Spete pretentii comerciale. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROM ÂN I A
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 21
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă, împotriva sentinței comerciale nr.5975/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.36944/27.05.2009 și intimata-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială nr.1117/2008 aflată la fila 8.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că expertul tehnic a depus prin serviciul registratură, punctul de vedere și răspunsul la obiecțiuni, în trei exemplare.
Curtea comunică părților prin apărători, câte un exemplar al punctului de vedere formulat de expert.
Apelanta prin avocat reiterează cererea de efectuare a unei noi expertize tehnică în construcții de către un alt expert, având în vedere faptul că expertul își menține în totalitate aceleași puncte de vedere, cu toate că instanța i-a solicitat să precizeze dacă înscrisurile depuse de apelantă au făcut obiectul analizei sale. Nu a avut în vedere contractele de prestări servicii, procesele verbale de recepție, facturile, chitanțele de plată și situațiile de lucrări depuse de apelantă, considerând că expertul a evaluat și a constatat ipotetic lucrările. De asemenea, susține că devizele și contractele de lucrări au fost depuse la data de 09.06.2009.
Intimata prin avocat arată că nu are alte cereri, solicită respingerea cererii formulată de apelantă, având în vedere că se depărtează de la decizia de casare, susținând că în cauză s-au mai efectuat încă vreo cinci expertize și s-a răspuns la toate obiectivele.
Curtea deliberând, cu privire la efectuarea unei noi expertize tehnice, apreciază că nu mai este necesară în cauză, instanța fiind lămurită.
Apelanta prin avocat depune o cerere de efectuare a unei expertize grafoscopice, care să stabilească dacă semnătura reprezentantului SC SA, d-na -, de pe procesul verbal din 16.01.2001 și anexe aparține acesteia, având în vedere că, urmare prezentării originalului procesului verbal în original, rezultă mari diferențe între semnătura acesteia de pe acest înscris și cea de pe declarația de martor, dată în fața instanței- fila 26 dosar de fond.
Intimata prin avocat solicită respingerea cererii apelantei de efectuare a unei expertize grafoscopice, prezentând instanței din nou, procesul verbal în original și susținând că este semnat de cei trei reprezentanți a societății.
Curtea deliberând, respinge cererea de efectuare a unei expertize grafoscopice, având în vedere că în cauză s-au administrat probe care au lămurit situația privind litigiul de față.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată taxa de timbru și onorariul de expert. Susține că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică având în vedere că actele cu care își dovedește pretențiile reclamanta, sunt procesul verbal din care nu reiese pretențiile acesteia și care nu are semnătura reprezentantului legal al societății și nici ștampila, mai mult decât atât, semnătura a II nu aparține doamnei -. Mai susține ca motiv de apel, inadmisibilitatea cererii.
Intimata prin avocat solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii, conform art. 46.Com. dovada în procesul comercial se face cu orice act. Pe apel, solicită respingerea ca nefondat, omologarea expertizelor din fond și apel.
Ambele părți solicită amânarea pronunțării, pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra cererii de apel d e față:
Deliberând constată că, prin decizia nr. 4024/07.12.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de pârâta B împotriva deciziei nr. 397/27.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, a casat decizia atacată și sentința nr. 4089 din 06.10.2005 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială și a trimis cauza Tribunalului București spre rejudecare.
S-a reținut că în fond după casare, se impune efectuarea unor expertize de specialitate care să verifice realitatea lucrărilor pretins executate și concomitent și o expertiză contabilă care să aibă în vedere dispozițiile legale privind întocmirea documentelor contabile și înregistrările contabile, lucrările respective urmând a se baza pe respectarea și analizarea tuturor documentelor contabile puse la dispoziție de părți cât și pe constatările personale ale expertului.
În fond după casare, sentința comercială nr. 5975/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta și pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3.503.973.368,37 lei ROL, reprezentând contravaloarea lucrării efectuate, la care se adaugă indicele de inflație la data executării.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că probele atestă realitatea lucrărilor executate și pe această bază, valoarea lor de 3.503.973.368,37 lei ROL indicată de expertul contabil.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel pârâta, considerând-o nelegală și netemeinică pentru motivele de critică ce se vor expune mai jos.
- Apelanta consideră că prin perspectiva celor două expertize tehnico-judiciară efectuate în cauză, instanța a interpretat într-o manieră proprie concluziile la care au ajuns cei doi experți.
