Spete pretentii comerciale. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA COMERCIALA NR.19
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.03.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Gavrilă
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanta - SRL cu sediul ales la Cabinetul Individual de Avocatură din G,- și pârâta- INSURANCE SAB - la Cabinetul Individual de Avocatură din G,-, -.42, împotriva sentinței comerciale nr.2707/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul apelantei-pârâte, av. și pentru apelanta-reclamantă, apărătorii acesteia, av. - și av..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că prezentul apel este la al doilea termen de judecată, este motivat dar nu este timbrat la valoare, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că prezentul termen de judecată a fost acordat pentru ca apelanta-pârâtă să completeze cauțiunea în limita sumei de 389.500 lei pentru ca aceasta să depună înscris de la Registrul Comerțului cu privire la denumirea exactă a societății pârâte, pentru a se face dovada achitării taxei de timbru aferentă cererii de apel d e către apelanta-reclamantă și pentru a se atașa dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI ce are ca obiect suspendare provizorie pe cale de ordonanță președințială și care privește sentința civilă care face obiectul prezentei cauze.
Av. depune la dosar recipisa de consemnare nr.-/1 privind dovada cauțiunii în valoare de 84.600 RON.
Av. depune la dosar chitanțele nr.- și nr.- privind achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 295 lei și timbru judiciar de 84 lei.
Av. arată că denumirea completă și actuală a societății este - INSURANCE cu sediul în B,- B, sect.2
Av. - solicită a se depune acte în acest sens acte care să corespundă realității și care să dovedească cele menționate mai sus de apărătorul apelantei-pârâte.
Instanța, având în vedere cele menționate astăzi în instanță de către apărătorul apelantei-pârâte, consideră neutilă cauzei admiterea probei privind indicarea sediului actual al societății.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de apel.
Av. arată că solicită suspendarea executării sentinței comerciale nr.2707/17 decembrie 2007, în temeiul art.280 pr.civ. iar motivele cererii au în vedere starea de insolvabilitate notorie și dovedită în care se află intimata - SRL, situație care face imposibilă întoarcerea executării în ipoteza desființării sentinței comerciale pronunțată de Tribunalul Galați; solicită a se avea în vedere probele cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei și oricum se va pronunța instanța, solicită restituirea cauțiunii.
Av. - arată că în toate situațiile de suspendare, cauțiunea este o chestiune de fond, cauțiunea fiind o condiție de validitate și astfel consideră că în atare situație cererea de suspendare rămâne fără obiect, cauțiunea trebuind să rămână la dispoziția instanței.
Av. cu privire la apelul declarat în cauză, confom disp.art.294 alin.2 pr.civ. în calea apelului, solicită dobânzile ajunse la termen, întrucât valoarea actualizată a debitului de 2.950.000 lei este de 5.605.062,40 lei și în conformitate cu disp.art.296 pr.civ. solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței comerciale apelate și, în rejudecare, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.955.000 lei reprezentând suma asigurată și 2.655.061,60 lei cu titlu de dobânzi aferente, precum și a cheltuielilor de judecată.
Av. că având în vedere temeiul de drept sus invocat, respectiv disp.art.294 alin.2 pr.civ. arată că apelul este o cale de atac devolutivă, iar cu privire la dobânzile solicitate de apelantă acestea nu au nici un temei legal, motiv pentru care solicită respingerea apelului declarat de apelanta-reclamantă. În ce privește apelul declarat în cauză de apelanta-pârâtă, acesta se bazează pe o confuzie a celor ce trebuiesc analizate pentru ca în final instanța să pronunțe o hotărâre corectă. Astfel s-a omis a se avea în vedere evenimentul ce a produs această pagubă, respectiv gerul - ca element de risc - din luna decembrie și luna februarie. În ce privește contractul încheiat între părți, reprezintă alegerea acestora, în condițiile standard, pagube pe care societatea pârâtă le datorează doar în aceste condiții, respectiv de condiții standard așa cum sunt gerul, înghețul, adică coborârea temperaturii minime în aer cuprinse între -10-15 gr. Astfel, arată că prin condiții generale se înțelege perioada de îngheț timpurie de toamnă sau târzie de primăvară, care sunt cuprinse în riscurile standard. Deci, gerul este cauza principală ce a cauzat distrugerea și că astfel nu există o condiție contractuală în ce privește motivele înscrise în cererea de apel. Solicită deci, admiterea apelului declarat de apelata-pârâtă și modificarea în tot a hotărârii pronunțată de instanța de fond - Tribunalul Galați și în rejudecare solicită respingerea acțiunii ca nefondată, sens în care depune la dosar o hotărâre pronunțată pe același obiect, care a tratat exact aceleași riscuri standard din care rezultă că niciodată nu se asigură daune asigurată cu cea produsă - decizia nr.83/A/5.oct.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI. Cu privire la răspundere consideră că aceasta nu este necesar a fi avută în vedere în prezenta cauză.
Av. - arată că indiferent de contradicțiile dintre polița de asigurare și condițiile generale, asiguratul nu are niciodată nici o posibilitate să-și încaseze polița de asigurare. Nu se încearcă a se răspunde realelor probleme de fapt și de drept pentru ca în final să nu se plătească. Astfel, arată că la data de 8.11.2002 s-a încheiat un contract de asigurare cu societatea de asigurare - SA, având ca obiect asigurarea rodului viilor aflate în proprietatea - SRL, convingere ce a fost determinată de manoperele înșelătoare pe care le-au utilizat reprezentanții pârâtei, atât în faza premergătoare încheierii contractului cât și în perioada de derulare a acestuia. Astfel anterior încheierii contractului pârâta a emis o ofertă privind încheierea unei asigurări pentru rodul viilor, ofertă care a reprezentat actul determinant care a format convingerea că se va încheia un contract de asigurare privind rodul viilor, precizându-se și producția pe care o anticipa pentru perioada asigurată și anume 7.000 kg/ha. Însă prin manopere dolozive, pârâta a înscris în polița de asigurare la rubrica suma asigurată, valoare de 30 miliarde lei reprezentând chiar valoarea rodului viilor anticipată de societatea reclamantă, sumă funcție de care au fost calculate și primele de asigurare în valoare totală de 1.035.000.000 lei, suma achitată integral de către reclamantă, toate aceste elemente formând convingerea că s-a încheiat un contract de asigurare privind rodul viilor și că în cazul producerii riscului asigurat se impune a fi despăgubiți cu suma înscrisă în poliță, reprezentând contravaloarea rodului viilor. În caz contrar, ar apărea ca inexplicabilă inserarea în cuprinsul poliței, la rubrica suma asigurată a valorii întregii producții de 29 miliarde, dacă nu aceasta era suma cu care ar fi trebuit să fie despăgubită reclamanta în cazul producerii riscului. Astfel, conform dicționarului de asigurări, noțiunea de sumă asigurată este definită ca fiind suma înscrisă în polița de asigurare pe care o primește asiguratul în cazul producerii riscului asigurat, deci nu se face nici o referire la clauzele generale ci doar la polița semnată de părți, acesta fiind actul juridic cu relevanță în materie, ce trebuie să își producă efectele față de părți. În pofida acelor elemente clare care fac dovada adevăratei naturi a contractului de asigurare, în momentul în care s-a produs riscul asigurat, societatea asiguratoare a invocat faptul că, în realitate, contractul de asigurare nu viza rodul viilor ci doar cheltuielile tehnologice necesare obținerii producției. Astfel pe cale de consecință, în baza condițiilor generale ce fac parte integrantă din contractul de asigurare, singura sumă pe care o poate primi este reprezentată de contravaloarea cheltuielilor tehnologice, care au o valoare globală ce nu se stabilește în funcție de o anumită producție la hectar. Deci concluzionând arată că suma asigurată este suma maximă acordată în limita cuantumului sumei asigurate, asiguratorul încercând să se sustragă din condițiile contractului, având în vedere că la data de 8.11. data încheierii contractului, trecuse riscul de toamnă, încasându-se prima de încasare finală. Depune la dosar concluzii scrise, cu o serie de precizări, solicitând admiterea apelului promovat de - SRL, obligarea asiguratorului la plata de 5.605.062,40 lei, reprezentând suma asigurată plus daune interese și respingerea apelului promovat de pârâta ca fiind nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Av. în replică, arată că în ce privește riscul despre care se face vorbire mai sus, acesta privește rodul viilor la culturile de toamnă, având un element comun, standardul. Solicită și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Av. -, în replică, la replic av., arată că acțiunea nu a fost greșit admisă și în mod corect instanța de fond a pronunțat o astfel de hotărâre, reținând că în mod corect pârâta se prevalează de plata despăgubirilor.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față:
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 1764/2005 reclamanta Gac hemat în judecată pe pârâta B solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 29.550.000.000 lei și la plata daunelor interese pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.
Reclamanta a precizat că la data de 8.XI.2002 a încheiat un contract de asigurare cu pârâta fiind convinsă că obiectul acestui contract îl reprezintă asigurarea rodului viilor aflate în proprietate.
La data semnării poliței de asigurare fiind lipsiți de experiență juridică și încrezători în buna credință a asiguratorului, nu a solicitat și o copie a Condițiilor generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva efectelor dăunătoare ale factorilor naturali de risc, considerând că dispozițiile Poliței de asigurare sunt cele care vor guverna raporturile juridice cu asiguratorul.
Fiind confruntați cu producerea riscului asigurat și încercând să obțină despăgubirea au intrat în posesia acestui document de care societatea asiguratoare a înțeles să se prevaleze în cadrul discuțiilor premergătoare litigiului intervenit între părți și au descoperit, că dispozițiile din Poliță diferă în mod categoric de cele din Condițiile generale.
În polița de asigurare a fost înscrisă la rubrica suma asigurată valoarea de 30 miliarde lei reprezentând chiar valoarea rodului viilor anticipată de societate.
În funcție de această sumă asigurată au fost calculate și primele de asigurare în valoare totală de 1.035.000.000 lei sumă achitată integral de către reclamantă.
În momentul în care s-a produs riscul asigurat, societatea asiguratoare a invocat faptul că în realitate, contractul de asigurare nu viza rodul viilor ci doar cheltuielile tehnologice necesare obținerii producției, și pe cale de consecință, în baza Condițiilor generale menționate anterior, singura sumă pe care o putea primi este reprezentată de contravaloarea cheltuielilor tehnologice.
S-a apreciat această atitudine a asiguratorului abuzivă, în condițiile în care, la pct. 8 din aceste condiții generale " suma asigurată" a fost definită drept " valoarea pentru care s-a făcut asigurarea și care reprezintă limita maximă a despăgubirii cuvenite asiguratului în cazul producerii evenimentului asigurat ".
Suma asigurată a fost stabilită la valoarea de 29.550.000 mii lei sumă stabilită în raport de producția estimată la hectar de 7000 Kg./ha.
Nici o dispoziție din cuprinsul menționatei polițe nu face trimitere la o altă valoare a sumei asigurate și cu atât mai mult contravaloarea cheltuielilor tehnologice, încât pe bună dreptate a considerat că suma pe care trebuie să o primească datorită producerii evenimentului asigurat o reprezintă suma de 29.550.000.000 lei.
S-a menționat că asiguratorul a negat această realitate și a invocat prevederile art. III pct. 2 în referire la art. VIII pct. 1 din Condițiile generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva efectelor dăunătoare ale factorilor naturali de risc, arătând că suma asigurată împreună cu agentul de asigurare, până la nivelul cheltuielilor tehnologice necesare pentru realizarea producției înscrise în contractul de asigurare, răspunderea asiguratorului privind numai cheltuielile tehnologice efectuate pentru producția principală a culturii asigurate.
Asiguratorul a înțeles să calculeze prima de asigurare în funcție de suma asigurată de 29.550.000.000 lei, încasând o sumă uriașă față de cea care ar fi fost stabilită dacă suma asigurată ar fi reprezentat cheltuielile tehnologice, folosindu-se de clauze contradictorii care devin astfel lipsite de finalitate juridică.
Reclamanta susține că există contradicții între Polița de asigurare și Condițiile generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva efectelor dăunătoare ale factorilor naturali de risc dar și între dispozițiile din capitolele diferite ale Condițiilor generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva efectelor dăunătoare ale factorilor naturali de risc.
Polița de asigurare face distincție între riscurile standard și riscurile catastrofice, în timp ce în cadrul condițiilor generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva efectelor dăunătoare ale factorilor naturali de risc nu întâlnim o astfel de distincție.
Asiguratorul profită de riscul asigurat și susține că evenimentul produs, înghețul de iarnă, nu reprezintă un risc asigurat, motiv pentru care refuză orice despăgubire.
În continuare reclamanta a precizat că asiguratorul deși avea dreptul să considere contractul reziliat și să fie exonerat de obligația de a despăgubi acesta a solicitat să continue plata primelor de asigurare și a procedat la verificarea daunelor notificate prin Nota din 17.04.2003 și anexa acesteia.
Această modificare a contractului de asigurare a fost singura împrejurare care i-a determinat să continue plata primelor de asigurare în condițiile în care întreaga producție era afectată de îngheț.
Asiguratorul și-a asumat obligația de a continua derularea contractului chiar și în condițiile pierderii producției în raport de 95 % cu consecința achitării despăgubirii la nivelul sumei asigurate de 29.550.000.000 lei.
Prin sentința comercială nr.2707/17.12.2007, Tribunalul Galația admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 2.955.000 lei RON pretenții și 940.000 lei RON dobândă, precum și la plata sumei de 55.160,03 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Galația reținut următoarele:
În fapt, în data de 8.11.2002 între reclamanta - SRL în calitate de asigurat și pârâta - -(actual Asigurare Reasigurare B) s-a perfectat poliția privind asigurarea culturilor agricole, cu seria -, nr.02195(fila 17).
Potrivit acestui contract, reclamanta a asigurat vie nobilă în suprafață de 985 ha, pentru o producție medie 7000 de kg/ha, suma asigurată fiind de 30.000.000 lei pe hectar respectiv 29.550.000 mii lei pentru toată suprafața asigurată, prima de asigurare fiind de 1.035.000 mii lei.
Potrivit aceleiași polițe riscurile preluate în asigurare au fost: standard, grindină, incendiu, ploi torențiale, furtuni, prăbușiri teren, înghețuri târzii de primăvară și înghețuri timpuri de iarnă.
Cât privește intrarea în vigoare, începerea răspunderii și încetarea răspunderii se va face conform condițiilor generale și specifice de asigurare a culturilor agricole potrivit mențiunilor speciale prevăzute în același contract.
Potrivit declarației de asigurare la poliță(declarația cuprinsă pe verso poliței) asiguratul a menționat locul unde se află viile asigurate făcând precizări atât asupra solului(pentru vin și pentru masă)cât și asupra densității culturii plantației de vie.
În derularea contractului asiguratul a achitat prima de asigurare conform condițiilor prevăzute în polița de asigurare însă la producerea riscului asigurat respectiv ger în luna decembrie 2002 și februarie 2003 când cultura de vie a fost distrusă în proporție de 95% asiguratorul nu a făcut plata sumei asigurate invocând dispozițiile cuprinse în criteriile generale, potrivit cărora au fost asigurate contravaloarea cheltuielilor tehnologice necesare obțineri producției și nu rodul viilor.
Având în vedere situația de fapt de mai sus Tribunalul reținut următoarele:
Potrivit poliței de asigurare seria - nr.02195(fila 17) reclamanta - SRL a asigurat împotriva riscurilor datorate printre altele și de înghețuri timpurii de toamnă și înghețuri târzii de primăvară, vie nobilă de pe suprafața de 985 ha pentru o producție medie pe hectar de 7000 kg, corespunzător sumei de 30.000.000 lei pe hectar respectiv pentru suma totală de 29.550.000 mii lei, prima de asigurare fiind calculată la media sumei de 1.035.000 mii lei.
Tribunalul a reținut că, deși prin poliția de asigurare în cauză reclamanta a asigurat producția medie de vie nobilă de pe suprafața de 985 ha în cap.VIII pct.2 din condițiile generale de asigurare a culturilor agricole, condiții care sunt cuprinse în contract, sunt prevederi contrare poliției de asigurare conform cărora suma asigurată se stabilește de asigurat, împreună cu agentul de asigurare, până la nivelul cheltuielilor tehnologice necesare pentru realizarea producției înscrisă în contractul de asigurare(exclusiv cheltuielile de recoltare).Aceste cheltuieli, stabilite pe ha pentru o producție programată, trebuie să corespundă cu cheltuielile tehnologice acceptate de asigurator și care fac parte integrantă din contractul de asigurare.
Așadar, deși prin contractul de asigurare părțile au înțeles să asigure producția medie de struguri de pe o plantație de vie nobilă în suprafață totală de 985 ha situată în localitățile și, în condițiile generale, se prevede că suma asigurată s-ar fi stabilit de asigurat împreună cu agentul de asigurare până la nivelul cheltuielilor tehnologice aferente realizării producției înscrise în poliță, cheltuieli care să corespundă cu cheltuielile tehnologice acceptate de asigurator și care fac parte integrantă din contractul de asigurare.
Pe cale de consecință, interpretând clauzele contractului conform art 977 și următoarele Cod civil, după intenția comună a părților, tribunalul reține că prin contractul în cauză părțile au înțeles să asigure rodul viei(despre care se face vorbire în Capitolul III pct 1 privind obiectul asigurărilor din condițiile generale) și nicidecum suma asigurată nu o poate constitui cheltuielile tehnologice care s-ar fi efectuat pentru realizarea producției programate care de altfel nici nu se regăsesc în contractul de asigurare obligație care revenea potrivit disp.Cap.VIII pct din condițiile generale.
În sprijinul acestor interpretări vine și oferta privind asigurarea viei pe rod, (fila 27)propusă de pârâtă pentru perfectarea contractului de asigurare pentru suprafața de vie în cauză și pentru riscuri asigurate la nivel standard.
De altfel, tribunalul reține că dispozițiile contradictorii sunt cuprinse chiar în condițiile generale care, așa cum s-a menționat mai sus în Cap.I pct.12 și 14 definește dauna ca "fiind prejudiciul material suferit de asigurat datorită manifestării riscurilor asigurate, în cauză înghețul, iar despăgubirea o constituie "suma plătită de asigurator, pentru dauna produsă în urma manifestării evenimentelor asigurate " pe când în Cap.VIII pct.1din aceleași condiții generale se menționează că suma asigurată se acordă la nivelul cheltuielilor tehnologice necesare pentru realizarea producției înscrise în contractul de asigurare.
Așadar, cum aceste prevederi contradictorii sunt cuprinse în condițiile generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva efectelor dăunătoare ale factorilor naturali de risc, dispozițiile acestora se vor interpreta în sensul celor cuprinse în polița care reprezintă voința reală a părților.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că polița de asigurare reprezintă condițiile speciale aplicabile în cauză, condiții care astfel derogă de la condițiile generale cuprinse în actul anexă la contractul de asigurare.
Nu a fost primită susținerea reclamantei în sensul că în cauză se aplică dispozițiile legii 193/2000 privind clauzele abuzive întrucât dispozițiile acestei legi se aplică, potrivit art. 2 din lege, doar pentru consumatori, persoane fizice sau grup de persoane fizice constituite în asociații, reclamanta fiind însă o persoană juridică, respectiv o societate comercială cu răspundere limitată.
În considerarea celor de mai sus tribunalul a reținut că părțile prin contractul perfectat au interes să asigure rodul viei, riscul asigurat fiind de înghețuri târzii de primăvară cât și înghețuri timpurii de toamnă, risc produs în cazul de față în decembrie 2002 și februarie 2003, care a afectat peste 95% din producția asigurată, fapt ce determină dreptul la despăgubire al asiguratului la nivelul sumei totale asigurate, respectiv suma de 29.550.000 mii lei.
Cum pârâta nu s-a achitat de obligația asumată prin contract privind plata sumei asigurate aceasta datorează și dobânzi legale în conf. cu disp. OUG nr.9/2000 pentru perioada ianuarie 2003-decembrie 2005 în sumă de 940.000 RON conform calcului existent la dosar(fila 48).
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel atât reclamanta cât și pârâta.
În motivarea cererii de apel a arătat reclamanta că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt prezentată de ea, obligând pârâta la plata sumei asigurate și a dobânzii aferente dar că dobânda a fost calculată până la data introducerii acțiunii de chemare în judecată, respectiv noiembrie 2005 și că având în vedere faptul că de la acel moment au trecut mai mult de 2 ani apreciază că în temeiul disp.art.294 alin.2 pr.civ. poate cere pe calea apelului dobânzile ajunse la termen, arătând că valoarea actualizată debitului de 2.950.000 lei este de 5.605.062,40 lei (filele 15-16 dosar).
Pârâta a solicitat pe calea apelului modificarea în tot a sentinței comerciale apelate și în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea apelului a arătat pârâta următoarele (filele 23-27 dosar).
