Spete pretentii comerciale. Încheierea /2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 26.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă LEASING împotriva sentinței civile nr. 1561/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante COMERCIAL și BANCA
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimatele - reclamante COMERCIAL și BANCA, reprezentate de mandatar " & ", cu procură aflată în dosarul de fond, lipsind apelanta - pârâtă LEASING
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 03.09.2009, intimatele au depus întâmpinare, în două exemplare, ce nu a fost comunicată.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cerea de apel.
Reprezentantul intimatelor - reclamante COMERCIAL și BANCA solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate.
Continuând, apreciază că, în mod temeinic și legal, instanța de fond, prin prisma analizei înscrisurilor doveditoare și în baza temeiurilor de drept invocat, a pronunțat sentința apelată.
Arată că un prim argument al apelantei - pârte în susținerea menținerea denumirii sale comerciale este actul de autorizare a funcționării societății Leasing emis de către Banca Națională a României.
Cu privire la aceste susțineri formulate de către partea adversă, precizează că Banca Națională a României nu are ca obligație aprecierea riscului de confuzie ori de concurență ilicită determinat de conflictul dintre un nume comercial anterior și un nume comercial ulterior ori conflictul dintre o marcă anterioară și un nume comercial ulterior, neavând competența de a verifica dacă o denumire încalcă drepturile unei alte persoane.
De asemenea, învederează că apelanta - pârâtă a arătat că sigla societății sale diferă fundamental de cea a intimatelor - reclamante și nu poate fi confundată sub nicio formă, cu atât mai mult cu cât serviciile oferite de aceasta diferă de cele oferite de către părțile pe care le reprezintă.
Apreciază că aceste susțineri nu pot fi primite, având în vedere că elementul distinctiv este identic și există similaritate în privința serviciile oferite.
Subliniază că sunt îndeplinite în totalitate toate condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 84/1998, respectiv: similaritatea semnului, similaritatea produselor/serviciilor pentru care este folosit semnul cu produsele/serviciile pentru care marca a fost înregistrată și existența unui risc de confuzie în cadrul publicului consumator, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Totodată, arată că apelanta - pârâtă a apreciat în mod nejustificat și eronat că interesul invocat de către intimatele - reclamante nu este născut și nici actual.
Menționează că intimata - reclamantă COMERCIAL își desfășoară activitatea în România prin BANCA, iar unul dintre obiectele de activitate ale BĂNCII este chiar leasing-ul financiar, astfel că, în opinia sa, interesul părților pe care le reprezintă este născut și actual.
Referitor la susținerile părții adverse cu privire la cele 58 de societăți care au în denumire inclus numele de, precizează că niciuna dintre acestea nu are același obiect de activitate ca apelanta - pârâtă și ca intimatele - reclamante, neconducând astfel la apariția riscului de confuzie.
De asemenea, subliniază că intimatele - reclamante sunt singurele în măsură să decidă în ce fel și față de cine își exercită drepturile.
Totodată, apreciază că nu este necesar a se demonstra existența unui prejudiciu, fiind suficient să se dovedească existența doar a unui potențial risc de confuzie.
Concluzionând, solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului promovat de către partea adversă, cu cheltuieli de judecată. Depune factura nr. RR 01705/06.06.2009 și confirmarea procesării tranzacției bancare din data de 24.09.2009.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă LEASING împotriva sentinței civile nr. 1561/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante COMERCIAL și BANCA
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în raport de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă LEASING împotriva sentinței civile nr. 1561/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante COMERCIAL și BANCA
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă LEASING împotriva sentinței civile nr. 1561/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante COMERCIAL și BANCA la data de 03.12.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 03.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
CURTEA
În aceeași compunere și pentru același motive, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă LEASING împotriva sentinței civile nr. 1561/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante COMERCIAL și BANCA
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă LEASING împotriva sentinței civile nr. 1561/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante COMERCIAL și BANCA la data de 10.12.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 216A
Ședința publică din data de: 10.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă LEASING împotriva sentinței civile nr. 1561/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante COMERCIAL și BANCA
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2009, când, pentru aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 10.12.2009, când, în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 22.02.2008 pe rolul Tribunalului sub nr-, reclamantele Comercial și Banca au chemat în judecată pe pârâta Leasing, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să procedeze la modificarea numelui comercial prin eliminarea cuvântului "", astfel încât acest nume comercial să nu mai încalce drepturile de proprietate intelectuală aparținând reclamantei; obligarea pârâtei în cazul nerespectării obligației ce face obiectul primului capăt de cerere la plata daunelor cominatorii în valoare de 10.000 de Euro pentru fiecare zi de întârziere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii lor, reclamantele au arătat că acțiunea este bazată pe trei temeiuri legale și argumentări faptice diferite, pe care le-au dezvoltat în mod separat în continuare.
În primul rând, reclamantele s-au referit la conflictul marcă anterioară - nume comercial ulterior.
COMERCIAL, este una dintre băncile importante din Europa, având peste 4-3 milioane de clienți și 900 de filiale și sucursale în întreaga lume. Această bancă este prezentă în România, precum și în alte jurisdicții, sub denumirea de Banca.
Această denumire este protejată în diferite forme, atât la nivel național, cât și la nivel european, începând cu anul 2003, prin intermediul mărcilor aparținând Comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 35 din Legea 84/1998 titularul unei mărci înregistrate are un drept exclusiv asupra acesteia și se poate opune la folosirea unui semn identic sau similar cu marca sa de către terțe persoane în activitatea lor comercială. ". Conform art. 35 înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comerciala, fără consimțământul titularului.
La data de 20.11.2007 a luat ființă societatea pârâtă Leasing fiind Înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J40/22409/2007. În mod evident denumirea aleasă de către asociații societății pârâte este de natură a crea un conflict intre acest nume comercial și mărcile reclamantei. După cum se poate observa, elementul central al numelui comercial aparținând pârâtei este cuvântul, cuvânt care este prezent, singur sau în combinație cu alte cuvinte în toate mărcile aparținând reclamantei. Celelalte elemente prezente în denumirea societății pârâte, pe de-o parte, și în cadrul elementelor verbale ale mărcilor reclamantei, sunt elemente descriptive care nu sunt de natură a identifica sau diferenția cei doi reclamanți sau serviciile oferite de către aceștia, (leasing, bancă, )
Această situație de fapt se circumscrie prevederilor art. 35 al. 1 lit. a) mai sus menționat, în sensul în care semnele aflate în conflict sunt identice și semnul folosit de către pârâtă este utilizat pentru servicii identice cu cele pentru care marca a fost înregistrată.