În concret se arată că, expertul în expertiza tehnico-judiciară construcții a concluzionat că la imobilul expertizat au fost efectuate lucrările "precizate mai sus" dar, nu poate afirma că acele lucrări au fost efectuate de către reclamantă și cu toate acestea, instanța avea obligația să ceară părților să administreze și alte probe sau să ceară extinderea expertizei și cu alte obiective, pentru a se stabili cu certitudine cine a executat lucrările. Întrucât instanța de fond nu a procedat astfel, a încălcat dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-au casat hotărârile anterioare tocmai pentru a se stabili cu certitudine dacă reclamanta a efectuat sau nu lucrările pe care le pretinde.
- Instanța de fond a refuzat cererea apelantei ca expertul contabil să se pronunțe dacă bonurile de consum despre care se afirmă că dovedesc folosirea pentru pârâtă de materii și materiale sunt acte contabile în sensul prevăzut de Legea nr. 82/1991; așadar, nici sub acest aspect nu s-a clarificat problematica dintre părți.
Se susține că bonurile de consum sunt acte interne folosite în cadrul societății și deci acestea nu fac dovada că produsele respective au fost folosite de reclamantă în efectuarea lucrărilor contractate de la pârâtă.
De fapt, în lipsa situațiilor de lucrări întocmite de or și însușite de către beneficiar, a avizelor de expediție, a bonurilor de transport, a dispozițiilor de livrare,în general documente ce dovedesc locul, beneficiarul, calitatea și cantitatea materialelor care au fost achiziționate de către or, existența acelor bonuri de consum nu dovedește nimic.
- Instanța de fond a soluționat cauza numai pe baza dispozițiilor dreptului comercial fără a avea în vedere și legile speciale care guvernează activitatea societăților comerciale precum art. 6 din Legea nr. 82/1991. În acest context, apelanta arată că dacă nu s-a emis factură, nimeni nu poate pretinde sau nu poate formula o acțiune în justiție.
Altfel, expertul contabil în cadrul expertizei efectuate, a arătat că în niciuna din contabilitățile celor două firme, acestea nu apar în calitate de creditor/debitor tocmai pentru că factura nu există.
Or, în lipsa facturii, dacă pârâta ar fi efectuat plăți, ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, putând fi trasă la răspundere penală.
Altfel, nici reclamanta nu se află în legalitate, întrucât în lipsa facturii, nu se poate colecta TVA-ul și eventualele impozite aferente.
În concluzie, apelanta arată că instanța urmează a avea în vedere în primul rând excepția de inadmisibilitate și dacă se trece peste aceasta în consens cu îndrumările Înaltei Curți de Casație și Justiție, să se dispună refacerea celor două expertize în care experții să răspundă punctual și eventual completarea cu noi obiective a acestora, care să facă posibilă tragerea unor concluzii temeinicie.
Prin urmare, se solicită desființarea sentinței și pe cale de consecință, admiterea probelor solicitate.
În drept, se invocă dispozițiile art. 295 și urm. Cod procedură civilă, art. 6 din Legea nr. 82/1991, Legea nr. 571/2003 și nr.HG 831/1997.
Cererea a fost timbrată cu suma de 3.495 lei taxă judiciară de timbru și cu 5 lei timbru judiciar.
Prin încheierea de ședință de la 25.11.2008, Curtea a încuviințat apelantei, la cerere, proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnico construcții evaluatoare cu obiectivele înserate în acea încheiere. Totodată, la cererea părților, Curtea a încuviințat participarea la efectuarea expertizei a câte unui consilier expert parte.
În privința consilierului expert parte intimata reclamantă a desemnat pe domnul expert Cost, iar apelanta pârâtă a desemnat pe domnul expert.
Prin Încheierea de ședință de la 17.02.2009, Curtea a pus în vedere apelantei să depună înscrisurile de care înțelege să se folosească în susținerea apelului, dispozițiile menținută și prin încheierea de la 17.03.2009, fără ca apelanta să se conformeze, între timp depunându-se raportul de expertiză.
Despre desemnarea consilierilor experți parte, Curtea a informat și pe expertul principal cu recomandarea de a colabora la efectuarea lucrării.
