Spete pretentii comerciale. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 186/2008
Ședința publică din data de 14.10.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de către apelanta reclamanta - SRL și de apelanta pârâtă - CONSTRUCȚII SA împotriva sentinței civile nr. 769 din 03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- având ca obiect pretenții.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.09.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul din 7 octombrie 2008 când, pentru aceleași motive, s-a amânat pentru termenul de astăzi.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 769 din 3 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, privitoare la viciile ascunse invocată de reclamantă cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta - CONSTRUCȚII SA; s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL C- în contradictoriu cu pârâta și drept consecință s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 249.999 lei reprezentând contravaloare marfă livrată, suma de 1146,08 lei cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 0,15 % pe fiecare zi de întârziere calculate până la data de 29 noiembrie 2006 și în continuare până la plata integrală a debitului principal.
Au fost respinse pretențiile suplimentare ale reclamantei cu privire la plata penalităților de 3 % pe zi de întârziere începând cu data de 30 noiembrie 2006 și până la plata integrală a debitului, pârâta fiind obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 8.784,15 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar proporțional cu admiterea acțiunii precum și taxă onorariu avocațial.
Instanța de fond în baza probelor administrate a reținut în esență că între părți s-a încheiat la data de 5 aprilie 2006 un contract de vânzare comercială nr. 1956 având ca obiect cumpărarea de betoane, durata contractului fiind de 1 an de la data de 10 aprilie 2006.
Părțile au convenit ca livrarea betonului de către vânzătoarea-reclamanta în speță să se realizeze pe baza comenzilor pârâtei urmând ca aceasta din urmă să-și îndeplinească obligația de achitare a prețului în termen de 60 zile calendaristice de la emiterea facturii.
Nu a fost contestată în speță livrarea produselor facturate doar calitatea betonului livrat pârâta formulând apărări referitoare la caracteristicile acesteia și prevalându-se de clauzele contractuale pomenite în capitolul
Analizând clauzele contractuale incidente cauzei și în raport de apărările formulate de părți conform art. 969 Cod procedură civilă s-a avut în vedere specificul produselor livrate de reclamantă, rapiditatea cu care acestea trebuie prelucrate și dificultățile stabilirii calității materialului ulterior încorporării în lucrări.
Pretinsele deficiențe calitative reclamate de pârâtă nu au putut fi dovedite deoarece aceasta nu a respectat procedura de constatare a acestora și mai mult a încorporat betonul livrat în diferite lucrări fiind astfel imposibilă prevalarea acesteia de probe concludente care să permită stabilirea unui eventual prejudiciu cert precum și a raportului de cauzalitate.
De asemenea, nu s-a putut stabili cu certitudine dacă produsele livrate în baza facturilor fiscale au fost exclusiv folosite la lucrările efectuate în cadrul celor trei puncte de lucru expertizate și nici dacă betonul în litigiu a fost pus în operă în cele trei lucrări și că acesta nu a corespuns calității solicitate.
Referitor la rapoartele de încercare se constată că acestea au fost efectuate la cererea pârâtei de către INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCȚII ȘI ECONOMIA CONSTRUCȚIILOR însă în lipsa reclamantei, fiind astfel încălcate dispozițiile contractuale prevăzute în art. 5.7 încât dubiul planează asupra modalităților și locurilor de prevalare și cu privire la aceste probe.
De aceea, cererea reconvențională formulată de pârâtă este nefondată urmând a fi admisă doar cererea de chemare în judecată precizată în ce privește debitul principal în cuantum de 249.999 lei cât și penalitățile solicitate potrivit dispozițiilor art. 7.3 și art. 6.6 din contract.
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal reclamanta - SRL C-N și pârâta - CONSTRUCȚII SA C-N solicitând desființarea în parte a hotărârii, îndreptarea hotărârii prin rectificarea debitului solicitat de reclamantă la valoarea de 244.333,03 lei în loc de 249.999 lei, respingerea capătului de cerere cu privire la plata penalităților de întârziere de 0,15 % până la achitarea debitului, admiterea cererii reconvenționale formulate de ea și micșorarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă în temeiul art. 275 și 276 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului se susține că dintr-o eroare instanța de fond a dispus plata întregii sume.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea la plata sumei de 588.121,93 lei, apoi în cursul litigiului societatea a achitat prin două ordine de plată suma de 320.590,23 lei și 5.666 lei.
În acest context reclamanta și-a diminuat debitul la valoarea de 261.864,73 lei și apoi tot în cursul litigiului între părți s-a încheiat un ordin de compensare pentru suma de 17.532,57 lei așa încât cuantumul sumei datorate este de 244.333 lei.
În ce privește fondul cauzei apelanta susține că hotărârea este lipsită de temei legal deoarece instanța de fond a interpretat greșit clauzele contractuale precum și NE 012-99- Codul d e practică pentru executarea lucrărilor din beton.
Or, contractul nu poate fi analizat decât prin prisma acestor interpretări orice altă interpretare fiind nulă.
Se mai susține că acțiunea înaintată de reclamantă nu putea fi soluționată fără existența cererii reconvenționale deoarece acestea pot fi soluționate în principal prin prisma capitolului V art. 5. 7, art. 5.8,și art. 5.9 din contractul de vânzare comercială nr. 1956 din 5 aprilie 2006.
A fost analizată superficial probațiunea existentă la dosar deoarece termenul de o oră prevăzut de normativ se referă la betonul proaspăt nu la betonul întărit. Chiar reclamanta a formulat obiecțiuni la expertiză, expertul confirmând în răspunsul său faptul că verificarea realizării cerințelor de calitate pentru clasa de beton prescrisă se face prin determinarea rezistenței la compresiune la 28 de zile. Reclamanta trebuia să le livreze beton de o anumită clasă și de o anumită calitate neconformități care au fost invocate de ea în soluționarea cauzei.
de betoane depusă la dosarul cauzei atestă că betonul livrat de ea a fost pus în operă la cele trei puncte de lucru deci, raportul de cauzalitate este stabilit așa încât concluzia instanței de fond sub acest aspect este greșită.