În ceea ce privește identitatea dintre cele două semne, se reitereaza faptul că ceea ce trebuie comparat în acest caz este elementul central al celor două drepturi de proprietate intelectuală aflate în conflict și anume cuvântul care este prezent atât în componența numelui comercial al pârâtei cât și în mărcile reclamantei. Așadar această primă condiție legală este îndeplinită.
În ceea ce privește identitatea serviciilor pentru care este folosit "semnul" (numele comercial al pârâtei) cu serviciile pentru care sunt înregistrate mărcile reclamantei, se observă faptul ca obiectul principal de activitate al pârâtei constă în "activități de creditare pe bază de contract (leasing financiar)", în timp ce mărcile reclamantei sunt înregistrate, printre altele, pentru "afaceri financiare și monetare". În această situație, este evident faptul că serviciile oferite de către societatea pârâtă sunt incluse în totalitate în categoria afacerilor financiare protejate de către mărcile aparținând reclamantelor.
În cazul în care, în ciuda celor prezentate mai sus, instanța ar ajunge la concluzia că cele două drepturi de proprietate intelectuală nu sunt identice, ci doar similare, în acest caz își găsesc aplicarea dispozițiilor art. 35 al. 1 lit. b). Acest text legal impune existența a trei condiții legale pentru a reține existența unui conflict: similaritatea "semnului" (în cazul lor numele comercial al pârâtei) cu marca anterior înregistrată, similaritatea produselor sau serviciilor pentru care este folosit "semnul" cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată și existența unui risc de confuzie in cadrul publicului consumator, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Se arata in acest sens ca reclamanta Comercial își desfășoară activitatea în România prin intermediul Băncii de asemenea reclamantă în prezentul dosar. Printre serviciile oferite de către aceasta bancă se află, în mod de altfel evident, și servicii de leasing financiar. Banca a ales ca, cel puțin pentru moment, această activitate să se desfășoare direct de către bancă, fără a înființa în acest sens o societate specializată. alte bănci, prezente pe din România au decis ca serviciile de leasing să se desfășoare prin intermediul unor societăți specializate deținute de către bancă. Astfel, au luat ființă societăți de leasing cum ar fi: Leasing A, CR. Leasing A, RD. A, Leasing România L" Leasing Transilvania A etc. Aceste societăți de leasing poartă, în mod normal, denumirea băncii care le deține, alături de cuvântul "leasing" și acronimul (instituție financiară non-bancară).
Rezultatul acestei situații de fapt nu poate fi decât unul singur. Uu consumator, aflat în poziția de a alege dintre ofertele de servicii de leasing existente pe piață, va putea cu ușurință să facă o confuzie între serviciile oferite sub denumirii identice sau, în orice caz, foarte similare, de către Banca și Leasing. Mai mult, având în vedere practica mai sus prezentată a băncilor de a înființa societăți specializate de leasing, este foarte probabil ca un consumator obișnuit să considere că Leasing este în fapt societatea de leasing specializată a Băncii, asociind astfel marca (aparținând reclamantei Comercial ) cu semnul (numele comercial al pârâtei).
Concluzionând, reclamantele au arătat că existența riscului de confuzie, incluzând riscul de asociere a mărcii cu semnul, este astfel demonstrată, fiind îndeplinită și cea de-a treia condiție legală impusă de art. 35 al. 1 lit. b).
În ceea ce privește aplicarea art. 35, au mai precizat, în primul rând, că folosirea de către pârâtă a numelui comercial urmează a se concretiza, ca în cazul oricărei societăți de leasing, prin aplicarea acestui nume comercial pe toate materialele publicitare și materialele de prezentare ale companiei și ale produselor financiare oferite de către aceasta. Așadar, produsele și serviciile financiare oferite de către pârâtă urmează a fi prezentate publicului consumator prin intermediul denumirii Leasing. Astfel, aceasta denumire va fi folosită pentru individualizarea produselor și serviciilor societății pârâte și diferențierea acestora fată de produsele și serviciile altor competitori.
În cel de-al doilea rând, au arătat că însăși înregistrarea și folosirea acestui nume comercial, cu destinația strictă pe care acesta o are și anume de a identifica întreaga activitate a unei societăți comerciale, constituie o încălcare a dreptului exclusiv asupra mărcii aparținând titularului acesteia. În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Convenția d l Paris, numele comercial este un drept de proprietate industrială recunoscut și protejat în toate țările Uniunii, fără a fi necesară includerea acestuia într-o marca de comerț sau de servicii.
Așadar, numele comercial este un drept de proprietate intelectuală care trebuie să se supună regulilor proprietății intelectuale. Regula principală în cazul analizării unui conflict între două drepturi de proprietate intelectuală este anterioritatea. În cazul de față, această problemă este clar tranșată în favoarea drepturilor de proprietate intelectuală anterioare aparținând reclamantelor.
Așadar, au demonstrat faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a reține existența conflictului dintre mărcile reclamantelor și numele comercial al pârâtei. În acest caz, folosirea de către pârâtă a numelui comercial care încalcă dreptul exclusiv al reclamantelor asupra mărcilor constituie contrafacere, în conformitate cu prevederile art. 83 din legea 84/1998.
Totodată, înregistrarea și folosirea numelui comercial Leasing de către pârâtă constituie un act de concurență neloială din partea acesteia.
După cum au arătat, atât reclamanta cât și pârâta activează pe financiară, ambele oferind consumatorilor servicii de leasing financiar. În concluzie, cele două societăți sunt competitoare pe serviciilor de leasing financiar. În această situație, folosirea de către pârâtă a unei denumiri, folosire de natură a produce confuzie cu marca folosită în mod legitim de reclamantă, constituie un fapt de concurență neloială.
Reclamantele s-au mai referit la conflictul nume comercial anterior - nume comercial ulterior.
Reclamanta Banca este o persoană juridică de naționalitate română înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București la data de 14 Februarie 2007.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Convenția d l Paris, începând cu această dată, reclamanta Banca a obținut un drept de proprietate intelectuală asupra numelui comercial.
Acest drept de proprietate intelectuală este anterior înregistrării de către pârâtă a numelui său comercial la data de 29.11.2007. Așadar ne aflăm în prezența a două drepturi de proprietate intelectuală evident similare, care se afla în conflict. În această situație, dreptul anterior, aparținând reclamantei, are câștig de cauză.
La termenul din 17.04.2008, pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, s-a arătat că în mod tendențios reclamantele solicită modificarea denumirii "" din denumirea sa, fără să țină cont că la Registrul Comerțului sunt înregistrate un număr de 58 de societăți comerciale care au inclus în denumirea lor cuvântul "".
