Spete pretentii comerciale. Încheierea /2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
Judecător: - -- președinte secție
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de recurenta pârâtă - - cu sediul în B,-, Sector 2, cu sediul ales la SI ASOCIATII din B str. - nr.30 Sector 1 în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în SMs tr. - nr.36 împotriva Sentinței nr.1776 din 05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei avocat și reprezentantul intimaților avocat în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 4.583,85 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei, cauza este la primul termen în recurs, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar Ordinul de plată nr.-/21.04.2008 privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbrele mobile.
Reprezentantul intimatei consideră că se impune recalificarea căii de atac din recurs în apel deoarece litigiul are o valoare mai M de 1 miliard lei conform dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă.
Reprezentantul recurentei lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
În baza art. 84 Cod procedură civilă
Dispune:
Recalifică calea de atac greșit indicată recurs, ca fiind apel, cauza va fi transpusă completului de judecată format din primii doi judecători din planificarea ședinței de judecată de azi și.
Dată în ședința publică din 23 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Tehn.red./2 ex.
23.04.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.46/C/2008-
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
Președinte: - - - -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă - - cu sediul în B,-, Sector 2, cu sediul ales la SI ASOCIATII din B str. - nr.30 Sector 1 în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în SMs tr. - nr.36 împotriva Sentinței nr.1776 din 05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul apelantei avocat și reprezentantul intimaților avocat în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este legal timbrat cu suma de 4.583,85 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei, cauza este la primul termen în recurs, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, în ședința publică de azi cauza a fost recalificată în apel, completul de judecată fiind format din primii doi judecători din planificarea ședinței de judecată și, după care:
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată. Invocă excepția necompetenței materiale a instanței, hotărârea apelată fiind dată de o instanță necompetentă. Potrivit art. 303 Cod procedură civilă Curtea de Arbitraj era competentă să soluționeze prezenta cauză, existând o convenție de arbitraj între părți. Hotărârea de declinare a competentei nu le-a fost comunicată. Mai arată că penalitățile de întârziere au depășit debitul.
Reprezentantul intimatei asupra excepției de necompetenței materiale a instanței de fond arată că nu deține acel contractul încheiat între părți, astfel că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestei excepții.
Solicită respingerea apelului, menținerea în totalitate a sentinței apelate, fără cheltuieli de judecată. Solicită a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză depus la dosar. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:
Prin Sentința nr.1776 din 5.12.2007 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea comercială formulată de reclamanta S M - societate în lichidare, reprezentată prin av., împotriva pârâtei B și în consecință:
A obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 116.525,92 lei cu titlu de pretenții, reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate și suma de 481.596,37 lei penalități de întârziere contractuale aferente.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr.164/01.07.2004 prin care reclamanta s-a obligat să livreze în favoarea pârâtei produse finite fabricate de aceasta, iar în derularea acestui contract a livrat produsele la care s-a obligat, împreună cu avizele de însoțire a mărfii și a căror contravaloare a fost facturată cu cele opt facturi depuse la dosarul cauzei, în valoare totală de 116.525,92 lei.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expertul ec. rezultă că, din evidența contabilă a reclamantei-societate în faliment, - - S M, rezultă că pârâta nu a achitat nici o sumă din cele opt facturi emise, rămânând neachitată întreaga sumă facturată de 116.525,92 lei, conform contului 411 "Clienți", rezultată din ultima balanță de verificare întocmită de societatea reclamantă.
Instanța a omis solicitarea societății pârâte - - B de stabilire prin expertiza efectuată în cauză a debitului pe care afirmative, aceasta îl are față de reclamanta falită, întrucât pârâta nu a formulat cerere reconvențională în cauză, însă, întrucât aceasta afirmă prin scriptele depuse la dosar că s-a înscris pe tabelul obligațiilor falitei-reclamante, compensarea pe care o solicită în acest dosar urmează să se solicite a fi efectuată de către judecătorul sindic.
Instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei, societate în faliment, este întemeiată, în ce privește contravaloarea mărfii livrate, dar și în ce privește suma solicitată de 481.596,37 lei, penalități de întârziere, în cauză nefiind aplicabile disp.art.4 alin.3 din Legea 469/2002, care vizează doar situațiile în care părțile nu stabilesc cuantumul penalităților de întârziere, ori, în speță, prin art.4.4 din Contractul de vânzare-cumpărare nr.164/01.07.2004, părțile au prevăzut că "pentru întârzieri la plată peste termenul stabilit la art.4.3, cumpărătorul va plăti vânzătorului penalități de 0,5% pe zi de întârziere".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel - - B, solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea cercetării fondului prin administrarea întregului ansamblu probator iar în subsidiar modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului arată că, instanța de fond a ignorat complet orice solicitare a ei în susținerea apărărilor formulate. Deși a încuviințat efectuarea expertizei contabile a respins obiectivele formulate de către apelantă încălcând astfel obligația de a avea rol activ potrivit art.129 cod procedură civilă.
Nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar, respectiv ordinele de plată prin care a achitat sume în conturile unor terți la solicitarea reclamantei, sume care ar fi trebuit luate în calcul la stabilirea debitului.
Cu privire la compensația legală instanța nu a pus în discuție natura acestei cereri, chiar dacă nu a formulat o acțiune reconvențională.
În mod greșit s-a reținut faptul că cererea de compensare trebuie formulată în procesul de faliment pornit împotriva reclamantei.
În ședința publică din 23.04.2008 a mai invocat ca și o nulitate absolută necompetența instanței de judecată față de convenția de arbitraj înscris în contractul intervenit între părți.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu apel sub aspectul motivelor invocate de apelantă se constată că apelul nu este fondat.
Necompetența generală a instanțelor de judecată din cauza convenției de arbitraj încheiată între părți în formă scrisă nu este o excepție de ordine publică care poate fi invocată oricând.
Art.343/4 cod procedură civilă prevede că în cazul în care una dintre părți invocă o convenție arbitrală instanța va reține spre soluționare procesul dacă pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.
Din această dispoziție legală rezultă că, excepția de necompetență a instanțelor de judecată este o excepție relativă și poate fi invocată numai în fața instanței de fond și înainte de a formula apărări în fond.
Ori, apelanta în fața primei instanțe a formulat apărări în fond fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală, motiv pentru care această excepție nu mai poate fi invocată.
În ceea ce privește motivul de casare cu trimitere se reține că, neadministrarea unei probe de către instanța de fond nu este un motiv de casare cu trimitere, această probă putea fi administrată de către instanța de apel, dar nu s-a solicitat acest lucru.
Verificând totuși hotărârea instanței de fond sub prisma neadministrării probei cu expertiză privind creanța apelantei se constată că, prin întâmpinare apelanta a invocat faptul că ar avea o creanță împotriva reclamantei intimate creanță pe care a solicitat să fie stabilită prin hotărâre judecătorească, sens în care a formulat obiective de expertiză.
Rezultă că pârâtul apelant a invocat pretenții împotriva reclamantului care însă nu poate fi judecată, decât dacă instanța este investită cu o acțiune reconvențională în condițiile art.119 cod procedură civilă și cu plata taxei de timbru aferente pretențiilor în condițiile Legii 146/1997.
Prin întâmpinarea formulată, instanța nu poate fi investită cu soluționarea pretenției pârâtului față de reclamant, pentru care în mod corect nu a administrat probe pentru stabilirea pretențiilor invocate prin întâmpinare.
În ceea ce privește ordinele de plată prin care apelanta ar fi achitat datorii către terți, în mod corect nu au fost reținute, deoarece aceste plăți nu liberează pe pârâtul apelant de plata datoriilor față de reclamantul intimat.
În cauză nu s-a făcut dovada că aceste plăți ar fi făcut cu acordul creditoarei și că ar fi intervenit o cesiune de creanță din partea reclamantei creditoare în condițiile art.1391 cod civil.
În ceea ce privește compensarea datoriilor reciproce în condițiile art. 1144 și 1145 cod civil invocate de apelantă, se reține că, compensația operează de drept numai între creanțe certe, lichide și exigibile.
Ori, apelanta nu are o creanță certă, atâta timp cât cuantumul acesteia trebuie stabilit printr-o judecată și prin efectuarea unei expertize contabile cum însăși invocă prin apelul declarat.
Nefiind nici un motiv care să ducă la modificarea sau desființarea sentinței apelate, în baza art. 296 cod procedură civilă, se respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de - - cu sediul în B,-, Sector 2, cu sediul ales la SI ASOCIATII din B str. - nr.30 Sector 1 în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în SMs tr. - nr.36 împotriva Sentinței nr.1776 din 05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec.TVA
Jud.fond.
Tehn.red./4 ex.
13.05.2008
Emis 2 com. -recurenta - - -la SI Asociații din B str. - nr.30 Sector 1
- intimata reclamantă - - SMs tr. - nr.36
13.05.2008
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Boța Marilena
