Spete pretentii comerciale.
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ECIZI A NR. 17
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3068 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamantul intimat -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 6323/86 din 1 septembrie 2008, reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice S, a solicitat să se constate că taxa specială prev. de art. 214 ind.1 Cod fiscal este neconformă cu prevederile internaționale aplicabile în materie, să se dispună anularea actului administrativ nr. 40575 din 25.08.2008 emis de S și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.880 lei achitată cu acest titlu.
În motivare, reclamantul a arătat că achiziționat un autoturism marca BMW, an fabricație 2001, iar în baza actului de achiziție a demarat procedura de înmatriculare a autoturismului în România care a fost condiționată de achitarea unei taxe speciale de primă înmatriculare, taxă derivată din reglementările Codului fiscal.
Această taxă fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit reglementărilor legale în vigoare la data importului autoturismului, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, conform. 2141- 2143Cod fiscal.
A mai arătat reclamantul că taxa specială de primă înmatriculare instituită prin dispozițiile legale amintite este contrară reglementărilor internaționale în materie și în mod expres dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene care prevăd că " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea unor taxe discriminatorii și protecționiste. Este interzisă în mod expres discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare provenind de pe piața internă.
Conform reglementărilor interne, taxa de primă înmatriculare prevăzută de art. 2143din Codul Fiscal se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial. Esențial este faptul că această taxă nu se datorează pentru autoturismele deja înmatriculate în România la o nouă înmatriculare de către un alt proprietar, ci numai pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor.
Regimul discriminatoriu din punct de vedere fiscal la care sunt supuse autovehiculele importate din Comunitatea Europeană față de cele similare produse pe piața internă este evident, la fel și violarea art. 90 din Tratat.
Fiind vorba despre contradicție evidentă între norma internă aplicabilă și norma internațională, devine aplicabil principiul supremației dreptului comunitar instituit prin art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Ca urmare efectului direct al. art. 90 alin. 1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, reclamantul a solicitat a se constatat că art. 2141- 2143din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta DGFP S invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. 40575 din 25.08.2008, arătând că aceasta nu reprezintă act administrativ, susceptibil de a fi suspus cenzurii instanței de contencios administrativ, ci punct de vedere al organului fiscal care nu sunt de natură a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.
A mai arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate ( introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe ) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai susținut pârâta că prin OUG nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta intrând în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
La termenul de judecată din 9 octombrie 2008, apărătorul reclamantului a precizat că renunță la capătul de cerere privind anularea actului administrativ nr. 40575 din 25.08.2008 emis de S, solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 9.880 lei și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 3068 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să- restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 9.880 lei, achitată cu chitanța nr. - din 22.10.2007.
Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 542 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C -6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate ( introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe ) și cu un regim de reglementare diferit.
A mai susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai precizat recurenta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Această procedură de restituire a sumelor este reglementată la cap.VI, secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008.
Analizând actele dosarului, curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum a reținut și tribunalul, taxa specială ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 214/1 Cod fiscal, se circumscrie dispozițiilor art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora, pentru autovehiculele second - hand achiziționate dintr-un stat comunitar nu se percepe taxa de primă înmatriculare.
În acest sens a statuat și Jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, scopul acestor dispoziții fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre ale Comunității Europene, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea unor impozite sau taxe discriminatorii cum este și cea de față.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3068 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond:
2 ex./20.01.2009.
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Sas Remus, Nechifor Veta
