Spete pretentii comerciale. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 189
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 6 OCTOMBRIE 2009
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină
GREFIER - - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții - SRL TÎRGU M și MUNICIPIUL TÎRGU M - prin PRIMAR împotriva sentinței nr.178 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL T și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TÎRGU
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp, pentru a delibera, în baza art.260 alin.1 pr.civ. a amânat pronunțarea pentru azi și, în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr.178 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, s-a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Consiliului Local Târgu M, s-a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei - SRL, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a fost admisă acțiunea așa cum a fost precizată de către reclamanta - SRL, au fost obligate pârâtele - SRL TÎRGU M, MUNICIPIUL TÎRGU M și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TÎRGU M să plătească în solidar reclamantei suma de 1.029.146,14 lei reprezentând cotă-parte ce-i revine reclamantei din asociere pe perioada 01.01.2002-31.07.2008, plus suma de 399.097,93 lei dobândă legală; au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei 40.369 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin acțiunea introdusă la 22 august 2003, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâtele - SRL, PRIMĂRIA TÂRGU M ȘI CONSILIUL LOCAL TG. M, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 1.430.000.000 lei ROL, reprezentând prejudiciul rezultat din neexecutarea obligațiilor asumate prin contract de colaborare, precum și la plata sumei de 295.000.000 lei ROL, reprezentând dobândă legală.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în anul 2000 părțile au hotărât să implementeze și să administreze începând cu 01.08.2000 sistemul de reglementare și taxare a staționării de autoturisme în zona centrală a municipiului Tg. M, în baza contractului încheiat fiind desemnat administrator al asocierii pârâta - SRL. Ca urmare a procesului verbal nr.284/27.12.2001, prin care Primăria municipiului Târgu M dispune reducerea cotei de participare la beneficii și suspendarea oricăror plăți către reclamantă, pârâta - SRL a suspendat orice fel de plată înregistrându-se restanțe semnificative, inclusiv pentru perioada iulie-decembrie 2001. Se arată că după lungi negocieri s-au recunoscut și plătit în decembrie 2002 sumele aferente deconturilor din perioada iulie-decembrie 2001, în prezent restanțele ridicându-se la valoarea de 1.430.000.000 lei ROL.
Prin încheierea din 13.10.2003 a Tribunalului Mureșs -a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a primarului municipiului Târgu M, ca urmare a unei precizări de acțiune formulată de reclamantă.
În cauză a fost formulată întâmpinare de către primarul municipiului Târgu M și de Consiliul Local Tg. M, prin care se invocă excepția inadmisibilității acțiunii, conform art.7201și urm. Cod de procedură civilă.
S-a arată că reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile a concilierii directe, sancțiunea în acest caz fiind neprimirea cererii. Se susține prin întâmpinare că reclamanta se află în culpă pentru neexecutarea contractului, deoarece nu a aportat brevetul de invenție având ca obiect tichetul denumit privind taxarea staționării autovehiculelor, tichet care prezintă deficiențe de concepție și numeroase vicii ascunse care nu au permis exploatarea sistemului la parametrii estimați. Datorită acestor neajunsuri tichetul pus la dispoziția asocierii de către reclamantă a fost înlocuit cu altul, echipamentul de calcul și software-ul fiind aportate de pârâte. Se mai arată că au fost respinse de Consiliul Local Tg. M două variante de retragere din asociere propuse de reclamantă, motivat de neexecutarea obligațiilor contractuale, prin hotărârea nr.187/2000 a Consiliului Local Tg. M fiind aprobată excluderea din asociere a reclamantei și obligarea acesteia la restituirea sumei achitate cu titlu de contravaloare pentru exploatarea sistemului.
Pârâta - SRL prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura concilierii prealabile, simpla notificare nefiind echivalentă cu procedura concilierii. Se solicită respingerea acțiunii pe fond, deoarece reclamanta nu și-a respectat obligația asumată prin contractul de colaborare de a pune la dispoziția asocierii licența de funcționare.
Prin încheierea din 05.01.2004 a Tribunalului Mureș cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă Tribunalului Mehedinți ca urmare a admiterii cererii de strămutare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-, prilej cu care reclamanta a depus la dosar un răspuns la întâmpinări prin care a solicitat respingerea excepției privind lipsa concilierii directe între părți, arătând că între părți au avut loc numeroase convocări și întâlniri în perioada 2001-2003, poziția pârâtelor fiind foarte tranșantă, prin procesul verbal nr.284/27.12.2001 aducându-se la cunoștință încetarea procedurii concilierii. Se arată că reclamanta a respectat obligațiile contractuale așa cum rezultă și din informarea din 23.08.2000 întocmită împreună cu pârâta - SRL, iar pe de altă parte din conținutul contractului nu rezultă obligația de a porta brevet de invenție. Se apreciază că sistemul îndeplinește caracteristicile unui know-how.
În completarea întâmpinării formulată de pârâta Consiliul Local Tg. M s-a invocat excepția de neexecutare a obligațiilor asumate de reclamantă, plățile încetând la 01.01.2003, încă din data de 21.12.2000 Consiliul Local Tg. M hotărând excluderea din asociere în situația în care reclamanta nu înțelege să aporteze licența de funcționare, obligație ce nu a fost îndeplinită nici până în momentul de față.
Pârâta - SRL prin întâmpinarea depusă la termenul din 24.01.2004 a invocat excepția neexecutării de către reclamantă a propriei obligații contractuale, arătând că deși prin hotărârea nr.187 a Consiliului Local Tg. M s-a hotărât excluderea reclamantei din asocierea în situația în care nu aportează licența de funcționare a, s-a continuat virarea în contul acesteia a contravalorii participării la beneficiile asocierii până în data de 31.12.2002. Se arată că softul pus la dispoziția asocierii nu răspunde cerințelor activității prestate, fapt ce a determinat achiziționarea unui alt program. În ceea ce privește tichetul de parcare, se arată că datorită viciilor ascunse a fost creată posibilitatea utilizării lui în mod repetat, cu toate că reclamanta a garantat că acest tichet este de unică folosință.
La data de 15.01.2008 s-a pus în discuția părților clarificarea cadrului procesual al prezentei cauze și ca urmare a precizării de acțiune formulată de reclamantă, prin încheierea din 26.02.2008 s-a dispus conceptarea și citarea în cauză, în calitate de pârâtă a unității administrativ-teritoriale, respectiv municipiul Târgu M-prin primar.
Prin întâmpinare, pârâta municipiul Târgu Mas olicitat trimiterea dosarului la un complet specializat de contencios administrativ și a ridicat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Consiliului Local Tg. M, solicitând totodată și respingerea acțiunii introductive ca inadmisibilă pe de o parte, iar pe de altă parte ca prematur introdusă.
