Spete pretentii comerciale. Decizia 183/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr. 5993,-
DECIZIA Nr. 183
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Chirică Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de reclamanta - - - Punct de lucru P, cu sediul în P,- județul P și pârâta- GRUP SRLcu sediul principal în Pitești,-, jud. A, împotriva sentinței nr. 509 din 12 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă- -, cu sediul în C,-, județul Constanta.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 2 octombrie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la nr. 5977/22 august 2005 pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială, reclamanta ""- I - Punct de Lucru P, a solicitat obligarea pârâtei -""SRL Z la plata sumelor de:
1). - 1.280.259.888 lei sau 128.026 lei RON adică 33.444 Euro calculată la cursul oficial leu/euro din ziua plății efective a acestei sume din care suma de 101.319.518 lei sau 10.132 lei RON ce reprezintă diferența de preț neachitată la factura inițială nr.-/30 iulie 2003 (actualmente la factura nr.-/25 noiembrie 2003) iar restul de 1.178.940.370 lei sau 117.894 lei RON o reprezintă diferența de preț actualizat (de curs valutar calculată conform art.20.1 din contractul de furnizare produse nr.4206/2003.
2). - 300.000.000 lei sau 30.000 lei RON reprezintă plata nedatorată de societatea noastră, însă efectuată eronat de noi pentru pârâtă către Bursa Română de Mărfuri, conform nr.185/26 martie 2003.
În motivarea acțiunii se susține, în esență, că în temeiul contractului nr. 4206/2003 având ca obiect furnizare de produse, reclamanta a livrat pârâtei 16 automacarale de 7 tone, pe autoșasiu "Renault " cu prețul de 606.424 Euro pentru o macara și a trimis pârâtei factura (privind contravaloarea celor 16 macarale) nr.- din 30 iulie 2003, în sumă de 47.609.666 lei.
Pârâta a achitat în parte contravaloarea macaralelor, rămânând de plată suma de 101.319.518 lei și în consecință, reclamanta a calculat în temeiul art.20.1 din contract, actualizarea debitelor și a emis factura nr.- din 5 decembrie 2003 pentru suma de 1.178.940.370 lei (contravaloarea a 33.444 Euro), pe care însă pârâta a refuzat sa o plătească.
Cu privire la suma de 300.000.000 lei aceasta a fost achitată de reclamantă, Bursei Române de Mărfuri B, suma nedatorată, deoarece conform contractului de furnizare nr.4206/2003, obligația de aop lăti era a paratei în calitate de achizitor.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata:
- penalităților pentru nelivrarea la termen a automacaralelor, urmând să se stabilească suma exactă printr-o expertiză contabilă.
- contravalorii reparațiilor efectuate de pârâtă la automacarale atât în perioada de garanție cât și în perioada de postgaranție.
- daunelor interese, în cuantum de 100.000 lei RON.
În motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale, se susține în esență, că nici una dintre automacarale nu a fost livrată la termen, din cauza lipsei documentelor ce trebuiau să le însoțească; de asemenea, pârâta arată că reclamanta nu a avut resursele financiare necesare și în consecință, pârâta a achiziționat 16 autoșasiuri în luna iulie 2003, pe care le-a pus la dispoziția reclamantei, pentru ca aceasta să-și poată îndeplini obligația de livrare.
În perioada de garanție și postgaranție, pârâta susține că a efectuat reparații la automacarale, urmare a defecțiunilor acestora și în consecință, solicită obligarea reclamantei la contravaloarea acestora, pe baza unei expertize tehnice.
Potrivit art.25.1 din contract, pârâta solicită daune - interese în sumă de 100.000 RON.
Acțiunea și cererea reconvențională au fost soluționate prin sentința civilă nr.509 din 12 mai 2006 pronunțată de către Tribunalul Prahova prin care a respins excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta, a admis în parte, cererea principală completată formulată de reclamanta -""- I - Punct de lucru P, s-a admis, în parte, cererea reconvențională modificată și completată formulată de pârâta reclamantă -""SRL.
Pârâta a fost obligata să plătească reclamantei următoarelor sume: 101.319.518 ROL, reprezentând diferență preț neachitată, 1.178.940.370 ROL reprezentând comision participare la licitație și 126.976.249 ROL, reprezentând dobândă legală aferentă comisionului pentru perioada martie 2003 - 22 august 2003.
Reclamanta a fost obligata sa plătească pârâtei suma de 1.004.258.347 ROL reprezentând penalități ca urmare a livrării cu întârziere a produselor contractate.
S-a respins capătul de cerere din cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei la plata de daune interese în cuantum de 100.000 RON.
În temeiul art.246 al.1 Cod procedură civilă, s-a luat act că părțile au renunțat la judecata celorlalte capete de cerere din cererea principală completată și din cererea reconvențională modificată și completată.
S-a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Pronunțând aceasta sentință instanța de fond a reținut că între reclamantă în calitate de furnizor si pârâtă în cea de achizitor s-a încheiat contractul de furnizare de produse nr 4206 din 14 mai 2003, având ca obiect executarea a 16 bucăți automacarale de 7 tone pe autoșasiu Renault 180-12/C și livrarea lor la termenele convenite și în conformitate cu obligațiile asumate.
Potrivit clauzelor contractuale prețul convenit, conform graficului a fost de 31.850 euro plus TVA /bucata la care sa adaugă cheltuielile legate de livrarea la destinația finală indicată de achizitor, inclusiv asigurarea produselor pe durata deplasării.
Prin art. 19 din contract părțile au stabilit și modalitatea de plată și anume - un avans de 30% din valoarea contractului în săptămâna a 23-a pe baza proceselor verbale de predare preliminara a produselor, iar diferența în termen de maxim 7 zile de la emiterea facturii. Plata urma să fie garantată odată cu livrarea prin CEC, bilet la ordin sau acreditiv, deschis în favoarea furnizorului.
Din probele dosarului, înscrisuri, susținerile părților și raportul de expertiză dispusă în cauză, prima instanță a reținut că pârâta mai datorează reclamantei cu titlu de preț suma de 101.319.524 ROL, înlăturând susținerile acesteia în sensul că acest debit ar fi fost stins prin compensare.
Cu privire la acțiune s-a mai reținut ca fiind întemeiate și cererile referitoare la diferența de curs valutar și comisionul de participare la licitație și dobânzile aferente, pe care reclamanta la plătit la Bursa de Mărfuri, sumă nedatorată, deoarece plata acesteia era stabilită în sarcina pârâtei.
Prima instanță a reținut că și cererea reconvențională este întemeiată în parte, cu privire la penalitățile aferente livrării cu întârziere a produselor contractate, obligând reclamanta la plata acestora către pârâtă.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta, critică sentința pronunțată de instanța de fond pe aspectul că în cauză, nu a fost introdus și subcontractantul - - C pentru ca hotărârea să fie opozabilă tuturor părților contractante și pentru ca această din urmă societate să fie obligată față de pârâtă, deoarece culpa îi aparține în ceea ce privește livrarea cu întârziere a 9 bucăți automacarale.
Reclamanta mai critică sentința instanței de fond și pe aspectul că greșit s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză, întrucât nu s-a răspuns la obiectivul nr 5, propus prin adresa nr 5974/16 noiembrie 2006.
La rândul său, parata, critică sentința instanței de fond, pe aspectul că greșit a fost obligată la plata sumei de 101.319.518 ROL cu titlu de preț și nu a avut în vedere că acest debit s-a stins prin compensarea unor datorii reciproce potrivit procesului-verbal depus la dosar.
Greșit susține în continuare apelanta - pârâtă a fost obligată și la plata sumei reprezentând diferența de curs valutar și nu s-a ținut seama de faptul că părțile s-au înțeles ca pe toată perioada de derulare a contractului plățile să se efectueze la un curs prestabilit.
Critica sentinței privește și plata comisionului pe care susține că nu datorează suma la care a fost obligată, deoarece înțelegerea între părți a fost ca reclamanta să suporte acest comision, motiv pentru care a și fost preferată ca partener de afaceri.
Apelurile declarate de reclamantă și pârâtă împotriva acestei sentințe, au fost respinse prin decizia nr.253 pronunțată la data de 05 decembrie 2006 de Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut, în esență, următoarele:
1). Apelul pârâtei este nefondat, deoarece suma de 101.319.519 ROL, legal datorată, cu titlu de preț, nu a fost achitată, iar suma de 1.178.940.370 ROL (cu titlu de diferență de curs valutar) o datorează pârâta, conform concluziilor raportului de expertiză. De asemenea, Curtea a constatat că pârâta avea obligația să achite suma de 300.000.000 ROL comision de participare la licitație și în consecință, trebuie să achite această sumă pe care reclamanta a plătit-o în locul pârâtei deși nu avea aceasta obligație.
