Spete pretentii comerciale. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL

SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR Nr-

DECIZIA NR. 194

Ședința publică din data de 7 februarie 2008

PREȘEDINTE: Maria Pohoață

JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu

: - -

Grefier: - -

&&&&&

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, sector 2,-, împotriva sentinței comerciale nr.1388 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în S,-, jud.P și SC SA, cu sediul în, str.- - Hotel, nr.24,.1, jud.

Recursul este timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.18498/16.01.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea luând act că nu sunt alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamantul având cuvântul susține că potrivit art. 4 Cod Comercial sunt comerciale și obligațiile care derivă din faptele licite sau ilicite săvârșite de societatea comercială SC SA.

Solicită în concluzie admiterea recursului așa cum a fost formulat.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat la plata sumei de 500.000.000 lei ROL, reprezentând contravaloarea bunurilor pe care pârâtul le-a distrus/ridicat din imobilul proprietatea reclamantului, situat în - Cascada, prejudiciul provocat prin neglijența sau absența lucrărilor de întreținere care au dus la degradarea și/sau ruinarea edificiului, precum și repararea prejudiciului provocat prin lipsa de folosință de către reclamant a imobilului de la evacuarea din acesta la 10.03.2004 a SC SA la care pârâtul era director, până în prezent.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Reclamantul și-a precizat acțiunea introductivă, arătând și temeiurile de drept, respectiv art. 6 CEDO, declarația universală drepturilor omului, art. 44 și 46 din Constituție, art. 480-482, 1073 și 1075-1078 civ. Reclamantul a solicitat obligarea pârâților de a-i repara imobilul și de a-l preda în condiții normale de funcționare, astfel cum era la data notificării(08.08.2001), în sensul că imobilul trebuie dotat cu toate utilitățile; în cazul în care pârâții nu repară imobilul, reclamantul a solicitat acordarea de daune cominatorii de 1000 lei/zi de la data predării imobilului(10.03.2004) și până la executarea obligației.

La cererea reclamantului a fost introdusă în cauză, în calitate de copîrîtă SC SA.

Față de precizarea acțiunii, instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială în raport de prevederile art. 2 alin. 1 proc. civ.

Prin sentința nr. 715/4 iulie 2007 Judecătoria Sinaiaa admis excepția necompetenței materiale și declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reținând că prezenta cauză este de natură comercială și are obiect neevaluabil în bani, drept pentru care competența aparține tribunalului.

La Tribunalul Prahova pricina a fost înregistrată sub nr-, iar la termenul de judecată din 15 octombrie 2007, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, față de împrejurarea că natura cauzei dedusă judecății este una civilă și nu comercială cum greșit apreciat instanța.

Prin sentința nr. 1388/15.09.2007 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, reținând că reclamantul a solicitat inițial obligarea pârâtului să-i plătească contravaloarea bunurilor pe care le-a distrus/ridicat din imobilul restituit în baza Legii 10/2001, prejudiciu provocat prin neglijența sau absența lucrărilor de întreținere cât și pentru lipsa de folosință a imobilului, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 42 din Legea nre. 10/2001.

Tribunalul Prahovaa apreciat că față de temeiurile de drept invocate, nu are relevanță faptul că reclamantul a solicitat introducerea în cauză SC SA, atâta timp cât obligația de despăgubire întemeiată și pe dispozițiile Legii 10/2001 are caracter civil.

Tribunalul Prahovaa constatat conflictul negativ de competență, dispunând înaintarea dosarului pentru regulator de competență la Curtea de Apel Ploiești, după rămânerea irevocabilă a cauzei.

Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în mod greșit s-a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Sinaia, având în vedere că una din părți este o societate comercială și, potrivit art. 4 Cod comercial, sunt comerciale și obligațiile ce derivă din faptele licite sau ilicite săvârșite de aceasta.

Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Prahova.

Intimata SC SA a formulat întâmpinare-concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și constatarea conflictului negativ de competentă.

Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurentă, având în vedere și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Temeiul de drept invocat de reclamant în acțiunea sa îl reprezintă dispozițiile art. 42 din Legea nr. 10/2001, astfel încât dreptul la contravaloarea distrugerilor și degradărilor se naște nu numai în virtutea răspunderii civile delictuale, ci și a dispozițiilor speciale din legea menționată mai sus, act normativ care prin voința legiuitorului reglementează raporturi de drept civil în aplicarea căreia competența aparținea exclusiv secțiilor civile.

Ca atare, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat, și se va dispune trimiterea dosarului spre repartizare aleatorie pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sinaia și Tribunalul Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, sector 2,-, împotriva sentinței comerciale nr.1388 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în S,-, jud.P șiSC SA, cu sediul în, str.- - Hotel, nr.24,.1, jud.

Dispune trimiterea dosarului spre repartizare aleatorie pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sinaia și Tribunalul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu

- - - - - -

GREFIER,

- -

Fiind în concediu de odihnă

Se semnează de

GREFIERUL DE SECȚIE

Red. VN

Dact. MC

2 ex./ 20. 02.2008

f- Trib.

operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120

Președinte:Maria Pohoață
Judecători:Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Ploiesti