Spete pretentii comerciale. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 2/A/2008

Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă

JUDECĂTOR 2: Marius Irimie

Grefier - -

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1042.A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

Se constată că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea reclamantului apelant.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 ianuarie 2008 prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr.1042.A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei, pentru pretenții, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată și s-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta Foods

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea prejudiciului suportat ca urmare a achiziționării unei cantități de sămânță de cartofi care s-a dovedit a fi necorespunzătoare din punct de vedere calitativ cultura fiind compromisă deoarece cartofii nu au răsărit ci au putrezit în pământ.

Așa după cum rezultă din factura depusă la dosar cartofii au fost cumpărați de către reclamant în data de 14.04.2005, iar potrivit propriilor sale susțineri au fost puși în pământ a doua zi.

Ca urmare a solicitării reclamantului adresată Inspectoratului de Aoc omisie din partea acestui inspectorat precum și reprezentanții SRL - de la care a achiziționat acea sămânță de cartofi s-au deplasat la fața locului și au constatat că în locurile nerăsărite erau tuberculi în stare avansată de putrefacție datorită atacului bacteriei catarosa peste care s-au suprapus alte ciuperci saprofite, fiind încheiat în acest sens procesul - verbal din data de 7.06.2005.

De altfel, prin acțiune reclamantul a recunoscut că după aproximativ 45- 50 de zile de la însămânțare a constatat compromiterea totală a culturii prin nerăsărire și putrezire a cartofilor în pământ.

Potrivit disp.art.5 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie, iar conform disp.art.11 din același act normativ prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis - începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului.

Întrucât sămânța de cartofi i-a fost predată reclamantului la data de 14.04.2005, aceasta fiind data emiterii facturii semnată de el iar viciile au fost descoperite la data de 7.06.2005 când s-a încheiat acel proces - verbal de constatare de către inspectorii din cadrul Inspectoratului de A, raportat la textele legale mai sus menționate termenul de prescripție a început să curgă la data de 7.06.2005 și s-a împlinit după 6 luni, respectiv la data de 7.12.2005.

Acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Aiud sub nr- de care se prevalează reclamantul nu este de natură să schimbe cu nimic situația deoarece aceasta a fost făcută după expirarea termenului de prescripție, respectiv la data de 9.11.2006.

Susținerea reclamantului, în sensul că prin predarea lucrului sau lucrării se înțelege și recoltatul cartofilor care în speță s-a făcut la finele anului 2005, la data de 27 noiembrie fiind predat ultimul lot de cartofi, astfel că aceasta este data care trebuie luată în considerare la calcularea termenului de prescripție, este eronată și nu are nici un suport legal.

Prin predarea lucrului în sensul prevăzut de art.11 din Decretul nr.167/1958 se înțelege fără îndoială faptul de a pune la dispoziția cumpărătorului lucrul ce a făcut obiectul contractului, în speță sămânța de cartofi și care așa cum s-a arătat a avut loc la data de 14.04.2005, neavând nicio relevanță în acest sens data recoltării și a predării cartofilor recoltați de către reclamant celeilalte societăți comerciale cu care avea contract de furnizare.

La termenul de judecată din data de 6.09.2007 reclamantul a declarat că renunță la judecată față de pârâta Foods SRL Bac ărei introducere în cauză a solicitat prin precizarea depusă la data de 15.06.2007, astfel că în baza art.246 din Codul d e procedură civilă instanța va lua act de renunțarea acestuia la judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii sale.

În motivele apelului s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de temeiurile acțiunii și de probele făcute de reclamant.

În drept s-au invocat disp.art.282 - 293 Cod pr.civilă.

Apelul a fost legal timbrat cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Pârâta SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului.

Pârâta a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că acțiunea a fost introdusă la mai mult de 6 luni de la data descoperirii de către reclamant a viciilor ascunse. Termenul de prescripție nu a fost suspendat sau întrerupt. Marfa nu avea vicii ascunse, același sortiment de sămânță de cartof fiind vândut și altor producători, care nu au avut probleme cu germinarea.

Verificând apelul reclamantului prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu disp.art.295 Cod pr.civilă, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul a respins acțiunea reclamantului pe cale de excepție, constatând că acțiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni de la data descoperirii viciilor i de cartof și după mai mult de 1 an și 6 luni de la data predării i de cartof către reclamant.

În mod corect, tribunalul a apreciat că predarea i de cartof s-a făcut către reclamant la 14.04.2005.

Faptul că o parte însemnată din sămânța de cartof din soiul nu a germinat, putrezind în sol a fost cunoscut de reclamant cel mai târziu la 7.06.2005, dată la care s-a încheiat procesul - verbal nr.1399/7.06.2005(fila 48, dos. Tribunalul Alba ). În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat, că față de data introducerii acțiunii, anume 13.02.2007 dreptul material la acțiune al reclamantului era prescris. La data introducerii acțiunii, intervenise prescripția dreptului la acțiune pentru despăgubiri datorate viciilor ascunse ale mărfii, atât în condițiile art.5 din Decretul 167/1958, cât și ale art.11 din același act normativ. Instanța de fond a stabilit corect că predarea mărfii s-a făcut de către pârâtă reclamantului la 14.04.2005, în raporturile juridice dintre părți neavând relevanță data la care reclamantul a predat pârâtei Foods cartofii rezultați din recoltarea celor însămânțați cu sămânță furnizată de pârâta Termenul de prescripție prevăzut de art.5 din Decretul nr.167/1958 s-a împlinit la 7.12.2005, astfel că în mod corect s-a reținut că și acțiunea înregistrată la Judecătoria Aiud sub nr- la 9.11.2006 a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție.

Întrucât excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului este peremtorie și împiedică verificarea fondului cauzei, critica reclamantului legată de verificarea de către instanță a probatoriului este nefondată.

În ce privește temeiul acțiunii reclamantului, instanța l-a apreciat corect. Chiar reclamantul a arătat că despăgubirile solicitate se datorează viciilor ascunse ale i de cartof, soiul, vândute de pârâta, reclamantului.

Instanța de fond a reținut corect că a intervenit prescripția dreptului la acțiune al reclamantului, acesta nefăcând dovada intervenirii vreunei cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției.

Cum se constată că apelul reclamantului este nefondat, Curtea de Apel urmează ca în temeiul art.296 Cod pr.civilă să respingă ca atare prezentul apel și să păstreze în tot sentința atacată, aceasta fiind la adăpost de criticile arătate.

Întrucât apelul reclamantului a fost respins, acesta urmează ca în temeiul art.298 Cod pr.civilă, raportat la art.274 Cod pr.civilă să plătească pârâtei suma de 1600 lei, din care 1500 lei onorariul avocatului și 100 lei cheltuieli de deplasare (filele 13 - 16, dos. Curtea de Apel ).

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1042.A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

Obligă reclamantul să plătească în favoarea pârâtei suma de 1600 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 18.01.2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red.

Dact./11.02.2007

Ex.- 4

Jud.fond.

Președinte:Nicolae Durbacă
Judecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Alba Iulia