Spete pretentii comerciale. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 1282/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - - și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul - pârât, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/16.02.2009, intimata - reclamantă - -, prin reprezentant, lipsind intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La strigarea cauzei la amânare, apelantul - pârât prin avocat depune un set de înscrisuri, cu care dorește să dovedească faptul că a fost încheiat un contract de licență cu privire la marca pe o durată nedeterminată, precum și faptul că această marcă a fost folosită pe teritoriul României și comunică un exemplar al acestora către reprezentantul intimatei - reclamante.
Se procedează la comunicarea unui exemplar al înscrisurilor depuse la termenul de judecată anterior de către apelantul - pârât către reprezentantul intimatei - reclamante.
Curtea, față de momentul strigării pricinii, respectiv C al amânărilor fără discuții, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, se prezintă apelantul - pârât, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/16.02.2009, intimata - reclamantă - -, prin reprezentant, lipsind intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Părțile prezente prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantului - pârât solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1282/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III- Civilă, desființarea hotărârii apelate pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de intimata - reclamantă ca neîntemeiată.
Continuând, arată că din înscrisurile depuse în faza de judecată a apelului rezultă că apelantul - pârât a utilizat în mod efectiv marca "ERGO" pe teritoriul României pentru produse aparținând clasei 19 conform de la. Mai arată că o dovadă a utilizării efective a mărcii "ERGO" este reprezentată de declarația societății privind calitatea sa de importator de produse ERGO începând cu anul 2005 pe teritoriul României.
De asemenea, arată că instanța de fond nu a luat în considerare aspectele privind interesul intimatei - reclamante în formularea acțiunii în decădere, arătând că aceasta nu a depus probe din care să reiasă în mod evident folosul practic urmărit prin admiterea cererii sale și decăderea apelantului - pârât din dreptul asupra mărcii "ERGO" pe teritoriul României.
Totodată susține că reaua credință a intimatei - reclamante constă în faptul că aceasta nu a demonstrat că utilizează în mod efectiv marca "" pentru produsele și serviciile pentru care s-a dispus înregistrarea mărcii, precum și în raport de faptul că nu a făcut verificări privind utilizarea efectivă a mărcii "ERGO" pe teritoriul României înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. Depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - reclamante - - solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1282/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III- Civilă, ca nefondat. De asemenea, precizează că interesul său în promovarea acțiunii rezultă din avizul de refuz provizoriu al OSIM la solicitarea de înregistrare a mărcii. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, față de dispozițiile art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel la data de 13.10.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 158A
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 1282/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - - și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.10.2009 când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâții și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărcii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună decăderea pârâtului din drepturile conferite de marca ERGO pe teritoriul României.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a înregistrat în România marca ERGO pe care nu a utilizat-o de peste 12 ani, pentru produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată, ea fiind necunoscută de segmentul de public căruia i se adresează.
S-a mai arătat că societatea reclamantă a fost constituită prin HG 258/1991, prin reorganizarea Întreprinderii de utilaje grele pentru construcții B, așa încât stația de utilaje grele a devenit - - recunoscută la nivel național prin însuși actul de constituire, ceea ce a determinat încă de la început notorietatea mărcii sub care funcționează întreprinderea. Ulterior, notorietatea mărcii s-a consolidat prin funcționarea societății, prin publicitatea efectuată, prin participare la târguri și expoziții.
cerere de înregistrare a mărcii care reprezintă numele societății reclamante, aceasta a aflat că pârâtul a înregistrat o marcă aproape identică pentru aceleași clase de produse și servicii, ceea ce a condus la respingerea parțială a cererii de înregistrare menționată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 45 alin. 1 lit. a din Legea 84/1998.
Prin sentința civilă nr. 395/22.03.2006 a fost admisă excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii cererii reclamantei ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, iar prin decizia civilă nr. 314A/14.l2.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost admis apelul formulat de apelanta - reclamantă, desființată sentința civilă apelată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului București.
Curtea a reținut că sentința apelată a fost pronunțată cu nesocotirea normelor imperative conținute de art. 127, 128 și 129.pr.civ. și a principiilor de drept procesual, respectiv acela al contradictorialității și al dreptului la apărare, menite să asigure părților respectarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr-, instanță în fața căreia pârâtul deși legal citat nu a depus la dosar întâmpinare și nu a administrat probe, deși avea această obligație în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin sentinta civila nr. 1282 din 10.09.2008 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ a dmis cererea formulată de reclamantă, a dispus decăderea pârâtului din drepturile conferite de marca "ERGO" nr. -, pe teritoriul României.
