Spete pretentii comerciale. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA NR. 197

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009

PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu

JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu

GREFIER: - -

Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta - SRL Tunari împotriva sentinței comerciale nr. 117 din 28 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL M prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ C, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă, reprezentată de avocat C și intimata reclamantă prin lichidator, reprezentată de avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat C, pentru apelanta pârâtă, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelante, în sensul respingerii acțiunii promovate. Arată că societatea apelantă este dispusă să -i livreze intimatei întreaga cantitate de lignit necesară stingerii obligației.

Totodată precizează că nu există disponibilități bănești, iar faptul că plata se putea face și cu numerar sau cu ordin de plată era o facultate a apelantei, iar nu o obligație alternativă așa cum a susținut reclamanta. Arată că interpretarea clauzelor contractuale se face potrivit art. 983 Cod Civil. Solicită cheltuieli de judecată, în acest sens depunând chitanța nr. 165/12.10.2009. Depune în original dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2712,14 lei și concluzii scrise.

Avocat M, pentru intimata reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat. Arată că obligația născută în sarcina pârâtei este o obligație alternativă și nu o facultate, iar modalitatea de stingere a acestei obligații a fost aleasă de intimată ca fiind plata în numerar și nu în contrapartidă cu lignit. Cu privire la afirmația apelantei că nu are mijloace necesare pentru stingerea obligației în numerar este nedovedită atâta timp cât în apel nu s-a depus nici o dovadă în acest sens. Cu toate că în fața instanței de fond apelanta a depus un extras de cont aferent perioadei 01.02.2009 - 19.02.2009, prin care demonstrează că suma existentă la acel moment în cont este mai mică decât cea datorată față de intimată, în opinia sa, nu consideră că acest extras de cont este suficient.

Totodată precizează că niciodată voința debitoarei nu a fost ca obligațiile de plată născute în sarcina acesteia din executarea celor două contracte să fie stinse în contrapartida cu lignit.

CURTEA

Asupra apelului de față constată următoarele:

La data de 03.02.2009 reclamanta - SRL M prin lichidator judiciar SERVICII INSOLVENTA desemnat în dosarul nr-, a chemat în judecată pe pârâta - SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 223.776,98 lei și la plata dobânzilor legale aferente debitului până la momentul plății efective.

În motivarea acțiunii a arătat că între cele două societăți comerciale s-au derulat în timp, în baza unor convenții legal încheiate relații comerciale în urma cărora pârâta în calitate de debitor are de achitat către reclamantă suma solicitată prin cerere. În conformitate cu dispozițiile art. 720/1 C pr civ. anterior promovării acțiunii, a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a neînțelegerilor ivite în privința modalității de stingere a debitului însă toate demersurile efectuate s-au dovedit a fi fără finalitate.

La data de 19.02.2009 pârâta - SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii invocând faptul că procedura prealabilă prevăzută de art. 720/1 C pr. civ. nu a fost realizată iar sub aspectul excepției invocă prematuritatea și inadmisibilitatea promovării cererii ce face obiectul prezentei cauze.

În susținerea excepției invocate arată că potrivit dispozițiilor art. V pct. 1 din contractul economic nr. 2/2006 și art. VI pct. 18 din contractul de reparații nr. 1/2006, plata se face pe baza facturii emise de furnizor în contrapartidă cu lignit. Reclamanta avea, eventual la îndemână, calea promovării unei acțiuni in obligație de a face in sensul de a obliga pârâta la achitarea datoriei in contrapartidă cu lignit așa cum s-a prevăzut in contract.

Pârâta a susținut, de asemenea că din notificările depuse la dosarul cauzei rezultă că în mod constant a pus la dispoziția creditoarei cantitatea de lignit necesară stingerii obligației si chiar a notificat-o în mod repetat să ridice cărbunele deoarece depozitarea și paza acestuia atrage cheltuieli majore pe care nu este de acord să le mai suporte.

Pârâta a arătat că prin decizia 4599/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinția fost respinsă cererea promovată de - SRL pentru suspendarea HCL nr.11 din 10.07.2007 privind interzicerea circulației autovehiculelor cu o masă mai mare de 5 tone pe drumul de acces către cariera unde se afla depozitat cărbunele însă în contractul economic intervenit intre părți nu este prevăzuta obligația expresă a pârâtei si pentru livrarea lignitului către creditoare.

Pârâta a apreciat că nu există nici un refuz în executarea obligațiilor contractuale dar nu este de acord cu plata datoriilor către creditoare deoarece nu dispune de asemenea mijloace iar de la data emiterii HCL activitatea desfășurată de pârâta la Maf ost efectiv blocată nemaiputând livra cărbune beneficiarilor în aceleași condiții în care o făcuse anterior.

Cum situația de fapt este consecința unui eveniment independent de voința părților pârâta a susținut că este în prezența unui caz fortuit iar buna sa credință rezidă si din faptul că a atacat hotărârea Consiliului local însă acțiunea a fost respinsă în mod irevocabil.

A fost invocată prematuritatea cererii de chemare in judecată deoarece reclamanta nu a încercat stingerea creanței prin mijloacele prevăzute in contractul părților respectiv compensare cu lignit pentru că numai dacă aceasta nu ar fi fost posibilă, se impunea promovarea acțiunii în pretenții.

La rândul său reclamanta prin răspunsul la întimpinare a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor invocate de pârâta și admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Cu privire la excepția prematurității cererii reclamanta a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 109 alin 2. pr civ. prevăd ca în anumite cazuri sesizarea instanței competente să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile iar în materie comercială art. 720/1 pr. civ. obligă la concilierea directă, obligație legală de care reclamanta s-a achitat așa cum demonstrează înscrisurile anexate la dosar, procedura concilierii purtându-se pe o perioada de peste 6 luni de zile, respectiv intervalul mai 2008 - noiembrie 2008.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata pe motiv ca reclamanta ar fi avut la îndemâna pentru recuperarea sumei datorate calea promovării împotriva debitoarei cu prioritate a unei acțiuni in obligație de a face si numai in subsidiar acțiunea in pretenții, aceasta a solicitat respingerea ca neîntemeiată.

Astfel, inadmisibilitatea eos ancțiune ce intervine in general atunci când cererea de chemare in judecata nu îndeplinește anumite condiții de fond sau forma, ori, in speța astfel de vicii ale cererii de chemare in judecată nu există pentru ca în cauză să-și găsească eficiență juridică excepția invocată.

Prin sentința nr. 117 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- s-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâta - SRL, a fost admisă acțiunea reclamantei - SRL M prin lichidator judiciar SERVICII INSOLVENTA și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 223.776,98 lei debit restant și a dobânzilor legale aferente debitului până la momentul plății efective a datoriei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că excepțiile invocate de pârâtă sunt neîntemeiate. Astfel, în temeiul relațiilor contractuale derulate intre pârti concretizate in contractele nr. 2/1.07.2006 și 1/1.07.2006, au fost emise un număr de 16 facturi acceptate la plată de către pârâtă, 13 din aceste facturi fiind emise după HCL 11/2007, act administrativ care pune in imposibilitate părțile să execute contractul în modalitatea prevăzută.

Instanța a apreciat că este neîntemeiată excepția prematurității cererii invocata de debitoare întrucât reclamanta a transpus in practică prevederile art. 720/1 pr. civ. si a efectuat procedura de conciliere concretizată in răspunsurile date de pârâta si in adresele emise de reclamanta.

In privința excepției inadmisibilității cererii de chemare in judecata instanța de fond a apreciat că și aceasta este neîntemeiată întrucât reclamanta, societate in procedura insolventei reglementată de Legea 85/2006 a optat pentru modalitatea recuperării creanței printr-o acțiune in pretenții care respectă inclusiv prevederile contractuale.

