Spete pretentii comerciale. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 9 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ciocea
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă CROAȚIA împotriva sentinței civile nr. 341/19.05.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5694/2002, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta - reclamantă CROAȚIA, reprezentată de avocat A, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/07.04.2008 și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, prin consilier juridic, fără delegație la dosar, lipsind intimații - pârâți și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantei - reclamante CROAȚIA, depune revista "Acasă în ", ce conține și o mostră a produsului și comunică copia acestora către reprezentantul intimatului OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - reclamante CROAȚIA solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 341/19.05.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5694/2002, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii, iar pe fond, anularea înregistrării mărcii "BIOE." pentru clasa de produse 30, pe numele -, precum și obligarea pârâtelor, la încetarea oricăror fapte care aduc atingere drepturilor de marcă ale societății CROAȚIA. Precizează că va solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune note scrise.
Reprezentantul intimatului OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 341/19.05.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5694/2002. solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă CROAȚIA împotriva sentinței civile nr. 341/19.05.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5694/2002, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate reprezentanților apelantei - reclamante CROAȚIA și intimatului OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI să depună concluzii scrise, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă CROAȚIA împotriva sentinței civile nr. 341/19.05.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5694/2002, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra de apel formulată de către apelanta - reclamantă CROAȚIA împotriva sentinței civile nr. 341/19.05.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5694/2002, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, la data de 116.09.2008.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 206A
Ședința publică de la 16 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă CROAȚIA împotriva sentinței civile nr. 341/19.05.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5694/2002, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.09.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.09.2008 și în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția Comercială, la data de 15.03.2002, reclamanta - Croația a solicitat în contradictoriu cu pârâtele - și - SRL C, precum și cu pârâtul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI (),anularea mărcii BIOE.nr. IR-- înregistrată în data de 16.09.1998 (pentru clasa de produse 30) pe numele titularului - și obligarea pârâtelor 1 și 2 la încetarea oricăror fapte care aduc atingere drepturilor de marcă ale reclamantei, respectiv: producerea și comercializarea de produse alimentare din clasele 29 și 30 sub numele "" sau alt nume care să cuprindă sintagma "" sau fonetic un nume asemănător ori să sugereze o denumire asemănătoare; importul-exportul acestor produse și comercializarea lor în orice fel de ambalaje (pungi, cutii, borcane etc.) care să folosească culori, elemente de grafică și, reprezentând drepturi de proprietate industrială ale reclamantei sau similare acestora (culoarea albastră, imagine bucătar, imagine legume și zarzavaturi diverse).
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta este producătoare de alimente, printre care și produsul (apărut și lansat pe piață în anul 1959, vândut în peste 40 de țări), fiind titulară a mărcii, înregistrată în două versiuni încă din anul 1974 la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale de la Geneva () și înscrisă la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) România sub nr. M-2001-00888/02.03.2001 pentru clasele 29-30, inclusiv culorile revendicate. Totodată, marca și produsul sunt notorii în România, fiind în mod deosebit apreciate de către consumatori.
Înregistrarea mărcii pârâtei trebuia refuzată în principal, deoarece drepturile reclamantei sunt anterioare și protejate internațional, inclusiv în România, iar în subsidiar, prin aplicarea disp. art.6 bis din Convenția d l Paris revizuită și art.6 lit. d și e din Legea 84/1998.
S-a precizat că pârâta - a transmis prin licență pârâtei - SRL C (care produce și comercializează efectiv produsele în România), dreptul la folosirea numelui "", imaginea bucătăresei și simbolul " ".
În afară de denumirea mărcii și a produsului, care sunt evident similare, aproape identice cu cele ale mărcii reclamantei, conținând intrinsec sintagma "", personalizarea grafică a ambalajelor pârâtei (culoare albastră, imaginea legumelor, poziția bucătăresei etc.) și mențiunile înscrise pe pachet ("Serbia Traditional") sunt de natură a produce confuzie pentru consumator și a crea prejudicii reclamantei. În acest sens, este edificatoare decizia nr. 633/1997 din 22.10.1998 a Institutului pentru proprietate intelectuală -, prin care s-a respins cererea de înregistrare a mărcii " " formulată de -, pentru clasele de produse 30 și 35.
De asemenea, s-a susținut că prin activitatea celor două pârâte, s-au creat grave prejudicii reclamantei și s-a făcut o concurență neloială acesteia, cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 11/1991.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 84/1998 (art. 3, 5, 6, 35, 48 și 65) și ale Legii nr. 11/1991.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Secției Comerciale a Tribunalului București, iar pe fond a solicitat respingerea ca nefondat a capătului de cerere prin care se solicită anularea mărcii "".