În motivarea sentin ț ei s-a re ținut că reclamanta - - a formulat o cerere de decădere a pârâtului din drepturile conferite de marca ERGO pe teritoriul României, că reclamanta și-a justificat interesul în formularea prezentei cereri, astfel cum rezultă din cererea înregistrată la OSIM la data de 4.07.2002, pentru înregistrarea mărcii individuale, combinate, constând în denumirea, cerere pentru care s-a emis decizia din 18.09.2002 de către OSIM prin care s-a admis cererea de constituire a depozitului reglementar al mărcii, sub nr. M 2002 03755/4.07.2002 pentru următoarele clase de produse/servicii 6, 17, 19, 27, 37, 39, 40. Ulterior, OSIM a emis avizul de refuz provizoriu, respectiv la data de 15.03.2003, constatându-se că la înregistrarea mărcii se opune următoarea marcă: MI - - ERGO clasele 6, 17, 19, 37; clasele 39, 40 - risc de asociere. Prin decizia OSIM (fără număr și dată), s-a admis înregistrarea mărcii numai pentru clasele 6, 17, 27, 37, 39 și 40, stabilindu-se că pentru celelalte produse/servicii din decizia de constituire a depozitului național reglementar, marca nu a fost admisă pentru motivele invocate prin avizul de refuz provizoriu, respectiv pentru existența riscului de asociere cu marca ERGO aparținând pârâtului.
Potrivit art. 45 din Legea 84/1998, orice persoană interesată poate solicita Tribunalului București, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosirii efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată.
Așa cum rezultă din documentația depusă la dosar de reclamantă, pârâtul este titular al mărcii ERGO începând cu 9.01.1992, pentru clasele de produse/servicii 1, 6, 17, 19, 37 beneficiind de drepturile conferite de marcă și pe teritoriul României. Contrar regulii din dreptul comun, conform căreia reclamantul trebuie să facă proba pretențiilor sale, dovada folosirii mărcii incumbă, potrivit art. 47 din lege, titularului acesteia. Astfel, reclamantul nu este pus în situația de a face proba imposibilă a unui fapt negativ, în timp ce pentru titularul mărcii proba faptului pozitiv contrar, și anume a folosinței, este relativ ușor de făcut, prin facturi, comenzi, contracte de publicitate etc. folosirea mărcii putând fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv prin martori.
Pentru a se preveni decăderea, exploatarea semnului trebuie să fie efectivă și trebuie să privească semnul așa cum a făcut obiectul depozitului, ori să se realizeze într-o formă care diferă de ceea înregistrată, prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al acesteia.
În prezenta cauză, pârâtul deși legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe din care să rezulte folosința mărcii după data înregistrării, în intervalul scurs de la data înregistrării mărcii și până la formularea în justiție a cererii de decădere.
Față de considerentele expuse și în baza art. 45 alin. 1 lit. a din Legea 84/1998, tribunalul a admis cererea și a dispus decăderea pârâtului din drepturile conferite de marca ERGO pe teritoriul României.
În raport de prevederile art. 45 alin. ultim din Legea 84/1998 și regulii nr. 32 alin. 5 Regulamentului, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care titularul a fost decăzut din drepturile conferite de marcă, se va comunica OSIM de către persoana interesată, care va publica hotărârea în și va face mențiune despre aceasta în Registrul Național al.
Împotriva sentin ț ei men ționate anterior a declarat apel, solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, iar pe fondul cauzei să se dispună respingerea acțiunii formulate de intimata-reclamantă - -.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de judecată a dispus în mod nelegal decăderea apelantului-pârât din dreptul conferit de marca "Ergo" pe teritoriul României, că, întrucât Legea nr. 84/1998 nu definește noțiunea de persoana interesată rămâne la aprecierea instanței să stabilească dacă persoana care intentează o acțiune în decăderea titularului din dreptul la marcă are sau nu interes în promovarea acțiunii. Dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. a din Legea nr. 84/1998 prevăd că "orice persoană interesată poate solicita, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite, dacă fără motive justificative, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau pentru serviciile pentru care a fost înregistrată". Intimatul-reclamant a solicitat în anul 2002 înregistrarea mărcii "" pentru următoarele clase de servicii și produse: 6,17,19,27,37,39,40. În baza avizului de refuz provizoriu emis de OSIM la înregistrarea mărcii intimatului s-a opus marca "Ergo", marca internațională, aparținând apelantului. Apelantul are calitatea de titular al mărcii "Ergo" de la data de 9.01.1992, România fiind desemnată ca țară în care să opereze protecția asupra mărcii "Ergo" pentru serviciile și produsele cuprinse în clasele 1,6,17,19,37. OSIM a admis înregistrarea mărcii "" pentru clasele de servicii și produse 6, 17, 27, 37, 39, 40, fiind astfel respinsă înregistrarea mărcii numai pentru clasa 19, respectiv materiale de construcție nemetalice, conducte rigide nemetalice pentru construcție, asfalt, smoală, etc. În acest sens instanța de judecată trebuia să analizeze dacă intimata-reclamantă prezintă un interes real în formularea cererii de decădere a intimatului din drepturile conferite de marca "Ergo". Această analiză trebuia efectuată având în vedere dispozițiile Codului d e procedură civilă, astfel încât intimata-reclamantă trebuie să justifice un interes direct, personal, legitim, născut și actual. Astfel instanța de judecată trebuia să aibă în vedere dacă societatea reclamantă a realizat acte de utilizează a mărcii "" și pentru clasa de produse 19, întrucât aceasta este singura clasă care a fost respinsă de la înregistrare pentru intimata-reclamantă. În acest sens intima-reclamantă trebuia să își dovedească în mod cert interesul în promovarea unei astfel de acțiuni, întrucât în sens contrar nu s-ar ajunge decât la o eludare a dispozițiilor legale, astfel încât orice persoană ar putea dobândi calitatea de "persoană interesată".
