Spete pretentii comerciale. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de pârâta F, cu sediul în F, nr. 23, jud. V împotriva sentinței civile nr. 330 din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta F, consilier juridic, în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata R
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul apelantei depune la dosar chitanța prin care a achitat diferența de taxă judiciară de timbru în valoare de 58 lei. Apreciază că sunt suficiente probele de la fond pentru soluționarea apelului de față.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei susține oral motivele formulate considerând că nu se poate achita ultima tranșă de plată întrucât nu au fost remediate de către prestator deficiențele constatate în vederea încheierii procesului verbal de recepție. Arată că instanța de fond a interpretat greșit că lucrarea a fost terminată și trebuia efectuată ultima plată; contractul de prestări servicii se consideră executat odată cu semnarea procesului verbal de recepție a lucrării. Cu privire la penalități, consideră că instanța de fond a apreciat greșit clauza din contract referitoare la acest aspect, reținând că lucrarea a fost efectuată în totalitate iar prețul nu a fost achitat.
Consideră hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală și solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a sentinței atacate și, pe cale de consecință admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la repararea deficiențelor în raport de 14-15 % din lucrarea executată, să finalizeze lucrarea pentru a putea achita suma rămasă, fără penalități. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanta RBa chemat în judecată pârâta F pentru pretenții, în baza OUG119/2007.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a efectuat lucrări de asfaltare pentru pârâtă, iar aceasta nu a achitat o factură de 64.924,89 lei invocând deficiențe de scurgere a apei către gurile special proiectate în acest sens.
A solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii facturii -/23.04.2008 de 64.924,89 lei și a penalităților de întârziere de 64.924,89 lei.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare. A solicitat respingerea acțiunii întrucât lucrarea nu a fost finalizată și prezintă deficiențe serioase, datorate culpei reclamantei și constatate prin procesul verbal 2096/8.08.2008 ce nu a fost semnat și returnat de reclamantă.
Mai mult, nu se datorează nici penalitățile de întârziere, acestea urmând să curgă la expirarea unui termen de 30 zile de la finalizarea lucrărilor.
Prin sentința civilă nr. 330/27.10.2009 pronunțată în cauză de Tribunalul Vranceas -a admis acțiunea formulată de reclamanta R și a fost obligată pârâta să-i achite reclamantei 64.924,89 lei contravaloare servicii de asfaltare și 5.601,4 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În baza contractului de prestări servicii din 10.04.2008 reclamanta - R SRL Bae fectuat pentru pârâta - SRL F lucrări de asfaltare alei de acces la magazinul de prezentare și service Volkswagen
Pentru lucrările efectuate reclamanta a emis facturile - și -/23.04.2008 și a promovat prezenta acțiune ca urmare a neachitării celei de-a doua facturi, în sumă de 64.924,89 lei.
Din corespondența dintre părți și din toate actele depuse în apărare de pârâtă rezultă că neplata facturii, factură acceptată în sensul art.46 Cod comercial, se datorează unor deficiențe calitative.
Aceste deficiențe calitative pe o suprafață de cca 15% din lucrările efectuate sunt constatate și de experții, și cu ocazia efectuării expertizei, situație care rezultă din rapoartele depuse la dosar.
Împrejurarea că lucrarea a fost efectuată în totalitate nu este contestată nici de către pârâtă, dar aceasta invocă executarea necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.
Ori, art.7.1. din contract prevede că în caz de executare necorespunzătoare a lucrărilor contractate, prestatorul se obligă să plătească beneficiarului daune interese și, în cazul de față pârâta-beneficiară nu a solicitat astfel de daune.
Mai mult, art.V și VI din contract prevăd obligația reclamantei de garantare și remediere a deficiențelor lucrării.
Susținerea pârâtei că nu datorează preț întrucât nu s-a semnat procesul verbal de recepție finală nu poate fi reținută, prima factură fiind achitată, iar art.4.2 făcând referire la finalizarea lucrării și nu la recepția acesteia.