Potrivit art. 969 civ. convențiile legale făcute au putere de lege intre părțile contractante, ori pârâta, neavând posibilitatea livrării cărbunelui către reclamanta, data fiind HCL 11/2007 nu poate solicita obligarea reclamantei, societate in faliment să ridice cantitatea de cărbune in condiții împovărătoare pentru ea si care ar contraveni scopului si finalității contractului.

Reclamanta si-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate fata de pârâta, chestiune de fapt necontestată de aceasta, asigurând în termenii si condițiile stabilite cu beneficiarul reparația si asistenta mașinilor si utilajelor pârâtei potrivit contractelor 1/2006 și respectiv 2/2006.

Nu au fost furnizate probe din care să rezulte neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contract iar facturile fiscale recunoscute expres de pârâta si înregistrate in contabilitatea acesteia demonstrează îndeplinirea obligațiilor asumate de către reclamantă pe toata perioada derulării celor doua contracte.

Refuzul reclamantei prin lichidatorul judiciar de a accepta plata in contrapartida cu lignit nu este un argument in sensul excepției de neexecutare a contractului in condițiile in care pârâta nu si-a respectat obligația de plata fiind singura care nu a respectat obligațiile.

Nu poate fi imputat reclamantei că și-a asumat riscul contractului atunci când a continuat sa execute în favoarea pârâtei serviciile potrivit contractelor comerciale, dimpotrivă pârâta nu a adus la cunoștința imposibilitatea in care se afla după emiterea HCL 11/2007 și a continuat sa accepte la plata facturile fără să facă vreo mențiune in sensul livrării cărbunelui în contrapartida in contul stingerii obligațiilor.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta - SRL Tunari, criticând-o ca netemeinică și nelegală, susținând că, în speță, nu poate fi vorba de o obligație alternativă în sarcina pârâtei, dispozițiile art. V pct.1 din Contractul economic nr.2 din 01.07.2006 precum și dispozițiile art. VI pct.18 din Contractul de reparații nr. 1 din 01.07.2006 fiind extrem de clare: "plata de face se baza facturii emise de furnizor în contrapartida cu lignit".

Interpretarea contractului se face în favoarea celui ce se obligă. Părțile au avut în vedere la momentul încheierii celor două contracte starea de fapt existentă la acel moment, respectiv obiectul de activitate al pârâtei și posibilitatea de a achita prestațiile reclamantei în compensare cu cărbune. Faptul că plata se putea face și numerar cu ordin de plată era o facultate a pârâtei și nu o obligație alternativă, așa cum a susținut reclamanta. Modalitatea de plată în numerar era condiționată conform clauzelor contractuale de existența disponibilităților bănești, ori aceste resurse financiare nu există. În nici un caz nu se pot interpreta clauzele contractuale în sensul că cea de-a doua modalitate de plată ar fi incidentă în situația imposibilității îndeplinirii prestației asumate de pârâtă, respectiv plata în contrapartidă cu lignit, căci în această interpretare, cazul fortuit și forța majoră nu și-ar mai avea rostul.

Mai mult, instanța de fond nu a avut în vedere toate probele administrate, respectiv HCL Broșteni nr.25/31.10.2008 prin care se interzice circulația autovehiculelor cu masa mai mare de 7,5 t, ori această masă este suficient de mare, pentru a se efectua transportul cu lignit necesar stingerii obligației. Intimata reclamantă a fost notificată și avea cunoștință de restricția de transport pe drumul de acces către carieră și cu toate acestea a continuat să presteze activități în favoarea apelantei. Această restricție este valabilă pe o porțiune de 200, existând posibilitatea încărcării unui transport de mare tonaj după drumul cu restricție. De la data pronunțării sentinței au apărut modificări ale situației de fapt. În urma demersurilor efectuate de pârâtă, s-a creat un alt drum de acces către carieră, în prezent societatea fiind în măsură să asigure distribuția oricărei cantități de cărbune, fără limită de tonaj. Mai mult, la prețul și în condițiile descrise de reclamantă în acțiune, pârâta este dispusă să livreze pe cheltuiala ei, de urgență întreaga cantitate de lignit necesară stingerii obligației față de reclamantă.

