Spete pretentii comerciale. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 187/A/COM
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarat de către Casa de Insolvență Transilvania C N și pârâta ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 204/PI/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, și recursul declarat de către împotriva Încheierii pronunțate la data de 15.07.2009 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei apelante ROMÂNIA, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei apelante ROMÂNIA arată că renunță la cerere de suspendare a executării sentinței civile atacate, astfel cum reiese și din înscrisul depus la dosar constând în adresa nr. /17.11.2009.
Curtea, în deliberare, ia act de renunțarea la judecată a cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 204/PI/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a apelului declarat de către, excepția privind lipsa de obiect a apelului declarat de către pârâta ROMÂNIA și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate și în dezbaterea apelului declarat de către Casa de Insolvență Transilvania C
Reprezentanta pârâtei apelante, ROMÂNIA, solicită admiterea apelului formulat de către pârâta societate, admiterea excepției privind netimbrarea apelului declarat de către și respingerea apelului declarat de către Casa de Insolvență Transilvania C N ca fiind neîntemeiat.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 204/PI/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta -pârâtă reconvențională - SRL cu sediul în T- în contradictoriu cu pârâta -reclamantă reconvențională - ROMANIA SRL cu sediul în loc. DC - Noi km. 4 nr. 384 jud. T, a obligat pârâta față de reclamantă la plata sumei de 15.312,18 cu titlu de preț, a respins restul capetelor de cerere, inclusiv cel privind penalitățile de întârziere.
S-a admis în parte cererea reconvențională și a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențională față de pârâta-reclamantă reconvențională la plata sumei de 1.751.942,78 lei cu titlu de preț (remedieri lucrări), a respins restul capetelor cererii reconvenționale și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. 1919/30/02.08.2006, ulterior precizată, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta - ROMANIA SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 364.740,59 euro ( 1.433.430,52 lei) conform contractului de antrepriză nr.S 7319/18.10.2004 și a actelor adiționale; obligarea pârâtei la penalități de întârziere de 223.667,70 lei ( 56.912,99 euro) reprezentând dublul ratei dobânzii de referință la cursul BNR, pentru perioada 16 august 2005 - 31 iulie 2006 iar până la achitarea tuturor sumelor datorate, să se aibă în vedere dublul dobânzii de referință de 17%; obligarea pârâtei la plata sumei de 378.165,10 lei ( 89.770 euro + TVA) reprezentând reținerile garanțiale conform contractului de antrepriză și actelor adiționale, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, se arată că, la data de 18.10.2004 s-a încheiat un contract de antrepriză între - SRL în calitate de antreprenor și - România SRL în calitate de beneficiar, având ca obiect executarea unei hale de producție în loc., în suprafață de 3.200 mp, inclusiv obiectivele anexe aferente, potrivit caietului de sarcini, proiectele și detaliile de execuție; valoarea estimativă a contractului a fost de 1.500.000 euro + TVA aferent sumei iar prin actul adițional din 18.01.2005 încheiat în conformitate cu un deviz, valoarea paușală a contractului cadru a fost redusă la 1.400.000 euro + TVA, stabilindu-se totodată și eșalonarea plăților; la data de 05.05.2005 mai arată reclamanta, pe baza solicitării exprese a beneficiarei, a formulat o ofertă de lucrări suplimentare iar la data de 11.05.2005 a fost încheiat de comun acord actul denumit " Dispozițiile finale ale procesului contractual", cu valoare de act adițional la contractul cadru, prin care s-a stipulat că beneficiarul a acceptat executarea unor lucrări suplimentare în valoare totală de 276.191 euro plus TVA, stabilindu-se totodată, atât eșalonările de plată a sumelor încă neachitate în baza contractului cadru cât și a lucrărilor suplimentare comandate, astfel că, beneficiarul s-a obligat ca, până la data de 15.09.2005 ( ultimul termen de plată a sumelor datorate) să achite executantului general și contravaloarea integrală a eventualelor comenzi suplimentare înaintate după data documentului de încheiere a contractului, ceea ce semnifică faptul că, pe lângă lucrările suplimentare, deja comandate, pot apărea și alte lucrări suplimentare care trebuie executate; că, lucrările au fost finalizate complet la data de 05.07.2005 dar beneficiarul nu a convocat comisia de recepție pentru întocmirea procesului verbal de predare-primire, invocând diverse pretexte și înaintând reclamantei o listă cu lucrări care ar mai fi trebuit executate sau remediate; reclamanta s-a deplasat la obiectiv remediind defecțiunile, care erau minore, cu mențiunea că, nu a executat alte lucrări care se încadrau în categoria " lucrări suplimentare" sau excedeau cadrului contractual iar la data de 15.08.2005 reclamanta a facturat suma de 100.000 euro plus TVA, beneficiarul returnând această factură; la data de 15.09.2005 reclamanta a emis FF nr. - în valoare de 1.072.030,84 plus TVA, adică în total 1.275.716,70 RON care cuprindea toate sumele restante care trebuiau achitate de beneficiar dar și această factură a fost refuzată la plată ( această sumă nu conținea și reținerea garanțială de 5%).
