Spete pretentii comerciale. Încheierea /2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Operator date - 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
Grefier - -
Pe rol judecarea declarat de pârâta - SRL, împotriva Sentinței civile nr. 381/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- având ca obiect - pretenții, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - SRL, intimatul pârât .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâta apelantă - SRL, prin av., intimații reclamanți, - SRL, prin av., intimatul pârât, prin av., care depune delegație avocațială.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței reprezentantul pârâtului intimat precizează faptul că noul domiciliu procedural ales al pârâtului intimat este în T,-,.22.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat ori probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat conform motivelor de apel, schimbarea în tot a hotărârii apelate, cu cheltuieli de judecată în măsura în care acestea au fost probate.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea apelului conform motivelor detaliate în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită admiterea apelului, în sensul schimbării în tot a hotărârii apelate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146.proc.civ.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21 decembrie 2009
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la data de 21 decembrie 2009
INSTANȚA,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
Dispune
Amână pronunțarea la data de 28 decembrie 2009
Pronunțată în ședință publică azi, 21 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
ROMÂNIA
Operator date - 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 223 /
Ședința publică de la data de 28 decembrie 2009
Președinte - -
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol judecarea declarat de pârâta - SRL, împotriva Sentinței civile nr.381/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- având ca obiect - pretenții, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - SRL, intimatul pârât.
Dezbaterile au avut loc la data de 15 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii; Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea la 21 decembrie 2009 și 28 decembrie 2009, hotărând următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții și - SRL au solicitat, în temeiul contractului încheiat la data de 20.12.2004, obligarea în solidar a pârâților - SRL și la plata către reclamanți a sumei de 100.000 euro; pârâtul persoană fizică a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând neexecutarea contractului în sensul că, chiar dacă a purtat discuții cu reclamantul persoană fizică, acestea s-au purtat în nume propriu, și nu în numele - SRL, nefiind finalizate, iar semnătura sa pe contract s-a dat în alb, înscrisul neavând completată suma, modalitățile și termenele de plată și constituind doar "o asigurare pentru prestator, în vederea demarării tatonărilor necesare, a evaluării dificultăților pe care le impunea operațiunea de intermediere, inclusiv estimarea costurilor și a prețului contractului propriu-zis". În același timp, pârâta persoană juridică a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât nu a intrat în raporturi juridice cu reclamanții, pârâtul persoană fizică neavând calitatea de reprezentant legal al societății, în sensul art. 55 și 70 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Prin Sentința civilă nr. 381/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamanții, - SRL, dispunându-se obligarea, în solidar, a pârâților - SRL, la plata către reclamanți a sumei de 100.000 euro în echivalent în lei la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut că,
" raporturilor obligaționale deduse judecății este creată de derularea de către societatea pârâtă SRL a lucrărilor de execuția ale unei hale industriale pentru beneficiara - SRL (aspectul privind desfășurarea lucrărilor la momentul vânzării acesteia în etapa "în consctrucție" reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 314/25.02.2005). Raportul de expertiză întocmit în cauză confirmă referirile la situația precară a - SRL, care se constituie în mobil al vânzării construcției în execuție de către cea antemenționată și interesul pârâtei - SRL de a identifica un nou partener contractual pentru finalizarea lucrării și recuperarea contravalorii serviciilor prestate.
Înscrisul sub semnătură privată pe care reclamanta își fundamentează pretențiile (fila 17 dosarului) consacră obligația pârâților - SRL și, de a plăti celor dintâi suma de 100.000 euro în schimbul prestațiilor prevăzute în acest act.
În esență, potrivit convenției pentru a obține suma mai sus arătată reclamanții s-au obligat să medieze identificarea unei societăți comerciale (care să fie sau o alta creată de către aceasta) care să cumpere hala industrială aflată în construcție în proprietatea - SRL și să continue lucrările cu același antreprenor - - SRL.
Conform contractului de antrepriză nr. 01/28.02.2005, executantul lucrării este societatea pârâtă, iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, aceasta a încasat atât debitele restante ale - SRL și, în urma perfectării contractului de antrepriză sus menționat, a primit un portofoliu de comenzi în valoare de 950.000 euro și TVA (contravaloarea lucrărilor aferente contractului).
Cât despre societatea cumpărătoare a imobilului - la data de 25.02.2005 - și beneficiară a lucrărilor de execuție în baza contractului de antrepriză, aceasta este - SRL, care, potrivit actului constitutiv are ca acționar majoritar (cu o participare de 95%) societatea - persoană juridică italiană, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub numărul /570/22.02.2005. Potrivit procesului verbal de recepție nr. 2/04.01.2006 bunul finalizat a fost predat proprietarului.
Se observă din expunerea de mai sus că obligațiile asumate de către reclamanți prin scriptul ce se vrea valorificat își găsesc corespondent în evenimentele derulate în fapt, existând o corelație evidentă între acestea, concluzie la care contribuie și succesiunea datelor la care operațiunile s-au înfăptuit.
La rândul lor, depozițiile martorilor audiați în cauză - -, și to - confirmă implicarea reclamanților și colaborarea cu pârâții pentru finalizarea acestor operațiuni.
-
Pârâtul a contestat valoarea de contract a actului de care reclamanții se prevalează se prevalează, invocând faptul că la momentul semnării sale clauzele nu erau înscrise, recunoscând doar faptul că a semnat actul și că au fost purtate o serie de discuții în sensul intermedierii unei colaborări între societatea pârâtă și reclamanți, dar că acestea nu s-au concretizat într-o convenție.
Pe de o parte susținerea pârâtului nu poate fi primită întrucât prin depunerea semnăturii pe înscris se impune concluzia că - în contextul diligenței de care se presupune că trebuie să dea dovadă un comerciant în derularea afacerilor sale - își asumă conținutul clauzelor ce urmează a fi inserate, iar în speță, pe de altă parte, s-a dovedit că există corespondență între conținutul actului și operațiunile desfășurate ceea ce impune concluzia unei executări de către ambele părți a unui contract asumat implicit așa cum reiese din probatoriul administrat.
Cele de mai sus (recunoașterea de către pârât pe calea interogatoriului - fila 233 dosarului) a faptului că a semnat înscrisul chiar asumându-și conținutul incomplet) au determinat aprecierea verificării de scripte solicitate de către acesta ca fiind fără utilitate.
Din examinarea contractului de societate al - SRL se observă că la art. 4 alin. 2 se prevede că "prin acțiunile personale - asociații au obligația să nu aducă prejudicii societății".
Participarea pârâtului la încheierea unor raporturi comerciale de natură să nască drepturi în beneficiul societății și pe cale de consecință să îi angajeze răspunderea, se circumscrie sferei acestor acțiuni personale pe care voința asociaților le-a permis, în măsura în care acționează pentru realizarea scopului persoanei juridice.
Pe de altă parte s-a dovedit, chiar legat de operațiunile în discuție, că pârâtul se obișnuia să i se încredințeze atribuții de reprezentant al societății SRL, acesta fiind cel care a încheiat pentru societate contractul de antrepriză în temeiul căruia a fost finalizată hala industrială cumpărată de către - SRL.
Cât privește excepția de neexecutare a contractului, acesta nu se verifică întrucât din enumerarea operațiunilor derulate reiese că atât înființarea societății care să cumpere hala industrială în construcție s-a efectuat ca și încheierea contractului de antrepriză cu societatea pârâtă cât și cumpărarea bunului de către - SRL, bun preluat conform procesului verbal de recepție la care s-a făcut mai sus trimitere.
Cele expuse mai sus au creat instanței convingerea că, procedând în sensul în care a reieșit din depozițiile martorilor, înscrisurile depuse și concluziile raportului de expertiză care a reliefat beneficiile obținute de către societate în urma încheierii contractului de antrepriză, societatea pârâtă și-a asumat actele asociatului pârât derivate din convenția încheiată a cărei forță probatorie a fost reținută prin prisma completării cu celelalte mijloace de dovadă administrate, iar în consecință este ținută de respectarea obligațiilor ce îi revin pe această cale.
pe care eventual le-ar avea a le aduce acțiunilor personale ale asociatului rămân a fi rezolvate în planul intern al societății în limitele normelor ce reglementează aceste situații.
Pentru toate cele de mai sus, în temeiul art. 969, 970.civ. instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată."
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - SRL, pârâtul persoană fizică neformulând critici ale hotărârii printr-o cerere de apel.
În motivarea apelului, pârâta persoană juridică a reiterat apărarea din primă instanță, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că Tribunalul în mod greșit a reținut existența mandatului acordat de societate numitului, cât timp este vorba de încheierea unui act juridic concret, iar mandatul acordat pentru perfectarea altor contracte nu conferă mandatarului calitatea de reprezentant legal "implicit". Posibilitatea încheierii de acte în beneficiul societății este permisă doar în ipoteza stipulației pentru altul, iar interpretarea instanței de fond cu privire la dispozițiile cuprinse în art. 4 alin. 2 din contractul de societate al pârâtei persoane juridice este greșită, clauza contractuală interzicând oricărui asociat ca, prin acțiunile sale personale, să aducă atingere intereselor sociale.
A precizat apelanta pârâtă că, ceea ce invocă este nu lipsa înscrisului ce constată convenția, ci lipsa acordului de voință.