Pârâta - SRL a depusîntâmpinareprin care a invocat excepția de necompetență materială a Secției Comerciale a Tribunalului București.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se că cele două mărci nu sunt similare, existând diferențe notabile sub aspect vizual și auditiv, astfel încât ele pot coexista fără a induce în eroare consumatorii. De altfel, litigiul dintre reclamantă și -, a fost tranșat definitiv cu hotărârea Institutului de Proprietate Intelectuală din, prin încheierea nr. 41662/02.08.2000 fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de anulare a mărcii verbale "", pentru clasele de produse 30 și 35; pe de altă parte, decizia invocată de reclamantă nu are nici o relevanță în cauză, fiind pronunțată potrivit unei legi care reglementează procedura de recunoaștere a unei ștampile.
În privința notorietății mărcii reclamantei, s-a arătat că cele două mărci nu sunt identice sau similare, pentru a fi aplicabile disp. art 6 lit. d sau e din Legea nr. 84/1998, iar reclamanta nu a făcut dovada notorietății în România la data de 16.09.1998 (a nașterii dreptului pârâtei) pentru toate produsele din clasa 30, recunoscând dimpotriva desfășurarea de către pârâta a unei ample campanii publicitare pentru produsul "". Totodată, constituirea depozitului național reglementar al reclamantei pentru marca combinată "", s-a realizat la 02.03.2001, ulterior datelor la care pârâtele au dobândit drepturi de folosire exclusivă pe teritoriul României, cu privire la mărcile "" și "" cu elemente grafice.
S-a adăugat că între mărcile reclamantei înregistrate internațional și marca sa națională "", există diferențe uriașe, atât în privința elementelor componente, cât și în ceea ce privește numărul produselor protejate.
În privința cererii de obligare la încetarea comercializării produselor, s-a arătat că, în timp ce reclamanta a depus cerere la. pentru marca națională "", abia în data de 02.03.2001, - SRL este titulara certificatului de înregistrare marca nr. 44655 cu începere din 26.10.2000 pentru produsele din clasele 30 și 35, fiind vorba de o marcă combinată constând în cuvântul "", imaginea unei bucătărese, precum și culorile albastru și roșu. Pe produsele pârâtei se aplică doar semne care sunt protejate legal pe teritoriul României: marca "" - aparținând - (folosită prin licențiere) și marca "" însoțită de elemente figurative și culori - aparținând - SRL. reprezentând legume și zarzavaturi sunt folosite pentru informarea consumatorului cu privire la conținut, nefiind posibilă monopolizarea acestor imagini.
S-a menționat că pârâta nu folosește marca " " (din două cuvinte), iar marca reclamantei a primit refuz de protecție într-o serie de țări.
Cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Comercială, prin încheierea de ședință din 11.10.2002, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 31.10.2002 sub nr. 5694/2002.
În primă instanță au fost administrate probatorii cu înscrisuri și intergatorii reciproce ale părților.
Prinsentința civilă nr. 341/19.05.2003pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța asfel, Tribunalul a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 48 din Legea nr. 84/1998, nefiind vorba despre două mărci similare care să creeze un risc de confuzie în rândul consumatorilor, iar între marca "" (înregistrată la în 1974, înscrisă la OSIM în 02.03.2001) și "BIOE." există diferențe atât în sens vizual cât și auditiv. Asemănarea întâmplătoare dintre cuvântul artificial "" și cel românesc "" nu poate constitui o în folosirea acestuia din urmă într-o denumire de marcă. Sub aspect vizual, cele două mărci nu pot fi confundate: cea depusă de reclamantă spre a fi înregistrată la OSIM include denumirea "" cu o grafică specială, cuvântul " ", o serie de legume figurative, precum și șase culori.
Argumentele prezentate de reclamantă în sensul existenței unei similarități între cele două mărci, care ar putea crea confuzie în rândul consumatorilor și prin urmare ar putea-o prejudicia, nu au fost reținute de către Tribunal, motivându-se și prin aceea că reclamanta nu a formulat opoziție la publicarea mărcii "BIOE." în buletinul.
S-a mai arătat că nu se poate contesta notorietatea mărcii "" pe teritoriul României, însă aceasta a fost apreciată ca un argument în plus al netemeiniciei acțiunii reclamantei, cele două mărci neputând fi confundate.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulatapelîn termenul legal, invocând competența Secției Comerciale a Tribunalului București, iar pe fond, solicitând schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului, s-a arătat în esență, că s-a dat o interpretare eronată probelor, soluția fiind întemeiată pe o probă extrajudiciară (opinia unui specialist) și existând aprecieri contradictorii în privința beneficiului notorietății, reținute de către instanță.
Din analiza materialului probator privind evoluția ambalajelor produselor pârâtei -, se constată imitația efectivă, până la similaritate, a ambalajelor și formei grafice a produselor reclamantei, fiind evidentă intenția frauduloasă de a realiza profit comercial, prin producerea confuziei în rândul consumatorilor, cu privire la originea și calitatea produsului.
