Spete pretentii comerciale. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 185
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Lotus Gherghină Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
Grefier -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 15 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă BANCA COMERCIALĂ - SUCURSALA C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant asistat de avocat, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții asupra apelului:
Apărătorul apelantului reclamant, avocat, solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea administrării de probe. Susține că în cauza de față culpa aparține băncii, întrucât a predat titlul executoriu cu întârziere, astfel încât creanța s-a prescris. Totodată, susține că în cadrul contestației la executare nu putea chema în garanție banca.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 15 din 13.01.2009 Tribunalul Dolj - Secția Comercială a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ - Sucursala
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Dolja reținut că:
La 01.07.2002 reclamantul și pârâta au încheiat un contract de cesiune de creanță. Ca mod de transmitere a obligațiilor, cesiunea de creanță este un act consensual și este valabil încheiată la momentul realizării acordului de voință dintre cesionar și cedent. În acest moment creanța se transferă către cesionar, trecând în patrimoniul său împreună cu garanțiile ce o însoțesc.
În speță este irelevant că la data încheierii contractului de cesiune creanță nu a fost predat reclamantului decât contractul de garanție ipotecară, menținându-se în cadrul contractului că decizia 493/08.11.1996 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - care constituie titlu executoriu se află depusă în dosarul de executare nr. 125/E/2001 BEJ.
Potrivit doctrinei predarea titlului (art. 1391 Cod civil) reprezintă doar executarea contractului de cesiune de creanță.
De altfel, de la 01.07.2002 reclamantul, în calitate de cesionar, era îndreptățit atât să solicite ca pârâta (cedentă) să-i predea titlul executoriu, cât și să stăruie în continuarea executării silite imobiliare începute de aceasta în dosarul nr. 125/E/2001 BEJ.
În speță, reclamantul nu a stăruit în executarea silită ce a făcut obiectul dosarului 125/E/2001 BEJ, ci a formulat separat o altă cerere de executare silită către același executor judecătoresc la 16.09.2002, constituindu-se dosarul nr. 573/E/2002.
Potrivit ar. 6 din Decretul 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Art. 405 Cod procedură civilă - introdus prin OUG 138/2000 reia reglementarea mai sus menționată din Decretul 167/1958, astfel că, în speță, dreptul de a cere și de a obține executarea silită a deciziei nr. 493/08.11.1996 pronunțată de Curtea de Apel Craiova este stins prin prescripție la 16.09.2002, când reclamantul se adresează BEJ.
Mai mult, prin prescrierea dreptului de a cere executarea silită a deciziei 493/08.11.1996 se stinge pe cale accesorie și ipoteca instituită pentru garantarea creanței cedate.
În aceste condiții, împrejurarea că după 01.07.2002 - când i s-a transmis dreptul de creanță de către pârâtă - reclamantul nu a continuat urmărirea silită imobiliară începută de aceasta din urmă, ci a solicitat o altă executare silită, după împlinirea prescripției dreptului de a cere acest lucru, îi este imputabilă exclusiv acestuia.
Pe de altă parte, chiar dacă în considerentele deciziei 97/2008 pronunțată de Tribunalul Dolj se regăsesc argumente referitoare la stingerea prin prescripție a dreptului de a cere executarea silită a deciziei 493/08.11.1996 pronunțată de Curtea de Apel, nu echivalează cu o dovadă în sprijinul pretențiilor pretențiilor reclamantului. Este de principiu că motivarea unei hotărâri judecătorești nu intră în puterea lucrului judecat și, în altă ordine de idei, nu cererea cedentei din 13.09.2002 de a-i fi restituit titlul executoriu de către BEJ a determinat stingerea dreptului de a cere executarea silită a acestuia.
În decizia 97/2008 nu se afirmă acest lucru, iar din adresa cedentei mai sus amintită rezultă doar că ea a adus la cunoștință BEJ că nu mai are calitate de creditoare în cauză pentru că i-a cesionat reclamantului creanța.
De la data cesiunii, cedenta este un simplu terț în raport cu executarea silită a creanței cesionate. Chiar dacă, în mod firesc cedenta a renunțat ca executarea în dosarul 125/E/2001 să se facă față de ea, nu rezultă de ce cesionarul nu a continuat urmărirea silită începută de autoarea sa după 01.07.2002 și a dorit să pornească o alta, anulabilă.
Având în vedere cele arătate anterior, instanța constată că la data încheierii de către părți a cesiunii de creanță (01.07.2002) nu se pune problema stingerii prin prescripție a dreptului de a cere executarea silită a respectivei creanțe cesionate. În temeiul art. 1392 cod civil cel ce vinde o creanță - este dator să răspundă de existența sa valabilă în folosul său în momentul vânzării.
În speță nu s-a susținut și nu s-a probat că executarea silită în dosarul 125/E/2001 Bej s-a bazat pe un titlu ce a pierdut forța executării din cauza prescripției. În consecință este doar culpa cesionarului că nu a înțeles să se prevaleze de efectul întreruptiv de prescripție al executării solicitate de autoarea sa.