De asemenea, a arătat că nu se află pe aceeași piață ca reclamanta și nu oferă aceleași servicii pe care le oferă o bancă. Pârâta oferă servicii de leasing ( 6491 Leasing financiar) și nu activități bancare sau monetare specifice băncilor ( 6419). Alte activități intermediare sau 6492 - Alte activități de creditare) cum oferă reclamantele.
Prin obiectul cererii și prin motivarea ei reclamantele tratează denumirea "" ca pe o marcă cu caracter universal și nicidecum ca pe o denumire înregistrată de un comerciant.
Pârâta a mai invocat prevederile art. 38 lit. a din Legea nr. 84/1998, care stipulează că "Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terț să folosească în activitatea sa comercială numele/denumirea sau adresa/sediul titularului".
Pârâta nu oferă servicii clienților săi sub marca "", nu o folosește și nici nu intenționează să o folosească ca pe o marcă.
În al doilea rând, atât doctrina, cât și legea au stabilit că, chiar și în cazul în care marca este notorie, fiind independentă de orice formă de înregistrare și de folosire, totuși protecția conferită de lege unei asemenea mărci notorii este restrânsă la sfera produselor identice.
Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 6 din Legea nr. 84/1998, pentru că marca invocată nu este notorie, pentru că nu suntem în cazul unei mărci concurente, pentru că vorbim de o denumire a unei firme care nu este bancă și nici nu poate fi confundată cu o bancă oricât de neavizat și de profan ar fi un consumator și, de asemenea, pentru că nu suntem în prezența unor produse sau servicii identice sau măcar similare.
Chiar și legea permite (art. 10 și 35 din Legea nr. 84/1998) ca, în cazul mărcilor, acestea să se poată înregistra - fie și atunci când există anterioritatea unei mărci - o marcă asemănătoare cu cea anterioară, cu condiția să nu vizeze bunuri sau servicii din același sector comercial.
Înregistrarea mărcii invocate trebuie să cuprindă indicarea produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea s-a făcut, iar, potrivit art. 35 din lege, această înregistrare dă titularului dreptului un drept exclusiv de folosire a mărcii pentru acele produse și servicii pentru care s-a făcut înregistrarea. Însă protecția este exclusă pentru orice alte produse sau servicii care exced înregistrării, chiar dacă aceste aparțin conform clasificării de la acelorași clase administrative de produse sau servicii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115.pr.civ.
Prin SC nr. 1561/09.10.2008 Tribunalul B admis în parte acțiunea, obligand pârâta să procedeze la modificarea numelui comercial prin eliminarea cuvântului "". Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extraselor de pe site-ul reclamanta Comercial, este titulara mărcilor "", " ", " ", înregistrate la data de 5.08.2003, " ", înregistrată la 20.10.2003, " bank", înregistrată la 16.11.2006, " BANK", înregistrată la 1 0.1 0.2006, " bcp", înregistrată la 7.04.2006, iar potrivit extraselor de pe site-ul OSIM aceeași reclamantă și-a constituit depozit la 8.01.2008 și pentru marca "BANCA ", între altele și pentru clasa 36 potrivit de la - Servicii financiare, inclusiv cele prestate prin internet. În același timp, pârâta s-a Înregistrat la Registrul Comerțului sub denumirea " Leasing " și potrivit propriilor susțineri din întâmpinare oferă servicii de leasing ( 6491 - Leasing financiar).
Sub un prim aspect, se reține că înregistrarea mărcii conferă potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998 titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești să interzică terților să folosească, in activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, un semn identic sau similar cu marca pentru produse sau servicii similare. Prin urmare, marca permite, prin concept,diferențierea produselor și serviciilor care sunt identice sau similare. Diferențierea se realizează prin informațiile pe care marca le oferă cumpărătorului despre originea produselor.
Este adevărat că, în principiu, denumirea comercială constituie un semn de identificare a comerciantului, iar nu un semn distinctiv pentru produsele sau serviciile comercializate de acesta. Cu toate acestea, în cazul în care desfășurarea activității comerciale implică încheierea unor contracte scrise, cum este și cazul activității de leasing financiar, prestarea serviciului presupune în mod automat, în vederea identificării ca parte contractantă, indicarea denumirii societății comerciale, ceea ce constituie o folosire a semnului pentru serviciul respectiv în sensul textului de lege menționat anterior.
De aceea, într-o asemenea situație, trebuie recunoscut dreptul titularului mărcii de a acționa în vederea încetări faptelor care aduc atingere dreptului de folosire a mărcii.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 35 din Legea nr. 84/1998, instanța constată, în primul rând, că nu există identitate între mărcile reclamantei și denumirea pârâtei, aceasta din urmă incluzând, pe lângă semnul "" și un element de diferențiere care constituie o indicație a serviciului oferit, respectiv cuvântul "leasing",
Situația prezentată reflectă, în schimb, o similaritate între semnele aflate în conflict. De asemenea, există identitate între o parte din serviciile pentru care reclamanta a obținut protecție în urma înregistrării la Oficiul pentru Armonizare pe Internă și serviciile pe care le prestează pârâta. Principial este corectă susținerea pârâtei în sensul protecția este exclusă pentru orice alte produse sau servicii care exced înregistrării, chiar dacă aceste aparțin conform clasificării de la acelorași clase administrative de produse sau servicii. O asemenea problemă nu se pune însă în cauza de față, întrucât mărcile reclamantei sunt înregistrate generic pentru "Servicii financiare" conform clasificării de la, singura care prezintă relevanță în cauză -, ceea ce include și activitatea de creditare pe bază de contract - leasingul financiar.
Cât privește riscul de confuzie în percepția publicului, acesta este determinat de situația de notorietate că numeroase bănci aflate pe din România au decis ca activitățile de leasing să și le desfășoare prin intermediul unor societăți specializate, aflate sub controlul lor, a căror denumire include numele băncii, căruia i se atașează cuvântul "leasing".
Față de aceste considerente, reținând că folosirea denumirii pârâtei constituie atingere adusă dreptului titularei mărcii "", reclamanta Comercial, în temeiul art. 35 lit. b din Legea nr. 84/1998, Tribunalul urmează să admită în parte acțiunea și să oblige pârâta să procedeze la modificarea numelui comercial prin eliminarea cuvântului "".
Cât privește capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune cominatorii, Tribunalul l-a respins ca nefondat, fiind lipsit de temei legal, în condițiile în care prin dispozițiile art. 5802alin. 5.pr.civ. s-a prevăzut că pentru neexecutarea obligațiilor de a face care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană decât debitorul nu se pot acorda daune cominatorii.