Deși practica judiciară a statuat că particula (prefixul) "bio", inclusă într-o denumire de marcă, nu poate constitui un semn distinctiv, instanța de fond a apreciat eronat inexistența similarității mărcilor, care să creeze riscul de confuzie. Schimbarea de către pârâte, pe parcursul litigiului, a unor elemente grafice ale ambalajelor, nu constituie un temei pentru aprecierea că mărcile nu sunt similare.
notorietatea, reținută de altfel și de către instanța de fond, marca reclamantei trebuia să se bucure de protecție legală prin acest simplu fapt. Marca a fost înregistrată la pentru a se bucura de protecție legală și internațională deplină.
Instanța de fond a trecut cu ușurință peste împrejurarea că cererea de înregistrare a mărcii "" în chiar țara de origine (), a fost inițial respinsă, cu o motivare care reflectă pe deplin realitatea și care ar fi putut determina convingerea cu privire la profunda legalitate a demersului reclamantei.
Pârâtele - () și - SRL au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.97 din 28 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei. Au fost avute în vedere considerente asemănătoare cu cele ale instanței de fond.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulatrecurs, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub un dublu aspect:
S-a susținut în primul rând că instanțele, îndeosebi cea de apel au aplicat greșit legea atunci când au stabilit că în mod corect litigiul a fost soluționat de către o secție civilă a Tribunalului București. Recurenta a susținut că, indiferent de împrejurarea că mărcile de fabrică, de comerț sau de servicii ca și brevetele de invenție, desenele și modelele industriale sunt drepturi de creație intelectuală și de proprietate industrială, cererile având ca obiect înregistrarea, anularea sau valorificarea mărcilor, ca elemente ale fondului de comerț, sunt de natură comercială și sunt date în competența secției comerciale a Tribunalului București.
Asupra fondului cauzei, s-a susținut că, printr-o greșită apreciere a probelor administrate, instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal. Astfel, s-a arătat că ambele instanțe au ignorat o împrejurare esențială și anume aceea că marca "" este înregistrată numai pentru clasa de produse 35 și respectiv 30, neavând nici un fel de protecție legală pentru clasa de produse 29 - legume conservate, uscate sau fierte, în special murate și sărate, supe și ingrediente pentru prepararea supelor, inclusiv supe și legume și concentrate de supe, numai marca reclamantei fiind protejată legal pentru această clasă de produse.
Recurenta reclamantă a arătat că pârâtele au copiat toate elementele distinctive referitoare la culori, imagini și embleme, existând un mare risc de confuzie între mărci la nivelul consumatorului obișnuit.
Prin decizia civilă nr. 4690/08.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, ecursul a fost admis, dispunându-secasareadeciziei de apel și trimiterea cauzei sprerejudecareaceleiași instanțe.
S-a reținut rezolvarea corectă a excepției referitoare la competența secției civile, deoarece pricina a fost soluționată în primă instanță de către tribunal, care este "instanța competentă" potrivit art.2 pct.1 lit. e Cod procedură civilă să soluționeze în primă instanță procesele și cererile în materie de proprietate industrială, neexistând dispoziții legale care să stabilească o competență pe secții la nivelul tribunalelor și curților de apel.
Critica privind analiza incompletă a motivelor de apel, a fost considerată ca întemeiată. S-a reținut limitarea Curții de Apel la analiza conflictului dintre marca pârâtei și cea anterioară a reclamantei, deși în cererea de chemare în judecată, iar apoi în motivele de apel s-au invocat și conflictul cu o marcă notorie, contrafacerea mărcii reclamantei și concurența neloială săvârșită de către pârâtă. Aceste aspecte esențiale pentru justa soluționare a cauzei, nu au fost avute în vedere de către instanța de apel, nefiind posibilă analiza pentru prima oară în recurs. S-a precizat că instanța de trimitere va avea în vedere și se va pronunța, cu ocazia rejudecării, și asupra criticilor referitoare la conflictul cu marca anterioară, reiterate în cererea de recurs.
La rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, la data de 27.02.2008.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este întemeiat,pentru următoarele considerente:
În fapt,Curtea reține următoarele:
Reclamanta -. Croația este titulara a două mărci înregistrate pe cale internațională la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale de la Geneva (), conform de la Madrid, ulterior reînnoite, printre țările desemnate figurând și România:
1. sub nr. -/01.03.1974, marca combinată " " cu element figurativ, pentru produse din clasa 30 - condimente (conform de la );
2. sub nr. 40799/04.11.1974, marca combinată " " cu element figurativ, având culori revendicate albastru și alb, pentru produse din clasa 29 - supe și feluri de mâncare gătită, respectiv clasa 30 - sosuri.
Totodată, reclamanta este titulara mărcii naționale combinate " " nr. M/00888 solicitată la înregistrare prin Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) la 02.03.2001, marcă cu element figurativ, având culorile revendicate: albastru deschis, nuanțe de, roșu, portocaliu, nuanțe de galben, pentru produse din clasele:
*clasa 29 - legume conservate, uscate sau fierte, în special murate și sărate, supe și ingrediente pentru prepararea supelor, inclusiv supe de legume și concentrate de supe;
*clasa 30 - sosuri (cu excepția celor pentru pregătirea salatelor), ingrediente aromate, mirodenii, condimente, aditivi alimentari, amestecuri de legume sărate și uscate pentru a fi folosite la pregătirea mâncărurilor.
