Spete pretentii comerciale. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
(Nr. în format vechi 2627/2007)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.187
Ședința publică de la data de 08.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă., împotriva sentinței comerciale nr.12033/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 15 și avocat care depune la dosar împuternicire avocațială și intimata-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 16.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-reclamantă, prin avocat, învederează faptul că le-a fost comunicat motivul de apel referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulat de apelanta-pârâtă.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, precizează că înțelege să restrângă motivele de apel în sensul că susține doar punctul 3 din motive cu privire la interpretarea termenelor de plată scadente și motivul de apel referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată. Depune la dosar note scrise însoțite de set de înscrisuri, comunicând un exemplar apărătorului intimatei-reclamante. Menționează că înscrisurile depuse la dosar sunt cunoscute nefiind înscrisuri noi. Arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata-reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, arată că susține motivul de apel referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, urmând ca colega sa, d-na avocat să susțină motivul de apel cu privire la interpretarea termenelor de plată scadente. Astfel, solicită admiterea excepției prematurității având în vedere că potrivit disp. art.7201pr.civ. reclamanta era obligată la convocarea la conciliere a părții pe care o reprezintă. Mai arată că este adevărat că reclamanta i-a convocat la o conciliere în care a invocat ca sancțiune promovarea unei somații de plată în temeiul disp. OG nr.5/2001, acțiune ce a fost de altfel și promovată. Astfel, consideră că prin promovarea somației de plată reclamanta și-a atins scopul procedurii concilierii pe care a efectuat-o, această procedură a concilierii nefiind valabilă și pentru speța de față. Solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată și respingerea cererii ca prematur formulată.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul obligării societății pe care o reprezintă la plata penalităților în cuantumul prevăzut în varianta a doua a raportului de expertiză. Apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală întrucât instanța a interpretat în mod greșit termenele scadente de plată, având în vedere că prin corespondența purtată între părți acestea au modificat termenele scadente de la 120 de zile la 150 de zile. Mai arată că procesul-verbal încheiat de părți cu ocazia concilierii reprezintă o modificare a termenelor scadente și implicit a condițiilor de plată ale penalităților, iar toată corespondența purtată între părți nu reprezintă o modificare a contractului cadru ci un mod de stingere a debitului restant. De asemenea, arată că părțile au admis că plata debitului principal, care a fost efectuat, era însoțit de o bonificație. Învederează că din conținutul celor trei adrese care emană de la reclamantă rezultă faptul că termenul de plată este de 150 de zile de la data emiterii facturii fiscale, acest termen fiindu-i opozabil având în vedere că chiar reclamanta l-a solicitat. Solicită cheltuieli de judecată astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea excepției prematurității, întrucât de la fila 7 volumul 1 din dosarul de fond rezultă faptul că apelanta-pârâtă a fost convocată la conciliere înainte de a fi chemată în judecată, pentru pretenții. Față de disp. alin.2 din art.7201pr.civ. învederează faptul că acestea au fost respectate astfel cum rezultă din pct.1 și 2 din convocarea la conciliere, iar disp. art.132 alin.2 pr.civ. le dă posibilitatea majorării sau micșorării pretențiilor fără a se considera o cerere modificatoare. De asemenea, învederează că au respectat și disp. alin.3 al art.7201pr.civ. astfel cum rezultă de la fila 9 volumul III din dosarul de fond. Cu privire la respectarea termenului minim de 30 de zile pentru introducere a unei acțiuni în pretenții, prev. de alin.5 din art.7201pr.civ. și față de disp. art.3 din Decretul nr.167/1958 ce prevede că termenul general de prescripție este de 3 ani, învederează că s-au încadrat în respectarea termenului minim și maxim. În ce privește somația de plată introdusă împotriva pârâtei înaintea introducerii acțiunii în pretenții, învederează că era dreptul lor să aleagă calea somației de plată având în vedere disp. Legii nr.295/2002. Solicită respingerea excepției prematurității ca netemeinică și nelegală, depunând la dosar concluzii scrise cu privire la această excepție. În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, învederează faptul că nu a fost încheiat un act adițional la contract prin care să fie modificate termenele scadente ale facturilor. Mai arată că prin corespondența purtată între părți de fapt s-a făcut o favoare pârâtei de a putea achita la 150 de zile, însă această corespondență nu se referă la toate facturile. Menționează că în momentul la care facturile ajungeau la scadența de 120 de zile pârâta solicita să plătească la 150 de zile, termen ce nu a fost respectat aceasta plătind și la 300 de zile. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar note scrise.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, față de susținerile apărătorului intimatei-reclamante, în sensul că prin corespondență părțile au înțeles o favoare, învederează că plata privea strict debitul principal, fără penalități.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 6.09.2006 reclamanta - - L, a chemat în judecată pe pârâta. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 100,447.03 RON reprezentând 2.201,11 RON contravaloare facturi neachitate și 93.265,92 RON penalizări 1 și 4.980 RON penalizări pentru DEPOZIT, precum și obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de proces, respectiv taxa de timbru.
