Spete pretentii comerciale. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr intern 231/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr.181
Ședința publică de la 22 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Grefier ---
******************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamantul în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA și intimata chemată în garanție REGIA AUTONOMĂ - REGISTRUL AUTO ROMÂN, împotriva Sentinței comerciale nr.15047/13.12.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 14855/2006).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul prin avocat, cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 26 și intimata pârâtă prin consilier juridic, cu delegație la fila 25 din dosar, lipsind intimata chemată în garanție.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus la dosar, prin Serv. Registratură, cerere formulată de intimata chemată în garanție privind comunicarea întâmpinării și acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de înscris, după care:
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, depune dovada comunicării și raportul de inspecție.
La interpelarea curții, avocatul apelantului susține că nu are asupra sa contractul de asistență juridică.
Reprezentantul intimatei prezente precizează că nu contestă calitatea de reprezentant a domnului avocat.
Curtea respinge cererea formulată de intimata chemată în garanție și, acordă cuvântul părților pe cereri.
Reprezentanții părților prezente susțin că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.
Apelantul reclamant, prin avocat, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 34.930 EURO în echivalent în lei la data plății și cheltuieli de judecată pentru fond și apel, precizând că a formulat apel la cererea principală.
În susținere, arată că s-a constatat valabilitatea poliței de asigurare și s-a stabilit că în cauză ar fi incidente prevederile art.14 din Legea nr.136/1995. asigurat s-a produs și au fost depuse la dosar acte oficiale care atestă calitate de proprietate al autoturismului.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, consideră că nu se poate chema o parte în garanție atât timp cât nu s-a făcut procedura de certificare a autenticității.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și arată, în combaterea apelului, faptul că sunt incidente în cauză prevederile art.14 din Legea nr.136/1995 întrucât le-a fost prezentat un bun, dar seria a fost alterată, cum ulterior au aflat astfel că au făcut cerere de chemare în garanție față de și nu are relevanță în cauză faptul că polița este considerată valabilă.
În cazul în care apelul nu este respins ca nefondat, solicită obligarea chematei în garanție la plata prejudiciului.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.15047/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a comercială au fost respinse ca neîntemeiate cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta BCR SA și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva RA REGISTRUL AUTO ROMÂN.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat prezenta cerere în temeiul poliței de asigurare -/2005 încheiat cu pârâta pentru autoturismul Mercedes - 320 S CDI cu nr. de înmatriculare B-41RLK proprietatea reclamantului. Urmare a intervenirii furtului autoturismului declarat în perioada 19.10.2005 - 21.10.2005, reclamantul a formulat prezenta cerere de daune care, față de relațiile comunicate de constructorul de autovehicule prin adresa eliberată de SC SRL nr.205/l4.03.2006-pag.21 dosar, din care rezultă că un autoturism cu seria - -A- nu a fost produs nu poate fi primita.
Potrivit art. 9 din Legea nr.136/1995, prin contractul de asigurare contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite. Polița de asigurare nr.- menționează numărul mașinii și seria, însă așa cum s-a arătat, un asemenea autovehicul nu a fost fabricat de constructorul astfel că acesta nu putea fi înmatriculat în România cu respectarea art.12 din OG -. Potrivit acestui act normativ, vehiculele rutiere pot fi înmatriculate sau înregistrate în România numai după omologarea și certificarea autenticității acestora, după caz, de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român". In cazul în care vehiculele rutiere prezentate în vederea omologării individuale sau eliberării cărții de identitate a vehiculului, care nu pot fi identificate de din cauza lipsei sau modificării numerelor de identificare a acestora, așa cum au fost ele realizate de către constructor sau de către autoritățile competente, după caz, nu pot obține eliberarea cărții de identitate a vehiculului și nici eliberarea certificatului de autenticitate. De asemenea, vehiculele rutiere înmatriculate sau înregistrate în România, care nu pot fi identificate, nu pot obține eliberarea certificatului de autenticitate și nici eliberarea/modificarea cărții de identitate a vehiculului.
Așadar, Registrul Auto Român este obligat să verifice dacă vehiculul poate fi identificat și corespunde normelor tehnice de siguranță a circulației, de protecție a mediului, precum și folosinței căreia îi este destinat, iar potrivit art.969 cod civil doar convențiile legal încheiate obligă părțile contractate. In acest context, trebuie reținute prevederile art. 14 din Legea nr.136/1995 conform cărora, dacă înainte de a începe obligația asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum și în cazul în care, după începerea obligației asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept, iar în eventualitatea în care asiguratul sau contractantul asigurării a plătit toată prima sau o parte din aceasta, acesta este îndreptățit să o recupereze proporțional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare.
De altfel, sub aspectul identificării corecte a autovehiculului, în adresa nr.- arată că numărul de identificare al autovehiculului era standardizat, însă ultimele caractere pot fi identificate numai dacă avea acces la bazele de date ale producătorului, ceea ce nu se întâmplă permanent, însă poate solicita informații care nu s-au dovedit a fi cerute în cazul de față. Aceasta nu înseamnă că reclamantul care a plătit prima de asigurare nu este îndreptățit să solicite returnarea acesteia, iar asiguratorul să fie obligat la plata sumei pentru a evita o îmbogățire fără just temei.