Reclamanta își comercializează produsul în ambalaje (pungi) de culoare albastră, inscripționate cu cuvântul "" în scriere de culoare albă, chenăruită și având desenată deasupra imaginea unui bucătar; de asemenea, ambalajul este incripționat în partea superioară cu emblema pe fond roșu cu litere albe, reprezentând firma producătoare (), iar în partea inferioară, cu un semn reprezentat grafic printr-o combinație de legume. Această prezentare respectă întocmai modalitatea de înregistrare a mărcii naționale "".
Pârâta -este titulara mărcii verbale " BIOE.", scrisă cu caractere standard, înregistrată internațional și având ca țară desemnată și România, sub nr. -/16.09.1998, pentru produse și servicii din:
*clasa 30 - cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, tapioca, sago, înlocuitori de cafea; făină și preparate făcute din cereale, pâine, produse de patiserie și cofetărie, înghețată comestibilă;, de melasă; drojdie, de copt; sare, muștar;, sosuri (cu excepția sosurilor pentru salate), mirodenii;
*clasa 35 - servicii de agenție de import-export.
Conform susținerilor concordante ale părților, titulara a transmis prin licență pârâtei - SRL C, drepturile asupra mărcii "".
Pârâta - SRLC este titulara mărcii naționale combinate individuale " " cu element figurativ nr. 44655, solicitată la înregistrare la data de 26.10.2000, având culori revendicate albastru și roșu, pentru produse și sevicii din clasa 30 - condimente și clasa 35 - comercializare, publicitate.
Pârâta - SRL C își comercializează produsele în ambalaje (pungi) de culoare albastră, inscripționate cu cuvântul "" în scriere de culoare albă, având în partea superioară emblema pe fond roșu cu litere albe reprezentând cuvântul "" (firma producătoare) și imaginea unei bucătărese; de asemenea, ambalajul are imprimat în partea inferioară, un semn reprezentat grafic, fie printr-o combinație de legume (produsul " cu legume"), fie printr-o combinație de legume alături de un recipient roșu (produsul " pentru mâncăruri").
În drept, pentru verificarea legalității și temeiniciei sentinței atacate, precum și pentru respectarea limitelor rejudecării, astfel cum au fost stabilite prin decizia de casare, se impune în prelabil, sub aspectul fondului cauzei, calificarea motivelor de fapt expuse de către reclamantă și identificarea dispozițiilor legale prin prisma cărora pot fi analizate. Se apreciază că temeiul de drept indicat de către reclamantă, nu poate lega instanța, aceasta fiind obligată a se pronunța asupra cererii, în funcție de obiect, părți și cauză, cauza fiind dată de motivele de fapt invocate, iar nu de temeiul de drept indicat.
Deși considerentele acțiunii, ca și cele ale căilor de atac, nu sunt suficient structurate, Curtea luând în considerare aplicarea mărcilor în discuție asupra unor produse identice/similare, constată învestirea instanței cu analiza a două capete de cerere:
acțiunea înanularea înregistrării mărciiinternaționale "" aparținând pârâtei - (practic, anularea efectelor acestei înregistrări, pe teritoriul României), față de similaritatea și existența unui risc de confuzie incluzând și riscul de asociere, cu mărcile internaționaleanterior înregistrate"" (art. 48 alin. 1 lit. b rap. la art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice), respectiv față denotorietateaîn România a mărcilor "", la data depunerii cererii de înregistrare (art. 48 alin. 1 lit. b rap. la art. 6 lit. d din Legea nr. 84/1998).
Se impune precizarea că, luând în considerare data înregistrării mărcilor, conflictul susținut pe criteriul înregistrării anterioare, se va analiza între marca "" și cele două mărci internaționale "" ale reclamantei (marca națională fiind înregistrată ulterior și, deci, nefiind opozabilă pe criteriul anteriorității).
II. acțiunea în concurență neloială a mărcilor "" (două internaționale și una națională), față de producerea, comercializarea, importul-exportul de produse alimentare din clasele 29 și 30 de către pârâta - SRL C, în ambalaje având aplicate semne asemănătoare mărcilor reclamantei, care ar produce un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere (art. 5 alin. 1 lit. coroborat cu art.6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, succesiv modificată).
Pentru această calificare, Curtea a avut în vedere elementele de fapt indicate de către reclamantă, delimitarea celor trei cazuri de contrafacere, cuprinse în art. 35 din Legea nr. 84/1998, precum și distincția între acțiunea în contrafacere și acțiunea în concurență neloială.