2). Apelul paratei de asemeni a fost respins, tot ca nefondat, deoarece furnizorul (reclamanta) a întârziat în mod culpabil livrarea produselor la termen și în consecință, datorează penalități în temeiul art.24 pct.1 din contract. De asemenea, Curtea reține că -""- C, în calitate de subcontractant al furnizorului (care avea obligația furnizării autoșasiurilor) trebuia chemat în judecată împreună cu achizitorul însă reclamanta nu a respectat dispozițiile art.132 Cod procedură civilă pentru chemarea în judecată a subcontractantului și nu l-a chemat în garanție ca urmare a cererii reconvenționale a pârâtei.
Referitor la compensarea cheltuielilor de judecată, Curtea a apreciat că această măsură a fost una legală.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr.253/2006, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și respingerii cererii reconvenționale a pârâtei.
Printr-un prim motiv de recurs se critică decizia referitor la obligarea, în mod nelegal, a reclamantei la plata penalităților de întârziere către pârâtă, deși din probele dosarului rezultă că subcontractantului -""- C îi revine culpa pentru întârzierea livrării automacaralelor și potrivit dispozițiilor art.24 din contract, în cazul în care întârzierea se datorează nerespectării de către subcontractant a obligațiilor contractuale, achizitorul va pretinde penalizarea de la acesta.
Reclamanta - recurentă mai arată că instanța de apel nu a analizat clauzele contractuale în interdependența lor, nu a stabilit situația reală între părțile contractante, nu a stabilit cui revine culpa pentru întârzierea livrării produselor, deși în apel reclamanta a depus 14 înscrisuri noi cu care a dovedit că subcontractantului îi revine culpa pentru livrarea cu întârziere a produselor.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, în raport de probatoriile administrate în cauză.
ICCJ B, soluționând cauză prin Decizia nr 2521/26 iunie 2007 a admis recursul declarat de reclamanta, a casat decizia Curții de Apel Ploiești și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin decizia pronunțată ICCJ Baa rătat ca instanța de apel a soluționat cauza fără a ține seama de art. 24.1 din contractul încheiat între părți și a apreciat nelegal că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de livrare la termen a produselor contractate.
De aceea, arată instanța de recurs, se impune rejudecarea cauzei, ocazie cu care prin coroborarea probelor să se stabilească în raport de art. 24.1 din contract, cui aparține culpa în ceea ce privește livrarea cu întârziere a produselor contractate și ulterior să oblige societatea culpabilă la plata penalităților, dacă aceasta era parte în proces, în caz contrar cererea trebuia respinsă fiind la latitudinea achizitorului formularea unei acțiuni separate.
Cauza venind spre rejudecare, a fost înregistrată la Curtea de Apel P sub nr 5993,-.
Rejudecând apelurile promovate de părți, având în vedere considerentele deciziei de casare, pentru a se stabili cui aparține culpa în ceea ce privește livrarea cu întârziere a produselor contractate prin prisma clauzei cuprinsă în art. 24.1 din contract și deoarece pentru aceasta se impunea completarea probatoriilor și pentru respectarea drepturilor procesuale ale părților s-a considerat necesar introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a - - C, subcontractantul.
S-a dispus în cauză completarea raportului de expertiză, în sensul de a se stabili dacă subcontractantul a respectat termenul de livrare a celor 16 autoșasiuri către reclamanta - - în calitate de furnizor. În situația în care subcontractantul nu și-a respectat obligațiile contractuale să se stabilească numărul de zile de întârziere în livrare și penalitățile datorate.
Curtea, rejudecând apelurile declarate de părți în raport de probele administrate în cauza, având în vedere și considerentele deciziei de casare, constată că apelul declarat de reclamantă este întemeiat urmând a fi admis, cel declarat de pârâtă fiind găsit nefondat urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, între părți s-a încheiat în anul 2003 contractul de furnizare de produse nr 4206/14.05.2003, - având calitatea de furnizor, pârâta - SRL achizitor, iar - - în calitate de subontractant al furnizorului.
Obiectul contractului l-a reprezentat furnizarea a 16 bucăți automacarale 7t pe autoșasiu Renault 180.12/
Potrivit contractului reclamanta - - avea obligația să livreze cele 16 bucăți automacarale în termen de 120 de zile de la data achitării avansului de către achizitor, cu respectarea datelor din graficul de livrare convenit între părți.
Or, din probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză, susținerile părților și actele depuse la dosar rezultă că reclamanta a livrat cu întârziere automacaralele contractate, situație recunoscută și de aceasta cu susținerea că nu are culpă în nerespectarea termenului de livrare.
S-a mai stabilit de asemeni, prin raportul de expertiză contabilă suplimentar, filele 81-85 dosar (apel rejudecare), că subcontractantul - - a livrat cu întârziere cele 15 autoșasiuri contractate, modificate tehnic, părți componente ale automacaralelor, ceea ce a determinat livrarea cu întârziere a automacaralelor, de către reclamanta - -.
Față de concluziile raportului de expertiză și cu aplicarea art. 24 pct. 1 teza a II-a din contractul încheiat între părți, Curtea reține că reclamanta nu are nici o culpă în ceea ce privește livrarea cu întârziere a produselor contractate, motiv pentru care cererea reconvențională formulată de pârâtă prin care solicită obligarea reclamantei la plata penalităților de întârziere în livrare urmează a fi respinsă, ca urmare a admiterii în raport cu art. 296 pr.civ. a apelului formulat de reclamantă.
Aceasta întrucât art. 24 pct. 1 teza a II -a din contractul încheiat de părți, arată în mod expres că în cazul în care întârzierea în livrare se datorează nerespectării de către subcontractant a obligațiilor sale, achizitorul va pretinde penalizarea de la subcontractant.
In cauza, subcontractantul, nu poate fi obligat la plata penalităților aferente livrării cu întârziere a produselor contractate, întrucât pârâta, singura îndreptățită, nu a formulat o cerere în acest sens.
de toate considerentele de expuse,Curtea va admite apelul reclamantei, va schimba în parte sentința instanței de fond, în sensul că va respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă ca nefondată, menținând în parte ca admisă acțiunea așa cum a dispus instanța de fond.
Cu privire la apelul declarat de parata acesta va fi respins, atâta timp cât cererea reconvențională s-a constat a fi nefondată sub ambele capete de cerere formulate prin aceasta, respectiv plata penalităților și a daunelor interese.
Aceasta, întrucât atâta timp cât reclamanta prin aplicarea art. 24 pct. 1 teza II -a nu are culpa în ceea ce privește livrarea cu întârziere a produselor contractate nu poate fi obligată nici la plata penalităților și respectiv a daunelor interese.
Față de toate considerentele expuse, Curtea în raport cu art.296 Pr.Civ. va admite apelul reclamantei, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă ca nefondată, menținând restul dispozițiilor sentinței. Va respinge apelul pârâtei ca nefondat.
Întrucât subcontractantul a fost introdus ca parte în cauză, acțiunea urmează a fi respinsă față de aceasta.
În cauză urmează a se face și aplicarea art. 274 Pr.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta- - - Punct de
lucru P,cu sediul în P,- județul P, împotriva sentinței nr. 509 din 12 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele - GRUP SRL cu sediul principal în Pitești,-, jud. A și- -, cu sediul în C,-, județul Constanta.Schimba în parte sentinta în sensul ca,
Admite în parte acțiunea. Obligă pârâta reclamantă - GRUP SRL să plătească reclamantei:
- suma de 101.319.518 diferență preț;
- suma de 1.178.940.370 ROL rest preț rezultat din diferența de preț curs valutar;
- suma de 300.000.000 ROL comision participare la licitație;
.//.
- suma de 126.976.249ROL dobândă legală aferentă comisionului pentru perioada martie 2003 - 22 august 2003.
Respinge acțiunea față de pârâta - -
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta
- GRUP SRL
Respinge apelul pârâtei - GRUP SRL
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pârâta - Grup SRL la plata sumei de 9.394 lei către reclamanta - - cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER,
- -
Red.AU
Dact
6 e x/ 20.-
5977//2005 Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Chirică Elena