Mai precizează reclamanta că, producția unității de fabricare a produselor tip "" la obiectivul finalizat, a început la data de 24 mai 2005 și funcționează neîntrerupt și în prezent, lucrările fiind executate fără a deranja procesul de producție iar, după data de 5 mai 2005, beneficiarul a mai comandat lucrări suplimentare în valoare de 119.215 euro +TVA, adică în total 141.865,85 euro, decontarea acestor lucrări nefiind efectuată nici până în prezent, și care reprezintă în concret, instalații industriale de climatizare, fără de care producția nu putea începe. Mai invocă și disp.art.22 alin.5 din contractul cadru, potrivit cărora beneficiarul avea dreptul să rețină un procent de 5% din valoarea lucrărilor executate pentru o perioadă de 12 luni, respectiv suma de 89.770 euro +TVA ( 317.785,8 lei + TVA) adică 378.165,10 lei dar, de la data finalizării lucrărilor - 5.07.2005, beneficiarul având posibilitatea reținerii acestei sume drept garanție de bună execuție.
In dovedirea susținerilor sale, reclamanta depune înscrisurile despre care face vorbire în motivare și solicită efectuarea unor expertize specialitatea construcții, respectiv instalații.
Pârâta, - ROMANIA SRL prin întâmpinare și cerere reconvențională, ulterior precizată și completată, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei - pârâtă reconvențională la plata sumei de 2.998.419,78 lei reprezentând: despăgubiri pentru lucrările executate necorespunzător în valoare de 69.868 euro + TVA pentru lucrări de construcții și 122.813,08 euro + TVA pentru lucrări de instalații ( 940.237 lei); obligarea pârâtei reconvenționale la 87.000 euro ( 306.240 lei) cu titlu de penalități de întârziere de 1000 euro/zi x 87 zile, conform art.26 al contractului, pentru nerespectarea termenului prevăzut pentru finalizarea lucrărilor în perioada 16.06.2005 - 12.09.2005; obligarea pârâtei reconvenționale la 1.751.942,78 lei valoarea lucrărilor de remediere.
Prin completarea cererii reconvenționale, reclamanta reconvențională a solicitat și anularea contractului cadru de antrepriză nr. 7277/11.05.2005.
In motivare, pârâta reclamantă reconvențională arată că, între părți a intervenit contractul de antrepriză cadru enunțat mai sus, valoarea estimativă a acestuia până la care se putea ajunge fiind de 1.500.000 euro + TVA; că, în luna ianuarie 2005, după ce, din valoarea lucrărilor contractate, executate și facturate, respectiv din valoarea contractului de 524.775 euro + TVA s-a achitat suma de 409.525 euro +TVA, s-a încheiat un act adițional care diminua valoarea estimativă a contractului la 1.400.000 euro + TVA și prin care, era prevăzută o planificare financiară pentru lucrările care vor fi ulterior executate și facturate în aceleași condiții prevăzute prin contractul cadru. Astfel, s-au întocmit 7 situații de lucrări și s-au emis 7 facturi fiscale achitate integral, în valoare de 1.399.131 euro + TVA cu toate că, pe parcursul executării, pârâta a făcut obiecțiuni la calitatea acestora iar reclamanta nu a procedat la remedierea lor. Pârâta, prin întâmpinare mai face referire la motivul pentru care nu a reținut garanția pentru calitatea lucrărilor, respectiv pentru a veni în ajutorul financiar al executantului, astfel cum se poate lesne observa din plata integrală a facturilor, nediminuate cu 5%; mai arată că, ultima factură conform situației de lucrări nr. 8 fost refuzată la plată, suma fiind cuprinsă deja în cei 1.399.131 euro + TVA deja achitați. Apreciază că suma de 364.740,59 euro solicitată de reclamantă nu are suport legal și real, arătând că în de construcții este prevăzută data de 15.06.2005 la care lucrările trebuiau finalizate și se notează că, executantul nu a terminat lucrările la termen și există numeroase deficiențe ale celor executate, Jurnal semnat de reprezentanți ai celor două părți. Nefiind efectuată recepția lucrărilor, reclamanta nu putea proceda