Cât privește invocarea de către reclamantă a dispozițiilor cuprinse în art. 35 din Legea nr. 84/1998, Curtea constată că trimiterea la aceste prevederi, este una formală, fără legătură cu motivarea în fapt a acțiunii. Astfel, trimiterea nedezvoltată la dispozițiile specifice contrafacerii, va fi apreciată de către C, ca rezultând din suprapunerea cu unele dintre elementele specifice concurenței neloiale, prin urmare nu va fi analizată în mod separat.
Invocând atingerea unui drept la marcă, titularul are deschisă în egală măsură, calea unei acțiuni în contrafacere (întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice), cât și a unei acțiuni în concurență neloială (întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, succesiv modificată).
Diferența dintre cele două vizează cauza și obiectul acțiunii, natura și domeniul de aplicare. Acțiunea în contrafacere este una reală, sancționând încălcarea unui drept privativ (la marcă), în vreme ce acțiunea în concurență neloială este o acțiune personală, fiind o formă atipică a acțiunii în răspundere civilă delictuală.
Cauza acțiunii în contrafacere este dată de încălcarea dreptului real al reclamantului și voința acestuia ca atingerea să înceteze. Cauza acțiunii în concurență neloială derivă din comportamentul pârâtului, contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială, astfel cum sunt definite de art. 11din Legea nr. 11/1991.
Desigur, aparține reclamantului alegerea uneia dintre cele două modalități de acțiune, care rezultă din cauze juridice diferite, chiar în condițiile similarității obiectului juridic ce urmărește încetarea faptelor și actelor pretins ilicite (speța de față). Acțiunile pot fi exercitate chiar în concurs, atunci când actele de contrafacere sunt dublate de acte distincte de concurență neloială.
În speță, aspectele învederate nu sunt însă de natura a fi apreciate ca invocând acte de contrafacere, de vreme ce se insistă asupra mijloacelor pretins dolosive utilizate de pârâte în detrimentul reclamantei, identificate ca rezidând în confuzia creată cu activitatea acesteia, prin folosirea unor ambalaje similare, respectiv afectarea activității societății reclamante, prin deturnarea clientelei, ca acte contrare uzanțelor cinstite în activitatea comercială. Fundamentul acestui capăt de cerere, fiind conduita criticabilă a pârâtului, calificarea va fi dată în sensul formulării unei acțiuni în concurență neloială.
Soluționarea capătului de cerere privind acțiunea în anularea înregistrării mărcii internaționale "", a primitcriticiîn căile de atac, din partea reclamantei, referitoare la:
1. aprecierea asupra inexistenței similarității mărcilor.
Practic, este invocată ca motiv al anulării înregistrării (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 84/1998), indisponibilitatea semnului ca marcă, rezultând din înregistrarea anterioară, în aplicarea dispozițiilorart. 6 lit.din aceeași lege.
S-au expus în prealabil considerentele pentru care se impune analiza conflictul între marca "" și cele două mărci internaționale "" ale reclamantei.
Deși incompletă ca analiză, soluția Tribunalului este corectă.
Pentru a putea fi refuzată înregistrarea unei mărci în baza acestui text legal, trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: similaritatea cu o marcă protejată anterior; similaritatea / identitatea produselor sau serviciilor cărora marca este destinată a fi aplicată; riscul de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu o marcă anterioară.
se găsesc în situația de similaritate când, fără a fi identice, se aseamănă între ele, prin elemente comune.
combinate se analizează potrivit criteriilor specifice pentru fiecare din elementele verbale și figurative, cu precizarea că elementele verbale beneficiază de preferință în raport de cele figurative, având în vedere că se percep și pe cale auditivă. După analiza elementelor detașate, se stabilesc asemănările în funcție de ansamblul mărcilor.
În speță:
- mărcile internaționale "" ale reclamantei, anterior înregistrate, sunt mărci combinate, cu element verbal dominant și element figurativ, alcătuite dintr-un cuvânt cu 6 litere, în scriere latină și grafie aparte, cu majuscule; pentru una dintre acestea, au fost revendicate culorile albastru și alb;
- marca "" aparținând pârâtei, este o marcă verbală, alcătuită din cuvântul cu 10 litere, scrisă cu caractere standard.
Analizând asemănările în funcție de ansamblul mărcilor, Curtea reține elementul verbal comun celor două mărci (vegeta), dar și existența a suficiente elementele de diferențiere de natură a conferi distinctivitate mărcii pârâtei, astfel:
-din punct de vedereconceptual, elementul verbal din mărcile reclamantei reprezintă un cuvânt imaginar, în vreme ce marca pârâtei sugerează viața (particula "bio"), respectiv legătura cu plantele (cuvântul "vegetal");
-din punct de vederevizual, mărcile reclamantei au o grafie specifică în privința tipului de literă, element de diferențiere suficient de puternic, încât să atenueze ori să înlăture asemănarea;
-din punct de vederefonetic, asemănarea se produce la mijlocul pronunției, însă accentul cade în mod diferit, după cum numărul de silabe este diferit.