De asemenea, urmează a fi respins și capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, întrucât reclamantele nu au făcut dovada efectuării acestora, deși această obligație le revenea În temeiul art. 1169 Cod civ.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata C LEASING L, criticand hotrararea primei instante, pentru urmatoarele motive:
1. Sentința apelată este în parte nelegală, întrucât face o aplicare greșită a dispozițiilor legale în vigoare, și obligă parata să procedeze la schimbarea denumirii societății, fără a se demonstra însă care este temeiul acestei obligații, motiv pentru care se solicită schimbarea ei pe acest aspect.
In acest sens se arata ca reclamantele - intimate nu au dovedit sub nici o formă prejudiciul ori pericolul care le-ar leza în vreun fel, limitându-se doar la simple afirmații nedovedite și la eventuale situații ipotetice care nu sunt născute și nici reale.
S- depus la dosar dovada înregistrării și luării în evidență a societății parate, cu denumirea de C LEASING, și înscrierea ei în REGISTRUL GENERAL, ținut de Banca Națională a României, sub numărul RG--41--/28.07.2008. Aceasta înseamnă că organul de reglementare, avizare și control (care este conform legii ) a aprobat funcționarea societății noastre pentru activitatea de leasing, pe din România, cu denumirea arătată.
Se arata că aceeași instituție () ține evidența, avizează și autorizează inclusiv (și în mod special și prioritar) băncile care activează în sistemul bancar românesc. Această instituție are posibilitatea prin lege să solicite societăților bancare sau non-bancare (circumscrise prin activitatea lor autorizații și avizării/aprobării, controlului și sancționării de către ) să efectueze orice modificare în actele lor de constituire și funcționare, în caz contrar putând aplica sancțiuni administrative sau contravenționale (de exemplu: neacordarea de avize, licențe, aprobări, retragerea autorizațiilor de funcționare, suspendarea activității pentru una sau mai multe dintre categoriile de activități desfășurate, amenzi, etc.). O asemenea sancțiune ori solicitare putea face BNR și în cazul paratei. De altfel, până la acordarea dreptului de funcționare ca și societate de leasing și înregistrarea în registrul general al, această instituție a solicitat reclamantei să efectueze unele modificări în actul constitutiv și în regulamentele de organizare și de funcționare (acesta este și motivul pentru care autorizarea și înregistrarea la BNR ca și societate de leasing s-a finalizat la data de 28.07.2008), în caz contrar urmând a nu se acorda autorizarea de funcționare ca și societate de leasing.
Cât privește denumirea societății (C LEASING ), aceasta nu a fost solicitată să fie schimbată ori modificată în vreun fel, cu toate că în evidențele era înregistrată deja Banca, iar dacă ar fi fost vreun risc cât de mic pe acest aspect, BNR ar fi solicitat schimbarea ori modificarea denumirii societății. Or, acest lucru nu s-a întâmplat întrucât nu există nici un risc de confuzie ori de concurență ilicită cu produsele bancare ori alte servicii oferite de către reclamantele intimate în România.
2). Cât privește sigla societății parate, aceasta diferă fundamental de cea a reclamantelor intimate și nu poate fi confundată sub nici o formă, mai ales că serviciile acesteia diferă în mod net de cele ale reclamantelor.
În motivările lor, reclamantele invocă dispozițiile art.6 lit. c din /1998. care stipulează că: "c) este similară cu o marcă anterioară și este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu marca anterioară".
În opinia apelantei, textele invocate nu au nici o relevanță față de situația dedusă judecății, pentru că nu suntem într-o acțiune în contrafacere și nici într-o acțiune de concurență neloială (nu există capete de cerere pe aceste aspecte ), însă, dacă este să analizăm aceste aspecte, pot fi aduse, următoarele argumente:
Practica și doctrina de specialitate românească dar și străină, arată că pentru aplicarea acestui articol de lege trebuie îndeplinite cumulativ, și în mod obligatoriu, următoarele condiții:
- 2.1. opuse să fie similare (în speta nu este vorba despre mărci similare; parata nu deține o asemenea marcă );
- 2.2. Produsele protejate de cele două mărci să fie identice sau similare (nici această condiție nu este îndeplinită );
- 2.3. Să existe un risc de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu marca anterioară (riscul se apreciază în mod concret - el nu există în cazul de fata. Clientul băncii ori al unei societăți de leasing este preponderent un om instruit și atent cu actele pe care le face ori cu serviciile pe care le cumpără).
Analiza atentă a acestor trei condiții relevă următoarele aspecte esențiale:
- În ceea ce privește similaritatea celor două mărci trebuie ținut cont de analiza comparativă a acestora în ansamblul lor, și nicidecum nu trebuie ținut cont doar (și numai) de elementele verbale care le alcătuiesc (potrivit principiilor de examinare a mărcilor). Astfel, analizând cele două aspecte în discuție în acest proces (marca și denumire comercială), constatăm că mărcile invocate de reclamantele - intimate sunt formate fie dintr-un cuvânt, fie din două, acestea având o scriere obișnuită, spre deosebire de denumirea societății parate însoțită de sigla pe care o foloseste și a cărei alcătuire este dominată de un element figurativ.
Apreciaza recurenta că cele două elemente invocate (mărci versus denumire comercială însoțită de siglă) sunt diferite atât din punct de vedere vizual cât și din punct de vedere fonetic și conceptual.
C puțin doua aspecte majore diferențiază cele două elemente, făcând ca ele să nu poată fi similare și nici confundate. Astfel:
- Din punct de vedre vizual se constată că mărcile intimatelor sunt alcătuite din cuvântul scris cu o grafie obișnuită, pe când denumirea comercială însoțită de sigla societății parate este compusă dintr-un element figurativ de culoare roșie - dominat de o imagine dublată a două triunghiuri de dimensiuni diferite, orientate cu vârfurile unul către celalalt, cel mic fiind deasupra celui mare - denumirea societății fiind scrisă la baza siglei.
La vederea celor două elemente (marca invocată și denumirea comercială însoțită de siglă), consumatorul mediu nu poate confunda cele 2 elemente deoarece vizual, puse una lângă alta, nu prezintă nici un risc de confuzie pentru public.
- În ceea ce privește analiza fonetică și auditivă a acelorași două elemente, ies în evidență cel puțin două diferențe semnificative: și conceptual, și auditiv.