În ce privesc rapoartele de încercare efectuate ea- apelanta începând din luna septembrie 2006 formulat către reclamantă reclamații peste reclamații cu privire la neconformitățile betonului însă aceasta nu a manifestat nici un interes.
În ce privește cererea reconvențională susține apelanta în mod greșit a fost respinsă având în vedere dispozițiile menționate în contractul încheiat, mai exact capitolul II art. 2.2, și 2.3, capitolul V art. 5.1.
Expertul judiciar a constatat și el că în toate rețetele elaborate raportul apă-ciment depășește normativele prevăzute de lege la care a făcut referire.
Conform acestor normative producătorul de beton este obligat să elibereze după maxim 30 de zile certificate de calitate pentru betonul marfă ori ea-apelanta nu a primit astfel de documente deși a solicitat în repetate rânduri, ele au fost emise abia în luna ianuarie 2007 după luni de zile moment în care s-a putut vedea și rețeta de beton utilizată.
Ca atare, valoarea totală a cheltuielilor generate de neconformitățile clasei de beton este de 205.321,88 RON + TVA deci în total 244.333,03 RON.
Conform art.5.8 din contractul de vânzare-cumpărare cheltuielile legate de locurile necorespunzătoare se suportă de către vânzător. și daunele cauzate cumpărătorului pentru nelivrare la termen sau livrare defectuoasă din punct de vedere calitativ sau cantitativ.
De aceea susține apelanta, se impunea admiterea cererii reconvenționale formulate.
Examinând apelurile părților, Curtea de apel reține următoarele:
În ce privește apelul - CONSTRUCȚII SA acesta este întemeiat în parte în ce privește cuantumul sumei la care a fost obligată pentru plata costurilor facturilor neachitate.
Într-adevăr actele atașate dosarului stabilesc că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat inițial obligarea apelantei la achitarea sumei de 588.121,93 lei. Apelanta a plătit prin două ordine de plată suma de 320.590,23 lei și respectiv 5666 lei.
Acesta este motivul pentru care în cursul litigiului reclamanta și-a diminuat debitul precizându-și acțiunea la suma de 261,864,73 lei.
În apel, prin ordinul de compensare aflat la fila 23 din dosar rezultă că prin acesta s-a compensat suma de 17.532,57 lei astfel încât cuantumul total al sumei datorate de pârâtă la această dată este de 244.333 lei în loc de 249.999 lei.
Penalitățile de întârziere solicitate în mod corect au fost acordate raportat la dispozițiile art. 6.6 și art. 7.3 din contractul nr. 1596 din 5 aprilie 2006, încheiat de părți.
În ce privește restul criticilor din apelul acestei pârâte acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță nu s-a putut stabili în speță cu certitudine dacă produsele livrate în baza facturilor fiscale a căror contravaloare se solicită a fost folosit în mod exclusiv la lucrările efectuate în cadrul celor trei puncte de lucru expertizate și nici dacă betonul livrat nu a corespuns calității solicitate potrivit normativelor prevăzute de lege.
Nu au fost încheiate acte opozabile și nu s-au putut lămuri aspectele legate de neconformitățile clasei de beton livrate tocmai datorită lipsei încheierii unor atare acte opozabile ambelor părți.
calitative constatate de această apelantă prin rapoartele de încercare aflate la filele 123 și 127 din dosarul de fond sunt anterioare datei la care s-au livrat produsele pe baza facturilor în litigiu acestea cuprinzând produse livrate cu avize de însoțire a mărfii începând cu data de 14 septembrie 2006 iar rapoartele în discuție precizează ca dată a primirii în laborator a probelor supuse încercării data de 30 august 2006.
În ce privesc rapoartele de încercare aflate la filele 128 și 143 din dosarul de fond se constată că acestea au fost efectuate la cererea pârâtei în lipsa reclamantei fiind astfel încălcate prevederile contractuale prevăzute în art. 5.7 din contractul încheiat de părți.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond oricum aceste rapoarte nu prezintă relevanță pentru produsele în litigiu fiind relevante doar în contextul general al raporturilor comerciale derulate între părți.
De aceea, se apreciază că sub aspectul admiterii cererii reconvenționale critica acestei apelante este nefondată.
Este nefondată și solicitarea acesteia privitoare la reducerea cheltuielilor de judecată și respectiv diminuarea acestora deoarece în raport de obiectul litigiului și complexitatea cauzei cheltuielile la care a fost obligată această apelantă sunt justificate.
Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, apelul acestei pârâte se va admite în parte, hotărârea va fi schimbată în parte în sensul obligării doar la plata sumei de 244.333 lei în loc de 249.999 lei cu titlu de pretenții menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată la 200 lei cheltuieli de judecată în apel, proporțional cu modificarea pretențiilor în această instanță.
În ce privește apelul declarat de reclamanta - SRL, Curtea de apel constată că este netimbrat.
În conformitate cu dispozițiile art.6 lit c și raportat la art.11 alin 1 pct 1 din Codul d e procedură civilă s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxa judiciară de timbru in sumă de 5413,88 lei, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 50.000 lei.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurenta a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.
Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la 10 iunie 2008 (5), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâta - CONSTRUCȚII SA C-N împotriva sentinței civile nr. 769/03.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o schimbă în parte în sensul că pârâta - CONSTRUCȚII SA va plăti reclamantei - SRL suma de 244 333 lei în loc de 249 999 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamanta - SRL împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe intimată la 200 RON cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
5 ex./31.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