Sa arătat cu privire la natura litigiului dedus judecății că actul juridic dedus judecății este un act juridic administrativ, iar soluționarea litigiilor care au ca obiect un contract administrativ este supusă procedurii contencioase administrative, competența fiind a unui complet specializat în contencios administrativ. S-a mai arătat că reclamanta era obligată în temeiul art.5 din Legea 29/1990 să depună o plângerea prealabilă la Primăria Târgu M prin care să solicite desființarea dispoziției unilaterale a primarului municipiului Târgu
Prin încheierea din data de 26.02.2008 instanța a respins excepția greșitei constituiri a completului de judecată, reținând că acel contract pe baza căruia sunt întemeiate pretențiile vizează bunuri din domeniul public, iar potrivit art.2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004, respectivul contract este asimilat actelor administrative, însă la data introducerii acțiunii nu intrase în vigoare Legea 554/2004. S-a reținut că potrivit art. II din legea 262/2007, cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii 554/2004 vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței, iar dispozițiile referitoare la excepția de nelegalitate și la garanțiile procesuale prevăzute de Legea 554/2004 se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a acestei legi. De asemenea potrivit art.27 din Legea 554/2004, cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acestei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile la momentul sesizării instanței, și mai mult, acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului încheiat de părți a fost judecată de secția comercială.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea procedurii concilierii prealabile, instanța luând act că prin procesul verbal nr.284/27.12.2001 s-a terminat procedura concilierii prealabile, prin acest proces verbal menționându-se că acesta constituie procedura de conciliere prevăzută de art.7201Cod de procedură civilă.
Totodată, prin aceeași încheiere în baza art.137 pr.civ. instanța a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - SRL cu fondul, apreciind că pentru soluționarea acesteia sunt necesare administrarea de dovezi.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Municipiul Tg.M, prin primar, conform căreia reclamantul trebuia să formuleze o plângere prealabilă prin care să solicite desființarea dispoziției unilaterale a primarului Tg M, dispoziție unilaterală cuprinsă în procesul verbal nr.284/27.12.2001, a respins-o ca neîntemeiată.
S-a reținut astfel că, actul sus menționat reprezintă înscrisul ce se încheie în baza art.7201alin 4 Cod de procedură civilă cu ocazia constatării rezultatului concilierii, înscris în care se menționează pretențiile reciproce și punctul de vedere al fiecărei părți, neavând astfel natura unui act administrativ în sensul legii.
Pe de altă parte, nu s-a solicitat anularea respectivului proces verbal, reclamantul înțelegând, potrivit susținerilor acestuia formulate prin precizarea de acțiune din data de 23.01.2008, că prin acesta doar înțelege să dovedească nerespectarea contractului încheiat între părți.
Pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Consiliul Local Tg. M, trebuie distins între capacitatea juridică și calitatea procesuală.
Prin lege s-a stabilit și modalitatea de reprezentare în justiție a unității administrativ teritoriale. Astfel, conform art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, reprezentarea în justiție este realizată de primar, care este și cel ce asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local.
Capacitatea de exercițiu este aptitudinea de a dobândi și exercita drepturile, de a-și asuma și îndeplini obligațiile.
În cazul autorităților publice locale, capacitatea de exercițiu este stabilită prin lege. Din capacitatea de exercițiu decurge și capacitatea procesuală, atât de folosință, cât și de exercițiu.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, s-a constatat că în cauză are calitate procesuală pasivă consiliul local, întrucât unitatea administrativ teritorială ca persoană juridică și deci subiect colectiv de drept, își asumă și îndeplinește obligațiile prin autoritățile locale pe care legiuitorul le-a investit cu astfel de competențe.
Referitor la excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei - SRL s-a reținut că pentru existența calității procesuale pasive trebuie să se regăsească identitatea între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța a respins-o întrucât introducerea în cauză a unității administrativ teritoriale Municipiul Tg. M prin primar este rezultatul clarificării precizării de acțiune formulată de reclamantă pentru termenul din 13.10.2003, clarificare de acțiune ce a fost necesară ca urmare a ambiguității în formularea cererii de introducere în cauză a unui nou pârât.
Totodată, instanța a mai reținut că între părți s-a încheiat un contract de asociere în participațiune intitulat contract de colaborare, contract ce avea ca obiect colaborarea în participație în scopul implementării, introducerii și exploatării sistemului de taxare a staționării de autovehicule în municipiul Târgu În cadrul asocierii, calitatea de asociat-administrator o are pârâta - SRL, aceasta potrivit art.6 din contract ocupându-se de conducerea efectivă și directă a activităților ce fac obiectul colaborării și virează părților toate sumele ce le revin conform decontului întocmit pentru luna expirată.
Prin urmare prin încălcarea art.6 și art.7 din contract, pârâta - SRL a respectat voința primarului municipiului Târgu M, menționată într-un proces verbal ce constata doar rezultatul negocierilor (procesul verbal 284/27.12.2001), voință potrivit căreia se solicita suspendarea plăților către reclamantă, deși acesta era împuternicit prin hotărârea nr.187/21.12.2000 a Consiliului Local Târgu M doar să înceapă negocierile pentru achiziționarea licenței și nu să dispună cu privire la modalitatea de derulare a contractului.
S-a mai reținut că reclamanta și-a respectat obligația contractuală constând în achiziționarea și punerea la dispoziție a licenței de funcționare, prin sentința nr.18/C/13.02.2006 a Tribunalului Mehedinți, precum și prin decizia nr.141/16.06.2006 a Curții de APEL CRAIOVA statuându-se cu putere de lucru judecat că reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția asocierii doar licența de funcționare, fără a se prevede obligația de a fi brevetat. S-a constatat totodată că sistemul de parcare ce a format obiectul asocierii este caracteristic unui know-how și nu se brevetează, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2/2000 încheiat cu o firmă din Ungaria stipulându-se că reclamanta a cumpărat dreptul de utilizare a sistemului în scopul aplicării acestuia în Târgu
Nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia softul pus la dispoziția asocierii nu a răspuns cerințelor activității prestate, întrucât pârâtele nu au adus nici o dovadă în sensul celor susținute, pe de o parte, iar pe de altă parte negocierile purtate ulterior încheierii contractului vizau înlăturarea din asociere a reclamantei, plata drepturilor acesteia în calitate de asociat fiind condiționată de existența brevetului cu privire la sistemul implementat, neexistând nemulțumiri cu privire la soft.
Motivul pentru care ar fi fost înlocuit softul nu este cel invocat de pârâte, în sensul deficiențelor acestuia, ci așa cum rezultă din expunerea de motive nr.497/12.12.2000 întocmită de Primăria Târgu M, este cel de natură financiară determinat de costuri, prin înscrisul respectiv solicitându-se serviciului de informatică din cadrul Primăriei elaborarea unui nou soft în vederea realizării de economii, în scopul înlăturării beneficiilor ce reveneau asociatului - SRL, printr-o atare înlocuire acestea revenind Primăriei, conform celor menționate în expunerea de motive. Faptul că softul pus la dispoziția asocierii a fost implementat aflându-se în exploatare din august 2000, fiind instruit și personalul asociatului-administrator în folosirea acestuia, asigurându-se service-ul în exploatare, rezultă și din informarea adresată Primăriei Târgu M alături de reclamantă și de pârâta - SRL, motivul înlocuirii softului fiind în realitate, așa cum s-a arătat și mai sus, valoarea acestuia de 15.000 USD, valoare care de altfel, conform informării rezultă că a fost însușită de părți și nicidecum deficiențele invocate prin întâmpinare de pârâta - SRL ca motiv de neexecutare a contractului.
În concluzie, instanța reține că reclamanta și-a respectat obligațiile contractuale, în sensul că a adus în cadrul asocierii aportul la care s-a obligat în vederea constituirii fondului destinat desfășurării activităților ce formează obiectul contractului de asociere în participațiune, în sensul exploatării sistemului de taxare a staționării de autovehicule în municipiul Târgu M, însă prin concursul de voință al pârâtelor reclamanta nu și-a primit drepturile ce rezultă din asociere, încălcându-se astfel, cu rea-credință drepturile reclamantei privind participarea la beneficii. Din expertiza contabilă întocmită în cauză se reține că reclamanta are dreptul la suma de 1.029.146,14 lei pe perioada 01.01.2002-31.07.2008, sumă ce-i revine corespunzător cotei de participare de 35% pe perioada 01.01.2002-31.07.2008, cu luarea în considerare a limitelor bugetului de cheltuieli ce nu poate depăși 40% din totalul veniturilor, precum și a drepturilor Primăriei municipiului Târgu M, care nu pot fi mai mici de 500.000.000 lei/an, sumă pe care potrivit art.969 cod civil și art.42 cod Comercial urmează a fi obligate pârâtele în solidar să o achite reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții - SRL TÎRGU M și MUNICIPIUL TÎRGU M - prin PRIMAR criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Pârâta - SRL TÎRGU M prin motivele de apel a susținut că, acțiunea de față este de competența instanței de contencios administrativ, este prematur introdusă, inadmisibilă și prescrisă, nu are calitate procesuală pasivă iar pe fond este neîntemeiată.
Față de natura juridică a litigiului critică sentința apelată, arătând că,față de precizarea expresă a intimatei care înțelege să cheme în judecată Primarul și Consiliul local, care nu au calitatea de organe ale Municipiului Tg.M, ci ca autorități ale administrației publice locale, litigiul nu poate fi decât unul de contencios administrativ; prin prezenta acțiune, deși nu s-a solicitat anularea, se critică acte administrative - dispoziția primarului nr.284 din 27.12.2001 și hotărârea Consiliului Local Tg M nr.187 din 21.12.2000; s-a solicitat plata unor sume de bani în temeiul unui act administrativ - contractul de colaborare care este un contract de interes public.
Instanța de fond a refuzat însă să constate că legea aplicabilă este legea contenciosului administrativ Legea 29/1990, aceasta fiind înlocuită pe parcursul derulării procesului cu Legea 554/2004. Contractul de colaborare și Dispoziția Primarului 284 din 27 12 2001 sunt acte administrative, care trebuiau supuse controlului instanței de contencios administrativ, în baza dispozițiilor art.17 alin.1 coroborat cu art.5 alin.2 și art.6 din Legea 29/1990 în vigoare la data introducerii acțiunii.
Față de excepția prematurității acțiunii, arată că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7201pr.civ. respectiv obligația de a convoca în scris pârâtele în vederea soluționării litigiului prin conciliere directă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu precizarea cuantumului pretențiilor sale, a temeiul lor legal și a actelor doveditoare. Efectuarea procedurii prealabile are caracter obligatoriu așa cum rezultă și din deciziile Curții Constituționale.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, pentru neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzute de legea contenciosului, potrivit art.7 alin.6 din Legea 554/2004 plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale. Reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă, acțiunea introdusă fiind inadmisibilă.
Referitor la prescripția cererii din precizarea de acțiune, susține că prin precizarea de acțiunea din 15.01.2008, reclamanta a solicitat obligarea la plata sumelor restante în temeiul contractului, aferente perioadei august 2003 - până în prezent, precum și a dobânzilor aferente, ori, având în vedere faptul că sumele solicitate avea ca temei contractul din anul 2000, este evident faptul că acestea sunt prescrise, fiind solicitate numai în ianuarie 2008. Precizarea de acțiune din 15.01.2008 nu poate reprezenta o majorare a câtimii obiectului cererii, în temeiul art. 132.pr.civ ci intimata reclamantă avea obligația de a face demersuri pentru concilierea prealabilă și să introducă o nouă cerere de chemare în judecată, solicitarea sa ulterioară referindu-se la o altă perioadă de timp, fără legătură cu cererea inițială de chemare în judecată, decât că se întemeiază pe prevederile aceluiași contract de colaborare. De asemenea pentru admiterea precizării de acțiune era necesar consimțământul pârâților, care însă nu a fost dat.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta - SRL TÎRGU M arată că, are calitatea de pârât numai persoana despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept, ori intimata reclamantă nu a invocat vreo culă a apelantei. Prin convenția încheiată de către reclamantă cu apelanta la data de 18.12.2002, reclamanta a luat cunoștință că aceasta s-a conformat deciziei primarului nr.284 din 27.12.2001, urmând a vira 75% din beneficii în contul primăriei mun. Tg M, ori, atât timp cât dispoziția primarului - care este un act administrativ de autoritate, a impus pârâtei o anumită conduită, respectiv reducerea cotei de participare a reclamantei la asociere și suspendarea oricăror plăți către aceasta, este evident faptul că toate părțile implicate sunt obligate a respecta acest act administrativ de autoritate. În aceste condiții, este evident că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Primarul municipiului Tg.M a decis modificarea unilaterală a contractului pe de o parte, iar pe de altă parte a încasat cota parte din beneficii care i-ar fi revenit intimatei reclamante.
Referitor la fondul cauzei și la excepția de neexecutare a contractului, arată că reclamanta - SRL T nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau potrivit prevederilor art.4 C, lit. a-d din contract. Astfel, reclamanta nu a putut aporta licența de funcționare pentru că nu a dispus de drepturi protejate pe care ulterior să le poată licenția, dar nici de informații practice, secrete și substanțiale așa cum se înțelege prin noțiunea de know-how. Nu există nici o probă administrată în cauză din care să rezulte faptul că veniturile pârâtei din această perioadă ar fi generate de utilizarea sistemului aparținând reclamantei. Instanța a admis acțiunea reclamantei în baza susținerilor acesteia fără a exista vreo probă din care să rezulte că în perioada 2002-2008 ar fi fost în vigoare contractul de colaborare. Chiar reclamanta a recunoscut, prin răspunsul la întâmpinare din 24.02.2004 că, în cursul anului 2001 odată cu declanșarea divergențelor, pârâtele au scos din exploatare softul livrat de către aceasta, începând cu anul 2001 fost implementat o nouă procedură de administrare a parcărilor, ale cărui componente de know-how au fost protejate prin certificatul de protejare a desenului și modelului industrial nr.09356/2000 și a certificatului de înregistrare în registrul programelor pentru calculator nr.0370/28.08.2001.
Față de aceste susțineri este evident că reclamanta nu are nici o bază legală sau contractuală în temeiul căreia să solicite obligarea pârâtei - SRL TÎRGU M la plata unor sume de bani pentru exploatarea licenței pentru perioada 2002 - 2008.