Din conținutul expertizei, rezultă că expertul consilier parte desemnat de apelantă în persoana domnului nu a semnat raportul de expertiză nici cel puțin cu obiecțiuni, precum cel desemnat de intimată. De asemenea, din aceeași lucrare rezultă că apelanta nu a depus documentele justificative solicitate de către expert (fila 62 dosar, vol. I), primind documentele în xerocopie de la intimată.
La expertiza efectuată, expertul a anexat înscrisuri (vezi filele 54-172 din dosar vol. I).
Prin încheierea de ședință de la 12.05.2009, Curtea a dispus ca prin grija părților, experții consilieri să depună la dosar, în timp util, punctele lor de vedere, în scris.
Prin aceeași încheiere, Curtea a dispus ca apelanta să depună înscrisurile de care înțelege să se folosească în susținerea apelului.
Expertul consilier parte din partea intimatei, respectiv, inginer Cost a depus punct de vedere în sensul că este de acord cu concluziile expertizei și că nu formulează obiecțiuni la aceasta (vezi fila 176 dosar vol. I). Expertul consilier parte desemnat de apelantă nu a depus nici un punct de vedere.
Apelanta la data de 25.05.2009 a depus înscrisuri, în copie (vezi filele 177-201 dosar vol. I), iar la 03.06.2009 a depus opis cuprinzând înscrisuri în copie și obiecțiuni la raportul de expertiză (vezi fila 202-248 din dosar vol. I).
Tot astfel, la data de 09.06.2009, apelanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și pe cale de adresă, a depus înscrisuri în copie (vezi filele 250-300 din dosar vol. I și filele 1-118 din dosar vol. II).
Prin încheierea de ședință de la 09.06.l2009, Curtea a luat act de faptul că intimata nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică construcții. Totodată, Curtea a dispus ca apelanta să depună punct de vedere scris din partea societății cu privire la obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică construcții depuse prin Serviciul Registratură la data de 03.06.2009, cât și cu privire la înscrisurile depuse cu opis (vezi fila 119-121 din dosar vol. II). Apelanta la 15.06.2009 a depus punct de vedere că nu-și însușește obiecțiunile depuse de domnul avocat, dar actele depuse de același avocat urmează a fi luate în considerare (vezi fila 123 vol. II dosar).
Expertul a răspuns la obiecțiuni (vezi fila 124 din dosar vol. II).
Apelanta a formulat cerere pentru efectuarea unei noi expertize tehnice construcții (vezi fila 127-128 din dosar vol. II).
Apelanta a depus adresa nr- din care rezultă că domnul nu a avut contract individual de muncă și nu figurează în ștatele de plată ale societății apelante (vezi fila 129 din dosar vol. II).
Față de dispozițiile curții, intimata a depus cu adresa înregistrată la data de 06.10.2009 înscrisuri potrivit opisului anexat și punct de vedere din partea expertului tehnic parte (vezi filele 132,134-223 din dosar vol. II).
Tot astfel, apelanta a depus precizări constând în indicarea filelor unde se află înscrisurile depuse în susținerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză (vezi filele 224-225 din dosar vol. II).
Prin încheierea de ședință de la 27.10.2009, Curtea a dispus comunicarea acestor precizări către expert spre a exprima punct de vedere.
La data de 24.11.2009, intimata a prezentat originalul procesului-verbal din 16.01.2001 și anexele la acesta care s-a vizat pentru neschimbare.
Expertul a depus punct de vedere și răspuns la obiecțiuni.
Apelanta a depus procesul-verbal nr.5/04.01.2000 din care rezultă că domnul dr. a fost delegat de AGA să semneze orice document ca președinte al societății apelante.
Totodată, apelanta a reiterat cererea pentru efectuarea unei noi expertize tehnice construcții și a solicitat și efectuarea unei expertize grafoscopice, cereri pe care Curtea le-a respins pentru considerentele din practica.
Examinând motivele de apel în raport de probele administrate în cauză, curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Analizând prioritar motivul de apel privind excepția de inadmisibilitate a cererii introductive de instanță, Curtea apreciază că apare nefondat pentru cele ce se vor expune mai jos.
Factura constituie un document de plată dar, nu înseamnă că în lipsa emiterii unei astfel de document, dacă probele relevă că, într-un raport juridic dintre anumiți parteneri s-au efectuat anumite lucrări de către un partener, celălalt partener nu va trebui să plătească contravaloarea lucrărilor respective.
