Spete pretentii comerciale. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Bucuresti

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA COMERCIALĂ NR.188

Sedința publică din 08 aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Georgeta Guranda

JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu

GREFIER - - -

****************

Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel, formulate de apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și apelanta reclamantă - P SA împotriva sentinței comerciale nr.15560/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 18.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 25.03.2009, la 01.04.2009 și apoi la 08.04.2009, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA:

Deliberând asupra apelului comercial d e față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de contencios Administrativ la data de 14.10.2003 sub nr.11186/2003, reclamanta - P SA Pac hemat în judecată Autoritatea Pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului - APAPS (fost B), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.500.000.000 lei/Rol cu titlu de justă despăgubire, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului suferit de - P SA, rezultat din restituirea în natură către foștii proprietari a următoarelor imobile: 1. Moara, din comuna, sat, evaluat provizoriu la suma de 120.000.000 lei/Rol; 2. atelier tâmplărie Km. 5 situat în P,-, evaluat provizoriu la suma de 2.200.000.000 lei/Rol și 3. Moara Drum situată în comuna G, jud.P, evaluată provizoriu la suma de 180.000.000 lei/Rol.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost înființată în baza Deciziei nr.837/1990 a Prefecturii P, fiind o întreprindere de interes local, prin efectul Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților de stat în regii autonome și societăți comerciale.

În conformitate cu Decizia nr.837/1990 a Prefecturii P, noua societate comercială a preluat întreg patrimoniul fostei întreprinderi de stat conform protocolului de predare-primire nr.2632/1990, protocol ce constituie anexă la decizia menționată și că imobilele menționate au intrat în patrimoniul - P SA, fiind evidențiate în capitalul social al societății.

S-a mai arătat că imobilul "Moara " compus din construcție și teren în suprafață de 485 mp a fost revendicat de moștenitorul fostului proprietar, în favoarea căruia s-au pronunțat instanțele de judecată, dispunându-se restituirea în natură conform Sentinței civile nr.3205/04.03.2001 pronunțate de Judecătoria Ploiești, rămasă irevocabilă.

Imobilul Atelier tâmplărie Km 5 compus din construcții și teren în suprafață de 2.500 mp a fost revendicat de moștenitorii fostului proprietar, și, în favoarea cărora s-a pronunțat în mod favorabil instanța de judecată, dispunându-se restituirea în natură (Sentința civilă nr.1463/07.02.1994, Decizia civilă nr.1349/04.06.1996 a Tribunalului Prahova și Decizia civilă nr.637/1994 a Curții de Apel Ploiești ).

Imobilul "Moară Drum " compus din construcții și teren în suprafață de 3.400 mp a fost revendicat de asemenea de moștenitorii fostului proprietar, și, în favoarea cărora s-a pronunțat instanța de judecată, dispunându-se restituirea în natură (Sentința civilă nr.501/2001 pronunțată de Judecătoria Mizil, Decizia nr.1763/2001 pronunțată de Tribunalul Prahova și Decizia nr.465/2002 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ).

A mai arătat reclamanta că în aceste condiții imobilele au fost scoase din patrimoniul societății și ca urmare capitalul social s-a diminuat cu valoarea acestora.

Totodată s-a arătat că retrocedarea imobilelor către moștenitorii foștilor proprietari a prejudiciat grav interesele - P SA, prejudiciu care conform dispozițiilor legale: Legea nr. 99/1999, art.32/4 pct.1, 2 și 3 trebuie să fie recuperat de la B, actualul B - instituție ce reprezintă Statul Român și care supraveghează și participă la procesul de privatizare.

S- mai arătat că în anul 1998, când s-a început procesul de privatizare al - P SA, fiind vândut pachetul majoritar de acțiuni deținut de stat, în caietul de privatizare a fost prevăzut întregul patrimoniu, al societății, inclusiv "Moara ", Atelier tâmplărie Km 5 și Moara Drum.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând de asemenea, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția necompetenței materiale a instanței și excepția procesului rău condus.

Referitor la prima excepție, pârâta precizează că dreptul la acțiune s-a prescris deoarece termenul de 3 luni prevăzut de dispozițiile OUG nr.88/1997, așa cum a fost modificată și completată prin Legea 99/1999 a început să curgă de la data pronunțării deciziilor Curții de Apel Ploiești.

