Spete pretentii comerciale. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.2
Ședința publică de la 10.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.8688/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA GRUPUL PENTRU și intimatele pârâte FONDUL NAȚIONAL DE și SC SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 31 dosar, lipsind apelanta pârâtă și intimatele pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că numitul a depus la dosar prin serviciul registratură o petiție.
Intimata reclamantă, prin avocat, arată că petiția depusă la dosar de către nu are legătură cu prezenta cauză.
Curtea, față de cererea depusă de prin care se contestă legalitatea conducerii în raport de art.24 din legea 26/2000, propunând instanței instituirea unui comitet de inițiativă care să organizeze adunări generale menite să aleagă un forum legitim, cât și față de cererea de suspendare a apelului până la intrarea în legalitate a forumului, urmează să respingă această petiție ca fiind formulată de o persoană fără legitimare procesuală în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Intimata reclamantă, prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat cu obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Referitor la motivele 1 și 2 privind timbrajul acțiunii, arată că dacă instanța ar fi greșit cu privire la taxa judiciară de timbru, acest aspect nu poate duce la respingerea acțiunii: Taxa de timbru a fost stabilită printr-o încheiere în Camera de Consiliu, iar dacă apelanta pârâtă era nemulțumită de cuantumul taxei judiciare de timbru avea posibilitatea să formuleze contestație. Cu privire la motivul 3 de apel, referitor la capetele 2 și 3 de cerere din acțiunea introductivă,arată că acestea au dispărut odată cu precizarea acțiunii de către reclamantă la termenul din 24.03.2005. Acestea au fost luate în discuție prin încheierea de ședință din 15.01.2007 datorită excepției de inadmisibilitate invocată de apelanta pârâtă. Cu privire la lipsa calității procesual active a Asociației arată că în conformitate cu art. 6 și 7 din statut, Asociația are dreptul să stea în prezenta cauză în calitate de reclamantă. S-a pus în discuție disjungerea care a fost legal soluționată de instanța de fond, fiind întrunite disp. art.164 alin.1 și 2 Cpc. În ce privește motivul 5 de apel, respectiv dacă există o strânsă legătură între prezenta cauză și dosarul penal, apreciază critica neîntemeiată, arătând că în conformitate cu disp. art.22 Cpp hotărârea definitivă a instanței civile prin care s-a soluționat acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală. Pe fondul cauzei arată că în conformitate cu disp. art. 15 din legea 333/2001 apelanta pârâtă avea obligația efectuării tuturor demersurilor legale în vigoare conservării și realizării drepturilor de creanță rezultate din actele juridice prev. la art.14. Pentru aceste motive solicită respingerea apelului ca nefondat.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 8688/25.06.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, a admis cererea formulată și precizată de ASOCIAȚIA "GRUPUL PENTRU " împotriva pârâților reprezentat de Consiliul de . SC SA și.
Obligă pârâții la plata în solidar către fiecare dintre membrii Asociației indicați în anexa, care face parte integrantă din prezenta sentință, a sumelor reprezentând contravaloarea unităților de fond ( o unitate de fond în valoare de 103.720 rol) evidențiate în carnetele de investitor, în total suma de 3.468.002,664 ron, sumă care va fi actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Obligă pârâții în solidar la plata sumei de 88.245 ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
Față de cererea formulata de pârâta AVAS privind disjungerea judecății cererilor formulate de fiecare persoana fizica membră a Asociației reclamante, Tribunalul a reținut că, potrivit art.164 si art.165 Cod proc.civilă, părțile pot cere întrunirea mai multor pricini în care sunt aceleași pârti sau chiar împreuna cu alte părți și al căror obiect și cauza au între dânsele o strânsă legătură. In orice stare a judecații se pot desparți pricinile întrunite, daca instanța socotește că numai una dintre ele este în stare de judecata.
Așadar, criteriul esențial avut în vedere de legiuitor este acela al legăturii între pricinile întrunite, obiectivul fiind acela al asigurării unei judecăți unitare a cererilor.