Așadar, prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 se referă la înregistrarea în contabilitate a documentelor privind operațiunile economico-financiare efectuate, aceste documente dobândind calitatea de document justificativ dar, textul precitat, nu reglementează situația în care deși se execută anumite lucrări și nu se emite documentul de plată, nu s-ar datora contravaloarea acelor lucrări și că acțiunea în justiție ar fi inadmisibilă.
Dispozițiile legii speciale, respectiv, art. 6 din Legea nr. 82/1991 se coroborează cu dispozițiile art. 46 cod comercial care prevăd că "operațiunile comerciale și liberațiunile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din Codul civil. În fine, prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă".
Ori, în speță, în consens cu dispozițiile art. 46 Cod comercial s-au administrat probe care confirmă raportul juridic dintre părțile în litigiu, chiar în lipsa facturii.
De exemplu, din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că intimata a efectuat în parte operațiuni reglementate chiar de Legea nr. 82/1991 și că lucrările nefacturate apelantei, s-au înregistrat de către intimată în debitul contului 332 "Lucrări și servicii în curs de execuție" în valoare de 3.503.973.368,37 lei, în luna martie 2002 și că această valoare se regăsește în soldul debitului contului 332 "Lucrări și servicii în curs" (vezi filele 71-76 din dosar vol. I).
Față de cele de mai sus, Curtea nu poate primi acest motiv de apel.
Din considerentele deciziei nr. 4024/07.12.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, rezultă că instanța supremă, casând hotărârile instanței de apel și instanței de fond pronunțate în primul ciclu procesual, a decis că " în fond după casare se impune efectuarea unor expertize de specialitate care să verifice realitatea lucrărilor pretins executate și concomitent și o expertiză contabilă care să aibă în vedere dispozițiile legale privind întocmirea documentelor contabile și înregistrările contabile, lucrările respective urmând a se baza pe respectarea și analizarea tuturor documentelor contrabile puse la dispoziție de părți, cât și pe constatările personale ale expertului".
Potrivit art. 315 (1) Cod procedură civilă "în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Prin urmare, instanța de fond, în rejudecare, în consens cu art. 315 (1) Cod procedură civilă a administrat probele stabilite de instanța supremă, respectiv, o expertiză tehnico-judiciară construcții și o expertiză contabilă, cu obiectivele, de asemenea, stabilite de instanța supremă.
Nu rezultă din conținutul deciziei instanței supreme că s-a admis și alte probe, respectiv alte tipuri de expertize. De altfel, probele nu relevă că apelanta în primul ciclu procesual până la casarea hotărârilor de către instanța supremă ar fi cerut și alte probe constând inclusiv în expertize de altă specialitate sau, că ar fi contestat anumite înscrisuri, semnături precum ar fi procesul-verbal din 16.01.2001 încheiat de către reprezentanții părților în litigiu.
Astfel fiind situația, în mod obligatoriu s-au respectat dispozițiile instanței supreme în privința probelor ce au urmat a se administra, respectiv, cele două expertize, cu obiectivele stabilite cum s-a expus mai sus.
Se mai reține că instanța supremă în privința expertizei de specialitate s-a referit la verificarea realității lucrărilor pretins executare de către instanța reclamantă și nu de către altcineva. Tot astfel în privința expertizei contabile s-a decis ca expertul să aibă în vedere dispozițiile legale privind întocmirea documentelor contabile și că lucrările respective să se bazeze pe respectarea și analizarea tuturor documentelor contabilepuse la dispoziție de părți, cât și pe constatările personale ale expertului.
Apelanta critică faptul că instanța de fond nu a respectat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în privința expertizei tehnico-judiciară construcții întrucât deși expertul confirmă că la imobilul expertizat s-au efectuat lucrările ce s-au precizat în lucrare, nu poate să afirme că aceste lucrări au fost efectuate de către reclamantă.
Din analiza raportului de expertiză efectuat de către expertul tehnic, rezultă că acesta a efectuat lucrarea inclusiv pe baza documentelor depuse de reclamanta intimată și a reținut că lucrările precizate în lucrare (de exemplu: dezafectări, lucrări arhitectură, instalații electrice iluminat și prize, etc, vezi filele 102 și următoarele dosar, vol. I) au fost executate dar nu poate preciza cine le-a executat. Dacă lucrările reținute de expert în lucrare se regăsesc și în anexele la procesul-verbal din 16.01.2001, procesul-verbal din 30.01.2001, procesul-verbal din 31.01.2001 (vezi filele 123-170 dosar vol. I), expertul nu putea trage decât concluzia că lucrările respective s-au efectuat de către reclamantă.