Pe fond, pârâta a aratat că reclamanta nu deținea certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar înscrisurile depuse de reclamantă nu dovedesc existența drepturilor de proprietate asupra imobilelor, ci doar înființarea acesteia și preluarea activului și pasivului.

Prin Încheierea din 18.11.2003, Tribunalul Prahovaa respins excepțiile. necompetenței materiale, a prescripției și a procesului rău condus.

In cauză, s-au administrat probe cu înscrisuri și expertiză efectuându-se o expertiză tehnică judiciară de către ing., având ca obiectiv evaluarea imobilelor din acțiune potrivit art.324din Legea 99/1999, așa cum a solicitat pârâta în întâmpinare, precum și la valoarea de circulație.

Prin Sentința civilă nr.1217/18.05.2004, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativa s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.979.400.000 lei/Rol, despăgubiri și 77.939.000 lei/Rol, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta AVAS, iar prin Decizia nr.189/07.07.2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admis apelul, schimbată în parte sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării -pârâtei la plata sumei de 2.097.988.400 lei/Rol, cu titlu de despăgubiri și 39.739.000 lei/Rol, cheltuieli de judecată.

Ambele părți au formulat recurs împotriva deciziei din apel, iar prin Decizia nr.1190/23.03.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursurile, a desființat decizia atacată și sentința primei instanțe, a admis excepția necompetenței teritoriale și a trimis cauza Tribunalului București spre competentă soluționare.

In considerentele deciziei, s-a reținut că, în speță, competență revenea instanței de la sediul pârâtei și nu Tribunalului Prahova, dispozițiile art.10, nefiind aplicabile.

Înalta Curtea mai îndrumat instanța competentă să analizeze excepția prescripției dreptului la acțiune, în raport de data formulării acțiunii și de abrogările dispuse prin art.56 din Legea nr.137/2002.

După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială la data de 05.07.2006.

Prin Încheierea de la 21.11.2006 (filele 16-17), a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ceea ce privește despăgubirile aferente restituirii imobilului Atelier tâmplărie km 5" situat în P,-, jud. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește despăgubirile aferente imobilelor: moara, situat în., jud.P și Moara Drum, situat în comuna G, jud. Motivele soluției adoptate asupra excepției prescripției au fost arătate în cuprinsul încheierii de ședință menționate, astfel că nu au fost reluate în hotărâre.

Prin Incheierea din 23.01.2007, a fost incuviințată proba cu "expertiză tehnică specialitatea construcții civile, având ca obiectiv evaluarea celor două imobile (moara și moara Drum ), atât la valoarea de circulație din momentul introducerii acțiunii (varianta 1) și din prezent (varianta II), cât și valoarea ce rezultă din evidențele contabile, la data privatizării societății reclamante, actualizată cu indicele de inflație. Ca urmare, a fost întocmit și depus la dosar raportul de expertiză tehnică în construcții civile al expertului (filele 37-42).

Întrucât stabilirea valorii celor două imobile la data privatizării, conform evidenței contabile era de competență unui expert contabil, prin Încheierea din 03.04.2007, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. Ca urmare, a fost întocmit și depus la dosar raportul de expertiză contabilă judiciară al expertului (filele 76- 81).

Tribunalul București - Secția a VI a Comercială prin sentința comercială nr.15560 din 21.12.2007, a admis în parte cererea formulată de reclamanta - P SA, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, a obligat pârâta AVAS să plătească reclamantei suma de 167.479,63 lei, cu titlu de despăgubiri; 7.351,79 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise, din care: 4.601,79 lei - contravaloare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 2.750 lei - onorarii expertize.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta - P SA a preluat, în baza Legii nr.15/1990, activul și pasivul fostei Întreprinderi Județene de Prestări Servicii și Producție Industrială Astfel cum rezultă din Protocolul nr.2632/31.12.1990 - Anexa nr.l, reclamanta a preluat și imobilele Moara și Moara Drum din G.