/identitatea produselor cărora mărcile le sunt destinate, urmează a fi apreciată în concret, constatându-se suprapunerea între mărcile comparate, pentru un produs ce face parte din clasa 30, conform Internaționale de la, respectiv cel aparținând categoriei "condimente" (mirodenii).
sau neapartenența produselor/serviciilor la aceeași clasă a, de la " (clasificarea internațională a produselor și serviciilor în scopul înregistrării mărcilor), nu constituie un criteriu unic și absolut de determinare a gradului lor de asemănare. produselor/serviciilor trebuie stabilită în funcție de împrejurările care pot crea publicului impresia că între ele există o legătură.
În apreciereariscului de confuziepentru public, incluzând și riscul de asociere cu o marcă anterioară, Curtea va ține seama că elementul de bază din conținutul mărcilor nu este identic sub aspect auditiv, vizual și conceptual, astfel că produsele nu pot fi atribuite de cumpărător aceleiași origini, deci nu pot fi privite ca având o proveniență comună (riscul de confuzie directă) ori, deși cumpărătorul este conștient că cele două produse provin din două surse diferite, nu consideră că între cele două există legături juridice, financiare, tehnice sau economice (riscul de confuzie indirectă). de acestea, în riscul de asociere, cumpărătorul își amintește de marca anterioară, dar nu ajunge la o confuzie cu privire la proveniența bunurilor.
Trebuie menționat că, de regulă, consumatorul nu compară mărcile una lângă alta, ci marca prezentă cu amintirea avută despre marca anterioară. În speță, comparația se produce între o marcă verbală opusă unor mărci combinate, conținând cuvinte care încep și se termină diferit, cu un număr de silabe și accent distincte.
Elementul dominant al mărcii combinate "" este elementul verbal, termen fantezist, chiar dacă descriptiv în raport de produsul marcat (datorită derivării din cuvântul "vegetal"). nu este însă o trăsătură a semnului însuși, ci a relației semn-produs-consumator, sub aspectul aptitudinii de a-l distinge de alte produse/servicii în privința provenienței.
În speță, nivelul scăzut al similarității mărcilor, atrage exclusiv existența unui simplu risc de asociere, semnele aflate în conflict nefiind similare până la confuzie, un astfel de risc pentru consumatorul mediu vizat, fiind exclus.
Nu se poate reține că Tribunalul a motivat contrar jurisprudenței, prin aprecierea ca distinctiv a prefixului "bio", câtă vreme direcțiile urmate de Curtea Europenă de Justiție, similare cu cele recomandate de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, includ regula conform căreia marca și semnul trebuie comparate ca întreg, iar dacă acestea sunt foarte asemănătoare sau identice la început, există o mai mare posibilitatea a unei confuzii, decât dacă ar fi asemănătoare la sfârșit.
Nu poate fi luată în discuție, la nivelul acțiunii în anulare, modalitatea de prezentare a ambalajelor produselor pârâtei, deoarece în aprecierea similarității vizuale, nu prezintă nici o relevanță modul în care, de regulă, sunt comercialzate produse conflictuale, ci semnele ce pot fi percepute ca distinctive (ce individualizează produsul sub aspectul provenienței).
Chiar dacă motivarea instanței de fond este parțial deficitară, critica apelantei nu este aptă de a conduce la o altă soluție pe acest aspect, decât cea pronunțată.
2. aprecierea contradictorie a beneficiuluinotorietățiimărcilor reclamantei, reținut de către prima instanță.
Curtea reține că determinarea sau dovedirea notorietății unei mărci se face conform criteriilor stabilite în Regula nr. 16 din HG nr. 833/1998 (pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998), sarcina probei revenind persoanei care pretinde că marca este notorie: segmentul de public vizat, aria geografică și gradul de cunoaștere a mărcii. Deși în ceea ce privește însușirea mărcii notorii de a fi "larg cunoscută", legiuitorul nu stabilește o cotă procentuală din cadrul segmentului de public vizat care să cunoască marca, rămâne la latitudinea instanței de judecată să aprecieze, în funcție de datele concrete ale cauzei, dacă o marcă poate fi considerată notorie sau nu.
În speță, Tribunalul a reținut că reclamanta deține o marcă notorie, fără a indica probele din care a reținut această concluzie, respectiv care era poderea cunoașterii în cadrul segmentului de public relevant din România, la data cererii pârâtei de înregistrare a mărcii "".
Chiar dacă instanța de fond a ajuns netemeinic la concluzia că marca reclamantei este una notorie și că ar fi întrunite cerințele art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998, această concluzie eronată nu are influență asupra soluției, câtă vreme nu a fost valorificată, ci, dimpotrivă opusă interesului reclamantei.