Ori, expertul spune în lucrare că acele lucrări pretinse a fi efectuate de reclamantă la imobilul respectiv sunt precizate și în procesul-verbal încheiat cu ocazia expertizei din 23.10.2007. Și într-adevăr, se poate observa că lucrările respective se regăsesc și în procesele-verbale și anexele precitate.
Altfel, expertiza contabilă urmare verificării documentelor a concluzionat că reclamanta a executat lucrările pârâtei (vezi filele 69 și urm. dosar, vol. I).
În fine, instanța de fond, a coroborat întreg materialul probator administrat în cauză pentru a se pronunța soluția cuprinsă în sentința atacată. Printre probele administrate afară de înscrisuri, s-au administrat pe întreg parcursul litigiului și probe cu interogatoriu, declarații de martori și încă o expertiză imobiliară de construcții care confirmă îndeplinirea de către reclamantă în perioada octombrie 2000 - ianuarie 2001 a lucrărilor descrise în lucrare și anexele aferente (vezi filele 104 și urm. dosar vol. I).
și în aceste condiții, Curtea a încuviințat apelantei în apel o expertiză tehnică imobiliară cu obiectivele înserate și în lucrare (vezi filele 54 și urm. dosar vol. I). De asemenea, Curtea a încuviințat părților câte un consilier expert parte. Dacă consilierul expert parte desemnat de intimată și-a exprimat punctul de vedere, nu același lucru l-a făcut consilierul expert parte desemnat de apelantă, deși Curtea a dispus prin încheierile de ședință acest lucru. Mai mult, Curtea a dispus ca prin grija părților consilierii experți parte să depună punctele de vedere ( vezi fila 175 dosar vol. I). Tot astfel și expertul în lucrare arată că raportul nu a fost semnat de consilierul expert parte inginer ( fila 62 dosar vol. I).
De asemenea, apelanta a depus înscrisurile încuviințate când a apreciat aceasta și nu când a fost termenul de administrare, instanța dispunând a se depune acele înscrisuri și menținând dispoziția (vezi filele 23, 33, 41 din dosar vol. I). Altfel, acest lucru l-a pus și pe expert în dificultate față de mențiunea din pagina 9 lucrării alineat ultim, în sensul că apelanta pârâtă nu i-a comunicat documentele justificative solicitate (vezi filele 62, 68 dosar vol. I).
Din raportul de expertiză efectuat în cauză în apel rezultă că reclamanta intimată a executat pârâtei apelante lucrări în valoare de 3.743.886.769 lei RON la 05.02.2001 și că stadiul fizic din data de 16.01.2001 exprimat în procente este de 70-75% din întreaga lucrare.
Expertul explică de ce există o diferență de 239.913.401 lei ROL între valoarea determinată de acesta și valoarea din expertiza contabilă (vezi pag. 61-62 dosar vol. I).
Ulterior, apelanta a depus înscrisuri și obiecțiuni la expertiză (vezi filele 177-201, 202, 205 - 248, 250 - 255, 256 - 300 dosar vol. I, 1 - 118 dosar vol. II).
Expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de apelantă, răspunsul fiind depus la dosar fila 124 vol. II. Din acest răspuns, rezultă că pe expert l-ar fi interesat documente constând în contracte, stadii fizice, situații de lucrări executate cu alți antreprenori, etc. pentru a aprecia dacă presupusele lucrări se suprapun cu cele executate de apelanta-reclamantă. Expertul a precizat că nu a fost luată în considerare valoarea materialelor demolate sau cele puse la dispoziție de către apelanta pârâtă.
De-abia în această fază și oricum cu depășirea limitelor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, apelanta depune la dosar adresa nr. 44504/30.07.2009 emisă de către și care relevă faptul că apelanta nu a comunicat inspectoratului contractul individual de muncă pentru care nu figurează nici pe statele de plată depuse de apelantă. Din conținutul acestei adrese nu rezultă perioada la care se referă verificările respective. Pe de altă parte, faptul că apelanta nu a avut cu domnul un raport contractual în temeiul unui contract individual de muncă sau că nu s-a comunicat acest contract inspectoratului este problema societății apelante dar, probele relevă că a fost colaborator al societății apelante depunând chiar și mărturie (vezi fila 27 dosar fond vol. II) confirmând că a semnat pentru pârâtă procesele- verbale încheiate cu reclamanta. De la momentul respectiv și până în prezent, societatea apelantă nu a pus la îndoială faptul că ar fi o persoană necunoscută care nu ar fi trebuit să semneze pentru ea acele documente.
