Spete pretentii comerciale. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.21/C/2009 -
Ședința publică din 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtăUniversitateacu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.461/COM din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata reclamantă - - O prin consilier juridic în baza delegației nr.498 din 17.02.2009 emisă de intimată, lipsă fiind apelanta pârâtă Universitatea
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este insuficient timbrat cu timbru judiciar în valoare de 5 lei, fiind achitată doar suma de 3380,14 lei prin Ordinul de Plată nr.7097 din 15.12.2008, precum și faptul că intimata reclamantă a depus la dosar în data de 5.02.2009 întâmpinare, după care:
Se constată că apelul este legal timbrat timbrul judiciar în valoare de 5 lei fiind achitat prin Ordinul de Plată nr.7098 din 15.12.2008, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante nu are alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea apelului ca nelegal și netemeinic și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. În baza raportului dintre părți au fost executate lucrări de către intimată. S-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului în temeiul art.7201Cod procedură civilă. Drept urmare, s-a încheiat o minută, în care s-a menționat că s-a hotărât că se vor o parte din sumele solicitate. Invocarea propriei culpe este netemeinică și nelegală. Situațiile de lucrări au fost semnate de vechea conducere, însă prin schimbarea conducerii unității aceasta nu este exonerată de obligațiile născute anterior. Toate facturile și situațiile de lucrări sunt semnate de reprezentantul apelantei pârâte. Solicită deci, respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.461/COM din 23.10.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis acțiunea comercială formulată de reclamanta - - O, în contradictoriu cu pârâta Universitatea O, și în consecință a obligat pârâta la plata sumei de 357.377,14 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și a sumei de 6.765,29 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În baza raporturilor comerciale dintre părți, justificate cu facturile fiscale depuse la dosar, reclamanta a executat în favoarea instituției pârâte o serie de lucrări de reparații și consolidări, a căror contravaloare a fost achitată doar parțial, suma de 357.377,14 RON fiind refuzată la plată, conform adresei nr.2515/21.02.2008, depusă la dosar în copie certificată (fila nr.221) și încheiate sub nr.2520/21.02.2008 ca urmare a convocării la concilierea directă în cadrul procedurii prevăzute de art.7201Cod procedură civilă (fila nr.6 din dosar), prin care pârâta a acceptat pentru plată suma de 90.814,21 RON reprezentând contravaloarea facturilor indicate în cuprinsul înscrisului susmenționat, iar în ceea ce privește diferența de 357.377,14 RON părțile nu au ajuns la nici o înțelegere, motiv pentru care s-a încheiat acea Minută.
Din examinarea detaliată a facturilor fiscale refuzate la plată rezulta că toate situațiile de lucrări aferente acestora au fost semnate de către reprezentanții legali ai instituției pârâte în calitate de beneficiar, raportul juridic obligațional fiind atestat prin facturile fiscale și situațiile de lucrări anexate acestora, semnate de reprezentanții reclamantei.
În materie de probațiune specific dreptului comercial este faptul că în materie comercială prevederile art.46 Cod comercial reglementează ca mijloace de probă specifice facturile acceptate, corespondența, telegramele și registrele comerciale, al căror regim juridic este stabilit de art.47-54 Cod comercial.
Ca înscris sub semnătură privată, factura acceptată face dovadă în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei.
Existența sau nonexistența unui contract de achiziție publică în sensul prevăzut de art.3 lit.b) din nr.OUG60/2001 actualizată definit ca fiind "- contract cu titlu oneros, încheiat în forma scrisa, între autoritatea contractantă si contractant" ar avea relevanță numai în cazul în care s-ar discuta anularea sau constatarea nulității absolute a operațiunilor juridice încheiate între părți ca urmare a lipsei contractului încheiat în foră scrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Universitatea O, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâta a invocat că în fapt, între cele două părți nu s-au încheiat contracte care să aibă ca obiect executarea unor lucrări de reparații și consolidări la obiectivele invocate de reclamantă în beneficiul universității. În plus, fiind vorba de contracte de lucrări ce se atribuie prin achiziție publică, forma scrisă a acestora este o condiție "ad validitatem" impusă de prevederile art.3 lit.f din OG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică și o condiție "ad probationem" cerută de art.1191 alin.1 Cod civil. De altfel, inexistența acestor contracte este recunoscută chiar de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Suma de 357.377,14 lei solicitată de reclamantă rezultă din 25 de facturi emise în lunile noiembrie și decembrie 2006, situația centralizatoare a acestora este cuprinsă în adresa 2515/21.02.2008.
Contrar afirmațiilor reclamantei, acestea nu sunt acceptate de universitate, nefiind semnate de reprezentanții legali ai instituției. Plata acestora a fost refuzată întrucât prin ele s-au facturat lucrări de reparații și consolidări la diferite imobile ce aparțin universității, dar pentru care nu s-au respectat procedurile legale de achiziție conform prevederilor OUG 60/2001 privind achizițiile publice și respectiv OG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, nu s-au încheiat contracte legale pentru executarea acestor lucrări, nu s-au emis comenzi de execuție a acestor lucrări, din partea apelantei în calitate de beneficiar.
