Spete pretentii comerciale. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1087/2009)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă - - împotriva sentinței comercială nr.3853/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă prin consilier juridic care depune împuternicire de reprezentare juridică și intimata pârâtă, prin avocat și prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar fila 12.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recurenta reclamantă nu a achitat taxa de timbru și timbru judiciar dispuse prin rezoluție.
Recurenta reclamantă, prin consilier juridic, reiterează susținerile de la fondul cauzei și arată că nu înțelege să timbreze.
Curtea pune în discuția părților calificarea căii de atac.
Recurenta reclamantă, prin consilier juridic, arată că în cauză calea de atac este apelul și nu recursul.
Intimata pârâtă, prin apărător, arată că în cauză calea de atac este apelul.
CURTEA
Având în vedere câtimea obiectului pricinii, dispozițiile art.282 și 2821Cod procedură civilă, urmează să califice calea de atac ca fiind apelul, urmând ca dezbaterile să continue în complet legal constituit de apel, președinte și judecător.
DISPUNE
Califică calea de atac ca fiind apelul, urmând ca dezbaterile să continue în complet legal constituit de apel, președinte și judecător.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
26 octombrie 2009
Dosar nr- (Număr în format vechi 1087/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 421
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă - - împotriva sentinței comercială nr.3853/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin consilier juridic care depune împuternicire de reprezentare juridică și intimata pârâtă, prin avocat și prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar fila 12.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că apelanta reclamantă nu a achitat taxa de timbru și timbrul judiciar dispuse prin rezoluție.
Apelanta reclamantă, prin consilier juridic, reiterează susținerile de la fondul cauzei și arată că nu înțelege să timbreze.
Curtea, în complet legal constituit de apel, invocă, din oficiu, excepția netimbrării apelului.
Apelanta reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției netimbrării, având în vedere că există contract de prestări servicii, specie a contractului de mandat și în baza acestui contract a fost mandatată să efectueze acte de administrare. Având în vedere că pretențiile constituie venit public, apelanta este scutită de la plata taxei de timbru. În raport de dispozițiile art.405 Cod Comercial, arată că acești bani nu se varsă în conturile societății ci revin Municipiului Arată că și-a declinat calitatea de mandatar și susține procesul în numele și pe seama Municipiului La interpelarea instanței, cu privire la dispozițiile art.17 din Legea nr.146/1997 teza finală, arată că cererea este formulată de o societate privată în numele unei instituții publice.
Intimata pârâtă, prin apărător, arată că obiectul cererii de chemare în judecată nu are legătură cu mandatarul și mandatul. Contractul comercial, potrivit dispozițiilor art.56 Cod Comercial, se încheie între un comerciant și un alt comerciant. Dispozițiile art.17 teza finală din Legea nr.146/1997 nu sunt aplicabile întrucât societatea apelantă nu este instituție publică. Potrivit dispozițiilor art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997, partea putea formula cerere de reexaminare în termen de 3 zile, însă la acest termen nu și-a îndeplinit obligația de a timbra, motiv pentru care solicită admiterea excepției netimbrării și anularea apelului ca netimbrat.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Prin cererea înregistrată sub nr- la 19 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanta - - a chemat-o în judecată pe pârâta - - și a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 106.226,69 lei aferentă folosinței a două spații comerciale - CENTRUL 27 și CENTRUL 66 - situate în B-, parter sector 5.
În motivarea cererii, a arătat că între părți au fost derulate relații contractuale de închiriere, bazate pe contractele nr. 125 din 5 martie 1992 - pentru CENTRUL 27 și nr. 317 din 1 noiembrie 1973 - pentru CENTRUL 66, contracte ce au fost în vigoare în temeiul tacitei relocațiuni până la apariția nr.215/2006 și nr. 248/2006.
A arătat că prin aceste hotărâri au fost stabilite condițiile referitoare la tarife și termen pe care Municipiul B le impune partenerilor săi ce doresc să închirieze astfel de spații comerciale, că partenerii nu pot modifica în nici un fel clauzele contractuale, contractele încheiate în aceste condiții fiind practic contracte de adeziune, care lasă totuși posibilitatea cocontractanților de a adera sau nu la ele.
A arătat că, de fapt, Municipiul B este proprietar asupra acestor bunuri, și că, din pricina faptului că începând cu 1 iulie 2007 pârâta a încetat să mai plătească chiria, societatea reclamantă, în temeiul articolului 14 din nr.32/2007, a denunțat relațiile contractuale pentru cele două spații comerciale, denunțarea fiind primită de pârâtă la 17 aprilie 2006, iar efectele acesteia producându-se începând cu 19 iulie 2007. Din acest motiv, a arătat reclamanta, suma solicitată după 18 mai 2007 reprezintă contravaloarea lipsei de folosință, nu chirie.