- Referitor la condiția ca produsele celor două categorii de servicii să fie similare, apelanta arata că aceasta ar fi singura care ar putea fi reținută în cauză (însă în acest caz, respectiv cel al serviciilor total diferite oferite eventualilor clienți, se va constata că nu există nici un risc concret de confuzie, ba mai mult nu ar fi nici măcar un impediment la înregistrarea unei mărci pentru activitățile de leasing dacă s-ar dori acest lucru).
- Al treilea aspect în analiza mărcilor este existența unui risc de confuzie în rândul consumatorilor, incluzând și riscul de asociere al mărcilor. Or în acest caz consumatorul mediu, și, data fiind și specialitatea distinctă a celor două domenii diferite de activitate, respectiv bancar și leasing sub mărcile mai sus menționate, este evident că nu se va crea niciodată un risc de confuzie în rândul acestora și nici nu se vor asocia cele două elemente (marca și denumire comercială însoțită de siglă). În cadrul acestei categorii de consumatori este bine cunoscut faptul că există o anumită pregătire, mai aparte al acestora în raport cu serviciile contractate de la o anumită bancă sau societate de leasing, aceștia necontractând servicii bancare ori de leasing în general (adică generice).
Mai mult, se apreciaza că în cazul în care titularul mărcii invocate ar considera ca prin denumirea societății paratei i s-ar încălca drepturile conferite prin înregistrarea mărcii, ar putea - în baza art. 23 din L 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice - să formuleze opoziție cu privire la o eventuală marcă publicată și înregistrată de către parata.
.3). - Sub aspectul inadmisibilității acțiunii întrucât interesul invocat nu este născut și nici actual.
Reclamantele - intimate fac vorbire în acțiune la o societate comercială ipotetică, pe care ar putea-o înființa cândva cu un obiect de activitate ca al societății noastre (și care nu există astăzi la momentul soluționării prezentei cereri în justiție), ca și cum înregistrarea mărcii le-ar conferi ulterior, în mod automat, dreptul discreționar de a rezerva la registrul comerțului o denumire comercială (sau mai multe) cu aceeași denumire, iar toate celelalte societăți care au în componența denumirii lor vreun element similar sau aparent cu marca, ar trebui să-și schimbe automat denumirea.
Dreptul pozitiv se aplică la un caz concret, existent, actual produs și materializat în efecte pentru subiecții de drept, și nu la cazuri ipotetice, nenăscute. Atât timp cât nu există o societate de leasing cu aceeași denumire care să ofere aceleași servicii ca și ale paratei pe aceeași piață și în aceleași condiții, dreptul pretins lezat prin simpla noastră existența ca și societate nu poate face obiectul unei protecții judiciare, pentru simplul motiv că interesul nu este născut și actual.
Așadar, pe acest aspect, acțiunea trebuie respinsă ca vădit nefondată, ea fiind lipsită de interes. Interesul este una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii (alături de capacitatea procesuală, calitatea procesuală și dreptul pretins lezat). Interesul ca și condiție de admisibilitate a acțiunii trebuie să fie propriu, legitim, născut și actual (observăm că el nici măcar nu este născut la acest moment, pentru simplul motiv că nu există o societate a reclamantelor care să aibă ca și obiect de activitate leasingul financiar). Nefiind născut și prin urmare nici actual interesul, acțiunea urmează să fie respinsă pe fondul ei.
Hotărârea instanței de fond nu a ținut cont de aceste aspecte, ba mai mult nici nu le-a luat în considerare la soluționarea cauzei, lipsind o referire în considerentele hotărârii apelate pe acest aspect. Din acest motiv, hotărârea apelată este și pe acest aspect vădit nefondată, ceea ce face admisibil apelul și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
II. Hotărârea apelată nu a avut în vedere nici aspectele învederate de parata la judecata fondului, aspecte legate de fondul problemei deduse judecății.
1) - Așa cum s-a arătat și la instanța de fond, acțiunea reclamantelor - intimate este complet nefondata, atâta timp cât acestea în mod tendențios solicită modificarea denumirii "" din denumirea societății paratei, fără să țină cont că în Registrul Comerțului sunt înregistrate un număr de 58 societăți comerciale (atât în B, cât și în țară), societăți care au inclus în denumirea lor cuvântul "", neputându-se afirma ca toate aceste societăți au fost înregistrate cu o asemenea denumire cu scopul de a concura în mod neloial reclamanta ori de a crea confuzie pe piață.
Un alt element din care rezultă că solicitarea reclamantelor este neîntemeiată este faptul că societatea parata nu se află pe aceeași piață cu reclamanta și nu oferă clienților aceleași servicii pe care le oferă o bancă.
Prin obiectul cererii și prin motivările lor, reclamantele tratează denumirea "" ca o marcă cu caracter universal, și nicidecum ca pe o denumire comercială înregistrată de un comerciant în condițiile legii la. Cele două noțiuni nu sunt comparabile pentru simplul motiv că denumirea societății parate nu se identifică cu marca intimatei și nu produce nici un fel de confuzie pe piață, întrucât aceasta, chiar dacă denumirea societății parate are în cuprinsul ei cuvântul "" (denumirea exactă a societății fiind " Leasing "), nu se poate sub nici o formă confunda cu denumirea Comercial, ori cu Banca, și nici nu poate crea confuzie pe piață, pentru simplul motiv că societatea nu oferă clienților servicii bancare sau monetare specifice activității bancare.
Invocarea de către reclamantele - intimate a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 este incorectă pentru că termenul de "" nu este o marcă înregistrată de către societatea parata, care ar putea să creeze confuzie, iar societatea parata nu folosește o astfel de marcă pentru serviciile pe care le oferă clienților.
Societatea parata oferă servicii de leasing ( 6491 - Leasing financiar) și nu activități bancare sau monetare specifice băncilor (de ex. 6419 - Alte activități de intermedieri monetare; sau 6492 - Alte activități de creditare, etc.), așa cum oferă reclamantele.
Societatea parata are ca obiect de activitate Leasing-ul financiar - 6491-, astfel cum aceasta activitate a fost recodificată și actualizată prin Ordinul nr. 337/20.04.2007, dat în aplicarea Regulamentului Comisiei Europene nr. 1893/2006 care modifică la rândul său Regulamentul Consiliului Comunității Economice Europene nr. 3037/90 privind activităților din Comunitatea Europeana -.2.
Reclamantele - intimate Comercial și Banca au ca obiect de activitate servicii și produse bancare, adică oferă clienților alte servicii decât ale societății parete, ceea ce nu se suprapune cu activitățile unei societăți de leasing și deci nu poate fi vorba despre o concurență neloială ori despre vreo încălcare a dreptului la marca ori a protecției oferită de aceasta.