Trebuie precizat că la nivelul acțiunii în anulare, este importantă distincția între marca notorie (art. 3 lit. c din Legea nr. 84/1998) și marca ce a dobândit renume (art. 35 alin. 2 lit. c din Legea nr. 84/1998) care, deși are conotații pozitive în percepția publicului, dispune de o arie mai restrânsă a cunoașterii de către acesta. Totodată, doar marca notorie produce efecte în conflictele asupra înregistrării (refuz, opoziție, anulare), prin indisponibilizarea semnului pe care îl reprezintă, în vreme ce marca de renume interesează asupra drepturilor conferite după înregistrare.
Ca atare, Curtea reține că nu sunt suficiente elemente care să susțină notorietate mărcii anterioare la nivelul teritoriului relevant și al publicului Ť. pentru a considera aplicabile în speță dispozițiile art. 6 lit. d din Legea nr. 84/1998, cu efect în planul anulării înregistrării mărcii.
3. Cât privește trimiterea la procedurile deînregistrare a mărcii "" în țara de origine(), Curtea apreciază că înregistrarea unei mărci identice în alte state, nu prezintă nici o relevanță în speță, jurisprudența altor state ori practicile în materie ale altor autorități naționale, neconstituind izvor de drept în sistemul nostru de drept.
Soluționarea capătului de cerere privind acțiunea în concurența neloială a mărcilor "", a primitcriticiîn căile de atac, din partea reclamantei, referitoare la:
1. interpretarea eronată a probatoriilor, cu referire expresă la evoluția ambalajelor pârâtei și imitația efectivă, până la similaritate, a ambalajelor și formei grafice a produselor reclamantei. Critica a fost reluată în recurs, într-o altă formă, prin referirea la copierea tuturor elementelor distinctive referitoare la culori, imagini și embleme, existând un mare risc de confuzie între mărci la nivelul consumatorului obișnuit.
2. lipsa unei protecții legale a mărcii ""pentru clasa de produse 29 de la.
Limitele analizei au fost anterior expuse, în funcție de cazul de concurență neloială invocat în fapt și încadrat în drept: art. 5 alin. 1 lit. coroborat cu art.6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, succesiv modificată. Astfel, nu se va face raportare la marca de renume, specifică art. 35 alin. 2 lit. c din Legea nr. 84/1998, sugerată indirect, prin invocarea notorietății în considerente comune ambelor capete de cerere și asupra căreia, de altfel, nu au fost produse probatorii care să depășească o analiză prin percepția subiectivă a judecătorului.
Asupra temeiniciei acțiunii în concurență neloială:
Pârâta - SRL C (ce comercializează produsele) a opus atingerii dreptului reclamantei, existența unor drepturi proprii derivând, pe de o parte, dintr-un drept de exploatare a mărcii "" (folosită prin licențiere), iar pe de altă parte, din calitatea de titular a mărcii naționale "" (anterioară mărcii naționale ""). În cuprinsul întâmpinării s-a indicat aplicarea pe produsele pârâtei, a semnelor care sunt protejate legal pe teritoriul României, susținându-se că imaginile reprezentând legume și zarzavaturi nu pot fi monopolizate.
Trebuie menționat că analiza va fi efectuată din perspectiva folosirii unor ambalaje ce au aplicate elemente specifice mărcilor reclamantei, deoarece din economia susținerilor acțiunii, rezultă că actul / faptul reclamat, se află în strânsă legătură cu prezentarea produselor pârâtelor.
Într-o primă etapă, trebuie apreciat asupra identității sau similarității produselor marcate de acestea.
Faptul că produsele se află în aceeași clasă nu prezintă nici o relevanță, produse/servicii din aceeași clasă putând fi diferite, iar produse/servicii din clase diferite, putând fi similare. Ceea ce trebuie reținut în speță, este identitatea produselor protejate de marca "", cu o parte dintre produsele protejate de mărcile cu care aceasta vine în conflict (condimente/mirodenii), respectiv similaritatea acestora cu celelalte produse din categoria amestecurilor de legume folosite la pregătirea mâncărurilor.
Cât privește identitatea sau asemănarea (similaritatea) semnului utilizat de către pârâte, cu mărcile "" aflate în conflict, Curtea reține, independent de anterioritatea înregistrării mărcilor pârâtelor, că reclamanta deține în prezent, în virtutea înregistrării mărcii naționale "", un drept corelativ de a se opune folosirii de către terți, a mărcii sale în forma în care a fost înregistrată.
Prin utilizarea combinată de către pârâte, a celor două mărci ("" și ""), aplicate aceluiași produs, se realizează practic, o similitudine cu marca reclamantei, specifică confuziei - ca modalitate de încălcare a dreptului la marcă, reprezentând acte de concurență neloială:
- marca națională "" aparținând reclamantei este o marcă combinată, cu element verbal dominant și cu elemente figurative (având culorile revendicate albastru deschis, nuanțe de, roșu, portocaliu, nuanțe de galben), reprezentată grafic pe fond albastru, astfel: cuvântul "" în scriere de culoare albă, chenăruită și având desenată deasupra imaginea unui bucătar; de asemenea, ambalajul este inscripționat în partea superioară cu emblema pe fond roșu cu litere albe, reprezentând firma producătoare (), iar în partea inferioară, cu un semn reprezentat grafic printr-o combinație de legume;
- semnul compus al pârâtelor, este unul incluzând și elemente combinate din alăturarea a două mărci proprii, reprezentat grafic pe fond albastru, astfel: cuvântul "" în scriere de culoare albă (marca verbală ""), având în partea superioară emblema pe fond roșu cu litere albe reprezentând firma producătoare ("") și imaginea unei bucătărese (marca combinată ""); de asemenea, ambalajul are imprimat în partea inferioară, un semn reprezentat grafic, fie printr-o combinație de legume (produsul " cu legume"), fie printr-o combinație de legume alături de un recipient roșu (produsul " pentru mâncăruri"), elemente străine protecției prin înregistrare.