Apelanta pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIUL TÎRGU M a reiterat pe cale de excepție, tardivitatea precizării de acțiune potrivit dispozițiilor art.132 pr.civ. prin care orice modificare a acțiunii formulate poate avea loc doar până la prima zi de înfățișare, care s-a consumat la termenul din 15.01.2008 când instanța a acordat un termen reclamantei pentru precizarea cererii în vederea clarificării cadrului procesual așa cum s-a întâmplat la termenul din 29.01.2008 când a precizat că înțelege să se judece cu SRL TÎRGU M, PRIMARUL MUNICIPIUL TÎRGU M și Consiliului Local Tg Prin remedierea greșelilor reclamanta a extins cadrul procesual la data de 26.02.2008 MUNICIPIUL TÎRGU M, unitate administrativ teritorială ca persoană de drept public cu capacitate juridică deplină, conform art.21 din 215/2001, dobândind calitatea de parte, tardiv.
Pe cale de excepție a invocat necompetența instanței comerciale în soluționarea litigiului, acestuia fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ. Astfel, între părți s-a încheiat un contract de colaborare, prin care au convenit implementarea, introducerea și exploatarea sistemului de taxare a staționării autovehiculelor în Municipiul Tg.M, ori parcarea publică reprezintă un serviciu public, noțiune definită de art.2 din 262/2007, care completează prevederile 29/1990; potrivit art.2 alin.1 lit.c din 554/2004 sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public și prestarea serviciilor publice și achizițiile publice, ori, chiar dacă aceste prevederi legale nu erau în vigoare la data încheierii contractului de colaborare totuși acest document este un contract administrativ în accepțiunea Legii 554/2004, contract de colaborare care îndeplinește condițiile specifice unui act administrativ și care are ca obiect funcționarea unui serviciu public, este încheiat de o autoritate publică (primarul) și, nu în ultimul rând, părțile contractante nu apar pe o poziție de egalitate cu administrația publică locală.
De asemenea raporturile procesuale dintre apelanta MUNICIPIUL TÎRGU M și intimata reclamantă au luat naștere ca urmare a precizării de acțiune depusă la data de 26.02.2008, după intrarea în vigoare a 554/2004 astfel că nu mai sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.27 din lege fiind îndeplinite condițiile sesizării instanței de contencios administrativ.
Față de fondul cauzei, înțelege să invoce excepția de neexecutare a contractului, având în vedere că reclamanta, prin contractul de colaborare, s-a obligat la achiziționarea și punerea la dispoziția colaborării a licenței de funcționarea a, punerea la dispoziție a pachetului de programe, asigurând implementarea și service-ul prin exploatare și instruirea întregului personal implicat în exploatarea sistemului, garantarea furnizării de tichete de parcare emise sub licență.
Față de toate aceste obligații asumate prin contract, pe tot parcursul litigiului, reclamanta nu a făcut dovada nici măcar cu un început de probă din care să rezulte îndeplinirea obligațiilor la care s-a obligat.
Aceasta nu numai că nu a pus la dispoziția colaboratorilor a licenței de utilizare a sistemului, dar nici măcar nu a dispus vreodată de aceasta, fapt ce rezultă și din constatările - SRL, care a evidențiat neregulile la încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre (Ungaria) și intimata reclamantă.
Contrar celor reținute în considerentele sentinței apelate, prin Decizia nr.141/16.06.2006 a Curții de APEL CRAIOVAs -a statuat cu putere de lucru judecat conținutul obligației reclamantului dar nu și îndeplinirea acestora.
În subsidiar a solicitat respingerea cererii cu privire la sumele de bani aferente perioadei dinaintea datei de 26.02.2005, ca fiind prescrise, întrucât MUNICIPIUL TÎRGU M a fost introdus în cauză la data de 26.02.2008.
Procedural sentința este nelegală și se impune anularea ei, fiind dată cu încălcarea prevederilor art.105 pr.civ, deoarece raportul de expertiză nu i-a fost comunicat și nici nu i s-a dat posibilitatea observării acestuia, apelanta fiind citată cu mențiunea observării raportului de expertiză cu 6 zile libere înainte de termenul fixat, dată la care dosarul nu se mai afla în arhiva instanței pentru a fi studiat.
În drept, invocă dispozițiile Legii 554/2004 modificată și completată, art.1320 și următoarele civil, a Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă și a Legii 215/2001.
Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
În mod corect instanța de judecată a reținut că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține instanței comerciale, întrucât instanța comercială a fost investită în mod legal înainte de intrarea în vigoare a 554/2004, care a tranșat noțiunea de contract administrativ și regimul juridic aplicabil acestuia iar art. 27 din /2004 și art. 725 alin.2 din pr.civ stabilesc modalitatea de aplicare în timp a normelor de competență.
Susținerile apelantelor că prin cererea de chemare în judecată s-ar critica acte administrative (dispoziția Primarului nr.284/2001, HCL Tg.M nr.187/2000) sunt eronate, căci cerea reclamantei vizează pretenții cu titlu de daune interese născute din contractul de colaborare și nu anularea actelor respective. Nu reprezintă relevanță din punct de vedere a competenței materiale că reclamanta ar fi înțeles să se judece în contradictoriu cu primarul municipiului Tg.M sau cu Consiliul Local în nume propriu sau al unității administrativ teritoriale, în condițiile în care natura cauzei dedusă judecății este dată de contractul de colaborare încheiat între Primăria Mun. Tg.M reprezentată prin Primar, - SRL și SRL, la data de 01.08.2000.
Referitor la motivul de apel, potrivit căruia instanța în mod greșit a respins excepția lipsei procedurii prealabile, susține că este neîntemeiat. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că părțile au purtat corespondență cu privire la modul de executare a obligațiilor contractuale, respectiv notificările reclamantei prin biroul executorilor judecătorești sub nr.49/28.01.2002, 15.03.2002,adresele reclamantei, fn/19.04.2002, 62/22.04.2002, nr.211/01.10.2002, procesul verbal nr.284 din data de 27.11.2002 în care s-a consemnat că împreună cu procesul-verbal nr.3241/06.12.2001 constituie dovada îndeplinirii procedurii de conciliere. Această procedură poate fi considerată îndeplinită, chiar dacă din corespondența purtată între părți lipsește invitația expresă la conciliere, scopul urmărit de legiuitor fiind atins în condițiile în care,din această corespondență rezultă fără echivoc, atât încercarea reclamantului de soluționare pe cale amiabilă a litigiului apărut, cât și comunicarea purtată între părți lipsește invitația expresă la conciliere, scopul urmărit de legiuitor fiind atins în condițiile în care, din această corespondență rezultă fără echivoc, atât încercarea reclamantului de soluționare pe cale amiabilă a litigiului apărut, cât și comunicarea către pârât a pretențiilor formulate.
Referitor la motivul de apel potrivit căruia acțiunea formulată ar fi inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.5 din 29/1990 și art.7 din 554/2004 este nefondat, în condițiile în care cauza a fost soluționată în mod corect de către instanțele comerciale, legile enunțate nefiind aplicabile acestui litigiu.