De asemenea nu există nicio identitate sau vreo similaritate între denumirea societății noastre (înregistrată la ) și marca "" pe care intimatele susțin că au înregistrat-o la OSIM, așa cum nu există vreo identitate ori vreo similaritate între produsele ori serviciile oferite de către parata și reclamantele intimate, așa cum rezultă de altfel și din extrasul înregistrării mărcii la OSIM, anexat cererii de chemare în judecată de către petente, în care nu există înscrisă activitatea de leasing, pe care o desfășoară societatea Leasing.
Prevederile legale privitoare la marca, respectiv art. 38 din Legea nr. 84/1998 stipulează că: "Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terț să folosească în activitatea sa comercială:
a) - numele/denumirea sau adresa/ sediul titularului;
b) - indicații care se referă la specia, calitatea, destinația, valoarea, originea geografică, perioada de fabricație a produsului sau perioada prestării serviciului sub marcă, precum și la orice alte caracteristici ale acestora,
c) - marca, dacă aceasta este necesară pentru a indica destinația produsului sau a serviciului, în special pentru accesorii sau piese detașabile.
Dispozițiile alin. 1 sunt aplicabile, cu condiția ca folosirea elementelor prevăzute la lit. a) - c) să fie conformă practicilor loiale."
Subliniem faptul că societatea parata nu oferă servicii clienților săi sub marca "", nu o folosește și nici nu intenționează să se folosească de această marcă.
În ceea ce privește afirmația reclamantelor, că folosirea numelui comercial Leasing A de către societatea parata constituie un act de concurență neloaială, se apreciaza că reclamanta face o gravă confuzie între denumirea societății pe de o parte, și marca pe de altă parte, considerând că societatea parata prin folosirea în denumire a cuvântului "", săvârșește un act de concurență neloaială.
II.2) Atât doctrina, cât și legea au stabilit că chiar și în cazul în care o marcă este notorie, fiind independentă de orice formă de înregistrare și de folosire, totuși protecția conferită de lege inclusiv unei asemenea mărci notorii este restrânsă la sfera produselor identice, rămânând deschisă posibilitatea utilizării de către terți pentru produse diferite.
Art. 6 din nr. 84/1998 consacră protecția mărcilor notorii (dacă am admite că marca invocată de către reclamante este o marcă notorie (i), prevăzând că nu se vor putea înregistra ca mărci semnele care sunt identice cu o marcă notorie în România.
Apreciaza apelanta că nu este nici pe departe cazul acesta în speța de fata, pentru că: (i) - marca invocată nu este notorie (a se vedea datele recente de înregistrare atât la nivel european, cât și la nivel național); (ii) - pentru că nu suntem în cazul unei mărci concurente; (iii) - pentru că vorbim de o denumire a unei firme care nu este bancă și nici nu poate fi confundată cu o bancă oricât de neavizat și de profan poate fi un consumator; și de asemenea, (iv) - pentru că nu suntem în prezenta unor produse sau servicii identice ori măcar similare.
Așa cum subliniază și doctrina, notorietatea (invocată de reclamantele - intimate) este o problemă de fapt și se apreciază în raport de condițiile locale. Se are în vedere criterii precum vechimea mărcii, identitatea produselor/serviciilor comercializate sub aceeași denumire, identificarea cu întreprinderea, etc. Marca se consideră notorie atunci când este cunoscută de aproape totalitatea cumpărătorilor potențiali ai produselor cărora le este destinată marca într-o anumită țară și într-o anumită perioadă. Nici această situație nu se regăsește în cauză, reclamantele încercând să limiteze dreptul paratei de a exista pe piață numai prin simpla presupunere că dacă ar dori să efectueze operațiuni de leasing financiar ar exista riscul unei confuzii între posibilele servicii pe care le-ar pute vinde cu cele oferite de societatea parata. De aici trage concluzia că cele două societăți (observăm că nu există decât o singură societate în realitate - cea a paratei), așadar, cele două societăți sunt societăți competitoare pe serviciilor de leasing financiar. Concluzia este total eronată și falsă pentru că reclamantele vorbesc de o societate comercială ipotetică, pe care ar putea-o înființa cândva și care nu există astăzi la momentul soluționării prezentei cereri în justiție.
Să nu uităm că legislația în vigoare face o distincție netă între activitățile de bancă și cele de leasing, ca și între instituțiile de credit (printre care și băncile) și instituțiile financiare, definindu-le chiar distinct și separat pe fiecare dintre acestea. Asemenea societăți și activități nu se confundă și nu pot fi confundate, pentru că atât legea, cât și consumatorii normali, le percep și le separă în mod categoric, și le deosebesc foarte ușor.
Nu s-a avut în vedere la judecată fondului nici faptul că reclamantele-intimate au încercat să asimileze două noțiuni și categorii juridice distincte, și anume: denumirea societății (denumirea unui comerciant) cu marca utilizată de un alt comerciant. Nu se are în vedere însă un aspect esențial, și anume acela că numele comercial (alături de emblema - sigla - dacă există) are menirea de a diferenția pe comercianți, iar mărcile sunt destinate să diferențieze produse sau servicii de aceeași natură, identice ori similare, ale comercianților. Am arătat că nu există nici identitate nici similaritate între activitatea noastră, și cea de bancă desfășurată de către reclamante.
Chiar și legea permite (art. 10 și 35 din nr. 84/1998), ca în cazul mărcilor, acestea să se poată înregistra - fie și atunci când există anterioritatea unei mărci - o marcă asemănătoare cu cea anterioară, cu condiția să nu vizeze bunuri ori servicii din același sector comercial. Doctrina a subliniat că dacă semnul urmează a fi folosit în alte domenii comerciale, pentru produse ori servicii diferite, nu există riscul de confuzie și deci nu există anterioritate, iar semnul poate fi înregistrat ca și marcă.
Înregistrarea mărcii invocate trebuie să cuprindă indicarea produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea s-a făcut, iar, potrivit art. 35 din lege, această înregistrare dă titularului un drept exclusiv de folosire a mărcii pentru acele produse și servicii pentru care s-a făcut înregistrarea. Însă protecția este exclusă pentru orice alte produse sau servicii care exced înregistrării, chiar dacă acestea aparțin clasificării de la acelorași clase administrative de produse sau servicii.
Doctrina a subliniat că chiar dacă un depozit (o cerere de înregistrare marcă) s-ar referi, în mod generic, la o anumită clasă de produse sau servicii, nu poate oferi, în mod automat și necesar, protecție mărcii pentru toate produsele și serviciile aparținând acelei clase. Mărci identice, aparținând unor titulari diferiți pentru produse diferite, aparținând aceleiași clase pot coexista pașnic, subliniază doctrina de specialitate. Astfel nu există nici anterioritate, nici încălcare a dreptului la marcă atunci când mărci identice, aparținând unor titulari diferiți, desemnează într-un depozit produse de îmbrăcăminte, iar celalalt, produse de încălțăminte, deși aceste produse aparțin aceleiași clase.