nici la facturarea finală a acestora iar prin faptul că, din culpa pârâtei beneficiare nu s-a putut face recepția și predarea lucrării executate, pârâta invocă prevederile Regulamentului din Anexa nr.HG 273/1994 care stabilește procedura care putea fi urmată de executant și finalizată cu efectuarea recepției chiar împotriva voinței beneficiarului, procedură pe care însă reclamanta executantă nu a urmat- Potrivit HG51/1996, mai arată pârâta, a procedat la efectuarea probelor tehnologice privind calitatea produselor și realizarea indicatorilor tehnico - economici și a convocat comisia de recepție pentru data de 06.09.2005, invitând proiectantul constructorul, reprezentantul autorității locale și specialiști care, constatând la fața locului că lucrările neterminate și cele necorespunzătoare sunt prea numeroase pentru a se accepta recepția, s-a încheiat un proces verbal de remediere, urmând ca recepția să fie efectuată după ce constructorul va comunica efectuarea remedierilor și terminarea lucrărilor. In ciuda celor astfel stabilite, la data de 15.09.2005 reclamanta a emis nr.- pentru suma de 306.504 euro, refuzată la plată iar la data de 19.09.2005 cu adresa nr.7894, reclamanta se angajează ferm și pe categorii de lucrări să remedieze și să termine lucrările, ceea ce nu s-a mai realizat.
Referitor la penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, pârâta invocă prevederile art.26 din contract, potrivit cărora, acestea se plătesc de către beneficiar " în cazul plății întârziate din culpa sa a facturilor acceptate și neachitate", în speță facturile nefiind acceptate la plată de către pârâta beneficiară.
In motivarea cererii reconvenționale, - ROMANIA SRL arată că pretențiile sale privesc lucrările executate necorespunzător atât în construcții cât și în instalații precum și prejudiciul creat prin acestea, conform concluziilor expertizelor efectuate în cauză, solicitând totodată și penalități de întârziere pentru nerespectarea termenului prevăzut pentru finalizarea lucrărilor în perioada 16.06.2005 - 12.09.2005.
In completare la cererea reconvențională, solicită și constatarea nulității absolute a Contractului - Cadru de antrepriză nr. 7277/11.05.2005 motivat de faptul că, respectivul contract a fost semnat de o persoană fără calitate de administrator al societății, invocând în acest sens disp.art.75 din Legea 31/1990 rep. și Decizia ICCJ nr.2661/2005 cât și ale art. 948, 966 c civil.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, - SRL a invocat în principal excepția inadmisibilității acestei cereri, pentru neefectuarea procedurii concilierii directe obligatorii, prevăzute de art.720 indice 1 pr.civ. iar privitor la pct.II din cererea reconvențională, nu înțelege să răspundă, având în vedere că, lipsa procedurii prealabile reprezintă " un fine de neprimire" ( instanța pronunțându-se asupra acestei excepții prin încheierea de ședință din 27.10.2006).
Față de completarea cererii reconvenționale prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului cadru de antrepriză, reclamanta depune întâmpinare prin care solicită a se constata tardivitatea acestei completări față de disp.art.119 alin.3 pr.civ. iar pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii, pârâta neprecizând care sunt cauzele de nulitate absolută pentru care solicită nulitatea actului. Pe de altă parte, arată că, în privința calității d-lui, semnatarul contractului, acestuia i s-a conferit în mod expres calitatea de a semna toate actele care emană de la societate, prin Hotărârea nr.4598/01.09.2003, administratorul societății care are puterea de reprezentare, transmițându-i acest drept, chiar dacă nu i s-a acordat în mod expres potrivit art.71 alin.2 din Legea 31/1990. De altfel, apreciază reclamanta, în raporturile comerciale pot exista lucrări comandate verbal, urmate imediat de executare, fără a fi nevoie de forma scrisă.
