Spete pretentii comerciale. Decizia /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială
Ședința publică din 31.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta reclamantă - - împotriva sentinței comerciale nr.6209/07.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 24.01.2008 și apoi pentru astăzi, 31.01.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința comercială nr. 6209 din 7 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI a Comercială respinge acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - -, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține că la dosar nu există notificarea emisă cu 90 de zile înainte de expirarea asocierii - 27.12.2003, cum au convenit părțile prin articolul 2.2 din contractul de asociere în participațiune, adresa nr.049 fiind emisă la data de 18.12.2003, astfel că asocierea părților este încă în ființă și pe cale de consecință acțiunea este neîntemeiată. În ce privește petitul 2 - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor necesare pentru repunerea în funcțiune căii ferate care face legătura între balastierele I și II, cale ferată cu care societatea reclamantă a participat la contractul de asociere nr.4/10.01.1994 (descompletată între km. 2 și km 6,5 la expirarea contractului), tribunalul apreciază că în cauză nu s-a demonstrat în condițiile articolului 1169 cod civil distrugerea căii ferate de către pârâtă și cuantumul pretențiilor solicitate de reclamantă în vederea repunerii în funcțiune a căii ferate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, înregistrat sub nr- la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, solicitând modificarea în tot a sentinței comerciale nr. 6209/7.05.2007 și pe fondul cauzei admiterea acțiunii.
În motivarea apelului se susține că în mod greșit tribunalul a apreciat că este încă în vigoare contractul de asociere, cât timp reclamanta a notificat pârâta în două rânduri prin adresele nr. 003/28.02.2003 și nr. 006/1.07.2003, cu 10 luni anterior expirării asocierii, că nu dorește prelungirea asocierii și mai mult dovada încetării asocierii rezultă și din decizia nr. 594/13.08.2004 a Curții de Apel Ploiești.
Această decizie nu vizează inventarierea bunurilor din balastiera aparținând reclamantei, tribunalul reținând eronat contrariul. Procesul-verbal din 25.07.2005 este un act de sechestru asigurator instituit de executorul judecătoresc asupra bunurilor găsite în balastiera I, bunuri care nu reprezintă însă decât o parte din mijloacele fixe și acelea prezentând lipsuri, cu care reclamanta a participat la asociere, restul nemaiaflându-se în teren la finele contractului.
Calea ferată a cărei contravaloarea se solicită nu a fost menționată în procesul-verbal de sechestru din 25.07.2005, întrucât nu mai era. Acest proces-verbal nu absolvă pârâta de neîndeplinirea obligației de predare bunurilor la 27.12.2003 și nici nu o face pe reclamantă răspunzătoare pentru lipsurile constatate la încetarea asocierii.
Apelanta reclamanta critică sentința și sub aspectul că a respins arbitrar raportul de expertiză asigurător de dovezi întocmit de expertul -, care a stabilit starea bunurilor cu care - - a intrat în asociere, la expirarea contractului de asociere și a cuantificat lipsurile constatate la acestea.
Instanța de fond a respins de asemenea greșit capătul al doilea al acțiunii, prezumția de culpă aparținând pârâtei, necăzând în sarcina reclamantei proba respectivă.
pentru repunerea în funcțiune a căii ferate este de 559.682,19 lei RON, iar valoarea lipsurilor constatate la mijloacele fixe la expirarea contractului de asociere este de 1.410.821,2 RON.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 969, 970 Cod civil, articolele 251-256 Codul comercial, 129, 282 Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinare intimata -pârâtă formulează apărari în fapt și în drept în combaterea motivelor de apel, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
Apelanta intimată reclamantă a solicitat proba cu expertiză prețuitoare, cerere respinsă prin încheierea din 22 noiembrie 2007.