Cum lucrările au fost efectuate în totalitate, prețul nu a fost achitat, iar art.7.2 din contract prevede penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere, pârâta datorează atât contravaloarea facturii, cât și penalități de întârziere, pentru eventualele daune - interese aceasta având calea unei acțiuni separate.
Împotriva menționatei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele aspecte:
Din audierea martorilor propuși, s-a reținut că prestatorul a fost înștiințat verbal, dar și în scris, imediat după terminarea execuției lucrărilor, că sunt deficiențe de ordin calitativ, care trebuie remediate în vederea recepției și efectuării plății fiscale.
De asemenea, din conținutul raportului de expertiză judiciară tehnică, rezultă că într-un procent de 14- 15 % din lucrarea executată sunt deficiențe de ordin calitativ, care trebuie remediate de către prestator, pe cheltuiala acestuia, după care să se facă recepția lucrării și plata în cauză.
Deși lucrarea a fost executată din punct de vedere cantitativ conform proiectului, din punct de vedere calitativ au fost semnalate deficiențe, care nu au fost remediate de către prestator.
Pentru a fi efectuată recepția lucrărilor, acestea trebuie executate conform înțelegerii părților.
Mai mult decât atât, plata serviciilor executate se face în baza facturii emise de prestator și acceptată de beneficiar, însoțită de devizul de lucrări.
În speță, prestatorul a emis factura în litigiu, fără a prezenta și devizul lucrării executate, înainte de recepția lucrării contrar prevederilor legale și contractuale.
În momentul când prestatorul a emis factura în litigiu, semnalase acestuia existența deficiențelor calitative.
Așa fiind, instanța de fond a interpretat și reținut greșit faptul că factura în litigiu a fost acceptată în sensul art. 46 din Codul comercial.
Acceptarea presupune finalizarea și recepția lucrărilor executate, ceea ce în speță nu s-a realizat, nefiind întrunite deci condițiile legale privind obligația de plată, inclusiv OUG119/2007, invocată de prestator.
În ce privește posibilitatea valorificării de către beneficiar a clauzei contractuale de la art. 7.1 referitoare la daune - interese pentru executarea necorespunzătoare a lucrării, instanța de fond a apreciat eronat incidența clauzei, deoarece o atare clauză se referă la solicitarea daunelor atunci când aspectele necorespunzătoare ale lucrării sunt semnalate după recepția lucrării executate.
Odată ce lucrarea a fost executată cu deficiențe de calitate pe o suprafață de 14- 15 % din cantitatea prestată, obligația de remediere gratuită revine prestatorului, în vederea efectuării recepției și apoi a plății finale.
Cu toate acestea, prima instanță a reținut că prestatorul este obligat în conformitate cu art. V- VI din contract să garanteze și să repare deficiențele lucrării executate.
Or, garantarea lucrării operează după recepția acesteia, iar repararea deficiențelor până la recepție revine în sarcina prestatorului.
Eronată este și împrejurarea reținută de instanță în privința obligației de plată a facturii finale datorită faptului achitării primei facturi.
Această susținere este contrară reglementărilor în materia lucrărilor executate, în care sunt obligații expres prevăzute de lege pentru prestator, care, chiar dacă nu a întocmit caietul de sarcini, trebuia să le respecte conform normelor generale în astfel de contracte.
Invocarea penalităților conform art. 7.2 din contract este, de asemenea, greșită deoarece acestea curg de la acceptarea lucrării ca fiind finalizată, în urma recepției de către comisie, așa cum impun și prevederile art. 3 alin. 1 lit. ii) din OUG119/2007.
În concluzie, factura invocată nu se înscrie nici în cerințele art. 43 - 46 com. nefiind acceptată la plată de conducerea firmei și nefiind exigibilă din motivele arătate mai sus, neatrăgând, deci, penalități.
Pentru motivele dezvoltate mai sus, apelanta - pârâtă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei și obligării acesteia la repararea deficiențelor în procent de 14 - 15% din lucrarea executată, întocmirea procesului verbal de recepție a lucrării.