În ceea ce privește motivul de apel potrivit căruia în mod eronat instanța de fond ar fi respins excepția prescripției cererii de precizare de acțiune, acesta este nefondat. Acțiunea a fost introdusă la 22.08.2003 iar la data de 15.01.2008 reclamanta și-a mărit pretențiile cu sumele cuvenite din asociere pentru perioada de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până în prezent, această cerere neavând regimul procedural al cererii întregitoare conform art. 132 alin 1.pr.civ., în condițiile în care se suprapune cauzei inițiale a litigiului, fără a viza o situație de fapt nouă, apărută ulterior sesizării instanței cu cererea inițială. Sub aspect procedural, această precizare a cererii inițiale nu trebuie considerată de instanță ca având autonomie procedurală, ci trebuie integrată acțiunii originale care astfel,dobândește o configurație obiectivă nouă, fiind o cerere inițială întregită.
Pe de altă parte, prin cererea precizatoare formulată la termenul din 15.01.2008 nu au fost modificat nici unul din elementele acțiunii civile(părțile, obiectul sau cauza), astfel încât aceasta nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată și nu se poate reține existența vreunei prescripții cu privire la sumele solicitate ca urmare a măririi prejudiciului.
Contractul de asociere în participațiune dedus judecății este un contract cu executare succesivă, astfel încât în situația în care s-ar aprecia că prin precizarea formulată la data de 15.01.2008 s-a modificat obiectul cererii de chemare în judecată nu poate fi reținută ca dată de începere a termenului de prescripție data de 1.08.2000 ci data încetării contractului prin ajungere la termen, 01.08.2008.
Susținerea că cerea precizată este tardivă este nefondată, pentru că aceasta nu reprezintă o modificare a acțiunii inițiale în sensul art.132 alin2 pct.2 pr.civ și deci nu este condiționată de formularea sa până la prima zi de înfățișare iar pe de altă parte pârâta nu a invocat excepția de tardivitate a acestei cererii în ședințele de judecată din 15.01.2008, 29.01.2008 și nu poate ridica direct această excepție în fața instanțelor de control judiciar.
Susținerea apelantei - SRL că nu are calitate procesuală pasivă este nefondată întrucât litigiul dedus judecății privește executarea obligațiilor din contractul de colaborare și este parte în contract veniturile asocierii au fost în administrarea directă a acesteia iar sumele cuvenite reclamantei au fost încasate de ambele pârâte în condițiile în care nu a existat nici o modificare a contractului de colaborare.
Excepția de neexecutare a contractului de către reclamantă este nefondată. În informarea din 23.08.2000 a - SRL către Primăria Tg. M recunoaște că reclamanta a achiziționat dreptul de utilizare a sistemului și l-a pus la dispoziția colaborării; toate obligațiile prevăzute la art. 4 din contract au fost îndeplinite;în contract nu s-a prevăzut obligația reclamantei de a asigura un brevet eliberat de OSIM sau brevetul de invenție având ca obiect tichetul denumit care să asigure protecția juridică a sistemului de parcare, pe de altă parte, prin sentința nr18/C/13.02.2006 a Tribunalului Mehedinți rămasă irevocabilă s-a respins acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de colaborare și s-a stabilit cu putere de lucru judecat că sistemul de parcare nu necesită brevetare fiind caracteristic unui -how. Reclamanta s-a obligat să transmită un procedeu tehnic, împreună cu toate datele necesare punerii sale în practică.
Cu privire la obligarea la plată în solidar a pârâtelor, instanța a aplicat corect dispozițiile art.42 com solidaritatea în dreptul comercial fiind regula și nu excepția, astfel că este neîntemeiată critica apelantelor.
În ce privește motivul de apel invocat de apelanta Municipiul Tg M, referitor la tardivitatea precizării de acțiune din data de26.02.2008, arată că în cauză nu a operat o modificare a cadrului procesual, în condițiile în care voința reclamantei a fost în sensul de a se judeca în contradictoriu și cu Municipiul Tg M, prin reprezentanții săi legali, încă de la data de 13.10.2003.
Susținerea apelantei Municipiul Tg M, că nu a luat cunoștință de probele de la dosar este nefondată căci Primarul, Consiliul Local au avut același reprezentant în instanță. Din probe rezultă că inițiativa de a fi exclusă reclamanta din contract a aparținut primarului care prin procesul verbal nr.284/27.12.2001 a dispus reducerea cotei de participare la beneficii pentru reclamantă cât și suspendarea oricăror plăți iar această solicitare abuzivă a fost pusă în aplicare de - SRL.
Curtea, reține următoarele:
O primă critică a sentinței apelante vizează nelegalitatea acesteia pentru încălcarea competenței materiale, fiind dată de instanța comercială în condițiile în care litigiul prin natura sa era de contencios administrativ.
Critica este nefondată. Acțiunea reclamantei intimate este o acțiune în răspundere contractuală, având ca temei contractul de colaborare în participație cu valabilitate de 8 ani începând cu data de 1.08.2000.
Contractele de colaborare de genul celui din litigiu, până la data intrării în vigoare a Legii 554/2004, chiar dacă priveau administrarea domeniului public și aveau ca parte autoritatea administrativă, au fost considerate ca fiind contracte comerciale, așa cum de altfel au precizat părțile la art. 10 din contract că "a fost încheiat în baza art. 251 și următoarele din Codul Comercial Român".
Legea 554/2004 definind actul administrativ ca "act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice" a asimilat actelor administrative și "contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice și le- supus competenței instanțelor de contencios administrativ.
Dar, litigiul dintre părți s-a declanșat înaintea intrării în vigoare a legii precitate, respectiv la data de 22.08.2003, când competența soluționării aparținea instanței comerciale care a fost astfel legal investită cu soluționarea pricinii și și-a păstrat competența și după intrarea în vigoare a Legii 554/2004 în virtutea dispozițiilor art.27 din Legea 554/2004 potrivit căruia "Cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței."
Obiectul pricinii este antrenarea răspunderii contractuale a celor două apelante pârâte și nicidecum anularea unor acte administrative respectiv procesul verbal nr.284/27.12.2001 a primarului Municipiului Tg M și HCL Tg.M nr.187/21.12.2000, care să atragă competența în soluționare a instanței de contencios administrativ în temeiul 29/1990 sau 554/2004 cum au susținut apelantele.
A invocat apelanta MUNICIPIUL TÎRGU M că precizării de acțiune din 26.02.2008 îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 554/2004 pentru că raporturile procesuale dintre reclamantă și unitatea administrativ teritorială s-au născut la acea dată, la care a fost introdusă în cauză, însă această susținere nu poate fi primită, pentru că la aceea dată, așa cum se va arăta în continuare, nu s-a produs nici o modificare cu privire la părți, cauză, obiect. În contractul părților, fiind încheiat în anul 2000 înaintea promulgării Legii 215/2001, apare ca parte Primăria Mun. Tg.M prin primar, astfel că la termenul din 26.02.2008 s-a clarificat doar cadrul procesual în conformitate cu dispozițiile art.21 din /2001, fiind conceptat în calitate de parte MUNICIPIUL TÎRGU M, reprezentat de primar, ca titular al drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public.