În cauză de față însa, criteriul legăturii dintre cererile fiecărui membru al Asociației este în mod vizibil îndeplinit.
Față de cererea de suspendare a judecății formulata de paratele și în temeiul art.19 alin.2 Cod proc.penală și art.244 alin.1 pct.2 Cod proc.civilă, Tribunalul a reținut că pârâtele nu au satisfăcut sarcina probei impusă de art.1169 Cod civil, în cauză nefiind administrat nici un mijloc de proba de natura a atesta legătura între cauza penală și cauza comercială de față (întemeiata pe contractul comercial d e fidejusiune - cauțiune nr.2205/1999, a cărui valabilitate a fost stabilită irevocabil de Înalta Curte de Casație si Justiție) și nici modul în care soluția pronunțată în cauza penala ar fi de natură să influențeze soluția pronunțată în cauza de față
Pentru aceleași motive a fost respinsă și excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta S, excepție întemeiata pe prevederile art.19-20 Cod proc.penală.
Față de excepția lipsei calității procesuale active invocata de parata, Tribunalul a reținut că, dată fiind lipsa personalității juridice a Fondului, fiecare membru al acestuia, iar nu Fondul însuși, a fost reprezentat la încheierea contractului de fidejusiune - cauțiune. De aceea, calitatea de parte în contract o are fiecare membru al Fondului, ceea ce îi conferă și dreptul a introduce acțiuni în justiție pentru protejarea drepturilor dobândite prin contract.
Față de excepția lipsei de interes invocata de parata S, Tribunalul a reținut că, în calitatea de parte în contractul care stă la baza cauzei de față, fiecare membru al Asociației și al Fondului are interesul de a introduce acțiune în justiție în vederea valorificării drepturilor izvorâte din contract, acest interes având caracter personal.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei S, instanța a reținut că această pârâtă are calitatea de succesor al CEC, parte în contract, dobândind în acest fel toate drepturile și obligațiile pe care CEC le-a avut în temeiul contractului. De aceea are calitate procesuală pasivă într-o acțiune izvorâta din contractul de fidejusiune-cauțiune în care are calitatea de parte.
Față de excepția inadmisibilității capetelor 2 si 3 de cerere invocata de pârâta S, Tribunalul a apreciat că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta a emis pretenții față de pârâte, pretenții izvorând din contractul de fidejusiune-cauțiune nr.-. Parata AS nu a indicat textul legal care ar fi de natură a "închide calea" aleasă de reclamantă, mulțumindu-se să afirme că reclamanta îi cere "în mod general să execute contractul".
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, la data de 6.12.1999, între, SC SA și CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI SA a intervenit contractul de fidejusiune/cauțiune nr. 2205/6.12.1999, având ca obiect garantarea valorii plății de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții.
Prin decizia civilă nr.1323/1.03.2001 pronunțata de Curtea Suprema de Justiție - Secția Comercială (fila 45 dosar Tribunalul București Secția a VI-a comerciala) a fost confirmată soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii de constatare a nulității contractului de fideiusiune/cauțiune introdusă de CEC împotriva si.
Potrivit art.1 din Legea nr. 333 din 4 iulie 2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecințelor încetării răscumpărării de unități de fond de către Fondul Național de iții, legea stabilește cadrul juridic pentru acordarea de ajutoare financiare unor investitori la Fondul Național de iții, unele măsuri pentru recuperarea sumelor investite la acest fond, precum și pentru reglementarea unor raporturi între Casa de Economii și Consemnațiuni - și Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare
Potrivit art.14 din lege, Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare preia fără plată toate drepturile și obligațiile Casei de Economii și Consemnațiuni -, rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Național de iții și/sau cu Societatea Comercială -, prevăzute în anexa care face parte integrantă din lege. Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Casei de Economii și Consemnațiuni - și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a legii, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.