La data de 10.12.1998 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. prin care FPS a vândut către Asociația - P SA pachetul de acțiuni deținut de stat la societatea reclamantă reprezentând 42,33% din valoarea capitalului social.

Imobilul "Moara ", compus din teren de 485 mp și construcții a fost revendicat de, dispunându-se restituirea în natură conform Sentinței civile nr.3205/04.03.2001 pronunțate de Judecătoria Ploiești, rămasă irevocabilă.

Imobilul "Moară Drum " G, compus din construcții și teren în suprafață de 3.400 mp, a fost revendicat de, dispunându-se restituirea în natură prin Sentința civilă nr.501/2001 pronunțată de Judecătoria Mizil, menținută prin Decizia nr.1763/2001 pronunțată de Tribunalul Prahova și rămasă irevocabilă prin Decizia nr.465/2002 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Potrivit art.324din OUG nr.88/1997 modificată prin Legea nr.99/1999, (alin. 1 ) - instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat; (alin.2) - instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin.1 o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile; (alin.3) - despăgubirea prevăzută la alin.2 se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție.

Deși prin art.56 din Legea nr.137/2002, intrată în vigoare la 28.03.2002, a fost abrogat art.324din OUG nr.88/1997 modificată, iar prin art.29-30 din Legea nr.137/2002 a fost reglementată în mod diferit acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor de acțiuni în procesul de privatizare prin executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, tot prin art.30 alin.3 din Legea nr.137/2002 s-a precizat expres că prevederile art.324din OUG nr.88/1997, aprobată prin Legea nr.44/1998, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.

In speță, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni s-a încheiat la data de 10.12.1998, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor legale invocate de reclamantă. Hotărârile judecătorești prin care imobilele au fost restituite foștilor proprietari au rămas irevocabile anterior intrării în vigoare a Legii nr.137/2002, astfel că aceasta nu este aplicabilă retroactiv unor situații din trecut.

Pârâta AVAS, preluând atribuțiile și obligațiile fostelor FPS și AP, are calitatea de instituție implicată în procesul de privatizare și obligația legală de a plăti societății comerciale reclamante (inițial cu capital integral de stat și apoi privatizată),o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor".

Potrivit concluziilor expertizei tehnice în specialitatea construcții civile efectuate de expertul, în varianta II, valoarea de circulație actuală a celor două imobile (numai construcțiile cu destinație de moară), respectiv Moara și Moara Drum, este în total de 167.479,63 lei/Ron. Nu au fost avute în vedere și terenurile aferente întrucât chiar reclamanta a recunoscut la termenul din 16.01.2004 (fila 80 dosar nr.11186/2003 al Trib.P) că nu deține certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru aceste terenuri, precizând că nu solicită decât contravaloarea terenului situat în P,- (imobil pentru care s-a admis excepția prescripției).

În temeiul art.274 alin.1 pr.civ. pârâta aflată în culpă procesuală, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă pentru susținerea procesului, în sumă totală de 7.351,79 lei, proporțional cu pretențiile admise, din care: 4.601,79 lei - contravaloare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 2.750 lei - onorarii expertize.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B cât și reclamanta - P SA.

În motivarea apelului său, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a arătat că, Prin Încheierea de ședință din 21.11.2006, instanța fondului a admis în parte excepția prescripției material la acțiune, doar pentru acțiunea în pretenții privind despăgubirile aferente restituirii imobilului "Atelier tâmplărie km 5" situat în P,-, Jud. P, respingându-se excepția cu privire la dreptul material la acțiune în ceea ce privește despăgubirile aferente și Moara Drum.

Consideră această dispoziție a instanței de judecată nelegală, având în vedere faptul că dreptul material la acțiunea în pretenții reprezentând prejudicii ca urmare a restituirii unor imobile către foștii proprietari se prescrie în termen de 3 luni de la data la care reclamantului i s-a născut dreptul la aceste pretenții.

Conform art. 324din G nr. 88/1997 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 99/1999, în vigoare la momentul restituirii irevocabile a imobilelor, instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societății comerciale prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, despăgubirea reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură ca efect al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Drept urmare, momentul de la care pleacă calcularea prescripției dreptului material la acțiune este momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care imobilul este restituit fostului proprietar.