Prin sentința comercială nr.12033/24.10.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 98.066,86 RON reprezentând penalități de întârziere.
A respins capătul de cerere privind plata debitului principal ca rămas fără obiect.
A obligat pârâta la plata sumei de 5856,14 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că la data de 5.01.2004 între părți s-a încheiat un contract de furnizare de produse având ca obiect furnizarea de medicamente conform cerinței pârâtei, în calitate de beneficiar, cerință transmisă telefonic, prin comandă scrisă sau verbală.
Tribunalul a mai reținut că reclamanta a livrat către punctele de lucru ale pârâtei medicamentele solicitate de aceasta, litigiul vizând neplata contravalorii facturilor emise pentru produsele livrate către punctele de lucru 1 ȘI DEPOZIT și, a penalităților aferente.
De asemenea, tribunalul a mai reținut că reclamanta a livrat pârâtei produse farmaceutice în baza acestui contract doar la cele două puncte de lucru indicate mai înainte, situație în care a înlăturat susținerea pârâtei în sensul că acesta nu ar produce efecte pentru punctele de lucru 1 ȘI DEPOZIT.
Pe acest aspect, tribunalul a avut în vedere și concluziile expertului contabil în sensul că pentru celelalte puncte de lucru (cele indicate în finalul contractului, cu scris de mână și fără semnătura părților) în perioada expertizată nu au fost emise facturi.
Ca atare, tribunalul a reținut că din interpretarea clauzelor contractuale, conform art.970 și 977 Cod civil, rezultă că acesta face referire la livrarea de produse către toate punctele de lucru ale pârâtei.
În ceea ce privește achitarea facturilor, tribunalul a reținut că aceasta s-a făcut cu depășirea termenului scadent, acesta fiind stabilit de părți, conform art.4 din contract, la 120 de zile de la livrarea mărfii, nerezultând din probatoriul administrat că părțile s-ar fi înțeles să modifice această clauză și să stabilească un termen mai îndelungat de la care să calculeze penalitățile.
Susținerea pârâtei referitor la existența unui termen scadent de 150 de zile, nu a fost primită, tribunalul reținând că această susținere nu are suport probatoriu, nefiind prezentat vreun act adițional de modificare a contractului.
În consecință, tribunalul a constatat că pârâta datorează penalități de întârziere în cuantumul stabilit de expert în suplimentul la expertiză, pentru termenul de scadență de 120 de zile, conform art.4 din contract, neavând relevanță că nu au fost emise facturi cu privire la penalitățile de întârziere, despre acestea făcându-se mențiune în facturile pentru debitul principal.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la debitul principal, tribunalul a reținut că a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe pârâta a formulat apel în termen și legal timbrat invocând următoarele motive:
1.Instanța de fond a interpretat greșit clauzele contractului de furnizare produse nr.224/28.01.2004.
În susținerea acestui motiv apelanta a arătat în esență că, instanța de fond fără nici o justificare juridică sau bazată pe probatoriul administrat în dosar, nesocotind voința părților, a considerat că societății sale îi este opozabilă clauza penală înscrisă în contract, pentru punctele de lucru 1 ȘI DEPOZIT.
Apelanta a mai arătat că această interpretare a contractului este eronată, în opinia sa, clauza penală înscrisă la art.9 nefiind opozabilă punctelor de lucru 1 ȘI DEPOZIT.
A mai arătat că limitarea clară explicită și fără echivoc a punctelor de lucru ale societății sale pentru care s-au născut drepturi și obligații prin contractul de furnizare a fost făcută de către părțile contractante, așa cum reiese din copia contractului aflată la dosar (ultima filă a contractului).
Ca atare, având în vedere voința părților care în mod explicit au exclus din contract farmaciile - 1 și - DEPOZIT, coroborat cu faptul că marfa a fost livrată către farmaciile - 2, - 3, - 4 și - 5 prin facturi fiscale achitate în totalitate, rezultă că prevederile art.9 din contract nu sunt aplicabile punctelor de lucru - 1 ȘI - DEPOZIT.
2.Instanța de fond nu a ținut seama de concluziile raportului de expertiză contabilă administrat, în ceea ce privește obligativitatea emiterii facturilor fiscale pentru existența unui debit comercial.
În susținerea acestui motiv apelanta a arătat că reclamanta nu a emis facturi fiscale pentru așa-zisele penalități de întârziere și pe cale de consecință societatea sa nu este debitoare, pentru sumele solicitate.
3.Instanța de fond nu a avut în vedere actele aflate la dosarul cauzei, respectiv adresele intimatei reclamante, înregistrate sub nr.593/14.12.2005 și nr.576/25.11.2005 prin care aceasta a recunoscut în mod clar și fără echivoc faptul că termenul de plată achiesat de părți este de 150 de zile de la data emiterii facturii fiscale.
