Spete pretentii comerciale. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 101/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.193R
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă CONS, împotriva încheierii din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială și intimata-pârâtă prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 8 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, precum și faptul că prin Serviciul Registratură la data de 08.02.2008 intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinarea, în 2 exemplare.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 8,00 RON și timbru judiciar în valoare de 0,30 RON.
Curtea, ia act de legala timbrare a cererii de recurs, conform dovezilor consemnate la dosar de către recurenta-reclamantă.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării, apărătorului recurentei-reclamante.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, apreciind cauza în stare de judecată.
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că prin sentința pronunțată de instanța de fond le-a fost încălcat dreptul la apărare, având în vedere că la termenul de judecată din 27.11.2007 au ajuns în instanță la ora 9,15 când toată ședința de judecată fusese luată. Învederează că au fost în imposibilitate de a fi prezenți datorită traficului, iar măsura suspendării cauzei a fost luată pentru că nu au precizat cuantumul dobânzii. Față de precizarea cuantumului dobânzii, arată că au depus în scris, prin serviciul registratură, notă de ședință prin care au arătat că renunță la plata dobânzii. Totodată, apreciază că putea fi luată la a doua strigare cauza întrucât se depusese la dosar raportul de expertiză ce urma a fi discutat.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele expuse prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin încheierea de ședință pronunțată în ședința publică de la 27.11.2007 de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- s-a dispus în baza art.1551Cod procedură civilă suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta CONS Câmpina în contradictoriu cu pârâta B pentru neîndeplinirea de către reclamantă a dispozițiilor instanței din 30.01.2007 la zi și anume, nedepunerea modului de calcul detaliat al pretențiilor solicitate și neprecizarea cuantumului dobânzii legale, în vederea verificării timbrajului.
Împotriva încheierii precitate a formulat recurs reclamanta pe care o consideră nelegală pentru considerentele ce se vor arăta în esență mai jos.
1. Instanța a pronunțat o soluție cu încălcarea gravă a dreptului la apărare. Se susține că la orele 9,15 în ziua de 27.11.2007 fusese luată toată ședința de judecată, avocatul recurentei ajungând cu 15 minute întârziere față de ora 9,00 datorită traficului închis în zona Arcul de, ceea ce a impus rute ocolitoare, datorită repetițiilor pentru ziua de 1.
Nu s-a dorit să se ia act de prezența avocatului reclamantei, măsura luată în lipsa sa la prima strigare a cauzei (9,15) fiind abuzivă.
Altfel despre cele expuse a înștiințat în scris instanțele de judecată.
2. Pe fond, instanța a pronunțat o soluție nelegală întrucât deși recurenta a depus în scris prin serviciul registratură o notă de ședință prin care a arătat că renunță la plata dobânzilor legale, instanța nu a ținut cont de ea.
Altfel instanța nu i-ar fi pus în vedere că va suspenda cauza în caz de neconformare, măsura suspendării fiind un abuz din partea magistratului.
3. Magistratul care a dispus măsura suspendării nu era cel învestit cu soluționarea pricinii preluând ședința colegei sale pentru acel termen întrucât aceasta fusese detașată la pentru, ca președinte.
În fine, cauza suferea amânare datorită expertizei construcții care fusese depusă la acel termen, nu din cauza neprecizării cuantumului dobânzii legale.
Dacă acea precizare împieta soluționarea cauzei, se impunea eventual suspendarea dar discuția trebuia purtată în prezența tuturor părților și măsura ar fi trebuit luată de magistratul care a instrumentat cauza de peste 15 termene.
4. Suspendarea cauzei nu este în interesul cauzei întrucât repunerea pe rol a cauzei ar presupune taxe de timbru de peste 2.500 lei, sumă ce ar putea fi suportată ulterior de pârâtă prin plata cheltuielilor de judecată. Altfel ne aflăm într-o cauză comercială, ce ar trebui soluționată cu celeritate, nu suspendată.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei la Tribunalul București, în vederea continuării judecății.
În drept: art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Cererea a fost timbrată cu 8 RON taxă judiciară de timbru și cu 0,30 RON timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Se susține că instanța de fond a pus în vedere reclamantei prin 4 încheieri precizarea cererii cu privire la pretenții și cuantumul dobânzilor pentru a verifica taxa de timbru datorată de către reclamantă, motiv dezvoltat în sensul enumerării celor patru încheieri.
Cu toate acestea, reclamanta a așteptat raportul de expertiză pentru a-și preciza cererea.
Încheierea a fost pronunțată de către un judecător competent, citarea recurentei s-a făcut pentru ora 8,30 și după ridicarea ședinței nu se mai pot primi înscrisuri, concluzii sau altceva pentru că prin pronunțare s-a dezînvestit.
Cauza trebuie soluționată cu celeritate dar trebuie ca cererea să conțină obiectul și valoarea lui.
Renunțarea la plata dobânzilor după pronunțare nu produce efecte juridice.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare fondat pentru considerentele de mai jos.
Probele constând în citațiile trimise părților pe parcursul litigiului cât și în conținutul încheierilor de ședință relevă că ora fixată pentru începerea ședințelor de judecată este 8,30.
Prin urmare recurenta trebuia să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura prezența apărătorului ales la ora la care a fost citată și despre care a luat cunoștință din încheierile de ședință având termen în cunoștință pentru termenul de la 27.11.2007, ora 8,30.
Faptul că instanța de fond la orele 9,15 ar fi terminat toată ședința de judecată și că soluția pronunțată s-a dat în lipsa apărătorului recurentei care ar fi ajuns în instanță la ora 9,15, nu echivalează cu încălcarea gravă a dreptului la apărare de vreme ce ora începerii ședinței de judecată a fost fixată la 8,30 și recurenta nu a înștiințat instanța despre faptul că nu ar putea fi prezentă în instanță la această oră.
Altfel odată ridicată ședința de judecată nu mai poate fi reluată în funcție de momentul ajungerii părților în instanță.
Orice cerere sau alt înscris depus de către părți după pronunțarea soluției nu mai poate face obiect de analiză.
În speță nota de ședință denumită precizarea acțiuni depusă de recurentă a ajuns la dosarul cauzei la data de 27.11.2007 orele 9,45 după pronunțare așa cum rezultă din rezoluția de primire (vezi fila 56 vol.II fond).
Chiar dacă măsura dispusă în cauză a fost dată de alt judecător decât cel care instrumentase cauza până la acel termen, probele nu relevă că acest judecător nu ar fi fost competent să procedeze la soluționarea cauzei.
Dacă probele ar dovedi că măsura suspendării cauzei este legală, nu are relevanță plata taxei de timbru ca și cuantum cât și ca părți care ar suporta-
Cauzele comerciale se soluționează cu celeritate dar, nu împietează suspendarea judecării acestora dacă sunt întrunite cerințele legale în acest sens.
Față de cele sus-arătate, motivele de recurs analizate apar nefondate.
În privința celorlalte motive de recurs, analizând încheierile de ședință, Curtea reține că începând cu data de 19.12.2006 instanța a dispus măsura ca reclamanta să depună modul de calcul detaliat al pretențiilor solicitate și să precizeze cuantumul dobânzii legale, în vederea verificării timbrajului. La acest termen a fost prezent avocatul ales al reclamantei recurente care nu a avut nici o obiecție față de măsura dispusă.
De la termenul din 21.11.2006 instanța de fond a menținut măsura dispusă în sarcina reclamantei la fiecare termen acordat în cauză (8 termene).
Este adevărat însă că instanța de fond nu a reținut că în caz de neîndeplinire a acestor dispoziții de către reclamantă s-ar dispune măsura suspendării judecării cauzei sub sancțiunea art.1551Cod procedură civilă.
Mai mult, mai înainte ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii introductive de instanță a încuviințat părților administrarea de probe între care și o expertiză tehnică având ca obiectiv tocmai stabilirea contravalorii lucrărilor executate și neachitate la data executării și la data actuală.
Altfel reclamanta prin apărător prin cererile aflate la filele 228 și 232 vol.I, precizează că va fi în măsură să precizeze cuantumul dobânzilor în funcție de concluziile raportului de expertiză, raport care nu era încă depus la dosarul cauzei.
Raportul de expertiză depus pentru termenul de la 8.05.2007 nu stabilește contravaloarea lucrărilor, expertul solicitând relații suplimentare în acest scop.
Expertul a efectuat un supliment la expertiză care trebuia comunicat părților.
Din încheierea de ședință de la 27.11.2007 rezultă că acest supliment - completare la raportul de expertiză, s-a comunicat doar pârâtei care a formulat și obiecțiuni.
Deși reclamanta arătase că în funcție de concluziile expertizei va preciza cuantumul dobânzii, instanța de fond nu a procedat la comunicarea completării raportului de expertiză depusă de expert la 26.11.2007 (vezi fila 1 vol.III fond), deci cu o zi înainte de termenul de judecată lipsind-o pe reclamantă inclusiv de posibilitatea de a formula obiecțiuni după caz.
Nu în ultimul rând, pretențiile reclamantei solicitate în subsidiar nu ar fi putut fi precizate decât în funcție de rezultatul expertizei.
Or, din această perspectivă măsura suspendării judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art.1551Cod procedură civilă apare nu numai nelegală dar și prematur dispusă.
Instanța de fond trebuia să procedeze la comunicarea raportului de expertiză completat și după aceea să se procedeze la aplicarea dispozițiilor art.1551Cod procedură civilă dacă reclamanta nu ar fi făcut precizarea dispusă în privința cuantumului pretențiilor inclusiv pentru verificarea timbrajului.
Altminteri probele nu relevă prezența apărătorului ales al reclamantei la toate termenele acordate în cauză cum nici urmărirea cursului litigiului prin corespondență pentru fiecare termen acordat în cauză, fapt ce ar fi condus la evitarea măsurii suspendării judecării cauzei.
Sigur că această împrejurare nu diminuează rolul activ al instanței care față de considerentele expuse a apreciat greșit la acel moment incidența în cauză a dispozițiilor art.1551Cod procedură civilă.
În concluzie Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă cu referire la art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă și la art.3041Cod procedură civilă va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, neintrându-se în cercetarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta CONS Câmpina, împotriva încheierii din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata B și în consecință:
Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 15.02.2008
Tehnored. - 18.02.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea, Elena Mincu
