Spete pretentii comerciale. Decizia 2026/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2026
Ședința publică din 17 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Delia Marusciac Floarea Tămaș
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul -, împotriva Sentinței civile nr. 492 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - LEASING SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare se prezintă reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâtei intimate. Recurentul a solicitat lăsarea cauzei la a doua și a treia strigare pentru a se prezenta apărătorul ales.
La a treia strigare a cauzei se prezintă reclamantul recurent -, personal și asistat de avocat dr. de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosar și reprezentantul pârâtei intimate - Leasing SRL, avocat de la Baroul București, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat lipsind 492 lei taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar de 2,5 lei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimata, o dată cu citația.
Reprezentantul reclamantului recurent - face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 492 lei, cu chitanță în original pe care o depune la dosar și timbre judiciare mobile de 3 lei, astfel încât recursul este legal timbrat.
La data de 15 iunie 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtei intimate - Leasing SRL, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului, iar la data de 16 iunie 2009 s-a înregistrat la dosar aceeași întâmpinare în original.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantului recurent.
Declară reprezentanții părților că nu au chestiuni prealabile sau excepții.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 282 ind. 1.pr.civ. și art. 1 pct. 1 și art. 2.pr.civ. invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj pentru soluționarea în primă instanță a litigiului având în vedere valoarea obiectului acestuia.
Reprezentantul reclamantului recurent - arată că este de acord cu excepția solicitând admiterea ei.
Reprezentantul pârâtei intimate - Leasing SRL arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.492 pronunțată la data de 19.03.2009 în dosar nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Leasing pentru obligarea acesteia la plata sumei de 4000 euro.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamantul a preluat în sistem leasing de la pârâta Leasing Z, un autoturism marca Opel în baza contractului de leasing nr.1933 din data de 3 aprilie 2006.
În acest contract de leasing încheiat de către părți este inserată și răspunderea contractuală a părților la pct.9 din contract.
Astfel, potrivit art.14 * alin.3 teza a 2-a din contractul de leasing, dacă după 30 de zile calendaristice utilizatorul nu a achitat contravaloarea chiriei și a penalităților aferente, contractul este reziliat de drept, fără nici o altă formalitate, bunurile revenind de drept în deplină proprietate societății de leasing.
De asemenea, la art.17* din contractul de leasing se prevede că bunurile ce fac obiectul prezentului contract pe toată durata acestuia nu pot părăsi teritoriul României.
Reclamantul nu a respectat nici una dintre aceste obligații contractuale pe care și le-a asumat în mod benevol la încheierea contractului de leasing, încălcând prin aceasta și prevederile art.969 din Codul civil, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege pentru părțile contractante.
Referitor la obligația de plată a taxei de leasing și a penalităților aferente neplății la scadență a taxei de leasing, instanța reține că reclamantul a achitat chiria autoturismului și penalitățile doar până la data de 5 august 2007, iar în perioada 6 august - 31 decembrie 2007 reclamantul și-a achitat obligațiile financiare restante către societatea pârâtă.
Acest fapt este dovedit de chitanțele depuse la dosarul cauzei și de declarațiile martorului, din care reiese că pe toată durata contractului de leasing reclamantul și-a achitat obligațiile de plată a taxei de leasing și a asigurării CASCO a autoturismului cu întârziere.
Faptul că reclamantul a încălcat obligația asumată prin contractul de leasing de a nu folosi autoturismul în afara României rezultă din acțiunea introductivă de instanță și din depoziția martorului.
Luând în considerare faptul că autoturismul marca Opel, preluat în leasing de către reclamant de la societatea pârâtă a fost furat în Franța la data de 15 martie 2008, iar reclamantul a achitat rata aferentă leasingului și asigurării CASCO până la data de 5 august 2007, rezultă în mod neîndoielnic că reclamantul nu și-a executat în mod culpabil obligațiile contractuale asumate în mod liber și benevol prin semnarea contractului de leasing, acțiunea în pretenții a acestuia apărând ca nefondată.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și a obligării pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu.
Criticile aduse constau în aceea că examinarea superficială a dus la înțelegerea greșită a obiectului pricinii și respectiv la judecarea a altceva decât ce s-a cerut în petitul acțiunii; motivarea este confuză și nu poate fi reținută culpa reclamantului.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata Leasing a solicitat respingerea în considerarea că solicitarea reclamantului la restituirea sumei nu este întemeiată, suma pe care susține că a plătit-o ca și avans nu este susținută de probe.
La data de 17.06.2009 Curtea a pus în discuție ca motiv de ordine publică excepția necompetenței materiale a Tribunalului dea soluționa cauza în primă instanță.
În acest sens se reține că prin acțiunea introductivă de instanță recurentul a solicitat instanței obligarea intimatei la plata sumei de 400 euro sau a echivalentului în lei a acestei sume conform parității oficiale leu/euro de la BNR din ziua plății integrale a acesteia; cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că în baza contractului de leasing încheiat cu intimata a achitat ratele aferente anului 2007 inclusiv în luna decembrie plățile fiind făcute prin virament. Ulterior pe lunile ianuarie, februarie 2008 instanța nu a mai facturat plata ratelor motiv pentru care nu se putea proceda la achitarea acestora. Pe data de 15.03.2008 însă în timp ce se găsea în Franța autoturismul a fost furat iar în aceste condiții a fost la reîntoarcere înștiințată societatea de leasing, căreia i s-au înmânat documentele, obținând astfel o despăgubire în valoare de 11.500 euro adică 80% din valoarea de asigurare a autoturismului. Asigurarea a fost făcută de societatea de leasing care a acceptat în contractul de asigurare o stipulare de a primii numai 80% din valoarea stipulată și prin această și-a asumat riscul pierderii de 20% din valoarea autoturismului pentru situația în care s-ar produce furtul, astfel că se impune restituirea sumei de 4000 euro sau echivalent care a fost achitată cu titlu de avans la momentul perfectării contractului de leasing.
Refuzul restituirii are caracter abuziv deoarece intimata nu are nici un drept de a însuși și de a realiza pe această cale o îmbogățire fără justă cauză.
Din expunerea de mai sus rezultă că pretențiile reclamantului vizează restituirea sumei de 4000 euro sau echivalentul în lei sumă achitată în condițiile contractului încheiat cu intimata.
Conform art.2 pr.civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste un miliard de lei precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Se observă din textul enunțat că delimitarea competenței tribunalului se face în funcție de criteriul valoric respectiv litigii al căror obiect este de peste un miliard lei în caz contrar regulile aplicabile în privința determinării competenței fiind cele instituite de art.1 pr.civ. respectiv judecătoriile, judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Cum de o competență dată prin lege specială nu poate fi vorba iar valoarea pretențiilor recurentului potrivit demersului introductiv este sub un miliard lei în mod greșit tribunalul a procedat la judecarea cauzei regula fiind cea instituită de art.1 pr.civ.
Ca atare constatând că instanța competentă a soluționa pricina în raport de criteriul valoric și respectiv pretenția dedusă judecății este judecătoria, Curtea în baza art.304 pct.3 raportat la art.131 alin.3 pr.civ. va admite recursul, va casa hotărârea și trimite cauza pentru judecata în primă instanță Judecătoria Zalău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 492 din 19 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care casează și trimite cauza pentru judecata în prima instanță Judecătoriei Zalău.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Delia Marusciac Floarea Tămaș
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//3 ex./07.07.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Delia Marusciac Floarea Tămaș
