Spete pretentii comerciale. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 203/2009
Ședința publică din data 14 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare apelul declarat de reclamanta - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr. 1334 din 06.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata - TCS RL, având ca obiect pretenții.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 noiembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 07 decembrie 2009 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1334 din 6 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta - ROMANIA SRL împotriva pârâtei - TCS RL, iar reclamanta a fost obligată să plătească în favoarea pârâtei suma de 5.959 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în urma unei licitații organizate de către - T SRL, reclamantei i-a fost atribuit contractul de execuție de lucrări al ansamblului imobiliar " T" din C-N (filele 54-57, 59, 60). La baza licitației a stat o documentație de selecție a candidaților, conținând informațiile generale cuprinzând procedura de selecție, fișa de date a achiziției, caietul de sarcini și alte formulare (filele 26-51). Printre altele, participanților la licitație li s-a cerut să depună o scrisoare de garanție bancară, reclamanta depunând banii la - Bank SA, în sumă de 850.000 lei (fila 52).
Problema care s-a ridicat în speță este în ce măsură pârâta avea dreptul să încaseze scrisoarea de garanție bancară și cui îi este imputabilă nefinalizarea convenției încheiate prin semnarea contractului de execuție.
De asemenea, trebuie lămurit și temeiul juridic al răspunderii pârâtei, reclamanta susținând că ar fi vorba de o răspundere civilă delictuală, între părți neîncheindu-se un contract propriu-zis, pârâta învederând că nu poate fi vorba decât de o răspundere civilă delictuală, rezultată în urma licitației organizate.
S-a reținut că în speță nu se poate pune problema unei răspunderi civile delictuale, reclamanta săvârșind o gravă eroare în afirmațiile făcute. Este de domeniul evidenței că întregul litigiu a pornit în urma organizării unei licitații pentru realizarea unor construcții, de către pârâtă, licitație la care reclamanta a participat. Deci, nu este vorba de nici un delict în speță, scrisoarea de garanție bancară fiind cerută tocmai pentru situația în care contractul nu va putea fi realizat din culpa câștigătorului licitației, constituind o măsură de reparare a prejudiciului ce ar putea fi produs pârâtei prin angajarea unor cheltuieli însemnate în timp și bani pentru realizarea unui obiectiv de mare anvergură.
Tot evident este că între actele constituind documentația licitației existau și unele criterii esențiale ale contractului ce urma să fie încheiat ulterior, semnat și eventual completat, dar bineînțeles că în condițiile și având la bază clauzele pe care pârâta a dorit să le stabilească deja. Nimeni nu a obligat-o pe reclamantă să se angajeze într-o licitație dacă ea ar fi considerat că ceva nu este în regulă. De asemenea, anterior licitației, reclamanta nu a cerut lămuriri sau clarificări organizatorului ei, acest lucru nefiindu-i interzis.
Între părți s-a purtat o bogată corespondență referitoare la unele clauze ale contractului ce i-a fost trimis (filele 61-151), pârâta dorind eliminarea sau schimbarea unor condiții ce se presupune totuși că au fost acceptate prin participarea la licitație. Ea practic, a dorit negocierea unor clauze care să-i fie mai favorabile (filele 92-97, 133). O parte din propunerile reclamantei au fost acceptate de către pârâtă, dar altele, nu (filele 132, 134). Văzând că nu poate obține un contract mai favorabil ei decât cel propus de către pârâtă, reclamanta a formulat ea pretenții față de - TCS RL, uitând că ea este cea care s-a angajat în licitație, în condițiile stabilite de către organizatorul licitației, solicitând ca aceasta să facă dovada asigurării fondurilor necesare plății lucrărilor, pretinzând și majorarea cu 5 % a prețurilor materialelor (fila 135). Este foarte probabil că dacă pârâta ar fi știut de la bun început pretențiile reclamantei nu ar mai fi declarat-o câștigătoare a licitației, atribuind contractul unui alt executant. Practic, reclamanta acționat cu o totală rea-credință, oferind inițial o ofertă ce nu a putut fi refuzată de către pârâtă, fiind cea mai bună dintre cele care au participat la licitație, ulterior urmărind "îmbunătățirea" ei, dar în favoarea sa.