Potrivit pct.5 al anexei 1 legii, printre actele juridice menționate de art.14, ale căror drepturi și obligații urmau să fie preluate fără plată de la CEC SA de către Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare se regăsește și contractul de fidejusiune/cauțiune nr. 2.205 din 6 decembrie 1999, încheiat între Casa de Economii și Consemnațiuni -, Fondul Național de iții și Societatea Comercială -
În baza acestui contract de fidejusiune/cauțiune, pârâta S va fi și ea obligată, în baza art.969, art.970, art.1073 - art.1074 Cod civil, la plata, în solidar (art.42 Cod comercial) cu parații Fondul Național de iții și, către fiecare din membrii Asociatei reclamante a sumelor reprezentând contravaloarea unitarilor de fond (o unitate de fond in valoare de 103.720 ROL) evidențiate în carnetele de investitor, în total suma de 3.468.002,664 RON, sumă care, pentru asigurarea îndeplinirii exacte a obligației de plata (art.1073 Cod civil), va fi actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Nu a fost reținută apărarea potrivit căreia nu a fost făcută dovada insolvabilității Fondului - imposibilitatea efectuării răscumpărării unitarilor de fond prin valorificarea activelor Fondului, deoarece, astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr./26.10.2004, prin care a admis recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței Curții de Apel București prin care fusese admisă excepția prematurității, litigiul dintre părți s-a bucurat de o notorietate publică cu implicații sociale ample, în care era binecunoscută poziția procesuală a părților, a pretențiilor și a poziției lor juridice reciproce în raport de prăbușirea fondului, care a generat numeroase procese de mare răsunet public între care și cel de față.
Dezlegarea data de Înalta Curte unei probleme de drept în soluționarea recursului este obligatorie pentru instanțele de fond, în baza art.315 alin. 1 Cod proc.civilă.
În mod asemănător, legea nr.333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecințelor încetării răscumpărării de unități de fond de către Fondul Național de iții a plecat de la premisa ca Fondul nu mai este în măsura de a satisface cererile de răscumpărare depuse de investitori, obiectivul legii fiind acela de a acorda ajutoare financiare unora dintre investitori, a căror situație materiale era precară.
Potrivit art. 9 din lege, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a legii, Consiliul de încredere al Fondului Național de iții, cu acordul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, urma să asigure încheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al activității fondului. Raportul de audit includea, fără a se limita la acestea, calcularea activelor totale și a obligațiilor, precum și o evaluare generală a situației financiare a fondului. Adunarea generală a investitorilor la Fondul Național de iții urma să decidă, conform legii, cu privire la continuarea activității fondului, transformarea în fond închis de investiții, în condițiile legii, sau lichidarea fondului.
Art.10 din lege prevede însă că, în cazul în care Consiliul de încredere al Fondului Național de iții nu își îndeplinește obligațiile prevăzute la art. 9, acestea se aduc la îndeplinire de către Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare (autorul AVAS). Cu alte cuvinte, S nu poate opune ca apărare neparcurgerea procedurii de lichidare a Fondului, atâta vreme cât unul factorii implicați în această procedură era chiar Autoritatea.
Pentru aceleași rațiuni a fost înlăturată și susținerea S potrivit căreia nu a avut niciodată intenția de a renunța la beneficiul de discuțiune, motiv pentru care nu poate fi urmărita decât după urmărirea sau după ce se constata că acesta se află în imposibilitate de plată, cea ce presupune lichidarea Fondului.
Au fost înlăturate susținerile AVAS potrivit cărora contractul nu este valabil, el neputând să își producă efectele din cauză că, pe de o parte, nu a fost prelungit, iar pe de altă parte, prin, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau, ceea ce este de natura a atrage rezilierea acestuia.
S-a constatat că aceste prezumtive cauze de încetare a contractului invocat de sunt anterioare Legii nr.333/2001, care a specificat expres că printre actele juridice preluate de către autorul S se afla și contractul de fidejusiune/cauțiune nr. 2.205 din 6 decembrie 1999, încheiat între Casa de Economii și Consemnațiuni -, Fondul Național de iții și Societatea Comercială - Menționarea expresă a contractului atestă că, la momentul intrării în vigoare a legii, contractul de fidejusiune/cauțiune era privit de legiuitor ca fiind în ființă și susceptibil de a produce efecte.