A arătat totodată apelanta că înțelege să invoce și nulitatea absolută a convenției încheiate la 20.12.2004, având în vedere că "adăugirile olografe realizate ulterior redactării computerizate a înscrisului, momentul semnării acestuia de către domnul, prin înscriere olografă de către reclamanți, creditori ai prețului contractului, netinzând la liberarea subscrisei ci, dimpotrivă, la obligarea noastră la a da ori a face ceva, nu vor fi crezute, întrucât acestea nu răspund exigențelor art. 1186.civ. coroborate cu cele ale art. 948.civ. nefiind datate și semnate de către debitorul obligațiilor, adică de domnul, nefăcând astfel dovada consimțământului valabil al domnului privitor la conținutul lor."
Prin întâmpinarea formulată, intimații reclamanți și - SRL au solicitat respingerea apelului.
Au arătat intimații reclamanți că, în ce privește calitatea procesuală pasivă, pârâtul persoană fizică a acționat în sfera acțiunilor personale, permise asociaților de voința socială; pârâtul persoană fizică și-a asumat răspunderea conform art. 987.civ. iar societatea este ținută în temeiul art. 991.civ.
În ce privește nulitatea contractului, reclamanții intimați au susținut că, în cuprinsul înscrisului nu au fost făcute adnotări, convenția fiind redactată conform voinței părților atât prin tehnoredactare, cât și prin scriere olografă, în chiar cuprinsul acesteia. Acest aspect nu a fost contestat în primă instanță, mai mult s-a invocat excepția de neexecutare a contractului, iar pârâtul persoană fizică a recunoscut la interogatoriu semnarea contractului.
Examinând apelul declarat de pârâta - SRL prin raportare la dispozițiile art. 295.proc.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Argumentele pârâtei ce susțin inexistența raportului juridic obligațional, pe cale de consecință excepția lipsei calității procesuale pasive, vizează pe de o parte nulitatea contractului încheiat la data de 20.12.2004 - cerere formulată exclusiv în apel, pe de altă parte - inopozabilitatea acestui contract. Se constată că, în măsura în care s-ar reține inopozabilitatea, cererea de constatare a nulității actului, invocată pe cale incidentală și permisă ca mijloc de apărare nou, în apel, raportat la dispozițiile art. 294 alin. 1 teza a doua, este lipsită de interes.
Analizând prin urmare, cu prioritate, criticile vizând soluția primei instanțe în ce privește lipsa calității de reprezentant al societății în persoana numitului, se observă că, reprezentarea legală nu se suprapune calității de administrator, cum în mod greșit susține apelanta. Orice persoană care îndeplinește o funcție în cadrul societății poate fi desemnată reprezentant legal, indiferent de natura funcției. Concluzia se bazează atât pe argumente practice cât și legale, în speță dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea registrului comerțului și art. 32 alin. (1) lit. b) din Normele registrului comerțului care ambele menționează distinct "administratorii" de "reprezentanți". Într-adevăr, în practica societăților comerciale, reprezentanții legali ai societății sunt administratorii și/sau, acolo unde sunt numiți, directorul general executiv sau alți directori executivi. Nu este obligatoriu însă ca un administrator să fie și reprezentant legal al societății, după cum nici lipsa calității de administrator nu prezumă lipsa mandatului.
de reprezentare a reprezentantului legal este rezultatul voinței asociaților concretizată în decizia statutară de a conferi și revoca această atribuție, iar puterea reprezentantului de a reprezenta este opusă terților prin depunerea la registrul comerțului a specimenului de semnătură. Această depunere de semnătură face dovada mandatului de reprezentare, și nu calitatea de administrator, ce prezumă doar mandatul, în condițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990.
Admițând că societatea pârâtă nu a acordat formal mandatul de reprezentare asociatului majoritar și prin urmare specimenul semnăturii acestuia nu a fost depus la registrul comerțului, se observă că soarta actului încheiat prin mandatar în aceste condiții nu depinde de depunerea specimenului de semnătură, această publicitate întemeind exclusiv prezumția relativă de reprezentare. În absența opozabilității generate de publicitatea prin registrul comerțului se aplică prezumțiile cuprinse în art. 395-398.com.; existența mandatului tacit reprezentând o chestiune de fapt și nu de drept, dispozițiile Legii nr.31/1990 - invocate în apărare de pârâta apelantă și neanalizate de prima instanță - nu au relevanță în cauză.
