Spete pretentii comerciale. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.197
Ședința publică de la 21.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă și apelanta-pârâtă & 2000, împotriva sentinței comerciale nr.12397/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2009 aflată la fila 11 și apelanta-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2009 aflată la fila 6.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la data de 07.04.2009 apelanta-reclamantă a depus la dosar cerere de eliberare a chitanței nr.-/1/11.03.2009 în valoare de 3.000 lei, care nu a fost folosită, reprezentând taxă de timbru.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, arată că a solicitat dosarul la amânare întrucât taxa de timbru stabilită de către instanță este de 1.645 lei, iar la termenul anterior a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 3.000 lei și care, astfel cum a solicitat instanței, nu a fost anulată. Față de această împrejurare solicită restituirea originalului chitanței reprezentând taxă de timbru în cuantum de 3.000 lei pentru a se prezenta la. în vederea recuperării acestei sume și pentru a achita taxa de timbru aferentă cererii de apel în valoare de 1.645 lei.
Curtea, având în vedere că cererea formulată de apelanta-reclamantă este o cerere cu caracter incidental și nu este un motiv de amânare, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns apelanta-reclamantă personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2009 aflată la fila 11 și apelanta-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2009 aflată la fila 6.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită rectificarea încheierii de ședință de la termenul de judecată anterior, respectiv din data de 24.03.2009, întrucât în mod greșit s-a reținut la apelul nominal că apelanta-reclamantă este personal și asistată de avocat, întrucât persoana sa reprezintă apelanta-pârâtă.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, învederează faptul că într-adevăr în încheierea de ședință din data de 24.03.2009 s-a reținut în mod greșit faptul că apărătorul apelantei-pârâte, avocat reprezintă pe apelanta-reclamantă.
Curtea, în temeiul art.281 pr.civ. dispune rectificarea erorii materiale strecurată în practicaua încheierii de ședință din 24.03.2009 și se va consemna că apelanta-pârâtă este reprezentată de avocat.
Curtea, acordă cuvântul asupra cererii de restituire a taxei de timbru achitată în excedent formulată de apelanta-reclamantă.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită restituirea taxei de timbru.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei cereri.
Curtea, reține că față de dispozițiile art.2 și 11 din Legea nr.146/1997 taxa de timbru datorată de către apelanta-reclamantă era de 1.645 lei, în limita căreia obligația de plată trebuia executată, iar partea a achitat o sumă excedentară de 3.000 lei. În consecință, față de dispozițiile art.23 alin.1 lit.b din Legea nr.146/1997 dispune restituirea în favoarea apelantei-reclamante a sumei de 1.355 lei din totalul de 3.000 lei achitată cu titlu de taxă de timbru la bugetul de stat la. Bank, respectiv chitanța nr. -/1 din data de 11.03.2009. Totodată, urmează a se înmâna părții la cerere și copia recipisei, cu mențiunea conform cu originalul și ștampila instanței.
La solicitarea instanței, în sensul depunerii la dosar a certificatului de moștenitor, apărătorul apelantei-reclamante depune la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, certificatul de moștenitor nr.70 din 23.05.2005 al apelantei-reclamante, precum și certificatul de deces al autorului apelantei-reclamante,.
La solicitarea instanței, apărătorul apelantei-pârâte învederează faptul că la acest moment părțile sociale sunt deținute 100% de celălalt asociat.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, depune la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, set de înscrisuri, respectiv certificat de înregistrare mențiuni eliberat la data de 20.04.2006 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, încheierea nr.19721/17.04.2006 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, act adițional nr.01/29.03.2006 la actul constitutiv al & 2000 și certificat de înregistrare eliberat la data de 20.04.2006 de către Oficiul Național al Registrului Comerțului și învederează faptul că apelanta-pârâtă are cunoștință de aceste înscrisuri.