În consecință, Universitatea din O nu are bază legală de plată a sumei solicitate. Fiind vorba de o instituție publică, condițiile de efectuare a plăților sunt strict reglementate prin legea 500/2002, Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, aprobate prin ordinul MFP nr.1792/2002, Codul fiscal.
Unele din lucrările facturate de reclamantă, teoretic, nu aveau cum să fie efectuate. Prin factura nr.-/29.12.2006 s-au facturat reparații la cantina - în sumă de 21.082,04 lei. La data respectivă, prin contractul de închiriere nr.4/2.02.2006 imobilul în cauză era închiriat către - SRL, locatorul având obligația să efectueze reparațiile ce-i incumbă potrivit legii și să efectueze în anul 2006 investiții și modernizări în valoare de 50.000 Euro. Datorită acestor clauze, orice reparație sau investiție din partea universității era exclusă în acel moment. Contrar prevederilor art.4 Cod comercial, obligațiile de natură comercială ale universității, invocate de reclamantă, nu sunt dovedite cu contracte valabil încheiate, comenzi de execuție a lucrărilor efectuate, procese verbale de recepție finală, facturi acceptate de apelantă.
Menționează că, deși, din probatoriul depus de reclamantă la dosar, unele din facturile în litigiu poartă ștampila Facultății de Protecția Mediului, acesta nu are personalitate juridică. Luarea în considerare a acestor facturi contravine art.35 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice.
Minuta încheiată în 21.02.2008 cu ocazia concilierii directe nu a făcut decât să sublinieze fondul acestui litigiu imposibil de soluționat pe cale amiabilă. Din totalul sumei de 448.191,35 lei solicitate de reclamantă s-a achitat în urma concilierii directe 90.814,21 lei, restul de 357.377, 14 lei neputând fi achitată câtă vreme nu există bază legală care să permită plata.
În drept a invocat dispozițiile art.3 lit.f, 31- OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, art.4 Cod comercial, art.942, 969, 1191 alin.1 Cod civil, art.35 Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, art.52 alin.4, 5, 6 Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ordinul MFP nr.1792/2002 de aprobare a Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Învederează că în baza raporturilor comerciale existente între părți a executat lucrări de reparații și consolidări la diferite obiective din cadrul universității, lucrări pe care le-a facturat conform listei cuprinzând facturile, atașate acțiunii introductive, urmând ca apelanta să-i achite contravaloarea lor.
Facturile au atașate situațiile de lucrări executate de către reclamantă și acceptate de către beneficiar, respectiv apelanta pârâtă.
Cu ocazia concilierii, conform minutei încheiate, pârâta este de acord cu plata sumei de 90.814,21 RON, iar cu privire la diferența de 357.377,14 RON nu a fost de acord cu plata, susținând că nu este un contract încheiat între părți. Menționează că nici pentru suma de 90.814,21 RON nu există contract încheiat între părți.
Facturile fiscale refuzate la plată, precum și situațiile de lucrări aferente sunt semnate de către reprezentanții legali ai apelantei în calitate de beneficiar, raportul juridic obligațional fiind atestat prin facturile fiscale și situațiile de lucrări anexate acestora, semnate de reprezentanții apelantei pârâte.
Potrivit art.46 Cod comercial, obligațiile comerciale se dovedesc și cu facturi acceptate.
Refuzul pârâtei de a achita contravaloarea facturilor emise, este nejustificat, lucrările executate și facturate fiind acceptate de către beneficiar.
În drept a invocat art.46 Cod comercial, art.7201Cod procedură civilă, 970, 1073, 1080, 1091, 1092, 1096 Cod civil.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în temeiul art.295 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat, urmând a fi respins având în vedere următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 mai 2008 reclamanta - - Oac hemat în judecată pârâta Universitatea O, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 357.377,14 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate pe seama pârâtei și neachitate de către aceasta precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Din probatoriul existent la dosar, rezultă, așa cum corect a reținut și prima instanță, că între părți s-au derulat raporturi comerciale, reclamanta executând pe seama pârâtei lucrări de reparații și consolidări la diferite obiective.
Aceste lucrări au fost facturate conform facturilor existente la dosar, însoțite de situațiile de lucrări, acceptate și semnate de către pârâta apelantă, prin urmare, raportul juridic obligațional a fost dovedit de către reclamantă.
Cum în materie comercială, conform art.46 Cod comercial obligațiile comerciale pot fi dovedite și cu facturi acceptate iar la dosar s-a făcut această dovadă, refuzul pârâtei de a achita contravaloarea pretinsă de către reclamantă este nejustificată.
Este adevărat că între părți raporturile comerciale nu s-au derulat în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, aspect necontestat nici de către reclamantă, însă aspectele invocate de apelantă în sensul că, fiind lucrări ce se atribuie prin achiziție publică trebuia parcursă procedura prevăzută de OUG nr.60/2001 respectiv /2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică și că nu ar avea temei legal pentru efectuarea plăților nu pot fi imputate reclamantei intimate.
Prin urmare, apreciind că motivele de apel invocate sunt nefondate, în temeiul art.296, 298 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtăUniversitateacu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata reclamantă- -cu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.461/COM din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 20.02.2009
Jud.fond
Dact.
4 exemplare/ 24 februarie 2009
-2 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:24 februarie 2009.
- Universitatea - O,-, Județ
- - - - O,-, Județ
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ioana Dina Tătar