Apelanta a arătat în continuare că în baza rolului activ al judecătorului instanța de judecată trebuia să analizeze dacă se impune decăderea din dreptul la marcă, or instanța de fond și-a bazat analiza numai pe baza susținerilor intimatei-reclamante. Dispozițiile art. 47 din Lege prevăd că "Dovada folosirii mărcii incumba titularului acesteia și poate fi făcută prin orice mijloc de probă" dar aceste dispoziții nu înlocuiesc dispozițiile procedurale privind rolul activ al judecătorului. Dispozițiile art. 129 alin. 4.proc.civ prevăd în mod expres că: "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare". De asemenea, instanța de judecată trebuia să dovedească o atenție sporită raportat la faptul că apelatul-intimat este cetățean străin și nu a fost prezent la niciun termen acordat în cauză. Instanța de judecată a nesocotit dispozițiile legale bazându-se strict pe afirmațiile intimatei-reclamante fără a realiza nici cea mai mică verificare în ceea ce privește utilizarea mărcii de către apelant pe teritoriul României. De asemenea trebuia analizat de către instanța de judecată dacă intimatul-reclamant nu a introdus o acțiune cu rea-credință, având cunoștință că apelantul utilizează în mod efectiv marca "Ergo" pe teritoriul României. Astfel cum urmează să rezulte din probatoriul ce va fi administrat în cauză apelanta face dovada unei utilizări reale și efective a mărcii "Ergo" de către apelantul-pârât pe teritoriul României. Cercetând paginile de internet din România se poate observa cu ușurință că societatea apelantului care deține denumire identică cu marca, precum și produsele promovate de aceste sub aceasta marca pe teritoriul României. În această situație, pare greu de crezut că intimata-pârâtă nu a făcut anumite cercetări înainte de formularea acțiunii, prevalându-se de neprezentarea apelantului în cadrul dosarului de fond. Instanța de judecată trebuia să acorde o atenție sporită utilizării, respectiv neutilizării mărcii "Ergo" de către apelantul-pârât pe teritoriul României, și nu să se rezume a reține că "pârâtul nu a administrat probe din care să rezulte folosința mărcii după data înregistrării, în intervalul scurs de la data înregistrării mărcii și până la formularea în justiție a cererii de decădere". Instanța de fond analizând interesul intimatei-reclamante în promovarea acestei acțiuni trebuia să ia în considerare și timpul scurs de la data înregistrării mărcii acesteia și data introducerii cererii de chemare în judecată. Intimatul avea cunoștință de marca internațională "Ergo" care se bucura de protecție și pe teritoriul României încă din anul 2003, data primirii avizului de refuz provizoriu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282-298.proc.civ. și dispozițiile Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului ca nefondat.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză prin raportare la motivele de apel și apărările intimatei, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce prive ș te motivele de apel prin care se sus ține lipsa interesului reclamantei în a cere decăderea, Curtea a constatat-o nefondată, având în vedere că reclamanta a solicitat la OSIM la data de 4.07.2002, înregistrarea mărcii individuale, combinate, constând în denumirea, cerere pentru care s-a emis decizia din 18.09.2002 de către OSIM prin care s-a admis cererea de constituire a depozitului reglementar al mărcii, sub nr. M 2002 03755/4.07.2002 pentru următoarele clase de produse/servicii 6, 17, 19, 27, 37, 39, 40. Ulterior, OSIM a emis avizul de refuz provizoriu, respectiv la data de 15.03.2003, constatându-se că la înregistrarea mărcii se opune următoarea marcă: MI - - ERGO clasele 6, 17, 19, 37; clasele 39, 40 - risc de asociere. Prin decizia următoare a OSIM (fără număr și dată), s-a admis înregistrarea mărcii numai pentru clasele 6, 17, 27, 37, 39 și 40, stabilindu-se că pentru celelalte produse/servicii din decizia de constituire a depozitului național reglementar, marca nu a fost admisă pentru motivele invocate prin avizul de refuz provizoriu, respectiv pentru existența riscului de asociere cu marca ERGO aparținând pârâtului.