A mai solicitat apelanta obligarea reclamantei - intimate la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în apel.
În drept, s-au invocat disp. art. 282 și urm. pr. civ. nr.OG 119/2007, art. 969 și urm. civ. art. 43 - 46 Cod comercial.
Intimata - reclamantă, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare față de motivele de apel.
Apelul de față este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Un principiu fundamental ce jalonează materia obligațiilor civile este acela al bunei credințe care impune părților cooperare și profesionalism în derularea înțelegerii acestora, mai ales când e vorba de prestarea unor servicii.
În speță, pârâta a achitat cea mai mare parte din contravaloarea lucrării efectuate de reclamantă, pretinzându-i acesteia respectarea indicilor de calitate pentru lucrarea contractată cu prestatorul de servicii, prestator care a efectuat în întregime lucrarea, dar în detrimentul calității.
Deși prima instanță ajunge la aceeași concluzie, din coroborarea probelor administrate în cauză (expertiză, corespondența dintre părți), admite totuși acțiunea reclamantei, lăsându-i pârâtei posibilitatea de a cere daune - interese în virtutea art. 7.1 din contact.
Față de împrejurarea că lucrarea nu a fost recepționată de pârâtă și că acest refuz nu este unul abuziv, ci este întemeiat, Curtea consideră că refuzul de plată a diferenței de preț este unul justificat.
Pârâta va putea recurge la solicitarea de daune - interese doar dacă după ce va efectua recepția lucrării va descoperi vicii ascunse.
, deficiențele semnalate de beneficiar sunt de ordinul evidenței și sunt de natură să amâne plata finală până la remedierea acestora, plata prețului fiind singura măsură coercitivă pe care o are la îndemână pârâta, îndreptățită la executarea întocmai a obligației asumate de debitorul său (prestatorul de servicii), conform art. 1073 Cod civil.
Efectuarea necorespunzătoare a lucrării nu poate fi echivalată cu "finalizarea lucrărilor" în înțelesul art. 4.2 din contract pentru a putea pretinde plata prețului, iar termenul de garanție pentru lucrare nu va putea începe să curgă decât după finalizarea corespunzătoare a lucrărilor, urmată de recepția acestora.
De altfel, conform art. 7.3 din "legea părților", prestatorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrărilor executate. până în momentul predării lor beneficiarului. Cu atât mai mult, prestatorul va fi ținut să răspundă pentru viciile aparente și va trebui să le remedieze până la predarea lucrării către beneficiar.
În accepțiunea nr.OUG 119/2007 invocată de apelantă în motivarea apelului, întârzierea plății reprezintă "depășirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligației de plată a prețului" (art. 1 pct. 3).
Cum în speță, lucrările nu au fost finalizate, în mod greșit a fost obligată pârâta la diferența de preț și la penalități de întârziere.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că soluția criticată de pârâtă este într-adevăr netemeinică și nelegală, urmând aor eforma în sensul respingerii acțiunii reclamantei, neputând, însă, obliga pe aceasta la remedierea lucrărilor, astfel cum a solicitat apelanta, deoarece aceasta a formulat o atare cerere pentru prima oară în apel, instanța de apel având obligația de a verifica doar aspectele cu care prima instanță a fost sesizată, fiind incidente în cauză disp. art. 292 alin.1 teza I pr. civ. conform cărora: "părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță.", text ce trebuie coroborat cu prevederile art. 294 alin. 1 teza I proc. civ. potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Văzând și disp. art. 298 în ref. la art. 274. proc. civ. va fi obligată intimata reclamantă, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă la judecata în fond și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta F, cu sediul în F, nr. 23, jud. V împotriva sentinței civile nr. 330 din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- pe care o schimbă, în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei R cu sediul ales în A,-, jud. V împotriva pârâtei F pentru pretenții.
Obligă reclamanta R la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond și de 2550,7 lei cheltuieli de judecată în apel către pârâta
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. IG/ 15.02.2010
Tehno MC/ 16.02.2010/ 4 ex.
Fond:
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Simona Gavrila