În consecință față de art.969 Cod civil, art.1169 Cod civil, art.60 și urm. Cod procedură civilă, dispozițiile Legii 136/1995 modificată, OG 78/2000 modificata, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată cu consecința respingerii ca neîntemeiată și a cererii de chemare in garanție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii, iar pe fond obligarea pârâtei-intimate la plata sumei de 34.930 EURO echivalent în lei la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelantul a arătat, în esență, că instanța de fond a reținut în nod eronat că autoturismul care a făcut obiectul asigurării nu putea fi înmatriculat sau înregistrat în România, deși din materialul probator rezultă că autoturismul a fost înmatriculat, înregistrat și verificat de. De altfel, nici o societate de asigurări nu asigură un autoturism neînmatriculat, iar din dosarul de inspecție de risc întocmit de intimată rezultă că vehiculul a fost verificat fizic și scriptic de inspectorii asigurătorului. Mai mult decât atât, instanțele de judecată au stabilit că polița de asigurare a fost legal încheiată, iar dispozițiile art. 14 din Legea nr. 136/1995 reținute de tribunal nu au nici o legătură cu cauza de față.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și urm. Cod de procedură civilă.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Prin întâmpinare, intimata BCR SA a solicitat respingerea apelului, arătând că seria de șasiu poansonată pe autovehicul este modificată față de cea atribuită inițial de fabricant și, în consecință, nu se poate reține că autoturismul ar fi înmatriculat corect și legal.
Având în vedere aceste aspecte, intimata apreciază că singura cerere admisibilă a apelantului este aceea de a i se returna prima de asigurare achitată.
Prin note scrise, intimata REGISTRUL AUTO ROMÂN a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de BCR ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate, curtea reține că între apelant și intimata BCR SA a fost încheiat un contract de asigurare facultativă având ca obiect un autovehicul marca Mercedes Benz cu seria de șasiu -A-.
Autovehiculul a fost verificat, la data încheierii poliței de asigurare, de către inspectorii asigurătorului, așa cum rezultă din raportul de inspecție depus de intimată în dosarul de apel.
Din considerentele deciziei comerciale nr.158/28.03.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a comercială rezultă că bunul asigurat avea certificatul de înregistrare și buletinul de identificare emise de autoritățile române, iar contractul de asigurare a fost încheiat și pe baza raportului de inspecție întocmit de asigurător.
Prin probatoriul administrat în cauza care a avut ca obiect anularea poliței de asigurare, nu s-a făcut dovada că actele emise de autoritățile române au fost anulate, autoturismul asigurat fiind înmatriculat în România.
Cele reținute de instanța de apel sunt susținute de considerentele deciziei comerciale nr. 3276/23.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așadar, în prezenta cauză, curtea reține că bunul asigurat a fost înmatriculat în România în momentul încheierii poliței de asigurare facultativă de răspundere civilă, conform cărții de identitate eliberată de, iar acest aspect nu poate fi repus în discuție față de considerentele deciziilor menționate care au intrat în puterea lucrului judecat.
Curtea mai reține că, în materia asigurărilor facultative, încheierea contractului de asigurare are loc în condițiile acordului de voință al părților asupra condițiilor contractului, iar obligațiile de diligență în vederea efectuării de verificări cu privire la autoturismul asigurat reveneau reprezentanților intimatei mai ales în condițiile în care în cuprinsul poliței nr. - există mențiunea că " asigurarea se încheie cu o singură cheie la proprietarul mașinii".
Apelantul și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau din polița de asigurare, în sensul plății primei de asigurare la termenele convenite de părți, iar intimata nu și-a îndeplinit propriile obligații de a-l despăgubi pe asigurat în caz de producere a riscului asigurat, printre care se numără și furtul autovehiculului.
Curtea apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art. 14 din Legea nr. 136/1995 întrucât acestea privesc cazurile în care, după începerea obligației asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, iar din actele dosarului de fond rezultă că riscul asigurat s-a produs.
Față de considerentele expuse, curtea, în baza art.296 Cod de procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată și, în baza art. 10, 11 din Legea nr. 136/1995 și art. 969 Cod civil, va admite acțiunea și va obliga pârâta BCR SA la plata către reclamantă a sumei de 34.930 EUR în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă, intimata BCR SA va achita apelantului suma de 3714 lei cheltuieli de judecată la fond și 1862 lei în apel.
Întrucât curtea nu a fost învestită cu motive de apel care să reprezinte critici ale modului în care a fost soluționată cererea de chemare în garanțe la fond și, conform art. 295 Cod de procedură civilă, va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul, domiciliat în B, sector 4,- și cu domiciliul ales la.Av., ": Intr. Tg. - nr.9-11,.6,.A,.1,.7, sector 4, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B, sector 1,- și intimata chemată în garanție REGIA AUTONOMĂ - REGISTRUL AUTO ROMÂN, cu sediul în B, sector 1, nr.391, împotriva Sentinței comerciale nr.15047/13.12.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 14855/2006).
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 34.930 EUR în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății.
Obligă intimata la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.714 lei la fond și 1.862 lei în apel.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu rescurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 aprilie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - |
Grefier, --- |
Red. Jud.
Tehnored.
6 ex/25.04.2008
Com.4 ex./
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