În ceea ce prive ș te interesul de a cere decăderea mărcii raportat la clasa 19 este nefondată sus ț inerea apelantei în sensul că reclamanta trebuia să facă dovada actelor de utilizare a mărcii "" și pentru clasa de produse 19, având în vedere că nu se poate pretinde probarea unor acte de utilizare a unei mărci înainte de a ob ț ine înregistrarea mărcii, atât timp cât această utilizare nu reprezintă o condi ț ie de înregistrare a mărcii. În spe ț ă, interesul reclamantei raportat la această clasă este dat tocmai de refuzul de a i se înregistra marca. Pentru celelalte clase interesul său este dat tocmai de preîntâmpinarea unor confuzii raportat la marca pârâtei. Ac țiunea de decădere a fost formulată la data de 17 martie 2004 astfel că nu i se poate imputa reclamantei că ar fi lăsat să treacă prea mult timp de la emiterea avizului negativ ș i până la formularea ac țiunii.
Astfel, sunt îndeplinite cerin ț ele art. 45 alin. 1 din Legea 84/1998, referitoare la dovedirea calită ții de "persoană interesată" în formularea cererii de decădere a titularului din drepturile conferite de marcă.
Referitor la motivele de apel privind fondul litigiului, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că așa cum rezultă din documentația depusă la dosar apelantul pârât este titularul mărcii ERGO începând cu 9.01.1992, pentru clasele de produse/servicii 1, 6, 17, 19, 37 beneficiind de drepturile conferite de marcă și pe teritoriul României. În apel pârâtei i s-a acordat posibilitatea să- ș i dovedească apărările în sensul utilizării mărcii pe teritoriul României în termenul prescris de lege, astfel că orice eventuală lipsă de rol activ a primei instan ț e cu privire la această problemă a fost suplinită, condi ț ii în care instan ț a de apel nu mai consideră necesară analizarea motivelor întemeiate pe dispozi țiile art.129 alin.4 proc.civ.
În privin ța actelor de utilizare apelanta a invocat și depus la dosar înscrisuri, facturi, emise de - SRL, importator de produse ERGO și împuternicită de ERGO să facă orice fel de publicitate pentru cuvântul ERGO începând din anul 2005(conform înscrisului nr.96/2009), datând C mai devreme din martie 2005, și extrase ale paginilor de internet din 16.02.2009 și 5.10.2009.
Or, actele de utilizare efectivă a mărcii trebuie să fi fost efectuate anterior formulării cererii de decădere.
Potrivit art.46 alin.2 din Legea nr. 84/1998 "titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale, dacă, în perioada de la expirarea duratei prevăzute la art. 45 alin. 1 lit. a) până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost folosită efectiv. Totuși, dacă începerea sau reluarea folosirii mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiție a cererii de decădere, folosirea mărcii nu va fi luată în considerare, dacă pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea folosirii au intervenit numai după ce titularul a cunoscut intenția de prezentare a unei cereri de decădere".
Astfel, durata prevăzută la art. 45 alin. 1 lit. a) expiră în 5 ani de la înregistrarea mărcii dacă marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României. Totu și titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale, dacă, în perioada de la expirarea duratei prevăzute la art. 45 alin. 1 lit. a) până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost folosită efectiv.
Textul prevede o excep ție ș i de la această regulă, pentru începerea sau reluarea folosirii mărcii cu 3 luni înainte de prezentarea în justiție a cererii de decădere, cu condi ț ia ca pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea folosirii să nu fi intervenit numai după ce titularul a cunoscut intenția de prezentare a unei cereri de decădere, a cărei verificare se impune cu atât mai pu țin cu cât apelantul nu a făcut nicio dovadă de folosire anterioară formulării cererii de decădere.
Astfel, apelantul nu ș i-a îndeplinit obliga ț ia de a a- ș i dovedi preten țiile, care să corespundă ipotezei textului legii.
În consecin ță, în temeiul art.296 raportat la art.295 proc.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul - pârât cu domiciliul ales la. Av. - în B,-, -. 2,. 5,. 25, sector 4 împotriva sentinței civile nr. 1282/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă- -cu sediul în C,-, județul C și cu sediul ales în C,-,. 17, se. B,.17, Județul C și intimatul - pârâtOFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCIcu sediul în B,-, sector 3, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. MP
Tehnored. AP/MP
5 ex./13.11.2009
Judecător fond - Secția a III-a civilă
I
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