Dimpotrivă, prin procesele-verbale din 30.0.1.2001 și din 31.01.2001 semnate de domnul, se atestă faptul că apelanta a avut știință de colaborare cu acesta cât timp aceste procese-verbale sunt vizate sub semnătură de persoana abilitată să aplice și ștampila societății apelante (vezi filele 164 și 168 din dosar vol. I). Mai mult, dacă se compară semnătura de avizare de pe cele două procese-verbale cu semnătura domnului Dr., se poate spune că acea semnătură de pe procesele-verbale este a domnului împuternicit să semneze potrivit procesului-verbal nr. 5/04.01.2000 (vezi filele 164,168, 260 din dosar vol. I, fila 230 dosar vol. II).
Altfel fiind situația dincolo de modalitatea de colaborare aleasă de societatea apelantă cu domnul, rezultă din probe fără dubiu că acesta a lucrat pentru apelantă, fiind abilitat de chiar președintele acestuia care a avizat acele procese-verbale.
În fine, apelanta consideră că pe procesul-verbal din 16.01.2001 și anexe nu ar fi semnat doamna inginer -, solicitând o expertiză grafologică, probă respinsă pentru că depășește în primul rând limitele deciziei de casare.
Totuși, comparând semnătura doamnei - de pe procesul-verbal din 16.01.2001 și anexe cu cea de pe declarația de martor rezultă că e vorba de aceeași semnătură, diferența constând în faptul că pe declarația de martor semnătura este mai restrânsă (vezi filele 123 și urm. dosar vol. I și fila 26 dosar fond vol. III).
Oricum, semnătura și implicarea domnului cu acordul apelantei este o certitudine, rezultând și din documentul de la fila 190 dosar vol. II. Și nu în ultimul rând, nu aparține intimatei vreo culpă pentru persoanele abilitate de apelantă să o reprezinte în raportul cu intimata.
Altfel, Curtea a transmis expertului inclusiv precizările apelantei de la filele 224-225 la are expertul a răspuns (vezi filele 231- 233 dosar vol. II).
Noua cerere a apelantei pentru o nouă expertiză tehnică construcții a fost respinsă, având în vedere atât întreg materialul probator administrat în cauză cât și faptul că apelantei i s-a oferit posibilitatea exprimării unui punct de vedere printr-un specialist, și anume, prin consilierul expert parte, dar nu a colaborat cu acesta devreme ce nu s-a depus un astfel de punct de vedere.
În privința bonurilor de consum, experta contabilă arată că, consumul de material având la bază bonurile de consum pentru lucrarea "Policlinica " emise în perioada octombrie - decembrie 2000 și ianuarie 2001, se evidențiază corespunzător în evidența contabilă a reclamantului, în creditul contului 301 "materii prime". Tot astfel, experta expune etapele de urmat conform Legii nr. 82/1991 rep. și arată că aprovizionarea cu materiale și consumul de materiale, manopera, cheltuieli cu utilaje, transport, etc au fost corespunzător reflectate în evidența contabilă a reclamantei, celelalte operațiuni nefiind evidențiate corespunzător în contul "Clienți", ci, evidențierea s-a făcut în contul 332.
În fine, se mai arată că, chiar dacă unele documente au unele deficiențe formale, nu pot anula aspectul de fond privind executarea lucrărilor de către reclamant.
În concluzie, experta a tratat inclusiv situația bonurilor de consum și nu rezultă că aceste bonuri ar fi fost folosite între societăți, fiind evidențiate în contabilitatea intimatei (vezi filele 71 și urm. dosar vol. I).
Altfel, probele relevă că intimata a făcut aprovizionarea cu materialele necesare pentru apelantă și probabil în cadrul societății, folosirea acestora prin scoaterea din depozite s-a efectuat prin intermediul bonurilor de consum.
De altfel, inclusiv expertul din expertiza din apel arată că bonurile de consum constituie dovada certă că materialele au fost înglobate în lucrările de la punctul de lucru (vezi fila 61 dosar vol. I).