Părțile au încheiat un contract cu o valoare inițială de 1.500.000 euro + TVA pentru executarea unei hale noi de producție, cu o suprafață de 3200 mp, inclusiv anexele aferente, cu regim de înălțime P, parțial P + 1 E, compartimentări interioare, hală adiacentă existentă, în localitatea Jud.T, la data încheierii contractului nr./18.10.2004 valoarea lucrărilor nefiind cunoscută, fapt pentru care în contract este trecută numai valoarea structurii de rezistență și lucrări de instalații în sumă de 524.775 euro + TVA. Ulterior, prin actul adițional încheiat la data de 18.01.2005 părțile au convenit ca valoarea lucrărilor să fie redusă la suma de 1.400.000 euro + TVA. Pe parcursul derulării contractului, antreprenorul consideră că, față de lucrările contractate a executat și lucrări suplimentare neplătite de - SRL încât, întocmește devize suplimentare de lucrări atât în construcții cât și în instalații și montaj de echipamente. Prin Raportul de expertiză tehnică în construcții, analizându-se lucrările contractate și necontractate s-a ajuns la concluzia că: valoarea lucrărilor conform devizelor antreprenorului este de 1.132.103 euro + TVA; valoarea lucrărilor neexecutate = 63.421 euro + TVA; plăți efectuate de beneficiar = 970.020 euro + TVA; lucrări defectuos executate = 69.868 euro + TVA, această sumă conținând și garanțiile în valoare de 48.501 euro +TVA, rămânând o diferență de 28.794 euro + TVA.
Raportul de expertiză tehnică în instalații reține că, din valoarea totală a contractului de 1.400.000 euro + TVA fac parte lucrări de instalații, cele cuprinse în centralizatoarele de deviz 6250/1, 6250/2, 6250/3 din 2004 și se referă la instalațiile care se găsesc în Hala de Producție Corp In momentul efectuării constatărilor, expertul a constatat subdimensionarea conductei de legătură a pluvial de canalizare la rigola de la rampa de expediție, tub radiant necorespunzător, lipsă sifon spălătorie - camera 48, filtre ventilatoare nemontate - sala cuptoare 94, conductă de evacuare subdimensionată, siliconarea sifoanelor de pardoseală. Cu privire la suma datorată de către pârâta - SRL concluzionează prin răspunsurile la obiecțiunile formulate, că aceasta mai datorează 103.136,41 euro + TVA, din care însă, 98.853,31 euro + TVA reprezintă valoarea lucrărilor necontractate.
Raportul de expertiză contabilă stabilește valoarea lucrărilor de remediere a degradărilor constatate, efectuate de antreprenor în sumă de 466.101,20 lei, profitul nerealizat de societate în perioada executării lucrărilor de 1.086.750 lei, suma cheltuielilor salariale cu personalul disponibilizat pentru perioada executării lucrărilor de remediere a degradărilor, în cuantum de 199.091,58 lei. Aceste valori care totalizează 1.751.942, 78 lei au la bază concluzia Raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții, depus la dosarul cauzei la data de 16.10.2007 care, la anexa C arată că " industrială are, după numai 2 ani de exploatare, distrus parțial stratul de uzură. Stratul de uzură al pardoselii executat de către - SRL s-a uzat prematur, practic acesta se macină sub acțiunea uleiurilor alimentare și spălarea cu detergenți. Rosturile executate în pardoseala industrială nu sunt umplute, fapt care poate conduce la focare pentru contaminarea preparatelor livrate spre consumul uman". Pentru remedierea acestor degradări soluția tehnică propusă în Referatul tehnic depus pentru termenul de judecată din 29.01.2008 a fost " îndepărtarea stratului de beton pe toată suprafața ( decapare) și refacerea pardoselilor ( cu mențiunea că nu este posibilă o decapare locală); aplicarea pe întreaga suprafață a unor rășini sintetice cu durata de viață minimă de 10 ani; soluția necesită sablarea suprafeței, aplicarea unei șape autonivelante speciale, în grosime de 2- 3 mm, refacerea scafelor". Expertul a apreciat și calculat pentru efectuarea acestor lucrări un timp de 19 zile calendaristice, pentru care era necesară închiderea halei și o temperatură interioară de minim + 10 grade Celsius, respectiv oprirea procesului de fabricație.
Din ansamblul concluziilor expertizelor efectuate în cauză, se poate observa că, pentru lucrările de construcții, pârâta beneficiară mai datorează suma de 28.794 euro + TVA iar pentru lucrările de instalații, suma de 103.136,41 euro + TVA adică un total de 131.930,41 euro + TVA, raportat la care, incidente devin disp.art.8 din contract, beneficiarul lucrărilor necontractând iar părțile neefectuând vreo negociere a prețului pentru lucrări în valoare de 17.764,92 euro ( la construcții) și în valoare de 98.853,31 euro ( la instalații), astfel că urmează a se reține în sarcina pârâtei - România SRL o diferență totală de 15.312,18 euro + TVA iar în sarcina reclamantei, pârâtă reconvențională, suma de 1.751.942,78 lei reprezentând valoarea lucrărilor de remediere și paguba suferită ca urmare a opririi procesului de producție.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate de reclamanta - SRL, sunt neîntemeiate, aceasta găsindu-se în culpă contractuală ca urmare a executării necorespunzătoare a lucrărilor, respectiv neexecutarea în totalitate a acestora, motiv pentru care pârâta - România SRL nu a acceptat la plată facturile emise.