În mod asemănător poate fi prezentată situația și în cazul serviciilor avute în vedere în prezenta cauză, dacă am lua în discuție marca pe care reclamantele o invocă pentru activitatea de bancă, și o eventuală marcă înregistrată cu aceeași denumire pentru activitatea de leasing financiar. Dar observăm că nu există o asemenea marcă înregistrată pentru activități de leasing, ci doar se afirmă că denumirea societății noastre lezează interesele comerciale ale reclamantelor, deși în mod concret nu se dovedește acest fapt.
MOTIVUL 2. Sentința apelată este nelegală și pentru motivul că instanța de fond nu a administrat toate probele solicitate de parata la judecata fondului.
S-a refuzat administrarea probei cu interogatoriu, în condițiile în care această probă a fost solicitată și era necesară administrarea ei. Dezvoltări ale acestui motiv de apel vor fi depuse la dosar pentru a demonstra și pe acest aspect nelegalitatea hotărârii apelate.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei apelate, prin prisma si a motivelor de apel invocate, Curtea retine urmatoarele:
Instanta de fond a interpretat si aplicat in mod corect legislatia in materie,precum si probele adminsitrate, in sensul dovedirii incalcarii unui drept exclusiv asupra unor marci apartinand reclamantei prin folosirea numelui comercial d e catre parata.
Astfel, in cauza reclamanta este titulara uni drept exclusiv asupra marcilor " " " ", " " inregistrate LA 5.08.2003, " ", inregistrata la 20.10.2003," BANK " - inregistrata la 10.10.2006, " bcp " inregistrata la 7.04.2006,iar cat priveste marca " Banca " care este totodata si numele comercial al reclamantei aceasta si-a constituit depozit la 8.01.2008 pentru clasele de produse 35, 38 si 36 - respectiv servicii financiare inclusiv cele prestate prin internet sau prin orice alte mijloace de telecomunicatii, iar pe de alta parte parata este titulara numelui comercial " LEASING ", nedepus la inregistrare - aceasta oferind servicii de leasing financiar.
Reclamanta Comercial face dovada ca isi desfasoara activitatea in Romania in domeniul bancar, prin intermediul reclamantei Banca SA.
In calitate de titular exclusiv al marcilor susmentionate, inregistrate pe cale internationala, reclamanta COMERCIAL SA beneficiaza de protectie cu privire la acestea si pe teritoriul Romaniei, conform prevederilor art. 2 din Lg. 84/1998, precum si al conventiilor internationale in materia marcilor si indicatiilor geografice, la care Romania este parte.
Problema care se impune a fi transata este daca exista un conflict intre marcile reclamantei si numele comercial folosit de catre parata, respectiv daca prin folosirea acestuia se aduce atingere dreptului exclusiv conferit reclamantei prin inregistrarea acestor marci, drept consfintit in cuprinsul dispozitiilor art. 35 din Lg. 84/1998.
detinute de catre reclamanta au fost inregistrate anterior numelui comercial d etinut de catre parata, conferindu-i acesteia un drept exclusiv asupra marcilor protejate, incluzand si dreptul de a interzice folosirea aceluiasi semn de catre terti.
Pe de alta parte si numele comercial inregistrat de catre parata ii confera aceseia un drept de proprietate industriala, recunoscut in temeiul art. 1 alin 2 si alin 8 din Conventia d l Paris, ratificata de Romania prin Decretul 1117/1968. Legea 84/1998 nu contine prevederi speciale care sa reglementeze conflictul dintre marca si numele comercial sau emblema.
Conform prevederilor art 35 alin 2 din lege pentru a se putea insa dispune interzicerea folosirii semnului de catre terti este necesar ca acestia sa foloseasca in activitatea lor comerciala: fie un semn identic cu marca, pentru produse identice sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost inregistrata; fie un semn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor sau serviciilor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata ar produce in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand riscul de asociere a marcii cu semnul.
Astfel, din continutul textului legal susmentionat rezulta ca actele incriminate se refera la folosirea semnului ca marca, a carei functie este de distingere a produselor sau serviciilor unui comerciant de cele ale altuia, numele comercial identificand intreaga activitate a acestuia.
Curtea apreciaza insa ca acest text de lege poate fi extins la si la situatia cand se aduce atingere marcii protejate prin folosirea unui nume comercial identic sau similar cu marca, existand posibilitatea de a se crea confuzie cu privire la originea bunurilor sau serviciilor celor doi comercianti.
Analiza conflictului aparut intre marcile protejate apartinand reclamantei, numele comercial al acesteia - pe de o parte si numele comercial apartinand paratei- pe de alta parte presupune analiza riscului de confuzie, care include si riscul de asociere rezultat in urma folosirii de catre parata a numelui comercial similar cu marcile si numele comercial apartinand reclamantei.
Cat priveste limitarea teritoriala prin prisma careia trebuie apreciat riscul de confuzie in ipoteza numelui comercial, Curtea retine ca aceasta trebuie apreciata raportat la probatoriul administrat in cauza, avandu- se in vedere si faptul ca titularul unui drept de proprietate industriala asupra numelui comercial are dreptul de a-si face cunoscut numele sub care isi presteaza serviciile, fara a se tine cont de limita teritoriala a intinderii cunoasterii acestuia.
Se va retine ca numele comercial d etinut de parata este similar cu marcile detinute de reclamanta, " ", ", " ", " " Bank" apreciindu-se ca terminatia " "Leasing " nu poate fi de natura a elimina confuzia dintre marca si semn,confuzie ce presupune si asocierea spontana dintre societatea respectiva si marcile reclamantei.
Reclamanta este titulara unor marci verbale combinate, cu element figurativ, in care partea verbala constituie elementul central al marcii. Si in cazul numelui comercial inregistrat de parata, elementul principal il constituie tot cuvantul.
Gradul de similaritate vizuala este de asemenea foarte ridicat, dat fiind impactul elementului dominant verbal, in perceptia de ansamblu a consumatorului potential.
Si sub aspect auditiv similaritatea celor doua semne este data tot de elementul verbal, identic, celelalte parti verbale componente ale marcilor reclamantei si respectiv ale numelui comercial d etinut de parata constituind mentiuni cu privire la domeniul de activitate, si respectiv cu privire la forma societatii comerciale parate.
marcilor detinutre de reclamanta cu numele comercial inregistrat de parata trebuie privita in staransa legatura cu similaritatea dintre produsele ce fac obiectul marcilor apartinand reclamantei si serviciile paratei.