A mai arătat că, și pentru celelalte farmacii: - 2, - 3, - 4 și - 5 (farmacii care nu au avut întârzieri la plata facturilor) pentru care s-a încheiat contractul nr.224, termenul de plată era de 150 de zile și nu 120 de zile, așa cum a reținut în mod eronat instanța de fond, acest termen fiind modificat prin voința expresă a părților.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă a combătut motivele de apel invocate de apelantă, solicitând respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
La data de 19.03.2008 apelanta a depus la dosar completare la motivele de apel, invocând excepția prematurității acțiunii formulată de intimata-reclamantă, în opinia sa nefiind respectate cerințele impuse prin art.7201Cod pr.civ.
În raport de acest motiv, apelanta a solicitat admiterea excepției, admiterea apelului, anularea hotărârii tribunalului și pe fond respingerea acțiunii în pretenții formulată de către intimata-reclamantă.
La termenul de azi, apelanta prin avocat a depus la dosar note de ședință cu privire la motivele de apel și a învederat că înțelege să restrângă motivele de apel în sensul că susține doar punctul 3 din motive cu privire la interpretarea termenelor de plată scadente precum și motivul de apel referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
De asemenea, intimata a depus la dosar note scrise cu privire la excepția prematurității și concluzii scrise.
Examinând apelul în raport de motivele invocate (astfel cum au fost restrânse), în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În ceea ce privește motivul vizând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că nu poate fi primit, din actele și lucrările cauzei rezultând că anterior introducerii cererii de chemare în judecată intimata reclamantă a efectuat concilierea directă cu apelanta pârâtă, fiind respectate dispozițiile art.7201Cod pr.civ.
Astfel, cu adresa nr.536/25.10.2005 (fila 7 dosar fond vol.I) intimata reclamantă a convocat apelanta-pârâtă în vederea soluționării litigiului prin conciliere directă, litigiul vizând atât debitul principal - pretenții - reprezentând contravaloare marfă livrată cât și penalități de întârziere conform clauzei penale stabilite de 0,2% pe zi de întârziere.
Mai mult, din procesul-verbal încheiat la data de 14.11.2005 (fila 9 dosar fond vol.I) rezultă că părțile s-a întâlnit, fiecare exprimând un anumit punct de vedere, litigiul neputând fi soluționat prin conciliere directă.
Indicarea în cuprinsul convocării la conciliere a faptului că se intenționează soluționarea litigiului pentru a se evita introducerea unei somații de plată, nu are relevanță atâta timp cât dispozițiile G nr.5/2001 nu impun efectuarea concilierii directe în condițiile art.7201Cod pr.civ.
Ca atare, Curtea apreciază că pentru pretențiile deduse judecății reprezentând (c/val. marfă livrată și penalități de întârziere) intimata-reclamantă a realizat procedura reglementată de dispozițiile art.7201pr.civ. motivul invocat de apelantă fiind pur formal, atâta timp cât a răspuns invitației la conciliere și a participat efectiv la încheierea procesului-verbal din 14.11.2005.
Nici criticile invocate la pct.III din motivele de apel întemeiate pe adresele 567/25.11.2005 și nr.593/14.12.2005, nu pot fi primite pentru argumentele ce se vor arăta.
Astfel, pe de o parte, Curtea reține că potrivit contractului nr.224/28.01.2004 părțile au stabilit în art.4 un termen scadent de 120 de zile de la livrarea mărfii, termen care nu a fost modificat de părți printr-un act adițional.
De altfel, cu ocazia concilierii, intimata nu a fost de acord cu propunerea apelantei ca plata facturilor să se facă la 180 - 200 de zile (pentru cele scadente) sau la 150 de zile (pentru cele neajunse la scadență), solicitând plata facturilor plus penalizări calculate la 120 de zile conform contractului dintre părți.
Pe de altă parte, față de conținutul adreselor evocate de apelantă coroborate cu procesul-verbal încheiat la data de 14.11.2005 și cu corespondența purtată între părți, Curtea apreciază că pentru o bună colaborate intimata a înțeles să facă o favoare apelantei, acceptând plata unor facturi la 150 de zile, alte facturi decât cele restante la data efectuării concilierii.
Oricum, din aceeași corespondență mai rezultă că, apelanta nu a respectat înțelegerea verbală neachitând facturile nici în termenul de 150 de zile.
În acest context și în lipsa unui act adițional la contractul nr.224/28.01.2004, în mod corect instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.4 din contract și a obligat apelanta la plata penalităților de întârziere calculate pentru o scadență de 120 de zile de la livrarea mărfii.
În considerarea celor arătate, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond făcând o apreciere corectă a materialului probator administrat și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea în baza art.296 Cod pr.civ. va respinge apelul formulat împotriva acesteia ca nefondat.
lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă. cu sediul în B, nr.272,.16,.B,.2,.38, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.12033/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - L, cu sediul ales la Cabinet de avocat #. din B,-,.155,.2,.79, sector 4, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.- 05.05.2008
Tehnored. - 05.05.2008
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
4 ex.
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
