Spete pretentii comerciale. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 19/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
Grefier: ---
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 751/COM din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că atât apelanta-reclamantă, cât și intimata-intervenientă, prin Societate Civilă de Avocați, ȘI au solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare atât cu privire la apelul declarat cât și cu privire la motivul de ordine publică invocat la termenul anterior.
A:
- deliberând -
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 751/COM/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienta, a fost admisă excepția de inadmisibilitate invocată de intervenientă și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta P N, prin administrator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE I. Totodată a fost respinsă cererea de intervenție principală formulată de în contradictoriu cu și ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a formulat acțiunea în pretenții bănești în contradictoriu cu o societate comercială, participarea comerciantului la raportul juridic dedus judecății imprimând litigiului caracter comercial.
Potrivit dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă, în litigiile comerciale având ca obiect plata unei sume de bani, reclamantul este obligat, în prealabil, să încerce concilierea directă potrivit modalităților și în termenele prevăzute în text, din conținutul acestuia rezultând caracterul imperativ al concilierii.
Cum reclamanta nu a respectat dispozițiile imperative prevăzute de textul de lege anterior enunțat, acțiunea promovată este inadmisibilă, excepția invocată de intervenientă fiind întemeiată.
Cum cererea de intervenție accesorie a fost formulată în interesul pârâtei, instanța a admis cererea de intervenție și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Deși în cauză intervenienta a invocat și excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și de lipsă calitate procesuală activă iar pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, aceste excepții nu au mai fost analizate de către instanță, în raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția de inadmisibilitate având prioritate de soluționare.
Instanța a constatat că este inadmisibilă și cererea de intervenție principală formulată de intervenientă.
Conform precizărilor din data de 8.09.2009 obiectul cererii de intervenție principală este constatarea faptului că prețul actualizat al apartamentului a fost achitat de intervenientă.
Or, în raport de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, și de interesul afirmat de intervenientă, aceasta are deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului (așa cum de altfel a invocat în cerere), acțiunea prin care se solicită constatarea unei situații de fapt fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele reținute, instanța a respins și cererea de intervenție principală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamanta, legal timbrat cu timbru judiciar de 0,5 lei și taxă judiciară de timbru de 4 lei, anulate la dosar, filele 12, 13.
În motivarea apelului s-a susținut natura civilă a litigiului, împrejurare ce implica inexistența obligației îndeplinirii procedurii concilierii directe prevăzută de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă. Pe de altă parte, chiar în materie comercială s-a apreciat că nu este necesară procedura concilierii având în vedere faptul că pârâta este în faliment, lichidatorul neputând face plăți preferențiale.
Dintre părțile legal citate a formulat întâmpinare în cauză intervenienta, solicitând respingerea apelului ca nefondat, efectuarea procedurii concilierii impunându-se față de caracterul comercial al litigiului.
Având în vedere motivele apelului promovat instanța a invocat, ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței materiale a primei instanțe, părțile fiind citate cu mențiunea de a formula concluzii, intervenienta apreciind excepția ca nefondată, iar apelanta ca fiind întemeiată.
Examinând apelul promovat pentru motivele invocate și din oficiu, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 96.000 Euro reprezentând valoarea actualizată a imobilului, ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare nr. 1439/1991.
Contractul de vânzare-cumpărare desființat a avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate în baza Decretului - Lege nr. 61/1990 asupra apartamentului construit din fondurile statului, primăriile având obligația organizării de unități specializate pentru vânzarea locuințelor. În aceste împrejurări, având în vedere și dispozițiile art. 23 din Decretul - Lege nr. 61/1990 nu se poate aprecia că înstrăinarea a cărei nulitate absolută s-a constatat are natură comercială, încadrându-se în situațiile prevăzute de art. 4 Cod Comercial în care prezumția de comercialitate este înlăturată. De altfel, și litigiul privind constatarea simulației și a nulității absolute a contractului a fost apreciat ca fiind natură juridică civilă, cu putere de lucru judecat, fiind soluționat irevocabil de instanțele civile.
Față de aceste împrejurări, având în vedere și caracterul accesoriu al prezentei cauze față de litigiul în care s-a statuat asupra legalității actului de înstrăinare, natura civilă a pricinii se impune cu precădere.
Ținând seama de valoarea obiectului cauzei și de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, instanța apreciază că excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț de a judeca pricina în primă instanță este întemeiată și, în consecință, în temeiul art. 297 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, va admite apelul, va anula hotărârea apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Piatra Neamț, cu ocazia soluționării urmând a fi avute în vedere și celelalte motive de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă, cu domiciliul procesual ales în Municipiul C-N,-, -. 81, județul C - la Societate civilă profesională de avocați, & Asociații, împotriva sentinței civile nr. 751/COM din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P N, prin administrator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE I I, cu sediul în I,-, județul I și intimata-intervenientă, cu domiciliul în P N,-, -. A,. 1,. 6, județul N și prin Societate Civilă de Avocați, ȘI, cu sediul în B,-, -. 1, sector 3.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Piatra Neamț.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. -
Red. - - 04.03.2010
Tehnored. - ex. 7
08 martie 2010
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor
