Spete pretentii comerciale. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Operator date - 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ -. 209 /
Ședința publică de la data de 15 2009
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
Grefier -
Pe rol judecarea declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A SA-EXPLOATAREA DE PREPARARE A CĂRBUNELUI, împotriva Sentinței civile nr. 32/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- având ca obiect - pretenții, în contradictoriu cu intimata reclamantă CFR SA B-. CFR.
Dezbaterile au avut loc la data de 8 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii; Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 15 2009, hotărând următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 32/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de CFR SA B-. CFR, fiind obligată pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A SA-EXPLOATAREA DE PREPARARE A CĂRBUNELUI la plata sumei de 135.858 lei cu titlu penalități de întârziere la plată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut:
"Deși reclamanta a depus la dosar un borderou în care se consemnează nr. și data facturii emise, data scadenței, penalitățile pentru achitarea facturilor, suma la care se aplică penalitățile, nr. zilelor de întârziere și calculul penalităților, pârâta nu a înțeles să conteste acest înscris în sensul de a produce probe prin care să contrazică datele înscrise în acest borderou, înțelegând să-și formuleze apărarea întemeiată în principal pe aspecte de procedură.- poziția pârâtei în ceea ce privește fondul cauzei a rămas aceeași în sensul de refuza plata penalităților solicitate, criticând modul de calcul al reclamantei fără însă ca aceasta să-și formuleze propriul său mod de calcul sau să solicite efectuarea unei expertize contabile prin care să facă dovada susținerilor sale."
Excepțiile invocate de către pârâtă au fost respinse ca neîntemeiate, prima instanță apreciind că nu se impune anularea cererii de chemare în judecată, în consecința admiterii excepției lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a reprezentantului reclamantei în temeiul art.161 proc.civ. întrucât:
"prin dispoziția directorului general al CFR SA nr. 21/21.04.2005 s-a decis delegarea competenței directorului Direcției Asistență Juridică, șefilor oficiilor juridice din cadrul regionalelor CFR precum și personalului de specialitate juridică din cadrul și oficiilor juridice pentru executarea activităților enumerate în această Dispoziție în care se include și redactarea și semnarea acțiunilor civile și comerciale introduse la instanțele judecătorești cât și reprezentarea în instanță."
Cu aceeași motivare, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active.
Pronunțându-se asupra excepției de prematuritate a cererii, invocată prin raportare la dispozițiile art. 720 ind. 1.proc.civ. Tribunalul Timișa apreciat că:
"Excepția de prematuritate a cererii invocată de către pârâtă nu poate fi avută în vedere atâta timp cât se face dovada comunicării convocatorului pentru realizarea unei concilieri amiabile, însăși pârâta prin adresele depuse la dosarul cauzei face dovada că și-a exprimat opinia față de pretențiile reclamantei, refuzând achitarea penalităților de întârziere pe motivul că facturile au fost achitate la o altă dată decât cea indicată de către reclamantă sau că nu s-a specificat perioada pentru care au fost calculate aceste penalități. Din conținutul adreselor formulate de către pârâtă cât și din mențiunile înscrise pe facturile fiscale ce i-au fost comunicate se constată că pârâta recunoaște implicit existența unor debite rezultate din penalitățile de întârziere, exprimându-și suspiciunea în ceea ce privește perioada pentru care au fost calculate."
Prin apelul declarat, pârât a COMPANIA NAȚIONALĂ A SA-EXPLOATAREA DE PREPARARE A CĂRBUNELUI a criticat soluția primei instanțe, susținând că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate, totodată cererea fiind neîntemeiată.
A arătat apelanta că, cererea nu a fost însușită de către organele de conducere ale reclamantei, astfel încât "instanța de fond în mod greșit a respins excep ția procedurală invocată de către pârâtă cu privire la lipsa capacității de exercițiu a consilierului juridic, de a formula și semna în nume propriu cererea de chemare în judecată." Totodată, apelanta a mai arătat, "sub aspectul lipsei delegării de competență", că prima instanță nu a aplicat corect dispozițiile art. 720 ind.1 proc.civ. "concilierea prealabilă nefiind legală atât pentru nerespectarea procedurii cât și fiind inițiată de o entitate fără personalitate juridică"; "chiar dacă procedura concilierii prealabile ar fi fost inițiată în mod corect, reclamanta nu a luat în considerare refuzurile formulate de către pârâtă la facturile emise, cuantumul penalităților ce fac obiectul prezentei acțiuni trebuind să fie raportate la aceste refuzuri".
În ce privește fondul cauzei, apelanta-pârâtă a susținut că nu s-a dovedit "modul de calcul" al penalităților, obligația de a dovedi întinderea prejudiciului revenindu-i reclamantei, și nu pârâtei, astfel cum a reținut prima instanță.
În drept, apelanta a indicat dispozițiile art. 282 și urm. proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.03.2008, intimata reclamantă CFR SA B-. CFR Tai nvocat excepția de tardivitate și insuficienta timbrare a apelului, pe fond solicitând respingerea cererii, considerând că în mod corect s-au respins excepțiile invocate, față de existența Dispoziției Directorului General al Companiei Naționale de Ferate "CFR" SA B nr.21/21.04.2005, la dosarul cauzei fiind depusă dovada comunicării convocatorului pentru realizarea unei concilieri amiabile.
A mai susținut intimata că, întrucât pârâta s-a limitat a indica dispozițiile art. 282 și urm. proc.civ. cererea de apel se impune a fi respinsă ca "neîntemeiată în drept și inadmisibilă".
În condițiile în care pârâta nu a criticat mijloacele de probă ale reclamantei, nu a solicitat calcule suplimentare, acte sau dovezi în apărarea sa, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat și neîntemeiat.
Examinând apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A SA-EXPLOATAREA DE PREPARARE A CĂRBUNELUI prin raportare la dispozițiile art. 295.proc.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
, față de reiterarea în concluziile pe fondul cauzei a poziției intimatei de a solicita respingerea apelului "pe excepție", se observă că dispozițiile art. 282 și urm. proc.civ. permit oad oua judecată de fond, în materia apelului nefiind limitate motivele de apel și prin urmare neexistând nicio obligație a apelantului de a circumscrie aspectele criticate unor motive expres prevăzute de lege, astfel cum acestea sunt prevăzute pentru alte căi de atac. Conform art. 292 alin. 2.proc.civ. "în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță", astfel că reluarea prin cererea de apel a apărărilor formulate în primă instanță este suficientă pentru învestirea corectă a instanței de apel, astfel încât nu poate fi primită solicitarea intimatei de respingere a apelului ca "inadmisibil" ori ca "neîntemeiat în drept".
Analizând apărările pârâtei, formulate pe cale de excepție și înlăturate de prima instanță, apărări reluate în calea de atac, se constată că, imposibilitatea consilierului juridic de a promova acțiunea în justiție în numele societății se constituie în excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în sensul art. 161 teza a II-a proc.civ. nicidecum într-o lipsă a capacității de exercițiu, ori a calității procesuale active, excepții ce ar viza reclamanta însăși, și nu persoana ce a semnat cererea introductivă de instanță.
Într-adevăr, astfel cum în mod corect susține apelanta, consilierul juridic nu poate angaja societatea în temeiul legii, neavând calitatea de reprezentant legal. Cu toate acestea, dispozițiile art. 67-68.proc.civ. permit exercitarea drepturilor procedurale prin mandatar; dovada calității de reprezentant fiind împuternicirea, pentru consilierul juridic care reprezintă persoana juridică, iar această dovadă aflându-se la dosarul cauzei - 57 dosar Jud. T, excepția invocată este neîntemeiată.
Cu referire la excepția de prematuritate a cererii, se reține că, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți și să degreveze activitatea instanțelor de judecată. Astfel, rolul art. 720 ind. 1.proc.civ. este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității judecătorești competente. Aceasta nu înseamnă însă, cum în mod greșit susține apelantă, că instanța este legată de conținutul corespondenței părților, poziția pârâtului din procedura concilierii prealabile impunându-se a fi reluată și probată în litigiul declanșat tocmai ca urmare a rezultatului negativ al negocierii prealabile.