Astfel, din combinarea elementelor celor două mărci înregistrate, la care au fost adăugate și alte elemente grafice, pârâtele au determinat reproducerea elementelor mărcii naționale "" peste limita unui simplu risc de asociere (anterior analizat), dând o utilizare mărcii "", care depășește limitele propriei protecții.
Aprecierea globală a riscului de confuzie, în ceea ce privește similaritatea vizuală, fonetică sau conceptuală a semnelor aflate în conflict, trebuie să fie fondată pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante.
În speță, produsele conflictuale sunt produse de larg consum, iar nu produse cu un anumit grad de tehnicitate ca mod de utilizare, pentru a se putea reține faptul că se adresează unui public specializat, cu un grad sporit de atenție și pregătire adecvată în domeniul de utilizare a produselor respective.
pe care consumatorul mediu vizat de produsele în cauză o are asupra semnelor în conflict, joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului de confuzie. Acesta percepe în mod normal marca, precum un tot și nu recurge la examinarea diferitelor detalii. Trebuie reținut că rareori consumatorul are ocazia de a proceda la o comparație directă a diferitelor mărci și trebuie să se încreadă în imaginea imperfectă a mărcii, pe care o păstrează în memorie.
În speță, aprecierea globală a riscului de confuzie, este dată atât de elementul verbal dominant (""), dar mai ales de distinctivitatea realizată sub aspect vizual, prin dispunerea culorilor și elementelor de într-un mod specific, care atrage atenția consumatorului.
Asocierea de către pârâte a elementelor vizuale mai sus descrise, este de natură a conduce direct la distinctivitatea creată prin marca națională "" și la confuzia cu produsele protejate prin aceasta (risc de confuzie directă). Chiar dacă s-ar observa indicarea diferită a firmelor producătoare (ca element de percepție secundară), fiind conștient de sursa diferită a celor două produse, consumatorul s-ar putea afla într-un risc de confuzie indirectă, considerând că între cele două există legături juridice, financiare, tehnice sau economice.
Trebuie precizat că se poate reține existența concurenței neloiale, independent de producerea unui prejudiciu.
Prin urmare, fiind recunoscute de către pârâte, actele efective de folosire a elementelor reclamate (cărora le pretind legalitatea) și reținând din modalitatea de utilizare a mărcii "", existența unui risc de confuzie incluzând și riscul de asociere cu marca națională "", Curtea va aprecia ca fiind întemeiată acțiunea în concurență neloială, prin folosirea pe ambalajele unor produse identice/similare, a unui semn asemănător, a cărui utilizare în această manieră va fi interzisă, prin aplicarea disp. art. 5 alin. 1 lit. coroborat cu art.6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
Observând că această rezolvare pe fondul cauzei, este opusă celei pronunțate de instanța de fond, Curtea va constata, în baza art. 296 Cod procedură civilă, că se impune admiterea apelului, cu schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtelor la încetarea producerii, comercializării și importului-exportului de produse alimentare din clasele 29 și 30, în ambalaje purtând însemnele: culoare de fond albastră, semnul reprezentând combinația de legume și emblema pe fond roșu cu litere albe, reprezentând firma producătoare, în combinație cu marca "".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelanta - reclamantă CROAȚIA, cu sediul în Croația,- și cu sediu ales la av. și A, în B, nr. 3,. 17,. 1,. 6,. 18, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 341/19.05.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 5694/2002, în contradictoriu cu intimatele - pârâte cu sediul în,--4 și cu sediu ales în C,-, -. A,.1, județ D, cu sediul în C,-, jud. D și intimatul-pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI cu sediul în B,-, sector 3.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pârâtele să înceteze producerea, comercializarea, importul-exportul de produse alimentare din clasele 29 și 30, în ambalaje purtând următoarele însemne: culoare de fond albastră, semnul reprezentând combinația de legume și emblema pe fond roșu cu litere albe, reprezentând firma producătoare, în combinație cu marca "".
Menține modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind anularea mărcii "" nr. IR -.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red. /.red. / 6 ex.
Judecător fond - Secția a V-a Civilă:
Președinte:Mihaela CioceaJudecători:Mihaela Ciocea, Antonela Cătălina Brătuianu
