Spete pretentii comerciale. Decizia 185/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 185/R-com
Ședința publică din 10 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, contestația în anulare formulată de- DISTRIBUȚIE -- cu sediul ales la & ASOCIAȚII,cu sediul în B, B-dul -, nr. 4-8 clădirea HOUSE, Intrarea de Vest, etaj 8, sector 1, împotriva sentinței nr. 1188/R-con/13 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- -- cu sediul în ,-, Județul V,- -- cu sediul în Rm.V,-, Județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată, prin anularea chitanței nr. -/29.02.2010, în sumă de 10,00 lei, emisă de Consiliul Local Sector 1 B reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei,de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc la data de 03 februarie 2010, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin contestația înregistrată la 6 ianuarie 2010, - DISTRIBUȚIE - a solicitat în contradictoriu cu - - și - - anularea deciziei nr.1188/R-COM pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI la 13 ianuarie 2009, invocând drept incidente în cauză dispozițiile art.317 alin.2 teza a II-a din Codul d e procedură civilă.
În motivare s-a susținut că, potrivit textului de lege precitat se poate exercita o contestație în anulare specială atunci când "recursul a fost respinsă fără ca el să fie judecat în fond" situație ce se regăsește și în cauză.
Prin decizia contestată a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de - DISTRIBUȚIE -, deși obiectul litigiului avea o valoare de peste 100.000 lei, instanța de apel obligând pe contestatoare la 999.225,87 lei și singurul efect al art.181Cod procedură civilă este acela de a păstra competența instanței învestite inițial fără nicio influență asupra căilor de atac. În lumina tuturor acestor prevederi legale hotărârile ce s-au pronunțat în cauză erau cenzurabile pe calea apelului sau recursului și, de altfel, Tribunalul Vâlceaa calificat calea de atac, asupra căreia s-a pronunțat, ca fiind apelul și nu recursul, concluzie înlăturată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Examinând cererea formulată în raport de înscrisurile aflate la dosar se apreciază că ea este nefondată pentru cele ce se vor arăta mai jos:
Prin acțiunea formulată reclamanta - - a solicitat obligarea contestatoarei la plata unor despăgubiri în sumă de 97.777,85 lei, învestind cu această acțiune Judecătoria Rm.V, majorându-și ulterior pretențiile la suma de 999.225,87 lei, iar acțiunea a fost admisă pentru suma de 348.333,87 lei. Soluționând căile de atac Tribunalul Vâlceaa admis-o pe cea declarată de reclamantă, respingând-o pe cea formulată de actuala contestatoare, a schimbat sentința și a stabilit nivelul despăgubirilor civile la suma pentru care reclamanta își majorase pretențiile.
Recursul formulat împotriva acestei din urmă decizii de către - DISTRIBUȚIE - a fost respins prin opinia majoritară ca inadmisibil, reținându-se că obiectul cauzei avea o valoare inferioară pragului de 100.000 lei la care se referă art.2821Cod procedură civilă, că obiectul se stabilește după prețuirea reclamantului, că eventuala majorare a pretențiilor (majorare care, de altfel, nu modifică obiectul judecății față de dispozițiile art.132 Cod procedură civilă) nu determină schimbarea competenței, chiar dacă noul cuantum este superior valorii prag în raport de care sentința este sau nu apelabilă.
Astfel, s-a mai arătat și că hotărârea pronunțată de instanța de fond era supusă numai recursului, nu și apelului, cale de atac care a fost deja soluționată de Tribunalul Vâlcea, iar greșita compunere nu îndreptățește la adăugarea unei căi de atac.
Calea extraordinară de atac promovată de către pârâtă este întemeiată, potrivit susținerilor acesteia, pe disp.art.317 alin.2 Cod procedură civilă, dispoziții potrivit cărora "Cu toate acestea contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sa de drept sau, dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."
