Spete pretentii comerciale. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.185
Ședința publică de la 14.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.13041/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 24 și intimata-reclamantă prin consilier juridic care depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că apelanta-pârâtă nu a depus la dosar precizare scrisă privind valoarea contabilă actualizată.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării, consilierului juridic al apelantei-pârâte.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, depune la dosar precizare scrisă privind valoarea contabilă actualizată, comunicând un exemplar consilierului juridic al intimatei-reclamante.
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, depune la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, recipisa de expediere a invitației la conciliere către pârâta, față de împrejurarea că abia în această fază procesuală a cauzei apelanta-pârâtă invocă excepția prematurității, în sensul formulării cererii de chemare în judecată înainte de a fi îndeplinită procedura prev. de art.7201pr.civ. Învederează faptul că, nu poate depune la dosar și confirmarea de primire a invitației la conciliere, considerând că această situație poate fi rezolvată prin comunicarea de către apelanta-pârâtă a datei la care a primit invitația la conciliere sau instanța să pună în vedere apelantei-pârâte să depună la dosar acest act. Menționează că, apelanta-pârâtă nu faptul că nu ar fi primit invitația la conciliere ci că termenul de 15 zile nu a fost respectat.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, de asemenea, învederează faptul că nu a contestat faptul că nu a primit invitația la conciliere ci doar că a nu a fost respectat termenul prev. de lege.
Curtea, acordă cuvântul intimatei-pârâte asupra precizării scrise depuse la dosar la acest termen de judecată.
Intimata-reclamantă, prin avocat, consideră că, precizarea scrisă depusă la dosar la acest termen de judecată de către apelanta-pârâtă se referă la valoarea contabilă.
Curtea, constată că precizarea scrisă depusă la dosar la acest termen de judecată de către apelanta-pârâtă, nu vizează altceva decât punct de vedere cu privire la valoarea contabilă și nu la valoarea pieței.
Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă. Totodată, învederează că a atașat precizării scrise depusă la dosar la acest termen de judecată, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri deja depuse la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, consilierul juridic al apelantei-pârâte, învederează faptul că își menține cererea de suspendare.
Curtea, acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării sentinței comerciale nr.13041/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- până la soluționarea apelului formulat împotriva acestei hotărâri.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, consideră că, prin obligarea la plata sumei de 155.000 lei, se prejudiciază în mod nelegal bugetul statului. Învederează faptul că, la acest moment nu s-a început executarea silită.
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii apelate.
Curtea, urmează a se pronunța asupra cererii de suspendare în mod distinct, iar în ceea ce privește probele solicitate la acest termen de judecată, față de obiectul acțiunii introductive, criticile din apel și probele deja administrate, apreciază ca nefiind utile și concludente soluționării cauzei, urmând a le respinge.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în principal, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii celorlalte excepții invocate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Consideră că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere disp. art.39 din Legea nr.137/2002 și cele ale art.3228din nr.OUG88/1997, respectiv termenele de o lună și trei luni de zile. Învederează că, face trimitere la dispozițiile acestor texte de lege, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată nu se solicită altceva decât valorificarea unui drept, respectiv repararea prejudiciilor cauzate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată raportat la art.7201pr.civ. referitor la termenul de 15 zile prevăzut de 7201alin.3 pr.civ. și termenul de 30 de zile prev. de art.7201alin.5 pr.civ. consideră că aceste termene nu au fost respectate deși erau imperative. Față de recipisa de recomandare depusă la dosar la acest termen de judecată de către intimata-reclamantă, solicită să se observe faptul că din conținutul acestuia nu rezultă că s-au respectat dispozițiile art.7201pr.civ. În ceea ce privește excepția procesului rău condus, solicită admiterea acestei excepții, solicitând să se observe faptul că în celălalt dosar în care reclamanta a fost obligată la restituirea în natură a imobilului, nu a fost parte, reclamanta având posibilitatea să cheme în judecată printr-o cerere de chemare în garanție. Cu privire la valoarea despăgubirilor, consideră că erau aplicabile disp. art.30 din Legea nr.137/2002, respectiv valoarea despăgubirilor trebuiau limitate la 50% din prețul plătit de cumpărător. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în principal, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii celorlalte excepții invocate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului. Solicită să se aibă în vedere faptul că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a principiului reparării integrale a prejudiciului acordând o despăgubire la valoarea reală a unei parcele restituită unui fost proprietar. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, învederează faptul că hotărârea, de la care a curs dreptul lor la acțiune, a fost pronunțată la data de 17.04.2007, iar acțiunea a fost promovată la data de 17.05.2007, astfel încât s-au încadrat în termenul de o lună. Mai arată faptul că la această excepție s-a și renunțat la fond. În ceea ce privește neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile, învederează faptul că a făcut dovada în fața instanței de fond a invitației la conciliere. În ceea ce privește fondul cauzei, învederează că prin expertiza efectuată la fond au demonstrat valoarea parcelei de teren restituită în natură. În ceea ce privește limitarea la 50% a valorii despăgubirii, solicită să se aibă în vedere faptul că art.30 alin.1 din Legea nr.137/2002 se referă doar la privatizările care se vor încheia după data de 31.03.2002. Solicită respingerea apelul.