A apreciat că motivul invocat de pârâtă în refuzul plății chiriei este dat de faptul că aceasta a negociat cu Primăria Sectorului 5 cumpărarea acestor spații comerciale în baza Legii nr. 550/2002, ca și de faptul plății avansului din prețul convenit.
A apreciat acest motiv ca neîntemeiat, susținând că pârâta devine proprietară pe spațiile în discuție abia la momentul autentificării contractelor de vânzare-cumpărare, motiv pentru care până la acea dată datorează despăgubiri.
Reclamanta a precizat că suma solicitată prin cererea de chemare în judecată reprezintă chiria aferentă perioadei 1 iulie 2007 - 18 mai 2007, precum și lipsa de folosință aferentă perioadei 19 mai 2007 -17 decembrie 2007, lipsa de folosință fiind calculată în același cuantum ca și chiria întrucât Municipiul B ar fi încasat pentru acele imobile chirie de la alt chiriaș.
A susținut că este mandatara Municipiului B întru administrarea fondului locativ, în baza contractului de prestări servicii nr. 1422/2000 și a actelor adiționale la acesta, de aceea suma solicitată prin prezenta cerere reprezintă un venit public, acțiunea fiind astfel scutită de la plata taxei de timbru.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 1436 și următoarele Cod civil, ca și pe dispozițiile articolelor 112 - 114 și 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
Prin sentința comercială nr. 3853 din 9 martie 2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea de esență a lipsei dovezii cuantumului chiriei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs nemotivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 7 mai 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
La 11 mai 2009 au fost depuse motivele recursului, în cadrul cărora reclamanta a reiterat prezentarea situației de fapt și argumentele de drept expuse în susținerea cererii de chemare în judecată, criticându-se hotărârea primei instanțe pentru lipsa rolului activ, ca și pentru faptul că determinarea cuantumului despăgubirilor putea fi făcută lesne, respectiv înmulțirea suprafeței spațiului închiriat cu tariful pe2.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile articolelor 299 - 316 Cod procedură civilă, cu referire la dispozițiile articolului 304 punctele 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
La termenul din 22 octombrie 2009, Curtea a calificat calea de atac ca fiind apelul, având în vedere câtimea obiectului pricinii și dispozițiile articolelor 282, 2821și 7208Cod procedură civilă.
Atât prin rezoluția judecătorului, cât și prin încheierea de ședință de la 10 septembrie 2009 s-a pus în vedere apelantei reclamante obligația de a timbra apelul cu taxă judiciară de timbru de 1.686 lei și cu timbru judiciar în sumă de 5 lei.
Obligația nu a fost îndeplinită până la termenul din 22 octombrie 2009, apelanta exprimându-și în ședința publică de la acest termen poziția cu privire la taxa de timbru în raport de existența contractului de prestări de servicii încheiat cu Municipiul B, contract care reprezintă o specie a contractului de mandat și care o autorizează la promovarea unei acțiuni scutită de taxă de timbru.
Poziția apelantei rezultă din practicaua prezentei decizii și este apreciată de C ca neîntemeiată.
Se constată că societatea apelantă, citată cu mențiunea de a timbra și luând cunoștință sub semnătură și ștampilă de obligația de a timbra și de cuantumul sumelor datorate cu acest titlu, nu a uzat de procedura reexaminării, prevăzută de articolul 18 din legea nr.146/1997.
Dar chiar și în lipsa acestui demers, admițând ca o garanție a exercitării dreptului la apărare că partea poate combate în fapt și în drept această obligație prin concluziile orale formulate în apărare pe excepția netimbrării, Curtea apreciază apărările apelantei - recurente ca neîntemeiate. Curtea reține că de esența acestor apărări este susținerea despre existența contractului de mandat între Municipiul B -ca mandant și societatea apelantă - ca mandatar, cu consecința beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în considerarea caracterului de venituri publice al despăgubirilor, a caracterului Municipiului B de instituție publică și a dispozițiilor articolului 17 din legea nr.146/1997.
Pentru a putea decide asupra incidenței articolului 17 din legea nr.146/1997 și exclusiv în acest scop, fără intenția de a antama fondul raporturilor juridice deduse judecății, Curtea apreciază că în cauză se impune calificarea naturii juridice a relațiilor în care se află Municipiul B -prin organele sale reprezentative și - -, raportat la contractul numit "de prestări de servicii" nr. 1455 din 24 iulie 2000 și la actele adiționale la acesta (filele 69 - 74 ale dosarului de fond).