Astfel, pârâta pe bună dreptate a trecut la încasarea garanției bancare, termenul de trei luni de zile pentru realizarea acestei operațiuni apropiindu-se de final, dând dovadă de bună credință din moment ce a așteptat un timp suficient de mare pentru ca totuși, reclamanta să binevoiască să semneze contractul, așa cum s-a obligat. Prin multitudinea observațiilor făcute, reclamantei este evident că nu i-a mai convenit finalizarea convenției încheiată în urma câștigării licitației, prin semnarea însuși a contractului de realizare de lucrări, trăgând de timp pentru ca termenul pentru care a fost constituită scrisoarea de garanție bancară să ajungă la final, ea să-și recupereze banii și să se retragă din afacere, fără nici o pierdere însemnată. Se poate susține că reaua-credință a pârâtei a existat de la bun început, înainte de a participa la licitație ea constituindu-și un mod de operare prin care să obțină foloase ulterioare și neoferite inițial de către organizatorul licitației.
Chiar dacă se poate susține că obligația născută în urma licitației nu este una de rezultat, care în mod automat să constea în semnarea contractului, s-a dovedit reaua credință a reclamantei în negocierile purtate, ea neavând nici un motiv plauzibil să refuze semnarea actului. Exista și posibilitatea ca pârâta să fie cea care să schimbe condițiile cerute inițial în oferta pe care chiar ea a întocmit-o, fiind evident că atunci refuzul reclamantei de semnare a contractului ar fi fost justificat și din punct de vedere legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - ROMÂNIA SRL solicitând admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate iar pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se dispună obligarea pârâtei la achitarea debitului în valoare de 870.436,9 lei, sumă alcătuită din: 850.000 lei sumă încasată de pârâtă prin executarea scrisorii de garanție bancară nr. LG/ lei emisă de BANK; 1785 lei- contravaloarea documentației de atribuire; 11900 lei, contravaloarea taxei de participare la licitație; 4618 lei - contravaloarea comisioanelor bancare pentru acordarea scrisorii de garanție bancară; 2133,9 lei - alte cheltuieli cu participarea la licitație, cu obligarea pârâtei la achitarea către apelantă a sumelor reprezentând dobânzile legale comerciale aferente debitelor menționate la petitul principal, de la data scadenței și până la data plății efective și integrale și cu obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, aferente ambelor grade de jurisdicție.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, prima instanță tranșează contradicția dintre părțile litigante cu privire la temeiul răspunderii incidente în speță, fără a arăta care sunt motivele pentru care nu se poate antrena răspunderea delictuală, respectiv care sunt motivele pentru care se antrenează răspunderea contractuală.
Raportul juridic dedus judecății derivă din faza pre-contractuală, de negocieri și tratative.
Intimata a lansat o ofertă - adică un act juridic unilateral - asumându-și obligația de a încheia un contract de antrepriză în construcții, împrejurare dovedită prin înaintarea unui proiect de contract spre analizare către apelanta câștigătoarea licitației.
Apelanta a răspuns la această ofertă printr-o contraofertă, asumându-și fără dubiu obligația de a încheia un contract de antrepriză, ca rezultat al negocierilor.
În speță nu s-a propus în documentația licitației un contract standard sau clauze contractuale care să țină de esența contractului de antrepriză. De aici și necesitatea evidentă a negocierii acestor clauze cu privire la părțile care trebuiau să ajungă la un acord, acord în lipsa căruia contractul nu se putea semna, el neexistând.
Însăși dovada existenței negocierilor dintre părți reprezintă dovada absenței culpei apelantei și a relei intenții a intimatei în executarea scrisorii de garanție bancară.
Pa parcursul negocierilor clauzelor contractuale, pârâta intimată a modificat inclusiv tipul și cantitatea aferentă unora dintre lucrările de executat, aspect ce a condus la solicitarea apelantei la renegociere a unora dintre tarifele și lucrările ofertate.
Din înscrisurile dosarului reiese cu evidență și necontestat de nici o parte litigantă că între părți nu a existat un contract, prin urmare nu se poate vorbi de existența unei răspunderi contractuale.
Întreruperea tratativelor a creat apelantei un prejudiciu, reprezentat de pierderea patrimonială efectiv suferită echivalentă cu sumele avansate în valoare de 870.436,9 lei, la care se adaugă dobânzile legale comerciale - de la data scadenței și până la data plății efective și integrale.
Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, este atestată de împrejurarea conform căreia întreruperea unilaterală de către pârâtă a tratativelor privind încheierea contractului de antrepriză a condus la pierderile în patrimoniul apelantei menționate anterior.
Mai învederează și existența vinovăției pârâtei în întreruperea negocierilor contractuale considerând că fapta pârâtei a fost săvârșită cu intenție, aceasta arătând în cadrul procedurii concilierii directe că a încasat scrisoarea de garanție bancară pentru că nu voia să expire valabilitatea acesteia, fiind mai interesată a-și apropia suma de 850.000 lei, decât a încerca în vreun mod continuarea negocierilor cu apelanta în vederea încheierii contractului.
Intimata, persoană juridică de drept privat, care are aceleași drepturi și obligații ca și toți ceilalți participanți la circuitul comercial, a încercat constant pe parcursul litigiului să își legitimeze și consolideze poziția procesuală prin faptul că o autoritate locală este asociat al acestei societăți și prin aceea că prin lucrarea preconizată urmau a se executa inclusiv un număr de locuințe sociale.
Intimata a refuzat însă constant și în mod nejustificat să facă dovada existenței finanțării necesare realizării investiției, aspect esențial în colaborarea dintre părți față de asigurările inițiale c privire la acest aspect, coroborate cu împrejurarea că valoarea capitalului social al intimatei este inferioară valorii contractului de antrepriză ce se urmărea a fi semnat.
Analizând formularul scrisorii de garanție bancară care a fost inclus în documentația de atribuire se observă care sunt cele trei situații limitative care confereau titularului scrisorii dreptul de a încasa contravaloarea acesteia: ofertantul și-a retras oferta în perioada de valabilitate a acesteia; oferta sa fiind stabilită câștigătoare, ofertantul nu a constituit garanția de bună execuție în perioada de valabilitate a ofertei; oferta sa fiind stabilită câștigătoare, ofertantul a refuzat să semneze contractul de execuție de lucrări în perioada de valabilitate a ofertei.
Intimata-pârâta - T prin întâmpinarea depusă la data de 4 noiembrie 2009 solicită respingerea apelului declarat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând apelul declarat de către reclamanta - ROMÂNIA SRL prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 și urm. pr.civ. Curtea constată următoarele:
Demersul judiciar al reclamantei - ROMÂNIA SRL vizează recuperarea sumei de 870.436,9 lei de la pârâta - T SRL, sumă apreciată ca fiind prejudiciul care i-a fost cauzat urmare a executării scrisorii de garanție bancară precum și a achiziționării documentației de participare la licitație, a achitării taxei de participare și a comisioanelor bancare; temeiul juridic al acțiunii reclamantei îl constituie prevederile art. 998, 999.civ. respectiv răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
Urmare a licitației organizate de către pârâta - T SRL, reclamantei i-a fost atribuit contractul de execuție de lucrări al ansamblului imobiliar " T" din C-
Pentru a putea participa la licitația organizată, reclamanta a achiziționat documentația aferentă, a completat formularele impuse și a depus o scrisoare de garanție bancară emisă de - Bank SA pentru suma de 850.000 lei.
Conform prevederilor art. 3 din Cap I din documentația de licitație, contractul de execuție a lucrărilor trebuia semnat de reclamanta - ROMÂNIA SRL - câștigătoare a licitației - în termen de 5 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii. Această dată a fost data de 12 iunie 2008, când a fost transmisă apelantei adresa nr. 600/12 iunie 2008 privind înștiințarea că oferta - ROMÂNIA SRL, antecesoarea reclamantei, a fost declarată câștigătoare a licitației.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că reclamanta a achiziționat documentația de licitație pusă la dispoziție de organizatoarea licitației, nu a formulat obiecțiuni și nici nu a solicitat clarificări la conținutul caietului de sarcini. De asemenea, reclamanta a depus oferta sa pentru lucrările care au făcut obiectul licitației fără a formula rezerve și fără a solicita modificarea termenului privind încheierea contractului de execuție după desemnarea ofertei câștigătoare, deși contractul de lucrări a fost comunicat reclamantei prin chiar documentația achiziționată în vederea participării la licitație.