Cererea reclamantei reconvenționale de obligare a pârâtei reconvenționale, respectiv a antreprenorului la penalități de întârziere este neîntemeiată, calculul acestora fiind efectuat raportat la valoarea integrală a lucrărilor de 1.400.000 euro + TVA deși, mare parte a lucrărilor au fost executate și finalizate, în subsidiar reclamanta reconvențională nefăcând un calcul al penalităților aferente lucrărilor realizate corespunzător.
Reclamanta - SRL a mai solicitat obligarea pârâtei - SRL la reținerile garanțiale în sumă de 89.770 euro + TVA ( 378.165,10 lei) care însă nu sunt întemeiate, din raportul de contraexpertiză rezultând că, deși beneficiara lucrărilor avea dreptul, potrivit art.22 paragraful 5 din contract, să rețină un procent de 5% din valoarea lucrării pe o perioadă de 12 luni iar antreprenorul putea emite factură fiscală de 5% numai în anumite condiții, expres stipulate la art.5 paragraful 3, respectiv ca - România să fi reținut cei 5% din valoarea fiecărei facturi (ceea ce nu s-a întâmplat) iar - SRL să fi respectat obligațiile contractuale privind remedierile și reparațiile care se impuneau în perioada de garanție ( ceea ce, de asemenea nu s-a întâmplat).
S-a respins solicitarea reclamantei reconvenționale de a se constata nulitatea absolută a contractului nr.7277/2005, nefiind arătate care sunt încălcările normei juridice imperative, prin încheierea acestui act și, în ce mod i s-au adus prejudicii prin semnarea actului de o persoană fizică pe care reclamanta reconvențională o consideră a nu fi avut calitate de reprezentant al societății, în condițiile în care, raporturile comerciale dintre părți se puteau desfășura și fără încheierea unor acte juridice în scris.
Pentru considerentele expuse, s-a admis în parte ambele cereri, principală și reconvențională, cu mențiunea că nu se poate aplica instituția compensării sumelor, urmare a faptului că, potrivit rapoartelor de expertiză, diferă moneda de calcul a acestora iar părțile nu au făcut precizări în acest sens.
In temeiul art.276 pr.civ. s-a proceda la compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din 15.07.2009 s-a admis și cererea pârâtei reclamante reconvenționale ROMÂNIA și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței de mai sus cu un nou alineat în sensul că se compensează datoriile reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele și obligă reclamanta pârâtă reconvențională față de pârâta reclamantă reconvențională la 1.697.743,67 lei cu titlu de preț, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Împotriva sentinței a declarat apel Casa de Insolvență Transilvania C N, lichidator judiciar al reclamantei - în faliment, prin care a arătat că motivele de apel vor fi depuse după comunicarea sentinței atacate și au fost depuse însă ulterior dezbaterii apelului și pronunțării instanței de control judiciar, dar aceeași apelantă a depus și înscrisul de la fila 38 dosar, prin care a solicitat a se avea în vedere la cererea de apel că se solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, precum și respingerea apelului declarat de către ROMÂNIA
În motivele reiterate, apelanta arată că s-a invocat excepția nulității absolute a sentinței raportat la prevederile art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, care impunea suspendarea de drept a acțiunii formulate împotriva averii debitorului pe care-l reprezintă, completate cu prevederile art.243 alin.1 pct.5 din proc.civ. conform cu care pricinile se suspendă de drept prin deschiderea procedurii reorganizării și a falimentului, aspecte pe care instanța nu le-a avut în vedere la judecarea cauzei.
Pe de altă parte, se susține că în cauză urma a fi citată administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar în calitate de reprezentant al reclamantei principale, având în vedere dispozițiile din art.87 pct.5 din proc.civ.