Cu referire la situația de fapt, Curtea observă că, din conținutul contractului, chiar din clauzele necontestate, rezultă că asociatul majoritar s-a comportat ca reprezentant al societății, indicând calitatea în care acționează; lipsa mandatului, afirmată exclusiv în ce privește contractul încheiat la 20 decembrie 2004, în condițiile în care contractul de antrepriză - în executarea contractului din 20 decembrie 2004 - a fost încheiat prin același asociat la 28 februarie 2005 și a fost asumat de către societate, nu poate fi opusă cocontractantului, fără a se face nicio dovadă a relei-credințe a acestuia, în sensul că ar fi cunoscut inexistența dreptului de semnătură socială și faptul că mandatarul nu era abilitat să angajeze societatea mandantă; potrivit tezei apelantei, deși s-a angajat în nume propriu și a angajat și societatea reclamantă al cărei reprezentant legal este, reclamantul persoană fizică a contractat exclusiv cu persoana fizică.
Într-adevăr, astfel cum a susținut apelanta, clauza actului constitutiv - SRL potrivit căreia "prin acțiunile personale - asociații au obligația să nu aducă prejudicii societății" nu poate fi interpretată în sensul că societatea ar fi permis angajarea sa în raporturi juridice de către un asociat - astfel cum a reținut prima instanță, însă acest considerent se constată a fi indiferent, raportat la cauza cererii de chemare în judecată.
Această cauză juridică o constituie contractul, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 969-970.civ. Nu se poate reține o modificare ulterioară a cauzei, în sensul faptei juridice licite, cât timp schimbarea temeiul juridic nu a fost afirmată de reclamanți și nu s-a supus discuției contradictorii a părților, în fața primei instanțe; sentința apelată este întemeiată în drept pe art. 969-970.civ. și nu pe art. 991.civ. Apărările formulate în apel d e către reclamanții apelanți (și prin concluziile scrise depuse în primă instanță, probabil ca urmare a considerațiilor expertului desemnat în cauză) vin în mod greșit în susținerea gestiunii intereselor altei persoane, cât timp angajarea răspunderii pentru fapta licită a altei persoane nu corespunde limitelor de învestire a instanței.
Spre deosebire de gestiunea de afaceri, ce ar presupune un "amestec" al terțului în afacerile altei persoane cu intenția de a-i face un serviciu, mandatul impune un acord al mandantului prealabil încheierii contractului.
Potrivit art. 393 alin. 3.com. dacă "patronul" este o societate comercială, responsabilitatea societăților se reglează după natura societății. Informațiile cuprinse în certificatul constatator emis de registrul comerțului la data de 14 februarie 2005 sunt în sensul că pârâta este o societate cu răspundere limitată, iar părțile sociale ale - SRL sunt deținute de pârâtul persoană fizică și de numitul, pârâtul deținând 80% din capitalul social.
Ca atare, inexistența acordului prealabil al societății în sensul art. 394.com. susținută de către apelantă, ar viza lipsa formală a acordului asociatului ce deține 20% din capitalul social, cât timp prepusul este chiar asociatul majoritar. Or, nicio apărare formulată nu este în sensul dezacordului asociatului minoritar și nicio probă administrată cauzei nu susține obligativitatea acestui acord.
A admite că pârâtul persoană fizică nu a acționat ca mandatar al voinței sociale - deși prin mențiunile necontestate ale înscrisului datat 20.12.2004 s-a pretins reprezentant al societății, și prin urmare nu a angajat societatea, înseamnă a recunoaște pârâtului persoană fizică și societății al cărei asociat majoritar este dreptul de a-și invoca propria culpă în susținerea propriilor interese. Raportat la prevederile art. 108.proc.civ. această apărare nu poate fi primită.
În ce privește nulitatea contractului, se constată pe de o parte că dispozițiile art. 1186.civ. invocate de apelantă vizează puterea probatorie a înscrisului și nu nulitatea actului juridic, iar pe de altă parte că înscrisul olograf, consemnând convenția părților ( 9 dosar fond) nu relevă nicio "adnotație făcută de creditor în josul, pe marginea, sau pe dosul unui titlu de creanță", nefiind îndeplinită situația premisă aplicării dispozițiilor art. 1186.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 295-6. pr. civ. urmează a respinge apelul ca nefondat, păstrând hotărârea primei instanțe.
Raportat la dispozițiile art. 274.proc.civ. reținând culpa procesuală a apelantei și văzând poziția procesuală a intimatului persoană fizică, urmează a fi respinsă cererea acestora privind acordarea cheltuielilor de judecată, luându-se act că reclamanții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta - SRL, cu sediul în T,-,.1,.29, jud. T, împotriva Sentinței Civile nr. 381/03.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți - SRL, cu sediul în T, bd. - nr.21, jud. T, cu domiciliul ales la sediul - SRL, în T, bd. - nr.21, jud. T și intimat pârât, cu domiciliul ales la. Av., în T,-,.22, jud..
Respinge cererile apelantei pârâte - SRL și intimatului pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Ia act că intimații-reclamanți, - SRL nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 08.02.2010
Thred. - 4 ex - 09.02.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
Judecător: ramona ioțcovici
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Csaba Bela Nasz