Cum acesteia din urmă nu i se poate reproșa că a transmis un titlu nevalabil în sensul art. 1392 Cod civil, cererea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În ședința din 23.03.2009 potrivit dispozițiilor art. 282 alin 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 2 pct.1 lit a Cod procedură civilă, Curtea a calificat ca fiind apel calea de atac.
La acel termen reclamantul a depus motivele de apel susținând că, deși contractul de cesiune de creanță a fost încheiat la data de 01.07.2002 a devenit valabil la momentul remiterii titlului (sentința nr. 1063/14.12.2000 și contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 2060/29.01.1993), respectiv la data de 21.03.2003 când s-a încheiat actul adițional la contractul de cesiune.
A mai susținut apelantul reclamant că instanța de fond a interpretat trunchiat probele administrate în sensul că ar fi fost îndreptățit la continuarea executării silite începute în dosarul nr. 125/E/2001 al BEJ și că adresa nr. 11684/13.09.2000 a adus la cunoștința executorului judecătoresc cesiunea creanței băncii către el, neavând în vedere faptul că avea posibilitatea executării împotriva debitorului doar de la data remiterii titlului 21.03.2003.
A susținut, totodată, că solicitarea băncii de remitere a titlului a condus la prescrierea executării și că în acest context culpa revine exclusiv băncii.
La data de 10.04.2009 intimata pârâtă BANK a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
În cuprinsul întâmpinării a invocat excepția netimbrării sau insuficientei timbrări a apelului și excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului.
Pe fond a arătat că banca răspunde doar în ceea ce privește existența sau valabilitatea creanței la momentul efectuării cesiunii, precum și că în condițiile în care reclamantul a lăsat creanța să se prescrie și nu a executat-o în termen culpa aparține exclusiv acestuia.
În ceea ce privește excepția netimbrării, Curtea a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de apelant și l-a scutit pe acesta de plata taxei de timbru pentru exercitarea căii de atac a apelului.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului apelantului Curtea a reținut că aceasta a rămas ca fără obiect întrucât în ședința din 29.06.2009 apelantul a semnat în fața instanței atât împuternicirea avocațială cât și motivele de apel.
Cu privire la motivele de apel, Curtea constată că apelul este fondat.
Din materialul probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin contractul de cesiune de creanță nr. 10000 din 01.07.2002 Banca Comercială SA B- Sucursala C, în calitate de cedent, a cesionat numitului, în calitate de cesionar, creanța pe care cedentul o avea împotriva debitorului cedat SC R SRL C, în valoare de 230.958.577 lei, la prețul de 100.000.000 lei.
În cuprinsul contractului în articolul 3 părțile au stipulat că cedenta garantează cesionarul că este titulara creanței și că răspunde de existența și validitatea creanței în momentul încheierii contractului, garantând că până la data semnării contractului nu a intervenit nici o cauză de stingere a obligației debitoarei cedate SC R SRL
În articolul 4 al contractului de cesiune de creanță au menționat că cedenta a predat cesionarului contractul de garanție imobiliară transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni nr. 10098/29.01.1993, precum și că decizia nr. 493 din 08.11.1996 stată în dosarul nr. 211/C/1994 al Curții de Apel Craiova investită cu formulă executorie în șnur cu sentința civilă nr. 226/01.09.1994 stată în dosarul nr. 2868/1994 al Tribunalului Dolj se află în dosarul de executare nr. 125/E/2001 - BEJ.
La data de 21.01.2003 s-a încheiat actul adițional la contractul de cesiune de creanță modificându-se cuprinsul articolului 4 în sensul că la data semnării actului adițional cedentul a remis efectiv cesionarului contractul de garanție imobiliară investit cu formulă executorie și sentința nr. 1063/14.12.2000.
În perioada cuprinsă între data încheierii contractului și data încheierii actului adițional, la data de 13.09.2002 Banca Comercială SA B- Sucursala Cac omunicat BEJ cesiunea de creanță către solicitând eliberarea titlului executoriu în original și garanția aferentă acestuia aflată în dosarul de executare nr. 125/E/2001.
Urmare a comunicării din 13.09.2002, BEJ a restituit băncii titlul executoriu la 21.01.2003 procedând la închiderea dosarului nr.125/E/2001.
Ulterior încheierii contractului de cesiune, dar anterior semnării actului adițional la data de 16.09.2002, cesionarul a formulat cerere de executare silită a creanței cesionate ce a făcut obiectul dosarului nr. 573/E/2001 BEJ.
Împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. 573/E/2002 a formulat contestație la executare proprietarul imobilului constituit garanție pentru acordarea împrumutului reprezentând creanța cedată de bancă.
Prin sentința nr.1048/8.12.2006 a Judecătoriei Craiova, definitivă conform deciziei nr.97/27.02.2008 a Tribunalului Dolj și irevocabilă conform deciziei nr.686/8.09.2008 a Curții de Apel Craiovas -a dispus anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr. 573/E/2001 BEJ, reținându-se că în cauză a operat prescripția dreptului de a cere executarea silită, întrucât cererea de executare s-a formulat după expirarea termenului de 3 ani care curge de la data de 8 noiembrie 1996, data la care s-a pronunțat decizia Curții de Apel, ce reprezintă titlu executoriu.