În speță, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, pârâta a avut posibilitatea să cunoască pretențiile reclamantei, confirmând primirea invitației la conciliere (53 ds. Jud. T) la data de 9.11.2006, în condițiile în care cererea de chemare în judecată s-a înregistrat la 27.06.2007. Mai mult, cu adresa nr.10933/13.11.2006 ( 21 ds. Trib. T) pârâta a răspuns pretențiilor reclamantei, comunicând situația facturilor ce au făcut obiectul concilierii, fără a avea niciun fel de obiecțiuni cu privire la "inițierea procedurii de o entitate fără personalitate juridică". Ca atare, nu se poate reține neparcurgerea procedurii de conciliere, acțiunea fiind, prin prisma dispozițiilor art. 720 ind. 1.proc.civ. admisibilă.
Cu referire la fondul cauzei, se constată că pretențiile reclamantei s-au întemeiat pe propriile înregistrări contabile, iar apărările pârâtei formulate prin întâmpinare s-au circumscris unor aspecte de procedură, refuzul de plată nefiind argumentat, astfel cum a reținut în mod corect prima instanță.
Critica apelantei în sensul că reclamanta avea obligația de a administra probe suplimentare în dovedirea cererii este neîntemeiată, cât timp, prin derogare de la dreptul comun, Codul Comercial permite probarea obligației comerciale în favoarea comerciantului ce reclamă, chiar cu înregistrările sale contabile, art. 50.com. prevăzând că registrele comercianților, ținute în regulă, pot face probă în justiție între comercianți pentru fapte și chestiuni de comerț. Rațiunea dispozițiilor art. 50.com. este aceea că, înregistrările contabile nu sunt făcute în scop de a constitui un titlu, cu ocazia litigiilor viitoare, iar pe de altă parte, litigiul purtând între comercianți, comerciantul pârât deține propriile înregistrări, registrele putându-se astfel confrunta.
În ce privește forța probantă a înregistrărilor din contabilitatea părților, acestea pot fi înlăturate, motivat, cât timp există probe administrate cauzei ce infirmă regularitatea înregistrărilor. Or, în cauză, în primă instanță pârâta nu a înțeles să administreze nicio probă în acest sens, iar proba cu expertiză contabilă, încuviințată pârâtei în apel, confirmă înregistrările reclamantei, reținându-se ca fiind corespunzătoare clauzelor contractuale varianta nr. 1 prezentată de expertul desemnat. Înlăturând mențiunea olografă din cuprinsul contractelor intervenite între părți în ce privește sintagma "penalitățile curgând până la data achitării integrale" - mențiune contestată de către pârâtă, clauza contractuală are următorul conținut: "pentru neplata la scadență a sumelor datorate, beneficiarul va suporta penalizări de 0,5% pe zi din valoarea contractului, timp de 30 de zile, după care în cazul neachitării sumelor datorate, șeful de stație sau organul L va închide linia". Interpretarea acestei clauze în sensul limitării intervalului de timp pentru care se calculează penalități la 30 de zile este contrară practicii comerciale; scopul clauzei fiind garantarea executării la termen a obligației, prin urmare clauza fiind agreată în favoarea creditorului obligației neexecutate, prevederile contractuale permit creditorului atât perceperea penalităților de întârziere, cât și denunțarea unilaterală a contractului; prin urmare, clauza în discuție, independent de mențiunea olografă, consacră un drept al creditoarei reclamante - de a denunța contractul, nicidecum o obligație de a închide linia și de a nu mai percepe penalitățile de întârziere. Cât privește o modificare a clauzei cuprinse în contractele inițiale, conform propunerilor pârâtei formulate prin "procesele-verbale de obiecțiuni" (27-31 ds. Trib. T), nu s-a făcut nicio dovadă a acordului contractual afirmat de către pârâtă, în condițiile art. 1169.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 297. pr. civ. urmează a respinge apelul ca nefondat. În temeiul art. 274.proc.civ. reținând culpa procesuală a apelantei pârâte, se va respinge cererea acesteia privind acordarea cheltuielilor de judecată, luându-se act că intimata reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A SA-EXPLOATAREA DE PREPARARE A CĂRBUNELUI, cu sediul în, STR. - -.1, JUD. H, împotriva Sentinței Civile nr. 32/18.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă CFR SA B -. CFR, cu sediul în T, BD. 16 2. -.2, JUD. T, ca nefondat.
Respinge cererea apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 22.01.2010
Thred. -4 ex - 25.01.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
Judecător: MARIANA MICULIȚ
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Csaba Bela Nasz