Astfel, pentru a se putea stabili similaritatea, trebuie luate in calcul toate imprejurarile care pot crea publicului impresia ca intre produsele sau serviciile respective exista o legatura, clasificarea bunurilor nefiind decisiva in problema asemanarii.
In doctrina si jurisprudenta s-a apreciat ca produsele si serviciile pentru care a fost inregistrata marca pot fi considerate similare atunci cand datorita naturii si destinatiei lor pot fi atribuite de cumparatori aceleiasi origini. S-a apreciat in acest sens ca bunurile sunt asemanatoare daca, atunci cand sunt oferite spre vanzare sub marca identica, este posibil ca publicul consumator sa creada ca ele provin din aceeasi sursa.
Pentru a se analiza riscul de confuzie, incluzand si riscul de asociere se va avea in vedere consumatorul mediu, Curtea apreciind ca in cauza s-a facut dovada identitatii intre o anumita categorie de servicii ce fac obiectul protectiei marcilor apartinand reclamantei si serviciile ce constituie obiectul de activitate al paratei, astfel incat, consumatorul mediu avizat, confruntat cu achizitionarea serviciilor comercializate sub marca reclamantei va putea sa creada ca aceste produse si serviciile, care poata un semn similar apartin aceluiasi producator, atribuindu-le aceiasi provenienta.
Astfel, atat reclamantele Comercial A, Banca Sa cat si parata SC Leasing A sunt competitoare pe piata serviciilor de leasing financiar. Desi obiectul principal de activitate al reclamantei Banca SA este cod 6419-activitati de intermedieri monetare, activitatea acesteia cuprinde si leasing financiar.
Faptul ca reclamanta a ales ca aceasta activitate sa se desfasoare prin intermediul Bancii SA, fara a infiinta direct o societate specializata in leasing financiar nu este de natura a inlatura riscul de confuzie mai sus analizat, avand in vedere ca pe piata din Romania exista practica multor de a infiinta societati de leasing, astfel incat, in contextul similaritatii dintre marcile reclamantei si numele comercial al paratei, precum si al identitatii serviciilor oferite, exista riscul, pentru consumatorul mediu de a face asocierea intre aceste produse si servicii oferite de reclamanta si numele comercial al paratei, considerand ca acestea apartin aceluiasi comerciant.
Chiar si in ipoteza cand consumatorul mediu ar considera ca serviciile apartin unor entitati diferite, acesta poate insa sa aprecieze, in mod intemeiat ca intre acestea exista anumite legaturi economice, financiare, juridice, fapt care atrage riscul de asociere la care fac trimitere dispozitiile art. 35 alin 2.
Prin urmare, in mod corect a apreciat instanta de fond ca folosirea numelui comercial d e catre parata este de natura sa aduca atingere dreptului exclusiv al reclamantei asupra marcilor mai sus enumerate, in sensul dispozitiilor art 35 lit b din Lg. 84/1998.
Atata vreme cat in cauza s-a dovedit existenta riscului de confuzie incluzand si riscul de asociere intre serviciile oferite de reclamanta si numele comercial al paratei si respectiv atingerea dreptului exclusiv al reclamantei asupra marcilor pe care le detine prin utilizarea numelui comercial d e catre parata, Curtea apreciaza ca fiind pe deplin dovedit interesul legitim, nascut si actual al reclamantei in formularea prezentei cereri.
Nu pot fi retinute argumentele apelantei in sustinerea netemeiniciei actiunii, intemeiate pe interpretarea dispozitiilor art. 6 lit c din Lg. 84/1998, avand in vedere ca acest text de lege reglementeaza un alt domeniu decat cel vizat de reclamanta prin actiune - si anume motivele de refuz pentru care o marca nu poate fi inregistrata in fata OSIM.
Curtea apreciaza ca fiind nefondata critica formulata de apelanta in sensul ca BNR a emis actul de autorizare a functionarii societatii parate, fapt de natura a dovedi, in opinia acestei parti lipsa unei vatamari a drepturilor reclamantei, avand in vedere ca aceasta institutie nu are ca atributie legala aceea de a verifica riscul de confuzie sau actele de concurenta neloiala determinate de conflictul intre marca anterior inregistrata si numele comercial ulterior protejat, atributii conferite prin lege Oficiului de Stat Pentru Inventii si Marci, astfel incat aprobarea inscrierii inregistrarii acestei societati cu denumirea de LEASING SA - de catre BNR nu poate avea drept efect decat verificarea conditiilor necesare acestei luari in evidenta a societatii paratei din perspectiva atributiilor BNR.
Nerelevant sub aspectul stabilirii incalcarii drepturilor reclamantei este si argumentul adus de catre apelanta in sensul ca la Registrul Comertului s-au inregistrat un numar de 58 de societati care au inclus in denumirea lor cuvantul " ", atata vreme cat aceste societati comerciale au un obiect de activitate diferit de acela al reclamantei, nedovedindu-se existenta riscului de confuzie incluzand si riscul de asociere.
Nefondata este si critica privind neadministrarea probelor in fata instantei de fond, avand in vedere ca din cuprinsul incheierilor de sedinta din 12.06.2008 si 11.09.2008 la care s-a discutat propunerea de probatorii si respectiv s-au depus inscrisuri, rezulta ca reclamanta este cea care a solicitat administrarea acestei probe in dovedirea actiunii, parata neintelegand sa solicite alte probatorii.
.Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 296.pr.civila va respinge apelul ca nefondat.
In baza disp. art. 274.pr.civila va obliga apelanta parata la plata cheltuielilor de judecata in favoarea intimatelor, in suma de 6000 euro, in echivalent in lei la cursul oficial al BNR de la data platii, reprezentand onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanta - pârâtă LEASING cu sediul în B,-, - 109, Sc. 1,. 5,. 57, sect. 3, împotriva sentinței civile nr. 1561/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante COMERCIAL cu sediul în Praca I, 28, Portugalia prin mandatar & SRL, cu sediul ales în B, B-dul -. - nr. 52-54, sector 1 și BANCA cu sediul în B,-, sector 1 prin mandatar & SRL, cu sediul ales în B, B-dul -. - nr. 52-54, sector 1, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimată în sumă de 6000 euro în echivalent lei la cursul oficial BNR de la data plății.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.SP
.red.
5 ex./05.02.2010
Jud Fond Secția a V-a Civilă
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Silvia Pană