Pentru aceleași rațiuni a fost înlăturată și susținerea S potrivit căreia contractul a încetat ca efect al retragerii de către a autorizației de funcționare ca administrator a.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, criticile vizând netemeinicia sentinței atacate.
În esență, apelata susține că:
1.Asociația a timbrat cererea în pretenții la valoarea totală a pretențiilor tuturor membrilor asociației, iar taxa de timbru trebuia să fie calculată pentru fiecare membru în parte în funcție de pretențiile sale și nu pentru întreaga Asociație;
2.Nu s-a efectuat timbrajul corespunzător în raport de faptul că Asociația a cerut, atât în nume propriu cât și în calitate de creditor al, obligarea la executarea contractului de fidejusiune/cauțiune.
Cele două capete de cerere nu au fost timbrate corect la valoarea ei, ci corespunzător obligației de a face;
3.Instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor 2 și 3 din acțiunea precizată mulțumindu-se să respingă nemotivat excepția inadmisibilității invocată de față de aceste capete de cerere.
4.Instanța a admis cererea Asociației care a devenit astfel creditor al pârâtelor deși aceasta nu are un drept asupra dreptul aparținând membrilor Asociației care nu este decât un reprezentant convențional al acestora.
Instanța trebuia să rețină calitatea procesuală activă a membrilor și să admită cererile acestora.
Susține apelanta și că din motivarea respingerii cererii de disjungere formulată de rezultă că instanța a considerat că în cauză sunt mai multe părți și nu doar Asociația.
5.Instanța a considerat greșit că nu există legătură între cauză și dosarul penal și a respins cererea de suspendare, deși admiterea cererilor din dosarul penal ar avea ca efect desființarea temeiului de obligare a
Soluția a fost dată în dosarul penal în timpul judecății ceea ce a făcut imposibilă verificarea faptului dacă membrii sunt enumerați și în sentința penală.
Din acest motiv, solicită să-i fie pusă la dispoziție sentința în format electronic.
6.Considerentele instanței avute în vedere la respingerea excepției lipsei calității procesuale active invocată de arată înțelegerea eronată a naturii fondului de investiții.
În acest sens, apelanta dezvoltă amplu natura fondului de investiții, organizarea acestuia, scopul drepturile și obligațiile acestuia și raporturile cu părțile, conchizând prin aceea că obligația fidejusorului este de a asigura sumele necesare pentru plata diferenței dintre totalul obligațiilor de răscumpărare și totalul activelor.
Astfel, susține apelanta că, din moment ce valoarea activelor fondului este egală cu valoarea obligațiilor, garanția de fidejusiune se referă doar la diferențele minime pe care le-a enumerat în expunere.
Arată apelanta că având în vedere cele arătate, sunt mai multe aspecte care trebuie reliefate, dacă, în calitate de reprezentant al a încheiat contractul de fidejusiune, numai societatea de administrare a poate cere intervenția fidejusorului.
itorii nu au calitate procesuală activă în acest sens pentru că ei nu exercită capacitatea de exercițiu a fondului.
7.Excepția lipsei calității procesuale pasive aaf ost înțeleasă greșit de instanță.
nu a afirmat că nu este succesor al SA așa cum a reținut instanța, ci că părțile nu se pot îndrepta împotriva sa pentru că nu s-a obligat față de ele.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă,în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Motivele 1 și 2 de apel, care vizează modalitatea plății taxei de timbru și cuantumul acesteia sunt nefondate.
Cu privire la primul motiv, apelanta deși susține că a fost timbrată cererea la valoarea totală a pretențiilor, arată că această taxă de timbru trebuie calculată pentru fiecare membru al Asociației și nu pentru întreaga Asociație, fără a invoca vreun temei de fapt sau de drept în acest sens ci, raportându-se la calitatea Asociației și anume aceea de reprezentant al membrilor săi.
Apelanta nu a argumentat de ce ar fi fost mai favorabilă modalitatea de calcul al taxei judiciare de timbru în forma prezentată în calea de atac a apelului și nici în ce constă folosul practic al apelantei în raport de invocarea acestui aspect în forma unui motiv de apel care, cel puțin teoretic, dacă s-ar aprecia întemeiat ar duce potrivit articolelor 296-297 Cod procedură civilă la schimbarea, anularea, respectiv desființarea hotărârii.