Corespondența comercială derulată între părți atestă împrejurarea că ulterior momentului comunicării privind oferta declarată câștigătoare, reclamanta a dorit renegocierea unor clauze contractuale care vizau elemente esențiale ale contractului (92) și care nu au fost contestate anterior și întrucât aceste renegocieri s-au derulat pe parcursul mai multor zile, nesocotindu-se termenul menționat în contractul comunicat, pârâta a procedat la încasarea garanției bancare, apreciind că reclamanta se face vinovată de neîncheierea convenției în forma stabilită de părți.
juridică de specialitate este unanimă în a recunoaște că răspunderea civilă delictuală este o formă a răspunderii civile care intervine când printr-o faptă prejudiciabilă se încalcă o obligație instituită de lege și se impune pentru repararea pagubelor cauzate prin fapte ilicite extracontractuale.
Prin urmare, principiile și regulile răspunderii civile delictuale sunt aplicabile în toate situațiile în care unei persoane i s-a cauzat un prejudiciu printr-o faptă ilicită extracontractuală adică prin acea conduită prin care se încalcă obligația generală prevăzută de lege de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte persoane sau prin neexecutarealato sensua obligațiilor născute dintr-o faptă ilicită și dintr-un act juridic unilateral.
Este cunoscut faptul că răspunderea civilă contractuală este acea formă a răspunderii civile care presupune obligația debitorului de a repara prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor valabil născute dintr-un contract.
În speță, după cum corect a reținut instanța de fond, nu ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile delictuale întrucât prejudiciul ce se solicită a fi reparat prin obligarea pârâtei la plata sumei solicitate nu rezultă dintr-o faptă ilicită extracontractuală ci din neexecutarea lato sensu a obligațiilor născute din convenția părților.
Astfel, în perioada ulterioară declarării ca fiind câștigătoare a ofertei reclamantei, aceasta și-a asumat obligația de a încheia contractul de lucrări astfel cum i-a fost comunicat prin documentația achiziționată, acest contract având stabilite toate elementele esențiale necesare pentru ca un contract să fie valabil. Așadar, din acest moment se poate susține cu temei că între părți a intervenit o promisiune bilaterală de a încheia contractul de lucrări în termenul stabilit și care nu a fost modificat prin negocierea părților.
Se poate observa astfel că între reclamantă și pârâtă a fost încheiat un acord de voințe urmare a licitației organizate de intimată, rezultând un raport contractual bilateral, obligația contractuală asumată fiind aceea de a se încheia contractul de execuție pentru lucrările care au făcut obiectul licitației; obligația asumată este una de rezultat iar dovada îndeplinirii obligației poate fi făcută doar prin semnarea contractului de execuție în termenul stabilit prin caietul de sarcini al licitației.
Întrucât în speță nu există dovada îndeplinirii obligației asumate se poate susține cu temei că ne aflăm în prezența unei neexecutări lato sensu a obligației asumate iar solicitarea de despăgubiri a reclamantei se poate discuta doar pe tărâmul răspunderii civile contractuale și nu pe cel delictual care presupune o obligație extracontractuală.
Se poate conchide, așadar, că acțiunea reclamantei fundamentată pe răspunderea civilă delictuală a pârâtei este nefondată și, ca atare, în mod corect instanța de fond a respins-
În consecință, pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat de către reclamantă ca fiind nefundat iar în temeiul art. 296.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea apelată.
Apelanta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată să plătească intimatei - C SRL suma de 10.710 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Potrivit art. 3 lit m liniuța a doua din Legea nr. 146/1997, reclamanta - ROMÂNIA SRL datorează pentru judecarea cererii în primă instanță o taxă judiciară de timbru în sumă de 1932,87 lei care însă nu a fost achitată.
În consecință, în virtutea dispozițiilor art. 20 alin 5 din aceeași lege va dispune obligarea reclamantei la plata acestei sume, cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru judecata în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta - ROMÂNIA SRL cu sediul în T- 4 județul T împotriva sentinței civile nr. 1334 din 06.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei - TCS RL cu sediul în C-N- II 5 județul C suma de 10.710 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Dă în debit reclamanta - ROMÂNIA. SRL cu suma de 1932,87 lei taxă judiciară de timbru datorată la fond.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./13.01.2010.
Jud.fond.-
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Mihaela Sărăcuț
