederile contractului reiese că, pentru ca pârâta să execute lucrarea conform obligației asumate, reclamanta trebuia să îi pună la dispoziție golurile pentru montarea tâmplăriei, iar din probele dosarului nu rezultă la ce dată s-a predat construcția pentru efectuarea lucrării. Or, în acest caz, nu se poate stabili nici momentul de la care ar trebui să se calculeze penalitățile de întârziere în conformitate cu prevederile art.9 din actul încheiat.
Pe de altă parte, și apărările pârâtei sunt întemeiate în sensul că reclamanta nu deținea autorizația de construcție și avizele necesare pentru efectuarea lucrării solicitate, aspect care a condus la neînțelegeri între părți și, implicit, a întârzierii finalizării lucrării. Chiar dacă acest aspect nu a fost prevăzut în contract, în conformitate cu legislația din domeniu, respectiv Legea nr.50/1991 și Legea nr.10/1995 aceste obligații îi reveneau reclamantei în calitate de proprietar și investitor al construcției și trebuia să procedeze în consecință sau să împuternicească o terță persoană să se ocupe de aceste formalități.
În această situație, nu se poate imputa pârâtei nerespectarea termenelor de execuție iar clauza penală nu poate fi aplicată în lipsa stabilirii certe a momentului din care încep să curgă penalitățile de întârziere.
Referitor la daunele - interese solicitate de reclamantă, tribunalul va aprecia că în cauză nu sunt întrunite condițiile acordării lor. Astfel, părțile au stipulat deja în contract penalități pentru întârzierea executării obligațiilor, acestea fiind în esență daune interese pentru întârziere, evaluate anticipat prin convenția părților.
Prin urmare, penalitățile de întârziere nu pot fi cumulate deoarece s-ar realiza o dublă reparație pentru aceeași abatere de la prevederile contractului.
Însă, conform principiului libertății contractuale, părțile puteau conveni ca penalitățile de întârziere să fie cumulate cu despăgubirile până la limita integrală a prejudiciului suferit, dar în această situație intenția părților trebuia să rezulte în mod neîndoielnic, în contractul dintre părți descris mai sus nefiind stipulat acest aspect.
Analizând însă în continuare dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitor, este necesar a se preciza că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației să-i fie imputabilă, acest fapt fiind deja analizat mai sus.
Sub un alt aspect, se observă că debitorul nu poate răspunde decât de daunele care au fost prevăzute sau care au putut fi prevăzute la facerea contractului când neîndeplinirea obligației nu provine din intenția sa - art.1085 din Cod civil.
În cauză însă reclamanta a solicitat cu titlu de daune - interese contravaloarea chiriei pe care ar fi încasat-o de la o terță persoană, fapt care nu a putut fi prevăzut de pârâtă la momentul încheierii convenției.
Dat fiind, urmează a fi înlăturată susținerea reclamantei privind faptul că nici până la acest moment lucrările nu au fost finalizate conform contractului și ca atare se impune aplicarea clauzei penale întrucât pe de o parte aceasta nu a mai insistat în primul capăt de cerere, iar de pe altă parte a încheiat cu pârâta mai multe procese-verbale în care nu s-a menționat că montajul nu este finalizat.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă, este de observat că factura fiscală emisă a fost refuzată la plată în mod întemeiat întrucât nu conținea suficiente date pentru verificare. Pe fondul relațiilor tensionate dintre păți și ținând cont de specificul serviciilor prestate, pârâta-reclamantă trebuia să întocmească o situație de lucrări și un deviz de calcul în care să detalieze ce reprezintă suma înscrisă în factură, cu atât mai mult cu cât aceasta nu reflectă prețul stabilit prin contract.
Mai mult, pârâta - reclamantă a facturat și "lucrări suplimentare" care nu au făcut obiectul înțelegerii scrise părților și ca atare nu pot fi analizate.
De altfel, nici în cursul procesului aceste documente nu au fost întocmite și depuse la dosar pentru a fi verificate de partenerul contractual și instanță care, în virtutea rolului activ, a insistat în înțelegerea părților și recepționarea lucrărilor efectuate.
Cât privește concluziile raportului de expertiză,acestea sunt nerelevante în cauză atât timp cât urmare a întocmirii procesului-verbal de recepție de către părți urma să se remedieze deficiențele menționate și să clarifice aspectele legate de prețul lucrărilor suplimentare care nu au făcut obiectul negocierii.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, cât și pârâta.
Reclamanta Societatea de Servicii Informatice SRL Baa preciat hotărârea primei instanțe ca netemeinică și nelegală, în esență, sub următoarele aspecte:
Contrar celor reținute de instanță, în cauză s-a probat momentul punerii la dispoziție a golurilor, mai precis începerii lucrării de montaj ( răspunsul pârâtei la interogator, adresa SC SRL din 03.03.2007, adresa societății care asigura paza imobilului din 27.03.2007).