Prin urmare, nemulțumirea apelantei reprezintă o falsă problemă și în raport de poziția reclamantei care a formulat acțiunea în temeiul actului constitutiv și al Statuluiîn numele membrilor asociațieiși a achitat taxele judiciare dispuse de instanță prin Ordinele de plată de la filele 58-60 și fila 168 în dosarul nr. 1107/2003 al Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială.
În plus, dincolo de faptul că taxele judiciare au fost corect calculate în raport de dispozițiile prevăzute de Legea nr.146/1997, apelanta nu a prezentat un contracalcul al taxei de timbru pentru a justifica o eventuală eroare sub acest aspect.
Cât privește calcularea taxei de timbru la valoare pentru capătul de cere privind obligarea pârâtei de a executa contractul de concesiune, Curtea apreciază că în mod corect s-a achitat taxa de timbru în cuantumul fix (vezi filele 59 și 60 dosar nr. 1107/2003) și nu la valoarea pretențiilor în condiția în care reprezenta o obligație de a face raportată la primul capăt de cerere pentru care a stabilit taxa de timbru la valoarea pretențiilor.
Prin urmare, apare corectă apărarea a intimatei Asociația în sensul că nu există temei legal pentru obligarea sa la plata a două taxe de timbru la valoarea pretențiilor, pentru realizarea aceluiași scop.
Și cel de-al treilea motiv de apel este nefondat, în lipsa unor argumente din care să rezulte măsura în care a fost afectată apelanta pârâtă de o eventuală nepronunțare a instanței de fond asupra unui capăt de cerere formulat de reclamantă.
În plus, instanța fiind într-o cale devolutivă, în lipsa atacării sentinței sub acest aspect de către reclamantă, ar fi pusă în situația de a încălca dispozițiile articolului 296 teza a doua Cod procedură civilă bazată pe principiul "non reformatio in pejus". Oricum, dacă partea a cărei cerere nu a fost soluționată nu declară apel, rezultă că prin neapelare, partea în drept să invoce faptul omisiunii, a achiesat la soluția instanței de fond.
Cât privește susținerea din același motiv de apel privind respingerea nemotivată a excepției inadmisibilității invocată de față de aceste capete de cerere, Curtea o apreciază neîntemeiată în raport de încheierea pronunțată la 5.02.2007 (filele 116 dosar nr-) în care judecătorul fondului s-a pronunțat și a motivat toate excepțiile invocate.
C de-al patrulea motiv de apel este neîntemeiat, atât în raport de faptul că atâta vreme cât instanța a obligat pârâtele în solidar să plătească fiecăruia din membrii Asociației indicați în anexă, contravaloarea unităților de fond evidențiate în carnetele de investitor, nu se poate concluziona că Asociația a devenit creditor al pârâtelor numai prin simplul fapt al îndeplinirii scopului pentru care a fost constituită conform articolelor 6 și 7 din statutul acesteia (filele 13 -19 dosar 1107/2003 al Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială).
Și cererea de disjungere formulată de a fost corect respinsă de instanță prin încheierea de la 5.02.2007, reținându-se criteriul legăturii dintre cererile fiecărui membru al Asociației ca fiind în mod vizibil îndeplinit cât și față de obiectul avut în vedere de legiuitor și anume acela al asigurării unei judecăți unitare a cererilor.
În plus, nu existau motive de disjungere în raport de dispozițiile articolului 165 Cod procedură civilă și de motivele invocate în întâmpinarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B (fila 97 dosar nr. 1107/2003).
În ce privește respingerea cererii de suspendare formulată de S (fila 105 dosar Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială nr. 1107/2003) în temeiul articolului 244 punctul 2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază corecte considerentele judecătorului de fond (fila 115 verso dosar nr-) încheierea din ședința publică de la 5.02.2007 și legală față de prevederea din articolul 244(1) Cod procedură civilă care se referă la facultatea instanței de a lua o astfel de măsură, iar nu la obligativitatea luării acesteia.