Concluzionând, Curtea în raport de îndrumările deciziei de casare și de întreg materialul probator administrat în cauză, reține că intimata reclamantă a probat lucrările efectuate pârâtei în proporție de 70-75%, procent stabilit de expertiza din apel dar susținut și de martorul în declarația sa de martor (vezi fila 27 dosar fond vol. III).
Tot astfel, Curtea reține că nu s-a probat că lucrările efectuate de intimată s-ar suprapune cu lucrările pe care le-a efectuat terțe persoane chiar dacă există documente depuse de apelantă care atestă efectuarea la același obiectiv a unor lucrări.
În concret, documentele încheiate de apelantă după data de 16.01.2001, data încheierii procesului-verbal între intimată și apelantă nu au relevanță în speță chiar dacă sunt însoțite de situații de lucrări și chitanțe de plată (vezi filele 194 -196, 205, 220-222 din dosar vol. I).
Altminteri, contractul încheiat la 20.01.2001 are ca obiect executarea de lucrări de reparații și finisaje le imobilului din-, sector 6, cât timp procesul-verbal din 16.01.2001 vizează, potrivit anexelor, lucrări pe camere, deci se detaliază și nu se pot confunda cu lucrările ulterioare aferente contractului precitat.
Contractul de asociere nr. 4199/03.07.2001 vizează amenajarea unei parcări, iar contractul de furnizări servicii și prestări servicii medicale nr. 211/23.04.2002 are ca obiect servicii medicale.
Practic, față de obiectele contractelor precitate, Curtea apreciază că nu au nicio legătură cu lucrările prestate de reclamantă.
În privința documentelor încheiate anterior procesului-verbal din 16.01.2001, Curtea reține că probele nu fac dovada că lucrările din aceste contracte se suprapun cu cele prestate de reclamantă (vezi filele 178-181; 185-189). În concret, contractul de prestări servicii din 10.10.2000 are ca obiect executarea de lucrări de hidroizolație a terasei, montat șorturi și jgheaburi din tablă la imobilul din-, sector 6, B, lucrări neregăsite în anexele la procesul-verbal din 16.01.2001 care vizează anumite lucrări concrete pe camere. Contractul de prestări servicii de la 06.10.2000 are ca obiect executarea unor lucrări constând în montare gresie, faianță, compartimentări rigips (pereți), montare tavan casetat, montare uși cabinete, îndreptat, gletuit și vopsit pereți cu vinarom, reparat și vopsit pereți exteriori cu vinarom. Altfel, din procesele-verbale de recepție parțială, rezultă lucrările efectuate și care se referă la exteriorul imobilului, fie la o anumită suprafață montată în exterior/interior cu gresie, faianță, respectiv, compartimentat rigips, dar fără a rezulta că este vorba de aceleași lucrări efectuate de intimată potrivit anexelor la procesul-verbal din 16.01.2001 și care sunt defalcate pe camere.
De altfel, în sprijinul lucrărilor executate de reclamantă este și punctul de vedere al consilierului expert parte depus la data de 06.10.2009, cu adresă și opis de însoțire și care se coroborează cu materialul probator administrat în cauză (vezi filele 132-223 dosar vol. II).
În esență, din probele anexate punctului de vedere precitat rezultă că, apelanta a încheiat cu Spitalul un contract de asociere investițională în domeniul medical cu intrare în vigoare la 01.10.2000 din care rezultă că, imobilul situat în-, sector 6 se află într-o avansată stare de degradare și că necesită reparații capitale și de consolidare (vezi filele 138 -140 dosar vol. II).
În acest context, proiectantul SC""-, la 09.11.2000 a adresat o scrisoare atât apelantei cât și intimatei spre știință, prin care a predat documentația, piese scrise și desenate pentru amenajare și modernizare Centru Medical de excelență în-, sector 6, B (vezi fila 141 dosar vol. II). Așa s-a născut practic raportul juridic dintre părțile în litigiu finalizat cu încheierea procesului-verbal din 16.01.2001 plus anexe și celelalte procese-verbale și corespondență purtată după cum s-a expus deja.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga apelanta către intimată la plata sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv, onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr. 5975/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata S & E, cu sediul în B,-, sector 3, ca nefondat.
Obligă apelanta către intimată la plata sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
JUD. DR. - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.dr. - 26.01.2010
Tehnored. - 27.01.2010
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Alecsandrina Rădulescu