Deci, în mod corect instanța de fond a judecat litigiul ca instanță comercială, în momentul sesizării sale natura acestuia era comercială și nu de contencios administrativ iar /2004 a permis continuarea judecării litigiilor potrivit legii aplicabile în momentul sesizării.
A invocat apelanta MUNICIPIUL TÎRGU M tardivitatea precizării de acțiune din data de 26.02.2008, susținere ce nu poate fi primită, din următoarele considerente:
La 22.08.2003 reclamanta a arătat că a chemat în judecată pe - SRL TÎRGU M, PRIMĂRIA MUNICIPIUL TÎRGU M și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TÎRGU M iar la data de 13.10.2003 a invocat dispozițiile art. 67 din 215/2001 și de la aceea dată au fost citați și au stat în proces primarul pentru unitatea administrativă menționată și reprezentantul Consiliului Local.
La termenul din 23.01.2008 nu s-a făcut altceva decât să se precizeze cadrul corect procesul al litigiului, conform dispozițiilor art.20 și 21 din Legea 215/2001, așa cum deja s-a mai menționat.
Deci, de la declanșarea litigiului în proces a stat primarul, ca reprezentant al unității administrativ teritoriale titulară de drepturi și obligații ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care aceasta este parte. La termenul din 23.01.2008 nu s-a cerut altceva decât conceptarea corectă a unității administrativ teritoriale sub titulatura de Municipiului Tg. M, astfel că, nu este vorba de o nouă cerere de chemare în judecată cu alte părți așa cum a susținut apelanta Municipiul Tg și nici încălcarea de instanța de fond a dispozițiilor art.132 pr.civ.
Ambele apelante au invocat încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 132. pr.civ. și ca urmare a soluționării precizării de acțiune din 15.01.2008, în condițiile în care aceasta nu reprezenta o majorare a câtimii obiectului cererii ci o modificare a acțiunii introductive care se putea face numai până la prima zi de înfățișare.
Susținerea este nefondată:
În acțiunea introductivă intimata reclamantă a solicitat drepturile cuvenite din neexecutarea contractului de colaborare pe perioada ianuarie 2002 - august 2003 cu dobânda aferentă iar prin precizările din 15.01.2008 și 23.01.2008 și cele pentru perioada august 2003 și până la epuizarea contractului.
Cererea formulată la 15.01.2008 și precizată la data de 23.01.2008 când s-a arătat cuantumul total al pretențiilor, are același temei juridic ca și acțiunea introductivă, răspunderea contractuală, privește aceleași părți, are aceiași cauză, numai obiectul apare modificat numai cu privire la solicitarea despăgubirilor în continuare din august 2003 și până la epuizarea contractului - 1.08.2008. Având în vedere contractul părților, în care executarea prestațiilor contractuale este lunară, pentru fiecare sumă există un termen scadent, pentru fiecare în parte curge termenul de prescripție de trei ani și pentru fiecare s-ar putea introduce o acțiune de sine stătătoare, cererea precizată este atipică față de dispozițiile art. 132. pr.civ. în sensul că împrumută caracteristici și de la cererea prevăzută în art. 132 alin.1 cât și de la cea prevăzută de alin.2 al aceluiași articol. Se apreciază astfel, că în mod corect, din punct de vedere procedural, instanța a integrat-o acțiunii introductive fără a înfrânge dispozițiile art.132 alin.2 pr.civ.
Dar, așa cum deja s-a menționat dat fiind contractul părților cu executare succesivă, lunară, cererea fiind atipică în raport de dispozițiile art. 132.pr.civ. are o oarecare autonomie procedurală. În această situație susținerea intimatei reclamante că termenul de prescripție s-a întrerupt odată cu formularea cererii introductive și pentru perioada pretinsă ulterior este nefondată. Astfel, în cererea introductivă a solicitat antrenarea răspunderii contractuale ale pârâtelor pentru neexecutarea prestațiilor pentru perioada ianuarie 2002-22 august 2003 iar prin cererile precizate din 15.01 2008 și 23.01.2008 pentru perioada 23 august 2003 și până la epuizarea contractului 1.08.2008, ori termenul de prescripție curge de la scadență pentru fiecare sumă lunară în parte, întreruperea intervenind de la data solicitării acestora.
e asemenea intimata reclamantă a invocat că prescripția dreptului la acțiune a început să curgă din momentul cunoașterii întinderii pagubei, respectiv 13.01.2008 când s-a depus raportul de expertiză. În cazul în speță, este vorba de executarea unui contract cu prestații succesive lunare, cu termene scadente și chiar dacă nu cunoștea exact cota lunară de beneficii aceasta putea fi aproximată, așa cum a făcut în cererea introductivă ("prestațiilor ce vor fi stabilite printr-o expertiză" și care la aceea dată le-a evaluat la 1.430.000.000 lei vechi, pentru perioada 01.01.2002 - 22.08.2003 fără vreo altă precizare de genul că le-ar solicita și în continuare). În precizarea din 23.01.2008 arată că a cerut prestațiile lunare pe perioada 01.01.2002 - 22.08.2003 și apoi în continuare până la 23.08.2003 și până la epuizarea contractului.
Apelantul MUNICIPIUL TÎRGU M apreciază ca prescris dreptul la acțiune, chiar pentru perioada dinaintea datei de 26.12.2005 pentru că până la data de 26.02.2008 nu a fost parte în proces, însă s-a arătat mai sus că a stat în proces din momentul acțiunii introductive, astfel că această susținere este neîntemeiată.
Față de cele arătate, urmează a se constata că pentru o perioada 23.08.2003 -23.01.2005 dreptul la acțiune al reclamantei este prescris, așa că în această privință este întemeiată critica apelantelor căci,în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru o parte din pretențiile intimatei reclamantei
S-a invocat de către ambele apelante inadmisibilitatea acțiunii întrucât nu a fost parcursă faza prealabilă a contenciosului administrativ fie în temeiul dispozițiilor art. 554/2004 sau Legii 29/1990, însă, așa s-a precizat mai sus natura litigiului fiind comercială și nu de contencios administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile legilor precitate nu era necesară parcurgerea procedurii instituită de aceste legi.
S-a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7201. pr.civ, și de aici prematuritatea introducerii acțiunii, însă din lucrările dosarului, se reține că această etapă a fost parcursă.
Astfel, încă din anul 2001, pârâtele au refuzat executarea obligațiilor contractuale fapt ce determinat pe reclamantă să le notifice în 28.01.2002 prin executorul judecătoresc ( filele 24, 29, 30 dosar Tg. M), procesul verbal din 27.11.2002 prin care părțile au participat la negociere, convenția din 18.12.2002 prin care s-a convenit stingerea obligațiilor aferente anului 2000, iar în cursul procesului, la 22.12.2003 (fila 13 dosar Tribunalul Mehedinți volumul I) reclamanta a convocat toate părțile la conciliere însă acestea nu au răspuns. Deci reclamanta atât înainte cât și după declanșarea procesului a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului.