Deși apelanta - reclamantă susține că acest contract de prestări de servicii este o specie a contractului de mandat, Curtea apreciază că respectivul contractul este în realitate un contract de comision, prin raportare la prevederile articolului 7 și ale articolului 27 din contract. Astfel, conform articolului 7 din contractul inițial, nemodificat prin actele adiționale ulterioare, titularul contractului de închiriere (care figurează în contractele de față ca "beneficiar"), îi încredințează apelantei - reclamante, ca "prestator al serviciilor", sarcina de a urmări și de a răspunde deîncasarea veniturilor cuvenite beneficiaruluidin contractele în care sunt angajate activele, astfel spus îi încredințează operațiunea de supraveghere și realizare a plăților conform contractelor în curs. Plata ( a chiriei în speță) este un act juridic, astfel cum recunosc unanim doctrina și jurisprudența, întrucât este apreciată drept convenție între cel care execută și cel care primește, de aceea Curtea apreciază că prin articolul 7 din contractul nr. 1455 din 24 iulie 2000 beneficiarul i-a încredințat apelantei - reclamante sarcina de a trata pe seama sa o afacere, comercială pentru aceasta din urmă, care este comerciant în înțelesul articolului 1 alineat 2 din legea nr.26/1990), afacere constând în urmărirea și încasarea plăților din contracte în derulare, contra unei remunerații stabile, numită chiar "comision", determinată procentual în funcție de încasări, astfel cum reiese din articolul 27 din contract.
Din nici una din clauzele contractului astfel cum a fost modificat nu reiese că, în îndeplinirea obligației de încasare a chiriei, beneficiarul proprietar l-a împuternicit pe prestatorul serviciului să "trateze afacerea" peseama și pe socoteala sa,pentru a fi incidente dispozițiile articolului 374 și următoarele Cod comercial. Din analiza prevederilor articolului 7 din contract reiese că prestatorul serviciului are obligația de a vira în contul beneficiarului sumele încasate, ceea ce face ca în cauză acesta să aibă statut de comisionar, care tratează afaceridoar pe socoteala comitetului,în condițiile articolului 405 și următoarele Cod comercial, intrând în raporturi direct cu debitorul obligației de plată a chiriei.
Atâta timp cât din conținutul contractului numit de "prestări de servicii" nu rezultă și dreptul apelantului - reclamant de a acționași pe seama beneficiarului,Curtea apreciază că nu sunt incidente dispozițiile legale privitoare la mandat. Acest lucru reiese și din împrejurarea că apelantul reclamant intră în relație nemijlocită cu debitorii, denunțând contracte (fila 49 dosarului de fond), somând la plată (fila 40 aceluiași dosar) și emițând facturi fiscale în care figurează la rubrica "furnizor" (filele 11-34). Ca atare, Curtea apreciază că, în virtutea sus-menționatului contract, apelanta - reclamantă acționează ca un veritabil comisionar, tratând "afaceri" nomine proprio, dar pe socoteala comitentului.
Curtea apreciază că asemănarea dintre contractele de mandat și de comision constă în puterea acordată mandatarului, respectiv comisionarului, de a trata afaceripe socotealamandantului, respectiv a comitentului. Ceea ce deosebește, însă, cele două tipuri de contracte esteputerea pe care doar mandantul, nu și comitetulo acordăde a trata afaceri șipe seama sa,cu consecința că mandantul este parte contractantă, iar mandatarul reprezentantul său, în timp ce comitentul este străin de "afacerea" pe care comisionarul o încheie cu terțul în nume propriu.
Revenind la cauza de față, Curtea subliniază încă o dată că din contractul de prestări de servicii nu rezultă dreptul apelantei - reclamante de a acționa șipe seama"beneficiarului", ceea ce îi conferă acesteia doar calitate de comisionar.
Acest raport juridic se circumscrie pe deplin dispozițiilor articolului 405 și următoarele Cod comercial și reiese și din modul de redactare a cererii de chemare în judecată, în care reclamant nu este Municipiul B - prin mandatar - -, ci - - ca reclamant, din cadrul procesual lipsind Municipiul
În atare condiții, Curtea apreciază că litigiul de față se poartă între apelanta - reclamantă, comisionar ce stă în proces nomine proprio și pretinsul debitor al despăgubirilor constând în chirie și contravaloare lipsă de folosință, de aceeanu sunt incidente dispozițiile articolului 17 din legea nr.146/1997, care se aplică numai cazurilor în care cererea este formulată de instituțiile publice (nemijlocit sau prin mandatar).
Cum apelanta-reclamantă nu se încadrează în categoria subiectelor de drept prevăzute de sus-menționatul text legal, Curtea apreciază că aceasta nu beneficiază de scutirea de plată a taxei judiciare de timbru, astfel că, față de refuzul manifest al părții de a timbra, în conformitate cu dispozițiile articolului 20 alineat 3 din legea nr. 146/1997 și ale articolului 9 alineat 2 din OG nr.32/1995, va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în B, nr. 72,. 20 sector 5, împotriva sentinței comercială nr.3853/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - -, cu sediul în B,- sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./16.11.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Teodora Bucur, Carmen