Analizând motivele de apel în raport de actele dosarului se rețin următoarele:
La data de 6.07.2006 s-a înregistrat sub nr- la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială acțiune formulată de reclamanta - - împotriva pârâtei - -, prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.970.503,31 lei RON actualizată la zi în funcție de indicele de inflație din momentul introducerii acțiunii până la data plății efective, din care 1.410.821,12 lei RON reprezentând contravaloarea lipsurilor constatate la mijloacele fixe cu care societatea reclamantă a participat la contractul de asociere în participațiune încheiat cu pârâta la 27.12.1993 și 5.596.821,19 lei RON cheltuielile necesare pentru repunerea în funcțiune a căii ferate care face legătura între balustierele I și II, cale ferată descompletată între km. 2 și km 6,5 la expirarea contractului. În cauză, instanța de fond a administrat probele cu înscrisuri și interogatoriu, în baza cărora a respins ca neîntemeiată acțiunea prin sentința comercială nr. 6209/7.05.2007.
Contractul de asociere în participațiune s-a încheiat între părți la 27.12.1993 pe o perioadă de 10 ani până la 27.12.2003, având ca obiect realizarea în comun a activității de extracție, sortare și comercializare a agregatelor minerale de râu din Balastiera I și II, Comuna, Județul Părțile au participat la asociere - - cu terenurile din balastiera I și II "mijloace fixe, obiecte de inventar, baracamente, clădiri, căi ferate, materiale și piese de schimb, iar - B -, cu forța de muncă,mijloace bănești și mijloace fixe, proprietate sau închiriate de la terți, altele decât cele asigurate de către - -.
Instanța de fond a stabilit că asocierea părților este în ființă cu motivarea că nu s-au îndeplinit cerințele articolului 2.2 din contract.
De asemenea, instanța a apreciat că nu este legată de concluziile raportului de expertiză, la efectuarea căreia părțile au fost legal convocate. În ce privește repunerea în funcțiune căii ferate ce face legătura între balustierele I și II, instanța de fond a considerat că nu s-au probat distrugerea căii ferate și nici cuantumul pretențiilor.
Criticile aduse sentinței sunt întemeiate. Curtea apreciază că acest contract de asociere în participațiune nu este în ființă, fiind incidente dispozițiile articolului 2.2 din contract care prevăd că "termenul de 10 ani calculat de la data semnării lui de părțile contractante se prelungește automat pe perioada de câte un an, dacă una din părți nu notifică în scris celeilalte părți cu cel puțin 90 de zile înainte de data expirării termenului de încetare a contractului. Prin cele două notificări comunicate intimatei pârâte prin adresele nr. 003/28.02.2003 și 006/1.07.2003, emise cu 90 de zile anterior expirării asocierii, apelanta reclamantă face cunoscută intenția sa neechivocă de încetare a asocierii, nefiind o simplă corespondență. De altfel, intimata pârâtă prin întâmpinarea depusă în apel afirmă că manifestările apelantei reclamante au avut loc în scopul obstrucționării continuării asocierii.
Încetarea asocierii este atestată și prin Decizia nr. 594/13.08.2004 a Curții de Apel Ploiești, irevocabilă, care obligă - - să-și ridice bunurile proprii aduse în balastiera I pe parcursul asocierii, ca o consecință a expirării contractului.
Ca atare, instanța de fond greșit a stabilit că acest contract este încă în vigoare, apreciind eronat înscrisurile, în raport de care interpretarea dispozițiilor articolului 2.2 din contract nu este corectă.
Instanța de fond a înlăturat nemotivat o probă legal administrată - expertiza tehnică prețuitoare efectuată cu convocarea părților în cadrul procedurii asigurării de dovezi prevăzute de articolul 238 Cod Procedură Civilă, solicitată de apelanta reclamantă și admisă prin încheierea din 9.01.2004 pronunțată de Judecătoria Răcari, rămasă definitivă prin Decizia nr.198/30.03.2005 a Tribunalului Dâmbovița, Tribunalul a apreciat că nu este legat de concluziile raportului. Din conținutul raportului contestat tardiv prin întâmpinarea depusă de intimata pârâtă în apel, rezultă că expertul concluzionat asupra obiectivelor cu care a fost investit de instanță, respectiv starea bunurilor cu care - - a intrat în asociere, la expirarea contractului și cuantificarea lipsurilor constatate la acestea.