Prin întâmpinare, SERVICII INSOLVENȚĂ C în calitate de lichidator al - SRL M a solicitat respingerea apelului. Astfel, modul de tehnoredactare al contractului sub aspectul modalității de plată dar și condițiile în care până la nașterea litigiului între părți, obligațiile pârâtei - SRL Tunari izvorâte din cele două contracte au fost executate, toate raportate la dispozițiile legale în vigoare, converg către aceeași interpretare, respectiv obligația asumată de pârâtă atât prin contractul economic nr.2 din 01.07.2006 dar și prin Contractul de reparații nr. 1 din 01.07.2006 este una alternativă, în sensul că voința părților a fost ca plata contravalorii tuturor serviciilor prestate de reclamanta - SRL M în calitate de prestator în favoarea pârâtei în calitate de beneficiar, să se facă alternativ, respectiv fie în contrapartida cu lignit fie în numerar, prin ordin de plată sau prin compensare cu energie electrică.

În realitate, niciuna din obligațiile asumate de apelanta pârâtă ca și modalitate de stingere a debitului izvorât din contractele încheiate nu sunt facultative pentru aceasta.

Fiind vorba de o obligație alternativă, în cauză devin incidente dispozițiile art.1030 civil potrivit cărora " obligația alternativă devine simplă, dacă unul din lucrurile promise piere sau nu mai poate fi predat din orice altă cauză, și chiar când aceasta s-a întâmplat din greșeala debitorului".

Nici faptul că, ulterior pronunțării hotărârii atacate, Consiliul Local Broșteni, prin hotărârea 25 din 31.10.2008 a revenit asupra restricției de tonaj, nu mai pot aduce în prezent modificări sub aspectul modalității de executare în acest moment al obligațiilor restante de 223.776,98lei pe care le înregistrează față de - SRL

În mod corect, instanța de fond a apreciat că alternativa aleasă de reclamanta - SRL M pentru executarea obligațiilor asumate de pârâta - SRL Tunari, cu atât mai mult este cea legală, cu cât prin interdicția impusă de HCL Broșteni, stingerea creanței în contrapartida cu lignit este practic blocată, în astfel de condiții, obligația alternativă asumată de debitoarea - SRL Tunari devine în condițiile art.1030 civil o obligație simplă.

Curtea va respinge apelul pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă de mai sus, părțile nu contestă contravaloarea obligațiilor contractuale, respectiv a celor 16 facturi emise de intimata reclamantă în perioada 30.04.2007 - 31.12.2007, ci numai modalitatea executării acestora, în natură sau în bani.

Susținerea apelantei reclamante că obligația de plată în sarcina sa nu este alternativă și pe de o parte neputând să-și execute obligația în natură ar fi exonerată de orice obligație față de reclamantă urmare a cazului fortuit, iar pe de altă parte există posibilitatea stingerii obligațiilor în contrapartidă cu lignit este nefondată.

Prin contractele nr.1/01.07.2006 și 2/01.07.2006 s-a prevăzut că "plata se va face pe baza facturii emise de furnizor în contrapartidă cu lignit" și că "clientul poate plăti și cu numerar, ordin de plată sau cu ordine de compensare cu energie electrică, dacă dispune de asemenea mijloace de plată".

Obligația este alternativă și alegerea o are debitorul obligației nefiind acordată expres creditorului.

Dar potrivit dispozițiilor art. 1029 -1031 civil obligația alternativă devine simplă, dacă unul din lucrurile promise numai poate fi predat din orice cauză.

În timpul derulării contractului părților au intervenit fapte care au făcut imposibilă executarea în natură a contravalorii prestațiilor intimatei reclamante.

Prin Hotărârea nr.11 din 10.07.2007 a Consiliului Local Broșteni s-a interzis circulația autovehiculelor cu o masă mai mare de 5 T, pe perioada unui an pe drumul comunal ce face legătura între -zona podului peste râul M și punctul Fabrica de. Cu adresa nr.3461/25.07.2007 Primăria Com. Broșteni i-a pus în vedere apelantei pârâte că HCL 11/2007 intră în vigoare la data de 8.08.2007 și să-și lichideze stocul de cărbune existent.