De altfel, dincolo de lipsa oricăror detalii și probe în susținerea motivului de apel, apelanta are la dispoziție și alte acțiuni în situația (ipotetică) în care și în cauza penală se va pronunța instanța pe latura civilă privind persoanele ce sunt membrii ai Asociației, indicate în anexa care face parte integrantă din sentința comercială nr. 8688/25.06.2007 pronunțată de Tribunalului București - Secția a VI a Comercială.
C de-al șaselea motiv de apel este neîntemeiat.
Instanța de fond corect a respins excepția lipsei calității procesuale activea reclamantuluiastfel cum a fost invocată și motivată de (filele 106 - 107 dosar 1107/2003 Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială)raportându-se la contractul de fidejusiuneși la susținerile în sensul că "simplul fapt căreclamanțiiau făcut parte din formând în fapt acest Fond, nu îi îndreptățește să introducă această acțiune, deoarece nu se poate pune semnul egalității între Fondul național de iții și fiecare dintre membrii acestuia, care au contribuit, prin aporturile lor, la constituirea acestui Fond (în fapt, o societate civilă, astfel cum este această instituție reglementată prin dispozițiile articolului 1491 și următoarele Cod civil)".
Așa fiind, natura juridică a contractului prin care fiecare dintre persoanele fizice au devenit investitori la cu referire la raporturile juridice la care participă fiecare persoană fizică - ce dorea să investească la. nu are relevanță în ce privește legitimarea procesuală activă a persoanelor îndreptățite (investitori în titlurile de participare ale fondului) câtă vreme acestea au dreptul să solicite răscumpărarea titlurilor de participare emise.
Pentru aceleași considerente, nu se poate reține opinia apelantei în sensul că dacă, în calitate de reprezentant al a încheiat contractul de fidejusiune, numai societatea de administrare a poate cere intervenția fidejusorului întrucât investitorii nu au calitate procesuală activă în acest sens, pentru că ei nu exercită capacitatea de exercițiu a fondului.
Contractul de fidejusiune nr.2205/1999 are ca părți, SA și CEC, iar obiectul contractului (articolul 1 - fila 23 dosar 1107/2003) "îl constituie garantarea valorii plății de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții".
Așa fiind, având în vedere că a fost parte în contractul de fidejusiune cauțiune, rezultă că fiecare dintre investitorii persoane fizice au fost reprezentați la încheierea contractului și prin urmare fiecare investitor are și calitatea de a cere executarea contractului.
În fine, nici ultimul motiv de apel vizând lipsa calității procesuale pasive a nu este fondat, atât în raport de considerentele arătate în precedent, cât și față de articolul 5.1. articolul 5.2. și articolul 7.1. din contractul de fidejusiune cauțiune.
În acest context, nu se poate reține opinia apelantei în sensul că nu poate fi parte în acest litigiu, pentru că nu are obligații față de reclamanți ci numai față de
Așa cum s-a reținut în precedent, obligația asumată față de în cadrul contractului, este obligația CEC (în prezent care a preluat toate drepturile și obligațiile CEC în temeiul articolului 14 din Legea nr.333/2001) față de fiecare din membrii componenți ai fondului.
În aceste condiții și cu aceste considerente, apreciindu-se în temeiul articolelor 973, 974, 942 și 969 cod civil legală și temeinică sentința atacată, Curtea va respinge în baza articolului 296 Cod procedură civilă apelul, ca nefondat.
Față de dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, Curtea, va obliga pe apelantă să plătească cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuamtum de 35.700 lei către Asociația Grupul pentru itorilor
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.8688/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA GRUPUL PENTRU, cu sediul în C N,-,. 1, Județ C și intimatele pârâte FONDUL NAȚIONAL DE, cu sediul în B,- sector 1 și SC SA, cu sediul în B,-,. 3,. 23 sector 1.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei Asociației Grupul pentru itorilor I suma de 35.700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, -10.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex./11.02.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