Curtea, reține cauza în pronunțare atât asupra cererii de suspendare a executării hotărârii apelate, cât și asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.13041/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, instanța a admis acțiunea formulată de către reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, dispunând obligarea pârâtei la plata sumei de 155.000 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamantei și cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța reținut că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta - - a solicitat obligarea AVAS la plata sumei de 155.000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a obligației stabilite în sarcina sa prin sentința civilă nr.130/28.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Covasna, prin care a fost obligată să restituie foștilor proprietari parcela de teren de 770 mp înscrisă în CF nr.284 G, nr.top.948/143/1/1, plus măsuri reparatorii de 34.620 EURO.
Se arată că - - a fost privatizată prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1490/23.12.1997, iar în capitalul social al societății a fost inclus ulterior privatizării bunul care a făcut obiectul retrocedării, astfel încât potrivit art.324din OUG nr.88/1997 modificată prin Legea nr.99/1999, instituția publică implicată, AVAS, asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale ca urmare a procedurilor de restituire a imobilelor preluate de stat, despăgubire ordonată prin convenție sau justiție potrivit art.30 alin.3 din Legea nr.137/2002.
Având în vedere incidența acestor dispoziții legale și situația de fapt constatată, prima instanță a admis acțiunea în privința daunelor interese de 155.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând, incidental, suspendarea executării hotărârii atacate, și în principal, prin admiterea apelului, schimbarea hotărârii inițiale, respingerea acțiunii în baza excepției prescripției dreptului material la acțiune, a prematurității, a procesului rău condus, iar pe fond ca neîntemeiată.
Cu privire laexcepția prescripției dreptului material la acțiune, apelanta a considerat că sunt incidente dispozițiile art.39 din Legea nr.137/2002, care au modificat dispozițiile art.3228din OUG nr.88/1997, sens în care termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este de o lună de la data reparării prejudiciilor cauzate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Ulterior, apelanta a solicitat admiterea excepției prematurității întemeiată pe dispozițiile art.7201Cod procedură civilă â, arătându-se că cele două termene propuse de acest text legal nu au fost respectate.
Cât priveșteexcepția procesului rău condus, se arată că în litigiul de retrocedare - - și-a organizat apărarea în mod deficitar și nu a formulat la timp o cerere de chemare în garanție a AVAS pentru ca aceasta să poată întări apărarea în mod eficient.
Cu privire la fondul litigiului, AVAS a susținut că datorează numai 50% din valoarea despăgubirilor deoarece la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni AVAS deținea 50% din pachetul de acțiuni al - - și nu poate fi obligat la despăgubire decât în această limită.
Se arată că această apărare a fost în mod netemeinic respinsă de către prima instanță, care s-a rezumat doar la a arăta faptul că printr-o reducere de capital social s-a diminuat participarea AVAS la 13,44564% ca urmare a retrocedării unui alt imobil. Dincolo de contestarea judiciară a hotărârii de diminuare a capitalului social AVAS a arătat că nu poate fi obligată la plata despăgubirilor integrale.