La solicitarea instanței, în sensul care este data ultimului bilanț contabil după data decesului fostului asociat din 01.05.2005, apărătorul apelantei-pârâte învederează faptul că ultimul bilanț contabil aprobat este din 31.12.2004, completat cu o balanță de verificare până la data de 30.06.2006 și care a fost înregistrat la Administrația Finanțelor Publice.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererilor de apel.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea în parte a sentinței apelate, în sensul că la suma acordată de instanța de fond trebuie adăugată și suma de 57.133 lei, sumă precizată în apel. Învederează faptul că, în timpul procesului terenul a fost înstrăinat în baza a două contracte de vânzare-cumpărare, iar în fața instanței de fond nu a fost depus la dosar decât un singur contract de vânzare-cumpărare, întrucât C de al doilea contract de vânzare-cumpărare a fost procurat mult mai târziu și care a fost depus în apel. Mai arată că, din acest motiv a formulat apel pentru că a considerat că instanța trebuie să împartă ambele contracte de vânzare-cumpărare. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în fond, cât și în apel.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă ca nefondat. Consideră că apelanta-reclamantă se află în eroare, întrucât în calitate de succesoare a fostului asociat solicită J din patrimoniul societății după data decesului, cu încălcarea disp. art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 rep. și modif. Mai arată că, la dosar există ultimul bilanț aprobat și din care rezultă care este valoarea părților sociale cuvenite fostului asociat și care au fost achitate cu ordin de plată. Cu privire la solicitarea apelantei-reclamante, în sensul că i s-ar cuveni J din terenul înstrăinat ulterior decesului și bilanțului contabil la care face trimitere disp. art.202 din Legea nr.31/1990, consideră că este nefondată și neîntemeiată. În ceea ce privește propriul apel, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii reclamantei ca fiind rămasă fără obiect, cu cheltuieli de judecată efectuate în fond și apel, depunând chitanța nr.181/27.01.2009 reprezentând onorariu de avocat în valoare de 595 lei.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de apelanta-pârâtă ca neîntemeiat.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.12397/17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta & 2000 B și pârâta a fost obligată la plata sumei de 51.704,88 lei diferență contravaloare părți sociale dobândite prin succesiune, plus la 1763 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției instanța de fond a reținut în esență că probele fac dovada temeiniciei pretențiilor solicitate de reclamantă, în parte având în vedere prev. art.202 alin.3 și art.229 din Legea nr.31/1990.
Împotriva sentinței precitate au formulat apel ambele părți.
1. Reclamanta solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate în sensul că la suma acordată de instanță trebuie adăugată și suma de 57.133,8 lei reprezentând Ja valorii întregului teren din care s-a scăzut suma acordată de instanța de fond, fiind redat modul de calcul. Apelanta susține că în realitate au existat două contracte de vânzare-cumpărare și că instanța de fond din eroare nu a avut în vedere aceste contracte ci, numai unul dintre ele.
S-au solicitat cheltuielile de judecată ocazionate în fond și în apel.
Ca probe s-au propus înscrisurile din dosarul cauzei.
În drept s-au invocat prev. art.282 și urm. pr.civ.
S-au anexat xerocopii după cele două contracte de vânzare-cumpărare.
Cererea a fost timbrată cu 1645 RON taxă judiciară de timbru și cu 5,50 RON timbru judiciar.
2. Pârâta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii reclamantei ca rămasă fără obiect, cu cheltuieli de judecată fond și apel.
Apelanta după expunerea situației de fapt consideră că, sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală față de prev. art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 pe care le-a încălcat întrucât, reținerea că, expertiza extrajudiciară nu ar fi luat în calcul și J din prețul de vânzare al terenului este eronată și nelegală, în sensul că, trebuia să cuprindă și J din prețul de vânzare al acestuia, respectiv suma de 51.704,88 lei cu titlu de diferență contravaloare părți sociale aferentă corei de 50% deținute de autorul. În fine ultimul bilanț contabil aprobat s-a încheiat la 31.12.2004, în acesta regăsindu-se și valoarea terenului.
După această dată, bunurile din patrimoniul societății aparțin acesteia și prețul obținut din valorificarea acestora revine societății și deci, vânzarea terenului nu trebuie luată în calcul. Practic vânzarea bunului s-a făcut la 14.09.2006 și nu până la 31.12.2004 dată la care s-a încheiat ultimul bilanț contabil aprobat care constituie baza calculului valorii părților sociale dobândite prin succesiune.
În drept se invocă art.282 și urm. pr.civ. art.202 alin.3 și art.229 alin.2 din Legea nr.31/1909 rep. și modif.
Ca probe s-au propus înscrisuri și alte mijloace de probă utile cauzei.
Cererea a fost timbrată cu 1141 RON taxă judiciară de timbru și cu 5 lei timbru judiciar.
Cu privire la apelul pârâtei, reclamanta arată în esență că în ultimul bilanț din 31.12.2004 nu a fost inclusă și valoarea terenului proprietatea sa situat în B,--55, sector 3.
Această sumă nu a fost avută în vedere nici de expertiza extrajudiciară, reclamanta arătând că nu a recunoscut această lucrare.
Altfel, bilanțul contabil și celelalte înscrisuri au fost întocmite de către pârâtă cu mult timp după decesul tatălui reclamantei care fusese asociat în societate, timp la care deja se aflau în conflict.
Examinând motivele de apel în raport de probele administrate în cauză curtea reține că apelul formulat de apelanta reclamantă apare nefondat iar apelul formulat de apelanta pârâtă apare fondat pentru considerentele de mai jos.
La data înființării & 2000 în anul 2000, avut ca asociați fondatori pe dl. cu 10 părți sociale și pe dl. tot cu 10 părți sociale.
La data de 20.05.2005 asociatul a decedat și succesoarea acestuia este potrivit certificatului de moștenitor nr.70/23.05.2005.
Potrivit disp. art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 apelanta pârâtă trebuia să-i achite apelantei reclamante contravaloarea celor 10 părți sociale deținute de asociatul decedat.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară contravaloarea celor 10 părți sociale calculate în funcție de activul net al societății la data de 30.06.2005 reprezintă suma de 37.348 RON, sumă ce include și dividendele nete care se cuvin în exercițiul financiar 2004.
Această probă cu expertiză extrajudiciară nu a fost răsturnată cu alte mijloace de probă printre care și o eventuală expertiză de specialitate ce s-ar fi putut solicita de către apelanta reclamantă pe parcursul litigiului de față.
Nerecunoașterea de către apelanta reclamantă a expertizei extrajudiciară este fără relevanță cât timp nu a înlăturat-o prin mijloace de probe concludente și pertinente.
Din cererea de apel rezultă că apelanta reclamantă în temeiul principiului disponibilității a înțeles să probeze susținerile doar prin înscrisurile din dosarul cauzei.
Or, coroborând întreg materialul probator administrat în cauză cu raportul de expertiză extrajudiciară și față de disp. art.202 alin.3 și 229 alin.2 din Legea nr.31/1990 rep. și modif. curtea reține că apelul formulat de apelanta reclamantă apare nefondat.
În fine, potrivit cu disp. art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 rep. și modif. cum în actul constitutiv nu s-a permis continuarea activității cu moștenitorii, societatea era obligată la plata părții sociale către succesori conform ultimului bilanț contabil aprobat. Ori, în speță ultimul bilanț contabil aprobat s-a încheiat la 31.12.2004 și valoarea terenului în litigiu se regăsește în acest document contabil legal.
Altminteri cu nr.85/2007 societatea a achitat reclamantei apelante suma de 37.348 contravaloare părți sociale potrivit raportului de expertiză extrajudiciară care a ținut cont inclusiv de bilanțul contabil de la 31.12.2004.
Așadar instanța de fond a interpretat greșit disp. art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 rep. și modif. și probele administrate în cauză, vânzarea terenului în discuție survenind la 14.09.2006 și nu până la 31.12.2004, data încheierii ultimului bilanț contabil aprobat care constituie baza calculului valorii părților sociale dobândite prin succesiune.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, curtea în baza art.296 pr.civ. va respinge apelul formulat de către apelanta reclamantă ca nefondat. De asemenea, va admite apelul formulat de către apelanta pârâtă & 2000 B și va schimba în tot sentința apelată în sensul că, va respinge acțiunea cum a fost precizată ca nefondată.
Văzând disp. art.274 pr.civ. curtea va obliga intimata reclamantă să plătească în favoarea apelantei pârâte suma de 1.004,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată corespunzătoare judecării litigiului în primă instanță și suma de 1741 lei reprezentând cheltuieli de judecată corespunzătoare judecării litigiului în apel.
PENTRU AVCESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanta-reclamantă, cu domiciliul în B,-, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.12397/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a B în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata & 2000 B, cu sediul social în B,-, -.1,.6,.26, sector 3 și sediul ales la Cabinet de Avocat, cu sediul în B, șos. - C M nr.17,.17,.B,.1,.32, sector 2, ca nefondat.
Admite apelul formulat de către apelanta pârâtă & 2000 B împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu intimata și în consecință.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge acțiunea, așa cum a fost precizată, ca nefondată.
Obligă intimata-reclamantă să plătească în favoarea apelantei-pârâte suma de 1004,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată corespunzătoare judecării litigiului în primă instanță și suma de 1741 lei reprezentând cheltuieli de judecată corespunzător judecării litigiului în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2009.
Președinte Judecător
Grefier
-
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.4 ex./23.04.2009
Fond/ Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Mioara Badea