Susținerea intimatei pârâte că apelanta reclamantă a produs distrugerea căii ferate în litigiu, este nedovedită și infirmată de rezoluțiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pronunțată de în dosarul nr.405/P/1999 și 930/P/1998, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de distrugere urmare plângerilor penale formulate de - -.
Instanța de fond trecând peste constatările raportului de expertiză, a apreciat că nu este probată descompletarea căii ferate între km 2 și km 6,5.
În apel intimata pârâtă nu a solicitat efectuarea unei alte expertize tehnice, în încheierea ședinței publice din 22 noiembrie 2007, consemnându-se opunerea sa la o nouă expertiză.
Curtea își însușește constatările raportului de expertiză, reținând că valoarea lipsurilor constatate la mijloacele fixe la expirarea contractului este de -,12 RON, iar valoarea manoperei pentru repunerea în funcțiune a căii ferate ce face legătura între balastierele I și II descompletată între km 2 și km 6,5 este de 559.682.19 lei RON, expertul reținând indubitabil starea fizică a căii ferate între km. 2 și km.6,5.
Procesul-verbal din 4.03.1994 atestă predarea -primirea între părți a bunurilor proprietatea apelantei reclamante, aduse în asociere, iar pretențiile deduse judecății constă în valoarea lipsurilor constatate la această mijloace fixe. Procesul-verbal din 25.07.2005 la care se referă instanța de fond are un alt obiect - recuperarea de către executorul judecătoresc a unei creanțe și privește parte din bunurile apelantei reclamante existente la data respectivă în balastiera I, identificarea fizică a bunurilor fiind constatată la 28.01.2004 de expertul tehnic -, printre altele și cei 4 km de cale ferată constatați inexistenți.
Procesul-verbal încheiat la 25.07.2005 prin care s-a predat apelantei- reclamante custodia bunurilor nu are relevanță juridică, în raport de obiectul acțiunii și nu exonerează pe intimata pârâtă de a-și îndeplini obligația asumată prin contract de a preda la finele asocierii -27.12.2003- bunurile cu care apelanta reclamantă a participat la asociere, predate la 4.03.1994 prin proces verbal și ca atare aceasta din urmă nu poate răspunde pentru lipsurile constatate după trecerea circa 2 ani.
Potrivit prevederilor contractuale - articolul 5.2 conservarea bunurilor cu care apelanta reclamantă a participat la asociere cade în sarcina intimatei pârâte - -, astfel că de lipsurile constatate aceasta este răspunzătoare, inclusiv pentru calea ferată descompletată. Conform articolului 1169 Cod civil, sarcina probei descompletării căii ferate, predată de apelanta reclamantă în stare completă și funcțională - situație necontestată la data asocierii părților, revine intimatei pârâte și nu apelantei reclamante, cum eronat apreciază instanța de fond.
În raport de considerentele expuse, motivele de apel sunt întemeiate, urmând ca în conformitate cu dispozițiile articolului 296 Cod Procedură Civilă, apelul fiind fondat să se admită, dispunând schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta - - împotriva pârâtei - -, va fi admisă obligând pe pârâtă să repare prejudiciul cauzat în valoare de 1.970.503,31 lei RON din care 1.410.821,12 RON reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe lipsă, și 55.968.219 RON reprezentând cheltuielile necesare pentru repunerea în funcțiune a 4,5 km de cale ferată între balastierele I și II.
Potrivit articolului 274 cod procedură civilă urmează ca intimata pârâtă să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate în instanța de fond și în apel, și justificate prin înscrisurile depuse de apelanta reclamantă - constând în taxa de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă - - cu sediul în com., Șoseaua de, nr. 2-8, Județ I, împotriva sentinței comerciale nr.6209/07.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - - cu sediul în B, sector 3,-.
Schimbă în tot sentința atacată și pe fond admite cererea.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei sumele de 1.410.821,12 RON reprezentând contravaloarea mijloace fixe lipsă, 559.682,19 RON reprezentând cheltuieli necesare pentru repunerea în funcțiune a 4,5 km de cale ferată între balastierele I și II și 37.342,55 RON cheltuieli de judecată în fond și apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