De asemenea a declarat apel, împotriva aceleiași sentințe, pârâta ROMÂNIA prin care a solicitat modificarea în parte a hotărârii cu privire la capătul de cerere de compensare a sumelor reciproce datorate de către părți, până la concurența celei mai mici sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivele apelului se arată în esență, că a solicitat prin cerere, această compensare judiciară, a sumelor care provin din același raport juridic și care se impune în condițiile în care, partea este în insolvență și nu operează compensarea de drept, iar în caz contrar societatea nu ar putea recupera sumele ce îi sunt datorate decât prin înscrierea creanței la masa creditorilor lui
Apelanta de mai sus, a depus și întâmpinare, prin care a solicitat anularea apelului formulat de către și în subsidiar respingerea acestui apel ca nefondat și menținerea încheierii din 15.07.2009, după care prin cererea de la 32
dosar a invocat excepția netimbrări apelului reclamantei și excepția nemotivării apelului declarat de către Casa de Insolvență Transilvania C N, lichidator judiciar al reclamantei - în faliment, conform dispozițiilor 287 alin.1 pct.3 din proc.civ. cu sancțiunea legală a decăderii prevăzută de alin.2 al aceluiași articol.
a declarat apel împotriva încheierii pronunțate în 15.07.2009 de Tribunalul Timiș în același dosar, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii cererii de compensare a datoriei, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile de completare a unei hotărâri judecătorești prevăzute de art.2812proc.civ. atâta timp cât instanța de judecată nu a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, ci dimpotrivă s-a pronunțat prin respingerea acestuia.
În aceste condiții era inadmisibilă instituția completării care nu poate fi folosită pentru îndreptarea unor greșeli de judecată, pentru rectificarea soluțiilor, iar în fond soluția este nelegală și netemeinică, pentru că nu sunt îndeplinite cerințele de operare a compensației, respectiv existența unor obligații reciproce, câtă vreme nu există o datorie față de pârâtă.
De asemenea, nu este îndeplinită cerința că aceste creanțe să fie neîndoielnice, adică să fie certe, lichide și exigibile, la care se adaugă și faptul că existența stării de insolvență nu permite compensarea sumelor ci s-ar fi impus soluția juridică de suspendare de drept a cererii reconvenționale.
Examinând pe rând apelurile declarate de către părți, Curtea reține următoarele:
Instanța de fon das oluționat cauza și s-a pronunțat prin hotărâre asupra pricinii, în condițiile în care nu a citat legal părțile, respectiv reclamanta nu a fost reprezentantă de lichidatorul judiciar desemnat de către judecătorul sindic în condițiile în care, prin sentința civilă nr.19/F/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a dispus începerea procedurii falimentului împotriva acestei societăți în calitate de debitor.
Mai mult de cât atât, prin aceeași sentință s-a dispus ridicarea dreptului de administrare a debitoarei, situație în care potrivit art.87 pct.5 din proc.civ. cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului sunt citați prin administratorul judiciar ori după caz prin administrator judiciar.
Față de aceste considerente, apelul declarat de către lichidatorul judiciar al reclamantei în faliment este întemeiat din acest punct de vedere și în raport cu prevederile art.297 alin.1 proc.civ. Curtea urmează a-l admite, a desființa sentința atacată și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Apelul pârâtei ROMÂNIA se constată că este fără obiect în condițiile în care petitul și motivația acestuia se referă exclusive la necesitatea compensării sumelor datorate, ori o astfel de cerere a părții a fost admisă prin încheierea din 15.07.2009, și pe de altă parte în raport de soluția instanțe de control judiciar prin care se desființează însăși sentința atacată, așa cum s-a arătat mai sus, argumentele pârâtei nu se mai impun a fi analizate.
În condițiile art.295 proc.civ. și față de cele menționate se va respinge apelul acestei părți.
Apelul formulat de către reclamanta nu a fost timbrat legal, deși s-a pus în vedere părții de către instanță îndeplinirea acestei obligației, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 17 și 19 dosar, sens în care, având în vedere că potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată, privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru se sancționează cu anularea cererii, sancțiune prevăzută și de art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și întrucât apelanta nu a depus la termenul stabilit dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, urmează a se dispune anularea apelului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Casa de Insolvență Transilvania C N, lichidator judiciar al reclamantei - în faliment, împotriva sentinței civile nr. 204/PI/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Respinge apelul pârâtei ROMÂNIA împotriva aceleiași sentințe și anulează ca netimbrat apelul lui împotriva încheierii pronunțate în 15.07.2009 de Tribunalul Timiș în același dosar.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - DR. - -
GREFIER,
- -
Red.31.12.09
Tehnored 5 ex.4.01.2010
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș
