Spete pretentii comerciale. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.19
Sedința publică de la 23 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dana Arjoca
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel, formulate de apelanta reclamantă - SRL și apelanta pârâtă COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA SA (R- SA), împotriva sentinței comerciale nr.8601/22.06.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 16.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 23.01.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la data de 12.05.2006, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta CNADNR SA B, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3.570.644,74 RON cu titlu de penalități, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr. 8601 din 22.06.2007, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.098.684 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la 4.08.2005. A obligat pârâta la 29.678,36 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că între reclamanta - SRL, în calitate de executant, și CNADNR SA (fostă RA Administrația Națională a Drumurilor), în calitate de achizitor, s-a încheiat contractul de execuție de lucrări nr.2280/28.10.2003, având ca obiect executarea lucrării "Reabilitare primară DN 2B B -B, km 0+000- km 103 +103+300" cod 4523.1)".
In baza acestui contract, reclamanta a emis factura fiscală nr. -/23.12.2004 în valoare de 13.105.973 RON, factură ce a fost acceptată la plată de către pârâtă.
La data de 17.07.2003, pârâta CNADNR SA, în calitate de achizitor, si asociația formată din - SRL, - SRL si - SRL, în calitate de executant, s-a încheiat contractul de execuție de lucrări nr. 2210/17.07.2003, având ca obiect executarea lucrării" Reabilitarea primară DN 1 A km 70+550- km 190+359 Centura P -".
Reclamanta a emis in baza acestui contract factura fiscală nr. -/14.12.2004, factură ce a fost acceptată la plată de către pârâtă, in valoare de 20.000.000 RON. Pârâta a achitat parțial contravaloarea acestei facturi, rămânând o diferență neonorată de 1.000.000 RON.
Potrivit dispozițiilor articolului 18 alin.1 din fiecare contract, achizitorul are obligația de a efectua plata către executant în termen de 30 de zile de la primirea facturii de către acesta. Plățile se vor efectua în concordanță cu graficul de plați întocmit de executant si în limita fondurilor lunare primite de achizitor.
Totodată, în conformitate cu prevederile art.18.2 din convențiile încheiate, dacă achizitorul nu onorează facturile in termen de 14 zile de la expirarea perioadei prevăzute la clauza 18.1 si fără a prejudicia dreptul executantului de a apela la prevederile clauzei 24.1, acesta din urmă are dreptul de a sista executarea lucrărilor sau de a diminua ritmul execuției si de a beneficia de reactualizarea sumei de plată conform legii și contractului. Imediat ce achizitorul onorează factura, executantul va relua executarea lucrărilor in cel mai scurt timp posibil.
Potrivit dispozițiilor articolului 23.2 din contractul nr.2280 și 22.2 din contractul nr. 2210, in cazul in care achizitorul nu onorează facturile in termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la clauza 18.2, acesta are obligația de a plăti, ca penalități, o sumă echivalentă cu 0,1 % din plata neefectuată pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.
Factura nr.-/23.12.2004 a fost primită de pârâtă la 27.12.2004, iar factura nr. -/14.12.2004 a fost înregistrată la CNADNR SA sub nr.92/31736/16.12.2004 astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu ( întrebarea nr. 11)-fila 93 vol.II.
Prin HG nr.726/2005, CNADNR SA a fost autorizată să emită bilete la ordin in condițiile legii, către executanții de lucrări care la data de 31.dec.2004 inregistrau drepturi de creanță față de companie, neachitate până la data intrării in vigoare a hotărârii.
Prin acest act normativ s-a stabilit ca plata biletelor la ordin să fie asigurată din surse proprii al CNADNR-SA. În baza prevederilor HG nr.726/2005, Ministerul Finanțelor Publice si Ministerul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului au emis o scrisoare de confort (filele139-140 vol.1) în anexa căreia, la pct.2, - SRL figurează drept creditor având dreptul să beneficieze de bilete la ordin in sumă totală de 22.128.982 RON, in această sumă fiind inclusă contravaloarea facturilor menționate.
La data de 4.08.2005 a fost încheiată intre cele două părți o convenție (fila 145-147 vol. 1), prin care CNADNR-SA a recunoscut debitul datorat in baza celor două contracte. Prin această convenție părțile au stabilit eșalonarea sumei totale 22.128.982 lei in 10 rate trimestriale.
Întrucât pârâta nu si-a îndeplinit obligația de plată a facturilor in termenul prevăzut de art.18 alin. 1 din fiecare contract, aceasta datorează penalități de întârziere, în conformitate cu clauza penală inserată in cele două convenții prin dispozițiile art. 23.2 respectiv 22.2.
Astfel, potrivit dispozițiilor articolului 4 din convenția încheiată la 4.08.2005, celelalte clauze contractuale (din contractele vizate de această convenție) rămân nemodificate.
Interpretând clauzele acestei convenții, tribunalul a apreciat că voința reală a părților a fost aceea de a stabili, în vederea achitării de către pârâtă a sumei restante, o eșalonare a debitului, fiind fixate alte termene de plată, în acest sens fiind emise de pârâtă 10 bilete la ordin (pentru sumele corespunzătoare fiecărei rate si scadențele specificate în cuprinsul convenției filele 148-151 vo1.I). Insă față de prevederile art. 4 redate anterior, această eșalonare nu a presupus renunțarea reclamantei la dreptul de a percepe penalități de întârziere conform clauzei penale prevăzută de art. 23.2, respectiv 22.2, aceste din urmă prevederi contractuale rămânând nemodificate. Totodată, eșalonarea debitului nu presupune modificarea exigibilității creanței.
În acest context, ținând seama și de prevederile art. 969 si 1066 Cod civil, în opinia tribunalului pârâta datorează penalități de întârziere, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării obligației de plată de către debitor.
În conformitate cu prevederile art.1073 cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este cu putință el are dreptul la dezdăunare.
Instanța a considerat că penalitățile sunt datorate de la data stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 23.2, respectiv 22.2 și până la momentul încheierii convenției de eșalonare (4.08.2005). Fiind de acord cu eșalonarea debitului, stabilindu-se alte date pentru plata debitului, reclamanta nu poate pretinde penalități pentru perioada cuprinsă între data încheierii convenției (4.08.2005) și datele stabilite ca scadențe ale celor 10 rate.
Prin raportul de expertiză (varianta b) efectuat in cauză s-a stabilit că valoarea penalităților calculate până la data convenției încheiate între părți este de 2.098.684 lei (RON), sumă la plata căreia a fost obligată pârâta.
Tribunalul a considerat neîntemeiate apărările pârâtei în sensul nedatorării penalităților de întârziere raportat la inexistenta fondurilor, din expertiza contabilă dispusă în cauză rezultând că pârâta a dispus de resurse financiare din resurse proprii și de la bugetul de stat, modul in care pârâta a înțeles să dispună de acestea neputând fi opus creditoarei pentru a susține netemeinicia pretențiilor sale. Expertul contabil a precizat că (fila 138-voI.II) din sumele alocate din bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2004 si 2005 pentru activități de reabilitare/întreținere a drumurilor publice au fost făcute diverse plăți pentru furnizorii de servicii fără legătură cu sumele si facturile ce fac obiectul prezentei cauze.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că factura nr. -/23.12.2004 a fost emisă in perioada în care reclamantul renunțase în mod expres la penalități, potrivit prevederilor art. 2.2 din Actul Adițional nr.3/2004 la contractul nr. 2280/2003. Apărările pârâtei sunt neîntemeiate întrucât lucrările la care face referire factura, în conformitate cu susținerile reclamantei și situațiile de plăți atașate, au fost executate în luna iunie 2004, actul adițional menționat (fila 23 voI. 1) prin care s-a convenit sistarea intrând in vigoare la 20.08.2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți, cererile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
În motivarea apelului său, reclamanta - SRL arată că motivarea instanței este contradictorie întrucât, deși instanța a constatat ca prin Convenție nu au fost modificate clauzele contractului cu privire la penalitățile de întârziere, totuși concluzionează ca prin Convenție părțile au agreat un nou scadențar de plată și ca atare pârâta nu mai datorează penalități pentru perioada ulterioară încheierii Convenției.
Or, de vreme ce pârâta datorează penalități până la data Convenției, întrucât prin acest document s-a stabilit că "pentru toate sumele datorate de CNADNR SA rămân aplicabile clauzele prevăzute în contracte" și că "celelalte clauze contractuale rămân nemodificate", nu rezultă care este rațiunea instanței pentru care ar fi acceptat "noul scadențar" de vreme ce apelanta reclamantă a introdus această clauză (pe care însăși instanța de fond și-a întemeiat motivarea admiterii în parte a acțiunii) tocmai pentru a nu renunța la prevederile art.23.2 si art.22.2 din contractele nr.2210 si 2280/2003.
Este de observat faptul că prin HG nr.726/ 14.07.2005 pârâta CNADNR a fost autorizată să emită bilete la ordin, iar la art.2 a fost autorizat Ministerul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului si Ministerul Finanțelor Publice să semneze scrisori de confort către executanții de lucrări, prestatorii de servicii și furnizorii de produse prevăzuți la art.1, prin care să se confirme" angajamentul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și al Ministerului Finanțelor Publice de a depune diligențele necesare, in conformitate cu legislația în vigoare, pentru a se asigura onorarea la termen de către CNADNR - SA a obligațiilor financiare respective". Rezulta așadar că HG nr.726/2005 prevede o obligație de diligență și nicidecum de rezultat. Acest lucru este confirmat și de art. 3 al aceluiași act normativ din care rezultă faptul că plata biletelor la ordin" se va asigura din surse proprii al CNADNR SA ", adică în condițiile asumate prin contracte.
Ulterior, a fost emisa si "Scrisoarea de confort" nr.-/20.07.2005 prin care semnatarii, respectiv Ministrul Finanțelor si Ministrul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului subliniază faptul că "Această scrisoare va fi interpretată ca o declarație de intenție si nu ca o garanție a entităților semnatare, în legătură cu orice obligație sau angajament al CNADNR".
Dat fiind conținutul acestor documente și având în vedere faptul că aceste documente nu confirmă vreo obligație de rezultat ci numai de diligență din partea semnatarilor, rațiunea încheierii convenției din 04.08.2005 a fost, pentru creditor, de a obține plata contravalorii lucrării executate într-un termen rezonabil, inclusiv o garanție sub aspectul recunoașterii datoriei, iar pentru pârâta intimată detensionarea situației financiare.
Prin încheierea acestei Convenții nu s-a modificat scadența obligației de plată a debitului principal, cum eronat motivează instanța de fond. Altfel nu rezultă care ar fi fost rațiunea pentru care s-ar fi introdus o clauză specială în acest sens.
Acceptarea biletelor la ordin s-a făcut doar pentru obținerea unei garanții de plată a debitului principal, acest lucru neîmpiedicând urmărirea realizării creanței accesorii, în privința căreia nu s-au primit garanții.
Interpretarea de către instanța de fond a convenției, în sensul că pârâta nu mai datorează penalități de întârziere după încheierea acesteia, echivalează cu lipsirea de efecte juridice a unei clauze contractuale, respectiv pct.3 si 4 din convenția din 04.08.2005 și a art.23.2 si 22.2 din contractele nr.2210 si 2280/2003. Or, actele juridice trebuie interpretate in sensul de a produce efecte juridice.
Biletele la ordin reprezintă doar o garanție că se vor plăti sumele datorate, pârâtele putându-si achita debitele restante mai înainte de scadența biletelor la ordin sau la data scadenței acestora să nu își onoreze obligația de alimentare a contului și efectuare a plății, situație practicată de altfel până la acest moment de către pârâte.
Instanța a admis în parte cheltuielile de judecată deduse judecății în fond, in limita valorii admise. Se învederează că totalul cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză este de 44.392,97 lei, cheltuieli efectuate din culpa exclusivă a pârâtei.
În drept, se invocă articolele 292 și 295 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
CNADNR invocă prin apelul declarat excepția inadmisibilității acțiunii arătând că în anul 2003 între Compania Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale si a fost încheiat contractul de execuție nr.2280/2003, având ca obiect executarea lucrării: "Reabilitare primara pe DN 2 B - B km 0+000 - km 103+300".
În anul 2003, între Compania Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România - si a fost încheiat contractul de execuție nr.2210/2003, având ca obiect executarea lucrării: "Reabilitare primara pe DN 1A Centura P - - km 70+550 - km 190+359".
In anul 2005 la data de 04.08.2005, între - si a intervenit Convenția având ca obiect obligațiile reale înregistrate de - față de in temeiul prevederilor contractelor de execuție nr. 2210/2003 si 2280/2003 și care intră sub incidențele nr.HG726/2005.
Potrivit pct. 1 din Convenție: "Sumele datorate de - A aflate in sold la 31.12.2004 si nedecontate până la data prezentei, vor fi achitate pe baza biletelor la ordin emise în baza prevederilor nr.HG726/2005 în conformitate cu anexa la scrisoarea de confort nr.-/20.07.2005, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului".
Prin semnarea acestei Convenții, reclamanta a fost de acord ca sumele solicitate să îi fie achitate de - începând cu data de 01.09.2006 și până la 01.12.2008, pe baza biletelor la ordin emise de - în temeiul HG nr.726/2005.
Având în vedere faptul că, în materie comercială, înțelegerea părților reprezintă regula și luând în considerare că RL. a fost de acord cu achitarea sumelor începând cu septembrie 2006, se apreciază că prin susținerile efectuate în cadrul apelului, intimata nu face altceva decât să exprime o cu totul altă poziție decât cea exprimată prin Convenția încheiata în data de 04.08.2005, fapt nepermis.
Sumele datorate nu au devenit exigibile, sumele urmând să devină exigibile începând cu data de 01.09.2006, trimestrial, și până la 1.12.2008. Urmând regulile de interpretare stabilite de Codul Civil, se învederează instanței faptul că, prin încheierea Convenției în data de 04.08.2005, între cele doua părți a intervenit o novație astfel încât obligația inițială a fost înlocuită cu alta, de achitare a soldului existent 31.12.2004 de către CNADNR -SA în mod eșalonat, acordându-se de către - un nou termen de plată.
Obligația inițială s-a stins, împreună cu toate accesoriile și garanțiile care o însoțeau pe cale de consecință, inclusiv clauza penală stipulată in cadrul contractelor de lucrări nr. 2210/2003 și nr. 2280/2003.
Pe fondul cauzei, se învederează că în ceea ce privește asigurarea resurselor financiare, obligația CNADNR -SA era o obligație de diligență. Astfel, asigurarea sumelor urma a se face de către autoritățile publice centrale, respectiv Ministerul Finanțelor si Ministerul Transporturilor (fost Minister al Transporturilor, Construcțiilor si Turismului).
Sub aspect practic, CNADNR -SA a făcut dovada, prin solicitările formulate la autoritățile publice centrale și depuse la dosarul cauzei, că și-a îndeplinit cu prisosință obligația de a cere de la bugetul de stat sumele aferente contractului în funcție de lucrările executate.
Precizarea asumată de părți prin semnarea contractului cu privire la modul de efectuare a plăților, respectiv în limita fondurilor lunare primite de achizitor a avut implicații asupra modului de derulare a lucrărilor, cea mai bună dovadă în acest sens fiind faptul că, deși inițial lucrarea a fost contractată pentru o perioada de 6 luni, în realitate, executarea ce face obiectul prezentului dosar s-a întins pe o perioada de câțiva ani.
Practic, lucrările au fost executate pe măsură ce s-au alocat bani de la bugetul de stat.
În ceea ce privește Raportul de expertiză, se consideră că acesta pornește de la premiza greșită ca CNADNR avea obligația de a asigura resursele financiare.
În același timp, modul de calcul a sumelor solicitate cu titlu de penalități nu a luat în considerare dispozițiile contractuale (art. 18.1, 18.2 coroborate cu dispozițiile art.23) precum și actele încheiate între părți prin care conveneau atât eșalonarea decontărilor (Actele adiționale nr.2/2004 si nr. 3/2004 despre care s-a făcut vorbire anterior) ori modul în care părțile au înțeles să reglementeze prin Convenția încheiată în anul 2005 atât modalitatea cât și termenele de plată.
În raport de explicațiile oferite de expertul contabil în Răspunsul la Obiecțiuni precum și în raport de destinația specială a sumelor alocate prin bugetul de stat, se învederează că CNADNR SA nu avea posibilitatea legală să achite eventuale sume din venituri proprii cum pretinde reclamanta.
Achitarea sumelor din veniturile proprii ale companiei ar fi însemnat încălcarea Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare. De altfel, același aspect îl precizează expertul: "destinațiile stabilite și aprobate legal exclud utilizarea acestei categorii de venituri pentru acoperirea celor ce fac obiectul angajamentului contractual dintre părțile aflate in litigiu".
Se învederează instanței că pe parcursul derulării celor două contracte, părțile au înțeles, de comun acord, în temeiul dispozițiilor contractuale, să încheie două acte adiționale (Actul adițional nr.2/2004 la contractul nr. 2210/2003 și Actul adițional nr.3/2004 la contractul nr.2280/2003).
Implicațiile juridice ale acestor două acte adiționale asupra obligațiilor contractuale rezidă în:
a) părțile au fost de acord cu sistarea lucrărilor, acțiune care face obiectul art. 18.2 din contracte; pe cale de consecință, o eventuală încercare de a calcula penalități în sarcina companiei se putea face, în conformitate cu dispozițiile art. 23.2, respectiv de la "expirarea perioadei prevăzute la art. 18.2", perioadă care include atât diminuarea lucrărilor cât și sistarea acestora;
b) părțile au renunțat fiecare la dreptul de a cere executarea contractului; ori, în aceste condiții, părțile s-au exonerat reciproc de executarea obligațiilor contractuale corelative, respectiv aceea de executare a lucrărilor (pentru reclamant în calitate de executant) și de achitare a sumelor (pentru pârât în calitate de achizitor). Pe cale de consecință, instanța urmează a constata exonerarea reciprocă a părților de executarea obligațiilor pe perioada sistării și mai mult decât atât, să facă aplicarea dispozițiilor art. 247 alin (1) Cod procedură civilă;
c) părțile au renunțat fiecare la dreptul de a cere penalități: această afirmație nu face altceva decât să întărească caracterul exonerator de executare al obligațiilor contractuale de către părți și să confirme, încă o dată, intenția reală a părților de a nu-și calcula reciproc penalități una in sarcina celeilalte, pe perioada sistării lucrărilor.
A susținut reclamanta-intimată că penalitățile solicitate au început sa curgă anterior încheierii acestor acte adiționale. Chiar și in situația în care instanța validează o asemenea afirmație, pe care însă reclamantul nu a dovedit-o, voința ulterioară, internă, exprimată de către reclamant, prin reprezentantul legal, de a renunța atât la executarea contractului cât și la penalități, pe perioada sistării, produce efecte juridice.
Sub aspect juridic, obligația de plată conținută în dispozițiile art. 18.1 din contract este o obligație afectată de condiție, în speță evenimentul viitor si nesigur fiind tocmai asigurarea resurselor financiare prin bugetul de stat de către Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Transporturilor (fostul Minister al Transporturilor, Construcțiilor si Turismului).
De altfel, astfel cum rezultă din însuși contractul încheiat între părți precum și din susținerile reclamantei și din situația de fapt a contractelor (faptul că se execută în continuare în funcție de resursele financiare), CNADNR -SA a depus toate diligențele pentru a lua măsuri contractuale care să nu afecteze executantul, reclamantul de față, în sensul că, prin încheierea celor două acte adiționale, a fost de acord cu sistarea lucrărilor precum și cu compensarea reclamantului ca, în cazul reluării, acesta să beneficieze de actualizarea contractului.
În drept, se invocă dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă precum și dispozițiile contractuale menționate anterior.
La 31.10.2007, CNADNR SA a formulat întâmpinare la apelul părții adverse invocând excepția inadmisibilității acțiunii și solicitând pe fond respingerea acestuia ca nefondat sau ca inadmisibil.
La 21.11.2007, a formulat întâmpinare și - SRL solicitând respingerea apelului CNADNR ca neîntemeiat.
La termenul din 21.11.2007, Curtea a respins excepția inadmisibilității apelului față de dispozițiile articolului 282 Cod Procedură Civilă.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 295 Cod Procedură Civilă, Curtea constată că apelurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat plata penalităților pentru neplata la scadență a facturii nr.-/23.12.2004 emise în baza contractului nr. 2280/28.10.2003 încheiat între părți i facturii nr.-/14.12.2003 emise conform contractului nr.2210/17.07.2003, penalități datorate în baza articolului 23.2. respectiv 22.2. din contractele menționate.
Cu privire la debitele principale datorate în baza acestor facturi, părțile au încheiat la 4.08.2005 o convenție pornind de la prevederile HG nr. 726/2005.
S-a convenit astfel emiterea unor bilete la ordin, cu scadența în perioada 1.09.2006-1.12.2008, pentru toate sumele datorate de CNADNR SA, rămânând aplicabile clauzele prevăzute în contractele nominalizate, celelalte clauze contractuale rămânând nemodificate.
În mod corect instanța de fond a acordat penalități până la data încheierii convenției din 4.08.2005, fără ca motivarea acesteia să fie contradictorie.
Până la încheierea convenției, raporturile dintre părți s-au desfășurat conform contractelor și în consecință penalitățile au curs, fiind un drept câștigat de reclamantă.
Părțile au căzut de acord asupra eșalonării debitului și plății lui în tranșele și la termenele nou stabilite, dar reclamanta nu a renunțat la penalitățile deja înregistrate (renunțare care ar fi trebuit să fie expresă).
Pe de altă parte, penalitățile nu puteau curge de la data încheierii convenției și până la scadența fiecărui bilet la ordin din moment ce reclamanta a fost de acord cu noi termene de plată, pârâta neavând nicio culpă în neefectuarea plăților în cursul acestor perioade.
Punctele 3 și 4 din convenție nu au fost lipsite de efecte juridice prin soluția dată, interpretarea lor legată de aspectul ce interesează în cauză fiind aceea că dacă pârâta nu va onora biletele la ordin la scadență, penalitățile de întârziere vor curge din nou.
Instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată în limita valorii admise, potrivit articolului 274 Cod Procedură Civilă.
În mod corect prima instanță a apreciat că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă nu este o excepție propriu-zisă, argumentele aduse în sprijinul acesteia fiind de fapt apărări de fond care au fost avute în vedere atât la soluționarea în fond a cauzei cât și în soluționarea apelului conform celor mai sus arătate.
În ceea ce privește resursele financiare ale pârâtei, din raportul de expertiză rezultă că pentru anul 2004 pârâta a solicitat fonduri de la bugetul de stat în sumă de 1.783.417.680 mii lei iar suma alocată a fost de 1.782.141.680 mii lei. Pentru anul 2005 s-au solicitat fonduri în sumă totală de 53.918.510 RON și s-au alocat 51.827.360 RON. Sumele alocate au fost considerabile și relativ apropriate de cele solicitate de pârâtă, care nu a făcut dovada că la scadențele facturilor în cauză, respectiv la datele la care au început să curgă penalitățile (26.02.2005 și 9.03.2005) fondurile erau deja epuizate prin efectuarea unor plăți anterior scadente. În consecință, pârâta nu se poate apăra nici prin invocarea clauzei din actele adiționale prin care se obliga să eșaloneze deconturile cu încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Referitor la actele adiționale prin care s-a hotărât sistarea lucrărilor și renunțarea pe durata sistării derulării contractelor, la dreptul de a cere executarea contractului și de a cere despăgubirile prevăzute, precum și la dreptul de a cere penalități și/sau rezilierea contractului, acestea nu se referă la lucrările deja executate la data încheierii lor.
Față de cele arătate, conform articolului 296 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta reclamantă - SRL cu sediul în P T,-, Județ B și apelanta pârâtă COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA SA (R- SA) cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței comerciale nr.8601/22.06.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4
Președinte:Dana ArjocaJudecători:Dana Arjoca, Decebal Taragan