Așa fiind, nefinalizarea lucrării justifică calculul penalităților.
Nu subzistă nici aprecierea instanței potrivit căreia nu se datorează culpei pârâtei-intimate întârzierea lucrării, deoarece reclamanta nu deținea autorizația de construcție și avizele necesare executării lucrării.
asupra primul capăt de cerere, ce privea obligația de a face, nu este un argument că lucrarea a fost finalizată, de vreme ce din procesele-verbale și din expertiza tehnică efectuată rezultă cu claritate că lucrarea nu a fost finalizată în condițiile contractate.
Instanța a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii atunci când și-a întemeiat respingerea acțiunii pe neîndeplinirea obligațiilor ce decurgeau din Legea nr. 50/1991 și Legea nr. 10/1995.
Astfel, potrivit disp.art. 11 din Legea nr. 50/1991 nu este necesară obținerea autorizației de construire pentru lucrarea contractată de pârâtă.
Pe de altă parte, prin art. 12 lit.b din Legea nr. 10/1995 se impune obligativitatea acordurilor, avizelor și autorizației de construcție, nefiind, deci, incidentă în cauză.
În drept, recurenta și-a subsumat criticile dispozițiilor art. 304 ind.1 proc.civ.
Pârâta-reclamantă SC G SRL B și-a declarat nemulțumirea față de respingerea cererii sale reconvenționale, susținând, în esență, următoarele:
Cu probele administrate în cauză s-a demonstrat că SC G SRL a finalizat lucrarea și a efectuat și lucrări suplimentare.
La stabilirea diferenței de lucrări s-a luat în calcul valoarea lucrărilor executate din care s-au scăzut sumele achitate de reclamantă pe parcursul derulării contractului.
Întrucât din factura nr. -/17.01.2008 în valoare de 52.116,58 lei reclamanta a achitat suma de 20.000 lei reprezentând avans, a rămas de achitat suma de 32.116,58 lei.
Pârâta-reclamantă solicită, pe cale de consecință admiterea recursului său, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii reconvenționale cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu cererea din 4.11.2009, pârâta-reclamantă, învederând că a intrat în procedură de lichidare, a solicitat introducerea în cauză a lichidatorului judiciar.
Lichidatorul judiciar susmenționat a formulat în data de 23.11.2009 cerere de renunțare la recursul promovat de SC G SRL.
Față de împrejurarea declanșării procedurii de insolvență față de pârâta-reclamantă SC G SRL, recurenta-reclamantă Servicii Informatice SRL a solicitat suspendarea recursului său, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 și aplicarea disp.art. 246.proc.civ în privința recursului pârâtei-reclamante
Reclamanta a solicitat, în subsidiar, pentru eventualitatea respingerii cererii de suspendare, admiterea recursului său și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs.
Deliberând asupra celor două cereri, de renunțare la judecată ( din partea pârâtei-reclamante) și de suspendare a judecării recursului (emanând de la reclamanta-pârâtă), Curtea le consideră întemeiate, urmând a le admite ca atare:
Față de împrejurarea intrării în procedură de insolvență a pârâtei-reclamante, conform sentinței comerciale nr. 578/28.10.2009), reprezentarea legală a pârâtei se face de către administratorul judiciar, acesta având latitudinea de a-și însuși ori nu acțiunea promovată de debitoarea intrată în insolvență.
Cum, în speță, lichidatorul judiciar a înțeles să renunțe la judecarea recursului său, Curtea apreciază că e vorba în cauză de o desistare valabilă, de care trebuie să ia act, în conformitate cu disp.art. 246.proc.civ.
Cât privește incidența în speță a art. 36 din Legea nr. 85/2006, Curtea consideră că suspendarea judecății se impune în virtutea caracterului imperativ al acestei dispoziții legale în conformitate cu care: "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Cum, în speță,recurenta-reclamantă urmărește obligarea pârâtei ( debitoare aflată în procedură de insolvență) la plata unor sume de bani derivând din executarea defectuasă a unor lucrări contractate cu aceasta, măsura suspendării judecății se justifică prin posibilitatea legală acordată reclamantului de a se înscrie la masa credală a debitoarei.
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile legale indicate în cuprinsul hotărârii de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâta-reclamantă G - Punct de lucru, jud. B/ prin lichidator judiciar, cu sediul în B, - -, nr. 327, împotriva sentinței nr. 88/ din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, conform art. 246.proc.civ.
În temeiul art. 36 din Legea 85/2006 suspendă judecata recursului declarat de reclamanta-pârâtă Societatea de Servicii Informatice B, cu sediul în B, - - nr. 15, împotriva sentinței nr. 88/ din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - dr.- - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.-5 ex.
11.02.2010
Fond.
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Alexandrina Zaharia, Veronica Păcurariu