Că soluția primei instanțe este urmare a interpretării greșite a actului juridic - contractul de asigurare și a reținerii și interpretării eronate a obligațiilor asumate de părțile contractante.
Astfel în mod greșit Tribunalul a apreciat că polița de asigurare și condițiile de asigurare sunt două părți componente distincte deși, potrivit legii este vorba despre un act juridic unic a cererii existentă se probează prin poliță eliberată de către asigurat.
Că, în fapt, polița de asigurare cuprinde toate elementele prev. de art.10 din Legea 135/1995, dreptul asiguratului îl reprezintă cultura de vie nobilă, prima asigurare suma de 1.035.000 lei iar riscurile preluate în asigurare sunt cele standard pentru grindină, incendii, ploi torențiale, furtuni, producerea înghețului târziu de primăvară - 14.03.2003, înghețul de toamnă - 16.10.2003.
Că, descrierea obiectului asigurării și prima asigurare apreciau absolut necesare pentru determinarea sumei asigurate din anexă pe baza devizului tehnologic cadru pentru rodul viilor - 2002.
A mai arătat pârâta că potrivit definițiilor din condițiile generale, riscul asigurat îl reprezintă primejdia, probabilitatea de manifestare a fenomenelor naturale precizate care provoacă daune culturilor agricole, evenimentul asigurat fiind manifestarea riscului asigurat, dauna este prejudiciul material suferit de asigurat datorate manifestării riscurilor asigurate iar despăgubirea este suma plătită pentru daunele produse.
Că din aceste definiții rezultă că suma asigurată poate fi mai mică decât dauna suferită și de indemnizația pe care asiguratul se obligă să o plătească asiguratorului.
Pârâta a arătat faptul că dauna înregistrată s-a produs urmare a gerului, încă necuprins în condițiile standard ci în categoria riscurilor ce putea fi asigurate opțional.
Că, în condițiile în care gerul este un fenomen destul de frecvent întâlnit în județul G, el este asigurat numai ca risc opțional și numai pentru culturile de câmp înființate toamna (, orzoaică), conform condițiilor specifice.
Că, în aceste condiții Tribunalul a confundat gerul de iarnă cu înghețurile târzii de primăvară, care se produc după 16.04.2003.
Pârâta a mai indicat și faptul că potrivit art.III pct.2 în ref. la art.VIII pct.1 din condițiile generale suma asigurată se stabilește până la nivelul cheltuielilor tehnologice necesare realizării producției, fără a se depăși suma maxima asigurată.
A mai arătat pârâta prin motivele de apel că din interpretarea corectă a contractului de asigurare rezultă că acesta a fost încheiat cu menținerea tuturor cerințelor existente în cererea-chestionar și conform solicitării exprese a asiguratului și că nu există contraindicații între elementele esențiale fapt, pentru care nu era necesară interpretarea clauzelor conform voinței reale a părților.
Pârâta-apelantă a solicitat și suspendarea executării sentinței apelate.
În cauză nu s-au formulat întâmpinări.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat indicând disp.art.294 alin.2 pr.civ. dobânda scursă între momentul formulării acțiunii și decembrie 2007 (conform fișei de calcul dobândă - fila 19 - dosar apel), adică data la care s-a pronunțat prima instanță. Prin sentința apelată.
Disp.art.294 alin.2 pr.civ. au în vedere dobânzile ivite după darea hotărârii primei instanțe, astfel încât solicitarea reclamantei, în condițiile în care aceasta nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată dobânzile ce se vor fi scurs după investirea instanței, apare ca nefondată.
Față de aceste considerente, urmează a fi respins ca nefondat apelul reclamantei, acesteia rămânându-i posibilitatea să solicite pe cale separată dobânda aferentă debitului principal.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtă, și acesta apare ca nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Între părți s-a încheiat un contract de asigurare a viei a unei vii nobile pe rod plantată pe o suprafață de 985 ha, contract constatat prin Polița de asigurare seria - nr.02195 din 08.11.2002 (fila 17 dosar fond).
În poliță s-a notat faptul că riscurile preluate în administrare sunt riscurile standard, de grindină, incendiu, ploi torențiale, furturi, prăbușiri, înghețuri târzii de primăvară - 16.04.2003, înghețuri timpurii de toamnă - 16.10.2003.
Ulterior, reclamanta în calitate de asigurat a anunțat pârâta despre producerea riscului asigurat și la data de 17.04.2003 s-au constatat daunele iar asiguratorul a refuzat acordarea despăgubirilor, indicând faptul că daunele sunt provocate de temperaturile excesiv de scăzute în perioada de repaus vegetativ a plantelor în timpul iernii pentru care nu se acordă despăgubiri (fila 43 - dosar fond).
Părțile sunt de acord cu privire la fenomenul care a afectat culturile respectiv gerul din lunile decembrie 2002 și cel începând din februarie 2003, având însă interpretări diferite în sensul dacă acest eveniment este acoperit de asigurare.
În fapt, condițiile generale pentru asigurare nu fac diferența între riscuri standard și riscuri catastrofice.
De altfel din dispozițiile condițiilor generale rezultă că înghețurile de primăvară sunt fenomene de scădere a temperaturii sub limita de rezistență biologică a plantelor după intrarea în perioada de vegetație activă (cap.IV. pct.2), respectiv odată cu apariția lăstarilor (cap.VI. pct.1).
Față de aceste aspecte, limitarea "înghețuri târzii de primăvară - 16.04.2003" nu poate fi înțeleasă în sensul că acest eveniment ar trebui să se producă după 16.04.2003 întrucât sunt încălcate condițiile generale și apărarea pârâtei în sensul că evenimentul nu a fost cuprins în asigurare nu poate fi primită (în buletinele de inspecție - filele 29-42 - dosar fond) stadiul de vegetație este indicat de răsfirarea inflorescențelor, de lungimea lăstarilor).
În ceea ce privește apărarea pârâtei în sensul că despăgubirea nu poate să cuprindă decât cheltuielile tehnologice, Curtea de Apel apreciază că nici aceasta nu poate fi reținută, pentru următoarele considerente:
Prin polița de asigurare s-a prevăzut "asigurarea culturilor agricole", respectiv nobilă cultivată pe o suprafață de 985 ha cu o producție media de 7.000 kg/ha.
Pentru calculul primei de asigurare s-a avut în vedere suma asigurată de 30.000.000 lei per hectar, sumă la care s-a ajuns avându-se în vedere producția medie per hectar, declarată de asigurat (verso poliță de asigurare - fila 17 - dosar fond).
Limitarea răspunderii la cheltuielile tehnologice s-ar fi putut face în condițiile în care suma asigurată s-ar fi făcut până la nivelul cheltuielilor tehnologice, și nu funcție de valoarea producției estimate.
De asemenea se reține faptul că în materie de asigurări asiguratorul, are calitatea de comerciant profesionist ale cărui obligații constau în aplicarea exactă a clauzelor și în evitarea oricăror clauze îndoielnice în caz contrar, contractul urmând a fi interpretat în defavoarea lui.
Față de aceste considerente, se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, urmând ca și apelul pârâtei să fie respins ca nefondat.
În ceea ce privește, cererea de suspendare executării sentinței apelante, față de împrejurarea că odată cu soluționarea acestei cereri urmează să se soluționeze și apelurile declarate, urmează a se respinge ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de restituire a cauțiunii, văzând faptul că cererea de suspendare va fi respinsă, se apreciază că nu se poate constata existența vreunui prejudiciu produs părții adverse, astfel încât se va dispune restituirea cauțiunii de 84.600 lei consemnată pentru prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței comerciale nr.2707/2007 a Tribunalului Galați ca rămasă fără obiect.
Dispune restituirea cauțiunii de 84.600 lei consemnată conform recipisei nr.-/1 din 14.03.2008 la CEC SA, către apelanta-pârâtă- INSURANCE SAB - la Cabinetul Individual de Avocatură din G,-, -.42.
Respinge cererea de restituire a cauțiunii depuse în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către reclamanta - SRL cu sediul ales la Cabinetul Individual de Avocatură din G,- și de către pârâta- INSURANCE SAB - la Cabinetul Individual de Avocatură din G,-, -.42.
Respinge ca nefondate cererile reclamantei și pârâtei de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19.03.2008.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Conf.disp.art.261 pr.civ.
GREFIER,
- -
Fond:
Red.
Tehnored./8.05.2008/4 ex.
Președinte:Simona GavrilăJudecători:Simona Gavrilă, Gina Ignat