Ori, prin. Civ. nr. 465/ 5 martie 2002 Curții de Apel Ploieștia rămas irevocabilă Sent. Civ. nr. 501/03 aprilie 2001 prin care instanța de judecată a dispus lăsarea în proprietate a imobilului Moara Drum - G, aceasta fiind pusă în executare prin Procesul verbal din 21 mai 2002 de executor judecătoresc.

Conform art. 3228din G nr. 88/1997, în vigoare la data nașterii dreptului material la acțiune, termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se valorifică un drept conferit de ordonanță este de 3 luni de la data la care reclamantului i s-a născut dreptul.

Conform Deciziei nr.465/5 martie 2002, dispoziția de restituire a imobilului Moara Drum - G, ca efect al pronunțării unei hotărâri judecătorești a rămas irevocabilă. Practic de la această dată începe a curge termenul special de prescripție de 3 luni, termen care se împlinește în 5 iunie 2002. Chiar dacă s-ar lua ca moment de început al termenului data punerii în executare a hotărârii judecătorești irevocabile, 21 mai 2002, termenul tot ar fi fost împlinit încă din data de 21 august 2002.

Acțiune a fost introdusă în octombrie 2003, la peste 1 an după data împlinirii termenului de pescripție.

De asemenea, prin Sent. Civ. Nr. 3205/14.03.2001 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă irevocabilă, s-a restituit imobilul Moara, hotărârea judecătorească fiind pusă în executare la data de 11 ianuarie 2002 de executor judecătoresc

Și în acest caz, termenul de prescripție s-a împlinit cel mai târziu în data de 11 aprilie 2002, adică peste un an de zile față de introducerea cererii de chemare în judecată, octombrie 2003.

Față de aceste considerente apelanta a arătat că întreaga acțiune este prescrisă, având în vedere termenul special de prescripție în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, stipulat în art. 3228din nr.OUG 88/1997.

Pe fond apelanta a considerat că instanța de fond a apreciat că o justă despăgubire a societății comerciale privatizate o constituie obligarea AVAS la plata sumelor de bani ca echivalent a celor două imobile la valoarea de piață de la data, pronunțării hotărârii judecătoresti, întrucât numai în aceste condiții se asigură repararea prejudiciului integral atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans și că în acest mod se poate realiza echivalența între valoarea ieșită din patrimoniu cu valoarea ce trebuie adusă în loc. Mai arată instanța de judecată că în acest fel se poate menține volumul de activitate al reclamantei prin achiziționarea altor imobile, cu destinația spații producție.

In argumentarea sa, instanța de judecată făcut aplicarea unui mecanism similar obligației vânzătorului de garanție pentru evicțiunea prevăzută de act. 1337.civ. făcând trimitere la art. 1344 civ. care prevede dreptul dobânditorului evins de a obține de la vânzător atât prețul vânzării cât și excedentele valorii cuprinse intre momentul vânzării și cel al evicțiunii.

Consideră aceste argumente, ca fiind nelegale și incorecte față de instituția AVAS, în calitate de reprezentant al statului român în procesele de privatizare.

Chiar mergând pe raționamentul instanței de judecată bazat de aplicarea similară a dispozițiilor din materia evicțiunii, instanța fondului a pronunțat o soluție nelegală. Astfel conform dispozițiilor din materia evicțiunii atât totale cât și parțiale, dobânditorul evins are dreptul la restituirea prețului cât și a excedentului de valoare la data evicțiunii, respectiv la valoarea bunului evins la momentul evingerii.

Și într-un caz și în altul atât legiuitorul cât și instanța de judecată au avut în vedere valoarea de piață a bunului la momentul evicțiunii, și nu la momentul pronunțării hotărârii judecătorești. Cu toate acestea instanța a obligat AVAS la plata valorii de circulație din momentul pronunțării hotărârii.

În acest sens, consideră că se impune suplimentarea raportului de expertiză evaluatorie construcții cu obiectivul de a se calcula valoarea de piață a imobilelor restituite la momentul rămânerii irevocabile a hotărârilor de restituire ( începutul anului 2002).