Apelanta nu a făcut cunoscut aceasta intimatei reclamante, nici nu a executat obligațiile facturate cu facturile nr. - din 30.04.2007, nr. - din 13.05.2007, nr.- din 30.06.2007, nr.41 din 06.08.2007, nr. - din 06.08.2007, având posibilitatea executării în contrapartidă cu lignit.

Raporturile contractuale dintre părți s-au derulat și după intrarea în vigoare a HCL nr.11/2007, iar reclamanta a emis facturile cu nr.44/31.08.2007, 51/31.10.2007, 52/1.11.2007, 53/30.11.2007, 56/31.12.2007, însă apelanta nu a adus la cunoștință reclamantei că este în imposibilitatea executării în natură a contractului, astfel că susținerea sa că este imputabil reclamantei că a continuat executarea contractului este nefondată.

Din moment ce pârâta nu și-a onorat obligațiile de plată către reclamantă până la intrarea în vigoare a HCL nr.11/2007, a continuat derularea raporturilor contractuale cu reclamanta "deși a fost pusă în imposibilitatea de a mai livra cărbune începând cu luna august a anului 2007"și nu a adus la cunoștința reclamantei aceasta, abia cu prilejul răspunsului cu nr.22555/17.06.2008 la notificarea reclamantei nr.1119/26.05.2008(fila 25 dosar fond), numai poate invoca în favoarea sa alegerea executării obligației. Obligația alternativă s-a transformat din culpa apelantei în obligație simplă ce numai poate fi îndeplinită decât prin plata în bani. Este dreptul reclamantei să ceară debitorului său, aflat în culpă să-și îndeplinească obligația în cea de a doua modalitate prevăzută în contract mai ales că prin sentința nr. 276/04.03.2008 a Tribunalului Gorj împotriva reclamantei s-a deschis procedura prevăzută de art.85/2006 astfel că, numai are posibilitatea valorificării cărbunelui ce l-ar primi în contul prestațiilor efectuate.

Și chiar dacă nu s-ar fi prevăzut această modalitate alternativă de plată, reclamanta era îndrituită să ceară prețul în lei a valorii lucrărilor executate, căci imposibilitatea neexecutării contractului s-a datorat culpei pârâtei și nu unui caz fortuit, căci până la data de 8.08.2007 când a intrat în vigoare HCL BROȘTENI nr.11/2007, putea să onoreze facturile, emise până la acea dată, facturi semnate și parafate de apelantă și necontestate, și avea obligația comunicării către reclamantă a impedimentului survenit în executarea contractului în contrapartidă cu lignit ca în cunoștință de cauză respectiva să decidă continuarea sau nu a raporturilor contractuale.

Faptul că apelanta a chemat în judecată Consiliul Local Broșteni pentru anularea hotărârii 11/2007, că prin HCL Broșteni, nr.25/31.10.2008, s-a modificat HCL 11/2007, fiind interzisă circulația autovehiculelor cu o masă mai mare de 7,5T, că pârâta are în depozit cantitatea de 5400 tone în valoare de 223.776, 98 (procesul verbal din 05.06.2008), că se obligă să pună la dispoziția reclamantei cantitatea de lignit necesară stingerii obligației, că nu are disponibilități bănești, toate acestea sunt irelevante, apelanta neputându-și invoca propria-i culpă în derularea raporturilor contractuale.

Astfel fiind, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - SRL Tunari, cu sediul în Comuna Tunari,-, județul I, împotriva sentinței comerciale nr. 117 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL M prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ C cu sediul în C,-,. 1, județul

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 13 octombrie 2009.

PREȘEDINTE,

- -

JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

- -

Red - EM/29.10.2009

Jud fond - A

Tehnored - FS/29.10.2009/4ex

14 Octombrie 2009

Președinte:Nicoleta Țăndăreanu
Judecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Craiova