Din hotărârile menționate mai sus, prin care s-au anulat formele de executare, rezultă că instanțele, aplicând dispozițiile art.405 indice 2 alin.3 pr.civ. potrivit cărora prescripția nu este întreruptă dacă s-a renunțat la cerea de executare, nu au dat eficiență actelor de întrerupere a cursului prescripției efectuate de bancă în dosarul nr.125/E/2001, deoarece executorul judecătoresc a interpretat adresa băncii nr.11689/13.09.2002 ca renunțare la executarea pornită în dosarul nr.125/E/2001(considerentele deciziei nr. 686/8.09.2008 a Curții de Apel Craiova ).
Rezultă de asemenea că în dosarul nr.125/E/2001 a operat perimarea întrucât de la ultimul act de executare efectuat la 24.11.2001 până la data cererii de executare formulată de cesionarul substituit în drepturile cedate de bancă nu s-au efectuat acte de executare, fiind incidente prevederile art.389 pr.civ (considerentele deciziei nr. 686/8.09.2008 a Curții de Apel Craiova ).
Față de cele reținute, Curtea contată că obligația de garanție a băncii cedente față de cesionarul există.
Clauzele contractului de cesiune de creanță modificate prin actul adițional reproduc obligația de garanție legală prevăzută de art.1392 civ.părțile neînțelegând să agraveze prin clauze exprese obligația de garanție a cedentului.
Astfel, garanția cuprinde obligația cedentului de a răspunde de existența actuală a creanței, cedentul fiind ținut să garanteze că la momentul cesiunii creanța există în mod valabil, că titularul este cedentul și că între timp nu a intervenit nici o cauză de stingere.
Or, la data încheierii contractului de cesiune, 1.07.2002 creanța cesionată era stinsă prin prescripție.
În art. 1091.civ prescripția este enumerată între modurile de stingere a obligațiilor civile, iar art. 1837.civ. prevede că prescripția este un mijloc de a se elibera de obligație.
Prescripția stinge deci obligația civilă și dreptul subiectiv corelativ, rămânând numai obligația naturală a debitorului care poate face o plată voluntară.
În aceste condiții, la data de 1.07.2002, când s-a încheiat contractul de cesiune de creanță, cesionarul nu avea la îndemână o cerere de executare silită care să-i dea posibilitatea de a obține obligarea debitorului cedat la executarea obligației stabilite în titlul executoriu, dreptul de a cere executarea silită fiind prescris (termenul a curs de la data de 8.11.1996, data la care s-a pronunțat decizia civilă nr.493/1996 a Curții de Apel Craiova ce reprezintă titlu executoriu și s-a împlinit la 8.11.1999).
Nici executarea silită începută în dosarul nr.125/E/2001 nu putea fi continuată de cesionarul, deoarece, așa cum am arătat deja, cererea de executare a cedentului BANK se perimase întrucât banca nu a mai făcut acte de executare de la data de 24.11.2001(termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit la 24.05.2002, deci anterior încheierii contractului de cesiune din 1.07.2002).
În contextul arătat în care obligația de garanție a băncii cedente față de cesionarul există, se pune problema întinderii obligației.
Potrivit art.1397 civ. vânzătorul sau cedentul unei creanțe nu răspunde de solvabilitatea debitorului, decât dacă s-a îndatorat anume la aceasta și numai până la suma prețului de dânsul primit.
Apelantul reclamant a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro(370.000 lei) reprezentând răspundere pentru garantarea obligațiilor asumate prin contractul de cesiune nr.10000/01.07.2002, arătând în motivarea cererii că a apreciat suma solicitată raportându-se la valoarea imobilului constituit garanție a creanței.
Or, așa cum am arătat, legiuitorul a limitat răspunderea cedentului la valoarea prețului plătit ( 100.000.000 lei vechi), astfel încât daunele acordate în temeiul obligației de garanție pentru cesiunea de creanță nu pot depăși această valoare.
Pentru considerentele expuse, având în vedere cererea formulată de reclamantul și prevederile art.296 pr.civ. Curtea va admite apelul, va schimba sentința nr. 15 din 13 ianuarie 2009 Tribunalului Dolj - Secția Comercială în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON (100.000.000 lei vechi).
Potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008 va obligă pârâta, care a căzut în pretenții, la 1.115 RON cheltuieli de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la ȘI, cu sediul în C, str. -, -atria,. B,. 5, jud. D, împotriva sentinței nr. 15 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă BANCA COMERCIALĂ - SUCURSALA C, cu sediul în C,-,. 1-3-5, jud.
Schimbă sentința nr. 15 din 13 ianuarie 2009 Tribunalului Dolj - Secția Comercială în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON. Obligă pârâta la 1.115 RON cheltuieli de judecată către stat potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, Lotus Gherghină | Judecător, |
Grefier, |
07 Octombrie 2009
Red. / 4 ex./ 9 octombrie 2009
Tehnored.
Președinte:Lotus GherghinăJudecători:Lotus Gherghină, Doina Lupea