Întemeierea în drept pe care o face contestatoarea privește ce-a dea doua teză a textului precitat, aceea care recunoaște admisibilitatea contestației în anulare atunci când recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond, deci inclusiv atunci când această cale de atac a fost respinsă ca inadmisibilă.
O primă chestiune ce se impune a fi discutată este aceea a admisibilității contestației în anulare formulate împotriva unei decizii prin care instanța de control judiciar, verificând în mod expres incidența căii de atac, a ajuns la concluzia că partea nu avea la îndemână un astfel de demers procedural.
Aprecierea asupra acestei probleme trebuie să plece de la calificarea contestației în anulare, ca fiind o cale de atac de retractare, prin care nu se înfrânge autoritatea de lucru judecat cenzurând statuările dintr-o hotărâre irevocabilă. Păstrând această linie de gândire, concluzia care se impune este aceea că, dacă partea nu are acces la calea de atac exercitată și care pentru acest considerent se respinge ca inadmisibilă, nu-i poate fi recunoscută îndreptățirea la formularea unei contestații în anulare împotriva deciziei prin care s-a statuat că exercitase un recurs inadmisibil. Nu trebuie neglijat faptul că instanța de control judiciar a ajuns la această statuare reținând că hotărârea pronunțată de Tribunalul Vâlcea era irevocabilă.
Trecând peste această concluzie se impune a fi analizată îndeplinirea condițiilor impuse de art.317 din Codul d e procedură civilă și deci temeinicia contestației în anulare, cu sublinierea că textul reglementează contestația în anulare obișnuită și nu cea specială, așa cum se pretinde în cerere.
Din modul de redactare al textului rezultă că s-au stabilit două situații în care poate fi promovată o contestație în anulare în măsura în care erau îndeplinite condițiile premisă impuse de alin.1. În alin.2 se derogă de la alin.1 numai sub aspectul acestor premise, așa încât poate fi admisă o contestație în anulare chiar și atunci când recursul a fost respins fără ca el să fie judecat în fond și motivele au fost invocate în cererea de recurs. Așa cum o arată expres textul nu este vorba de alte motive, ci doar de cele două enumerate în primul alineat, respectiv încălcarea procedurii de citare și încălcarea dispozițiilor de ordine publică ce privesc competența.
Contestatoarea din prezenta cauză delimitează, fără susținere legală, alin.2 de restul dispozițiilor din art.317 și, mai mult, chiar teza a II-a din aceste prevederi este susținută ca și cum ar fi singura condiție de admisibilitate a unei astfel de căi de atac.
Din modul în care s-a redactat contestația în anulare rezultă că este suficient ca o cale de atac să fie soluționată fără pronunțarea asupra fondului, pentru ca cererea să fie admisă pentru orice motive de nelegalitate sau netemeinicie, indiferent dacă au fost sau nu invocate în calea de atac soluționată prin decizia contestată.
O astfel de interpretare a dispozițiilor legale este neconformă acestora, întrucât contestația în anulare la care se referă alin.2 din art.317, în ambele teze, nu poate fi admisă decât pentru cele două motive prevăzute de text, respectiv lipsa de procedură la pronunțarea hotărârii irevocabile sau pronunțarea acesteia de către o instanță cu încălcarea normelor de ordine publică cu privire la competență.
În cauză, nici una din aceste situații nu este dovedită și mai mult, nici chiar pretinsă de către contestatoare, așa încât se apreciază că nu poate fi primită prezenta cale extraordinară de atac și, în baza art.317 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de - DISTRIBUȚIE - - cu sediul ales la & ASOCIAȚII, cu sediul în B, b-dul - nr.4-8, clădirea HOUSE, Intrarea de Vest, etaj 8, sector 1, împotriva sentinței nr. 1188/R-COM/13 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- -- cu sediul în ,-, județul V și- -- cu sediul în Rm.V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -- -
Grefier,
Red.GC/22.02.2010
EM/5 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