În acest sens s-a arătat că la momentul actual și având în vedere faptul că privatizarea s-a realizat prin vânzarea de actiuni, precum și faptul că prețul cesiunii a avut la baza valoarea nominala a actiunilor raportată la valoarea contabilă a activelor societății, apare inechitabil a obliga AVAS la plata contravalorii de piata a bunului pierdut, ca efect al raspunderii pentru evictiune, fata de valoarea contabila a acestuia la momentul datei decembrie 1998, ca reflectare a valorii pierdute, deoarece prin actul de cesiune din 1998 nu s-au vandut active, ci actiuni, contra unei valori.

Drept urmare institutia publica implicata nu are a raspunde pentru evictiune care poate interveni doar la instrainarile de bunuri, ci pentru vicii ascunse ale actiunilor a caror valoare a scazut ca urmare a reducerii patrimoniului societatii cu valoarea contabila a bunului imobil pierdut.

Deci practic, pretul cesiunii urmeaza a:fi redus ca urmare a reducerii valorii nominale a actiunilor ca urmare a pierderii valorii contabile a imobilului reflectat in pretul actiunilor la momentul privatizarii societății, anul 1998.

În motivarea apelului său, reclamanta - P SA, a arătat că, în mod nelegal instanta dupa casarea cu trimitere, a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la pretentiile deduse judecatii, constand din contravaloarea despagubirilor aferente restituirii in natura catre fostii proprietari a imobilului "Atelier Km5",deoarece litigiul în cauză a survenit posterior procesului de privatizare, astfel incat nu i se mai poate aplica norma sub aspectul prescriptiei extinctive reglementat de dispozițiile normei speciale edictate în art.3228din nr.OUG88/1997, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 99/1999, care sunt de stricta interpretare si aplicare, ci termenul general de prescripție extinctivă aplicabil actiunilor personale, in conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. 1 din Decretul nr.167/1958.

In al doilea rand, termenul de prescriptie extinctiva aplicabil curge de la data nasterii dreptului la actiune, adica din momentul iesirii efective a imobilului din patrimoniul societatii, adica din momentul intocmirii procesului verbal de punere in posesie a fostilor proprietari de catre executorul judecatoresc (procesul verbal din 18.08.2001, întocmit de executorul judecatoresc ), iar nu din momentul ramanerii irevocabile a hotararilor judecatoresti prin care imobilul respectiv a fost restituit în natura fostilor proprietari.

Așa fiind a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cauză Curtea a încuviințat apelantei pârâte AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, efectuarea unui raport de expertiză care a fost efectuat la 3 octombrie 2008 fila 39 și care a concluzionat că valoarea imobilului Moara situată în Comuna, Județul P la nivelul lunii iulie 2001 este de 33.437,78 lei iar valoarea imobilului situat în Moara Drum, situată în Comuna G, Județul P, la nivelul lunii martie 2002 este de 25.849,13 lei.

Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respinge ambele apeluri ca nefondate.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, în mod corect a reținut instanța de fond că acțiunea privind acordarea unor despăgubiri aferente restituirii "atelierului de km 5", este prescrisă.

În acest sens instanța urmează a arăta că imobilul a fost revendicat de moștenitorii fostului proprietar, iar acțiunea a fost admisă prin sentința nr.1463/7.02.1994 a Judecătoriei Ploiești, desființată ulterior prin sentința civilă nr.12779/5 decembrie 1995 a acestei instanțe, în urma admiterii cererii de revizuire.

Ulterior sentința de revizuire a fost casată prin decizia civilă nr. 637/6.03.11997, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești fiind respinsă cererea de revizuire ca nefondată.

Așa fiind, începând cu data de 6.03.1997 a început să curgă termenul general de prescripție astfel că față de data introducerii acțiunii 14 octombrie 2003, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru despăgubirile solicitate față de imobilul mai sus menționat a fost corect reținută.

În ceea ce privește apelul formulat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, Curtea urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:

Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune reprezentând echivalentul bănesc al imobilelor Moara și Moara Drum, în mod corect instanța de fond a respins excepția invocată întrucât în cauză nu subzistă susținerile apelantei în sensul aplicării termenului special de prescripție de 3 luni prevăzut de dispozițiile articolului 3228din OUG nr. 88/1997. Acesta este un termen de prescripție special fiind, așadar de strictă interpretare și aplicare.