S-a mai învederat instanței că Legea nr.99/1999 nu cuprinde nici o mențiune în art.324, potrivit cu care despăgubirile se acordă la nivelul valorii de circulație, astfel încât trebuie considerată jurisprudența care arată că valoarea acestora se stabilește după criteriul valorii contabile.
Se arată că dacă s-ar merge după raționamentul urmat de prima instanță, s-ar ajunge la situația absurdă în care statul ar fi obligat să plătească societăților privatizate despăgubiri mai mari decât prețul încasat din vânzarea acțiunilor, ceea ce este o exagerare și o absurditate.
Atașat apelului AVAS a consemnat soluții de jurisprudență în litigii asemănătoare.
Împotriva acestui apel a formulat întâmpinare - - G, solicitând respingerea apelului și arătând că obligația AVAS are la bază teoria reparației integrale a prejudiciilor reale și certe.
Din punct de vedere juridic art.324din OUG nr.88/1997, preluat de art.30 din Legea nr.137/2002, și pentru privatizările anterioare anului 2002 obligația de reparație revine AVAS.
Se arată că și în ipoteza în care termenul de prescripție considerat incident ar fi cel de o lună, în privința reclamantei acesta a început să curgă la 17.04.2007, dată la care hotărârea de retrocedare a devenit irevocabilă prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu nr.3109.
Astfel, acțiunea introdusă la 17.05.2007 trebuie considerată în termen.
În ce privește excepția de prematuritate și excepția procesului rău condus, acestea sunt nefondate, iar cât privește plafonarea despăgubirii la 50% corespunzătoare pachetului deținut de AVAS la data privatizării, nu are temei legal, întrucât art.30 din Legea nr.137/2002 se referă doar la privatizările încheiate după 01.04.2002.
Întrucât obligația AVAS este una de garanție pentru evicțiune reparația trebuie să fie reală, astfel încât valoarea contabilă nu are relevanță.
Analizand apelul, Curtea retine ca in cadrul motivelor de apel, intitulate "exceptii", apelanta critica hotararea pronuntata punand in discutie aspecte care tin de verificarea legalei sesizari datorate neefectuarii procedurii concilierii directe, de conditia legata de dreptul la actiune - considerat prescris, chestiuni pe care le va analiza prioritar.
In ce priveste exceptia procesului condus, aceasta este doar o aparare de fond, câtă vreme nu vizeaza anumite neregularitati ale procedurii sau lipsuri de fond ale dreptului, ci doar tinde la respingerea actiunii reclamantei, pe fond.
Astfel,primul motivvizeaza legala sesizare a instantei, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pretinzand ca in cauza procedura concilierii directe ceruta de art. 7201Cod procedură civilă nu a respectat formalitatile legale.
Din analiza actelor dosarului Tribunalului Covasna, fila 15, rezulta ca paratei, apelanta de astazi, i-a fost adresata invitatia la conciliere in baza art. art. 7201Cod procedură civilă, programata la 09.05.2007, ora 15.00.
AVAS nu a negat primirea acestei invitatii, singurele contestatii vizand nerespectarea termenului de 15 zile si respectiv, de 30 de zile prevazute de art. art. 7201Cod procedură civilă alin. 3 si 5.
Curtea subliniaza ca, dupa mai bine de 2 ani de la debutul litigiului, sesizarea acestei probleme presupune in mod clar problema eficientei sale concrete din perspectiva echitatii procedurii si a dreptului efectiv de acces la instanta, pe de-o parte, iar pe de alta parte impune apelantei o sarcina probatorie minimala, aceea de a consemna la dosar dovada datei receptiei acestei invitatii, pentru verificarea valorii de adevar a apararii formulate.
Or, dincolo de faptul ca nicio proba avand acest obiect nu a fost prezentata in dosar, Curtea considera ca, dupa 2 ani de sesizare, analiza unei probleme care reglementeaza procedura de acces la o instanta nu isi mai poate atinge functia (aceea de mediere in scopul preintampinarii unui litigiu), iar recunoasterea in acest stadiu a sanctiunii solicitate de catre AVAS reprezinta o interpretare si aplicare excesiva a normei de procedura care ar genera o lipsa de proportionalitate, avand semnificatia incalcarii substantei dreptului la proces.
Din aceste ratiuni, Curtea considera ca acest motiv al apelului nu este fondat.
In analiza celui de-al doilea motivCurtea va pleca de la situatia de fapt a cauzei retinand ca:
Reclamanta - - solicita AVAS, in calitate de institutie implicata reprezentand statul, pretentii prin activarea obligatiei de garantie pentru evictiune, cauza juridica a cererii fiind intemeiata pe dispozitiile art. 32 indice 4 din Legea nr. 99/1999.
In expunerea de motive a cererii reclamanta a aratat ca imobilul format din teren de 770 mp înscris în CF nr.284 G, nr.top.948/143/1/1 a fost aportat in capitalul - - in temeiul dispozitiilor Legii nr. 15/1990 pentru reorganizarea societatilor economice de stat in regii autonome si societati comerciale, reclamanta fiind privatizata prin efectele contractului de vanzare-cumparare nr.1490/23.12.1997 incheiat intre fostul FPS si Asociatia Salariatilor - -.
Acest activ a facut obiectul unui litigiu civil de retrocedare initiat de fostii proprietari ai imobilului, astfel ca, prin sentința civilă nr.130/28.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Covasna, definitiva prin decizia 112?22.06.2006 a Curtii de Apel B si irevocabila prin decizia nr.3109/ 17.04.2007 pronuntata de Înalta Curte de Casație și Justiție cu - acte consemnate la dosarul cauzei de catre reclamanta - s-a dispus in sarcina - - a lasa in mainile fostilor proprietari imobilul format din parcela de teren de 770 mp înscrisă în CF nr.284 G, nr.top.948/143/1/1 constituit ca aport social in patrimoniul reclamantei din prezenta cauza.
Astfel, titlul executoriu a fost pus in executare, procedurile fiind efectuate in dosarul de executare nr. 130/EX/2007 instrumentat de BEJ -, asa cum rezulta din copia procesului verbal intocmit de executorul judecatoresc din 20.05.2008 care atesta ca - - a predat titularilor dreptului de proprietate bunul in discutie.
Dreptul de despagubire solicitat de catre reclamanta se intemeiaza pe dispozitiile art. 32^4 din Legea nr. 99/1999, care arata in alin. 1 si 2 ca instituțiile publice implicate (AVAS) asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat si cainstituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale privatizate o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, statul garantanad plata sumelor cuvenite.
In consecinta, intemeindu-se pe acest drept reglementat de normele de drept incidente in materia privatizarii, actiunea promovata pe acest temei este supusa regimului juridic stabilit de art. 39 din Legea nr. 137/2002, potrivit caruia termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare,precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizăriiori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună dela data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului,cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescripție.
Prin urmare, pentru stabilirea termenului de prescriptie in cadrul actiunii promovate in speta Curtea are in vedere termenul reglementat de textul aratat, respectiv cel de 1 luna, incident categoriei de cereri rezultatedin valorificarea un drept conferit de legile privatizatii, fiind evident ca in cauza reclamanta valorifica un drept conferit de legea pentru accelerarea privatizarii, nr. 99/1999.
Astfel, pentru calculul acestuia si determinarea momentului de inceput al cursului prescriptiei, instanta considera art. 39 din Legea nr. 137/2002 care arata ca dreptul la actiune se naste cand titularul dreptului a cunoscut dreptul sau efectiv si real, precum si intinderea si continutul sau.
cu faptul ca art. 32^4 din Legea nr. 99/1999 obligatia statului de reparatie intervine numai in temeiul unei hotarari de retrocedare definitiva si irevocabila, data la care reclamanta - - putea pretinde autoritatii de privatizare plata, prin valorificarea dreptului la despagubire, era 17.04.2007.
Intrucat termenul de prescriptie extinctiva nu este un termen procedural, al carui calcul sa poata fi realizat dupa regulile inserate in art. 100 si urmatoarele Cod procedură civilă, ci este un termen substantial, acesta se considera implinit la 17.05.2007, data la care actiunea a fost inregistrata la Tribunalul Covasna, asa cum rezulta din data certa de primire a actiunii.
Asadar, dreptul la actiune al reclamantei nu era stins prin prescriptie, astfel ca acest motiv al apelului este nefondat.
Cu privire laexceptia procesului condus, acesta poate duce la anihilarea obligatiei statului rezultand din evictiune daca, potrivit art. 1351 Cod civil, cel tinut a garanta, AVAS va proba ca ar fi avut mijloace sa castige judecata daca ar fi intervenit in litigiul de retrocedare.
Asadar, simpla invocare a acestei aparari de catre apelanta, necomplinita de dovada mijloacelor prin care solutiile date in litigiul promovat in baza Legii nr. 10/2001 ar fi fost diferite, este insuficienta, iar motivul astfel enuntat, va fi respins.
Cat privestefondul raportului juridic, plecand de la dispozitiile anterior enuntate ale Legii nr. 99/1999, si avand in vedere ca potrivit art. 32^4 AVAS asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, Curtea subliniaza ca:
- obligatia statului este una de garantie pentru evictiune presupunand despagubirea societatii pentru paguba efectiva si totala, legea aratand ca se plateste o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială, statul garantand plata sumelor cuvenite.
Asadar, raportarea AVAS la criteriul despagubirii dupa valoarea contabila nu are suport legal, iar considerentele sale de echilibru si rentabilitate nu influenteaza continutul obligatiei sale legale.
Potrivit raportului de expertiza evaluatorie depus in dosar de catre - -, valoarea bunului care a facut obiectul eviciunii era de 155.000 lei, iar pierderea/paguba reclamantei este echivalenta acestei sume.
-obligatia statului nu este limitata la participatia sa anterioara in societate, deoarece fundamentul raspunderii nu este generat de contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr. 1490/23.12.1997. In puterea acestui contract obligatiile AVAS erau proportinale cu actiunile vandute numai fata de cumparator, asociatia salariatilor.
Raspunderea AVAS in cazul de fata are temeiul in lege si este distincta de efectele contractului de privatizare, care se produc numai intre contractanti. De aceea, nici fluctuatiile de capital ale - -, contestate sau nu de catre parata, nu influenteaza continutul obligatiei de despagubire fata de societate pentru pierderea din patrimoniu a terenului retrocedat.
- obligatia statului nu este limitata la 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 137/2002, deoarece aceasta limitare nu reglementeaza aceasta obligatie de dezdaunare.
Articolul aratat face trimitere la dispozitiile art. 27-29 din aceeasi lege, texte care se refera la obligatiiile autoritatii de privatizarefata de cumparatorul actiunilor vandute prin intermediul AVAS in cadrul contractelor de privatizare.
Asa cum s-a aratat, acest litigiu nu stabileste obligatii ale AVAS nascute fata de cumparatorul din contractul de privatizare, ci sunt obligatii a caror sursa nu are izvor conventional, ci exclusiv legal, si se intemeiaza pe Legea nr. 99/1999.
Asadar, nici aceste ultime critici nu sunt fondate, iar Curtea, fata de suma considerentelor prezentate, va respinge apelul, ca nefondat.
In ceea ce priveste cererea apelantei de suspendare a executarii hotararii atacate in procedura solutionarii apelului, cerere promovata de catre contestatoare in cuprinsul apelului, fata de dispoziile art. 280 si 403 cod procedura civila, Curtea considera ca analiza acestei cereri ramane fara obiect de vreme ce masura solicitata avea ca scop preintampinarea actelor de executare pana la solutionarea definitiva cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1,împotriva sentinței comerciale nr.13041/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - -, cu sediul în G,-, județul C, ca nefondat.
Respinge cererea de suspendare a executării hotărârii atacate ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.04.2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
a
Red.Jud.
29.04.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Veronica Dănăilă