Au susținut la un moment dat apelantele că negocierile s-au purtat în legătură cu menținerea contractului și nu pentru despăgubiri și că nu s-ar fi îndeplinit astfel procedura prealabilă, ori, din înscrisurile menționate rezultă că punctul de vedere al reclamantei a fost acela de menținerea a contractului și de plată a ceea ce i se datorează din contract.
Chiar în unul din procesele verbale, respectiv cel din 27.12.2001 Primarul MUNICIPIUL TÎRGU M a consemnat. "prezentul proces verbal împreună cu procesul verbal nr.3241/6.12.2001 constituie procedura de conciliere prevăzută de art. 7201. pr.civ, și va fi comunicat părților".
Apelanta - SRL TÎRGU Mai nvocat lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că nu a făcut altceva decât să se supună dispoziției primarului cu nr.284/27.12.2001 prin care a au fost suspendate plățile către reclamantă, iar plățile nu au mai fost încasate de către ea ci au fost virate în contul administrației locale. Această apărare nu poate fi reținută pentru că apelanta este parte în contractul de participațiune și deci în mod corect a fost chemată în judecată în calitatea de pârâtă, apărarea în sensul arătat este o chestiune de fond, respectiv motivul neexecutării contractului, și nu de excepție procedurală.
La rândul său apelanta MUNICIPIUL TÎRGU M a invocat lipsa calității procesuale pasive, prevalându-se de dispozițiile art. 5 din contract potrivit căruia - SRL TÎRGU M avea obligația de plată a procentelor stabilite prin contract, aceasta fiind desemnată în calitatea de administrator al asocierii.
Executarea contractului se discută în contradictoriu cu părțile acestuia astfel că, din punct de vedere procedural acest apelant are calitate procesuală pasivă, chestiunea ridicată, ținând de fondul pricinii.
Cu privire la executarea contractului - fondul pricinii, pârâtele apelante au invocat că, cea care nu și-a executat contractul este intimata reclamantă, pentru că a refuzat punerea la dispoziție a licenței.
Excepția de neexecutarea a contractului de către intimata reclamantă nu poate fi primită, pentru că așa cum rezultă din actele depuse la filele 33 - 60 dosar Tribunalul Tg M, s-a derulat în condiții bune contractul părților până la sfârșitul anului 2000, când, din motive de ordin financiar, unul dintre parteneri a dorit modificarea acestuia. Nu s-a reproșat până la aceea dată nimic în legătură cu executarea în bune condiții a contractului de către reclamantă, aceasta îndeplinindu-și obligațiile asumate prin contract iar pârâtele achitându-și obligațiile din contract.
Astfel, din adresa Primăriei MUNICIPIUL TÎRGU M înregistrată sub nr. 497/12.12.2000 intitulată "Expunere de motive pentru susținerea proiectului de hotărâre referitor la propunerea de achiziționare a licenței de către CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TÎRGU M, se reține că Primăria a oferit reclamantei suma de 40.500 USD plus TVA în schimbul cedării dreptului de licență asupra sistemului și aportul societății la contractul de colaborare pe toată durata acestuia, iar reclamanta cu adresa nr. 27408/17.11.2000 a arătat că acceptă propunerea dar la prețul de 49.500 USD plus TVA și păstrarea unei cote de participare de 10 % pe o perioada de 4 ani.
Prin Hotărârea CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TÎRGU M nr.187/21.12.2000 s-a aprobat abordarea negocierii pentru achiziționarea licenței de la partenerul - SRL, iar în condițiile în care în termenul prevăzut de Legea 64/1991( respectiv 30 luni de la depunerea solicitării de brevetare, data de referință 29.09.1998), - SRL T nu va pune la dispoziția MUNICIPIUL TÎRGU M licența brevetată pentru România, - SRL T se obligă să restituie suma primită cu titlu de contravaloare a licenței în cel mult 30 de zile de la expirarea termenul prevăzut de lege pentru brevetare.
Din procesul verbal din 19.04.2001 încheiat între apelantele pârâte și intimata reclamantă rezultă discutarea stadiului de aplicarea a Hotărârii Consiliului Local nr.187/2000, cu privire la achiziționarea licenței, și s-a consemnat punctul de vedere al intimatei reclamantei că sistemul este un nou know-how care nu se brevetează conform legislației în vigoare, iar achiziționarea de către primărie nu poate fi condiționată de obținerea unui brevet de invenție.
Din observațiile reclamantei privind informarea nr. 1960/29.05.2001 întocmită de direcția tehnică și administrarea patrimoniului a Primăriei MUNICIPIUL TÎRGU M se reține că reclamanta își exprimă dorința de îmbunătățire a colaborării cu celelalte părți.
În procesul verbal nr. 284 din 27.12.2001 al primăriei municipiului Tg.M, de constatare a rezultatului negocierilor purtate în vederea concilierii părților contractante în contractul de colaborare privind implementarea, introducerea și exploatarea sistemului de taxare a autovehiculelor în MUNICIPIUL TÎRGU M, se menționează că față de propunerile Primăriei consemnate în procesul verbal 3241/6.12.2001 încheiat cu ocazia desfășurării procedurilor de conciliere prevăzute de art. 7201. pr. civ. asociatul - SRL TÎRGU M a acceptat propunerea Primăriei de reducere a cotei de participare la beneficii de la 35% la 25%; asociatul - SRL T nu a acceptat propunerea Primăriei de reducerea a cotei de participație la beneficii de la 35% la 5% și în aceste condiții s-a dispus reducerea cotei de participare la beneficii a - SRL de la 35% la 25% începând cu 01.01.2002 și suspendarea oricăror plăți către asociatul - SRL T până la soluționarea litigiului cu acesta.
Din raportul de expertiză efectuat de către experții și în dosarul nr. 5621/2004 care a avut ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de colaborare în discuție se reține că acest contract este un contract de know-how, nu este public și nu este protejat asemenea unui drept de proprietate industrială, iar singura protecție fiind doar prin clauză confidențialitate față de terți, dreptului de folosire a know-how, numit și licență de know-how are valabilitatea stabilită de părțile contractante și nu se înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Contractul de colaborare având ca unic obiect implementarea și exploatarea în MUNICIPIUL TÎRGU M a sistemului, sistem implementat anterior în mun. și acesta este un nou know-how iar dreptul de utilizare ala acestui know-how s-a acceptat de părți ca fiind licența de taxare a staționărilor de autovehicule; obligația în participație la contractul de colaborare a - SRL Taf ost strict de achiziționarea a dreptului de utilizare a know-how sub forma unei licențe de funcționare ceea ce nu se poate extinde sau interpreta ca fiind o licență pentru un brevet de invenție sau chiar un brevet de invenții; validarea cererii de brevet de invenție (tichet de parcare pentru indicarea începutul timpului de parcare ) a cetățeanului israelian nu ar fi schimbat cu nimic obligația în participație la contractul de colaborare a - SRL T, de a garanta achiziționarea de la furnizorul extern, pe întreaga durată a colaborării, a tichetelor de parcare, așa cum au fost emise sub licența.