Or,legea reglementează aceste termen special în ipoteza în care se atacă un act sau o operațiune de privatizare, situație neaplicabilă în cauză.

Astfel în mod corect instanța de fond a apreciat că repararea prejudiciului cauzat societății comerciale privatizate prin restituirea unor bunuri imobile către foștii proprietari nu este o operațiune care derivă din procesul de privatizare, astfel cum era definit la data introducerii acțiunii prin articolul 1 din OUG nr. 88/1997, împrejurare în care valoarea drepturilor pretinse de către reclamantă nu trebuie făcută în termenul special de prescripție pentru un interval scurt (de 3 luni inițial, iar ulterior urmare modificărilor, la o lună).

În cauză, reclamanta a solicitat despăgubiri ca urmare a evicțiunii (prin retrocedarea imobilului în natură către foștii proprietari), astfel că instanța de fond nu a reținut incidența termenul special de prescripție ci s-a raportat la dispozițiile prevăzute în articolul 3 din Decretul 167/1958, potrivit cu care dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripția de 3 ani.

Potrivit dispozițiilor articolului 7 alin. 1 din decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

Așa fiind și cum obiectul acțiunii are un caracter patrimonial, termenul de prescripție este de 3 ani, termen corect reținut de instanța de fond.

În speță, având în vedere considerentele reținute anterior, incidența termenului general de prescripție de 3 ani în considerarea datei de introducere a acțiunii 14 octombrie 2003 și a hotărârilor de retrocedare pronunțate în cauză, rezultă că pentru despăgubirile solicitate aferente imobilelor Moara și Moara Drum, dreptul la acțiune nu s-a prescris, în condițiile în care hotărârile judecătorești de retrocedare au fost pronunțate pentru primul imobil la data de 14.03.2001, respectiv sentința nr.3205, iar pentru al doilea imobil la data de 3.04.2001, respectiv sentința nr.501.

Pe fond, în mod corect a reținut instanța de fond că mecanismul reparării prejudiciului este similar obligației vânzătorului de garanție pentru evicțiune prevăzute de art.1337 civ. iar în cazul sporirii valorii bunului în perioada de la vânzare până la epoca evicțiunii, art.1344 civ. Aceasta dă dreptul dobânditorului de a obține de la vânzător, "pe lângă prețul vânzării, excedentele valorii în timpul evicțiunii", cu alte cuvinte valoarea de piață a bunului din momentul restituirii imobilelor către foștii proprietari.

De altfel, potrivit art.324alin.3 din OUG nr.88/1997 modificată, trebuia să stabilească de comun acord cu societatea comercială reclamantă cuantumul despăgubirilor, pentru a nu se ajunge la stabilirea prin justiție, dat fiind că stabilirea și plata cât mai rapidă a despăgubirilor era în interesul ambelor părți, întrucât se evitau cheltuieli suplimentare datorate creșterii prețului imobilelor și inflației. Apelanta nu a făcut însă dovada că ar fi încercat în vreun fel soluționarea amiabilă a acordării de despăgubiri, refuzând să se prezinte la conciliere. Această atitudine a fostei APAPS de pasivitate a fost sancționată prin stabilirea valorii imobilelor la valoarea de piață. Sunt neîntemeiate susținerile apelantei pârâte conform cărora evaluarea imobilelor susmenționate trebuia realizată prin metoda valorii de înlocuire în baza cataloagelor de prețuri din 1965 la care s-a adăugat indicele de actualizare conform buletinului de expertiză tehnică martie 2001 și respectiv martie 2002 avute în vedere de raportul de expertiză efectuat în apel (fila 39-40 dosar apel), întrucât aceste valori nu reflectă realitatea.

Nefiind îndeplinite condițiile articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele apeluri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în --11 sector 1 și de apelanta reclamantă - P SA, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței comerciale nr.15560/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 8.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red.Jud.

Tehnored.

4 ex./3.08.2009

Tribunalul București - Secția a VI a Comercială

Judecător fond:

Președinte:Georgeta Guranda
Judecători:Georgeta Guranda, Minodora Condoiu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Bucuresti