Din cele arătate rezultă că intimata reclamantă - SRL T și-a manifestat voința de executare contractului iar apelantele pârâte au dorit modificarea acestuia (și chiar anularea pe cale judecătorească) dar nu au obținut acordul reclamantei. Apelantele pârâte au scos din exploatare softul livrat de reclamantă în cursul anului 2001, dar nu din motiv că acesta nu ar fi corespuns ci pentru că au produs ele un alt soft, dar așa cum rezultă din propriile susțineri au preluat structura bazei de date, funcțiile și concepția softului reclamantei.
Neexecutarea contratului nu se datorează culpei reclamantei ci culpei pârâtelor apelante și nimeni nu poate să-și invoce propria culpă în justiție.
Fiecare dintre pârâte invocă culpa celeilalte în neexecutarea contractului, însă aceasta le incumbă deopotrivă. Astfel, apelanta - SRL TÎRGU M potrivit contractului a fost investită cu conducerea directă și efectivă a activităților ce au făcut obiectul colaborării în participațiune, a încasat sume de bani, le-a virat autorității administrative MUNICIPIUL TÎRGU M, fără să țină seama de obligația contractuală de a face viramente și în contul reclamantei.
S-a prevalat de hotărârea consiliului local nr. 187/21.12.2000 și procesul verbal nr. 284/27.12.2001 susținând că sunt administrative și ar fi trebuit atacate în contenciosul administrativ, însă aceste acte al căror conținut s-a reprodus mai sus nu sunt opozabile reclamantei - SRL T, conțin propuneri în legătură cu derularea contractului mai precis de modificarea acestuia fără acordul reclamantei. Aceste acte sunt relevante cauzei de față pentru că dovedesc voința manifestă a pârâtelor de a exclude din contract pe reclamantă. Câtă vreme contractul părților nu a fost anulat și nici reziliat iar intimata reclamantă a dovedit că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate iar derularea contractului nu a mai avut loc din vina pârâtelor, acestea răspund pentru neîndeplinirea obligațiilor izvorâte din contract față de reclamantă.
Ambele pârâte sunt deopotrivă vinovate de neexecutarea contractului și urmează a răspunde în solidar potrivit dispozițiilor art. 42. comercial.
Natura litigiului este comercială și există solidaritate între codebitori, potrivit textului mai sus citat, iar faptul că pârâta apelantă - SRL TÎRGU Maa vut conducerea efectivă a activităților nu exonerează pe ceilalți pârâți de la plata daunelor, concurând în mod egal toți la producerea acestora.
Cu privire la cuantumul daunelor, în cauza s-a efectuat o expertiză de către expertul contabil care a prezentat 3 variante de calcul iar părțile nu au făcut obiecțiuni.
Apelantul MUNICIPIUL TÎRGU M a invocat că i-au fost încălcate drepturile procedurale pentru că nu i s-a acordat termen pentru observarea raportului de expertiză și necunoscându-i conținutul nu l-a putut contesta. Susținerea este nefondată, căci pentru termenul din 27.01 2009 când părțile au depus concluzii, apelanta a fost citată cu mențiunea să observe raportul de expertiză, iar citația primit-o la data de 19.01. 2009 (fila 125 vol.II dosar fond) deci cu respectarea dispozițiilor art.89 pr.civ. Pe de altă parte din dispozițiile art. 201C.pr.civ. și următoarele nu rezultă că expertul are obligația de a depune lucrarea într-un număr de exemplare pentru comunicarea părților.
În apel, s-a dispus completarea raportului de expertiză, de către același expert, părțile nu au făcut obiecțiuni în legătură cu modul de calcul însă, fiecare dintre apelante a solicitat să se defalce sumele pentru care ar fi responsabile, căci răspunderea nu este solidară. Pentru raționamentele mai sus arătate această susținere a apelantelor nu poate fi reținută.
Cum pentru parte din daunele pretinse ( în sens generic - pentru că este vorba de prestații lunare), așa cum s-a menționat, respectiv pentru perioada 23 august 2003-22 ianuarie2005 dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris, pârâtele vor fi obligate să-i plătească reclamantei sumele de 903.356 lei reprezentând cotă parte ce-i revenea reclamantei pe perioada 1 ianuarie 2002-22 august 2003 și 23.01.2005 - 31.07.2008, sumă ce-i revenea corespunzător cotei de participare de 35%, cu luarea în considerare a limitelor bugetului de cheltuieli ce nu putea depăși 40% precum și a drepturilor MUNICIPIULUI TÎRGU M ce nu puteau fi mai mici de 50.000 lei/an, plus suma de 374.165lei dobândă legală calculată la sumele aferente,
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art. 296. pr.civ, vor fi admise apelurile, schimbată sentința, fiind admisă în parte acțiunea precizată a reclamantei, constându-se prescris dreptul la acțiune pentru perioada 23.08.2003 - 23.01.2005 și vor fi obligare pârâtele la plata sumelor mai sus arătate, vor fi menținute celelalte dispozițiile ale sentinței.
Fiind în culpă procesuală, reclamanta intimată, în baza dispozițiilor art. 274. pr.civ. va fi obligată să-i plătească apelantei pârâte - SRL TÎRGU M suma de 10.729 lei cheltuieli de judecată, din care 8.332 onorariu avocat și 2.399 lei taxa de timbru în raport cu pretențiile admise și 11.000 lei către MUNICIPIUL TÎRGU M din care 10.000 lei. onorariu avocat și 1.000 lei onorariu expert.
Constatându-se că apelanta - SRL TÎRGU M nu a timbrat corespunzător apelul, va fi debitată cu diferența de 6385 lei taxa judiciară de timbru conform dispozițiilor art. 20 pct.5 din Legea 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâții - SRL TÎRGU M, cu sediul în Tg.M,-/2, județul M și MUNICIPIUL TÎRGU M - prin PRIMAR, cu sediul în Tg.M, nr.3, M împotriva sentinței nr.178 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL T, cu sediul în T,-, județul T și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TÎRGU M, cu sediul în Tg.M, nr.3,
Schimbă în parte sentința în sensul că:
Admite în parte acțiunea precizată a reclamantei - SRL
Constată prescris dreptul la acțiune pentru perioada 23 august 2003 - 23 ianuarie 2005.
Obligă pe pârâte la plata sumei de 903.356 lei reprezentând cota-parte din asociere pe perioadele 1 ianuarie 2002 - 22 august 2003 și 23 ianuarie 2005 - 31 iulie 2008, plus suma de 374.165 lei dobânda legală aferentă aceleiași perioade.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă reclamanta intimată - SRL T să-i plătească apelantei pârâte - SRL 10.729 lei cheltuieli de judecată și apelantului pârât Municipiul Tg.M 11.000 lei cheltuieli de judecată.
pe apelanta pârâtă - SRL cu suma de 6385 lei diferență taxă timbru apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.EM/ex.6
Jud.fond
Tehnored.FS/23.10.2009
06 Octombrie 2009
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Lotus Gherghină
