Spete pretentii comerciale. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA Operator 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA Nr. 216/

Ședința publică din 10 noiembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Petruța Micu

JUDECĂTOR 2: Anca Buta

Grefier - -

S-a luat în examinare apelul formulat de către pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T prin Primar și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, împotriva sentinței civile nr. 310/PI/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ T, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea pârâților apelanți, iar pentru reclamanta intimată consilier juridic.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar actele despre care face vorbire prin întâmpinare, respectiv Decizia civilă nr. 1243/R/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și Decizia civilă nr. 1065/RCA din 01.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.

Reprezentanta pârâților apelanți solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată și nelegală, fără cheltuieli de judecată, precizând că reclamanta intimată nu a respectat prevederile contractului încheiat.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli, arătând că procesul-verbal emis de către Primărie și formele de executare au fost anulate conform dovezilor depuse la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 310/PI din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T reprezentată prin Primar și Primarul Municipiului T, au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 7073,88 lei cu titlu de daune materiale și 527, 55 lei cheltuieli de judecată și s-a respins cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de 1 leu, daune morale cu dobânzi aferente cât și capătul de cerere privind acțiunea în constatare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art.5 alin.2 lit.b și art. 9 lit.n din Decretul nr. 139/1190, camerele de comerț și industrie teritoriale pot să organizeze și să administreze târguri, expoziții specializate și să efectueze activități de reclamă comercială în condițiile statutului iar pentru realizarea scopului CCIA desfășoară în principal și activitatea de organizare și administrare de târguri, expoziții, saloane, forumuri de afaceri, acțiuni de parteneriat economic în locații proprii, concesionate sau închiriate. Însuși scopul contractelor de concesiune îl reprezintă atribuirea terenului pentru edificarea și desfășurarea activităților Centrului Regional de pentru Promovarea Activităților Economice T, caz singular și în care, nici nu este necesar un atare acord, el rezidă din chiar scopul închirierii respectivelor contracte.

De altfel, procesul verbal de contravenție nr. 928/03.12.2007 întocmit de reprezentanți ai Primăriei Municipiului Taf ost anulat prin sentința civilă nr. 3394/18.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- instanța reținând în mod întemeiat că, potrivit art. 1 din Legea camerelor de comerț din România nr. 335/2007, camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, create în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din țară și străinătate.

Pe de altă parte, art. 5 alin.1 din OG. nr.99/2000 prevede că orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii, doar aceștia având nevoie de acordul autorităților administrației publice locale, ori CCIA T nu este un comerciant, ci o organizație fără scop patrimonial care are dreptul să organizeze și să administreze târguri, expoziții specializate, aceste activități neavând un scop comerciale, ci susțin interesele comercianților.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primăria Municipiului T prin Primar și Primarul Municipiului T, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței civile apelate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de către reclamantă.

În motivare se arată că prin contractul de concesiune nr. 20/17.09.1998, actul adițional nr. 1/02.05.2006 și contractul de concesiune nr. 13/11.12.2000, actul adițional nr. 1/07.08.2002, nr. 3/16.02.2004 se specifică destinația exactă a terenului, respectiv destinație privind construirea unui centru expozițional constând în hală multifuncțională și pavilion administrativ cu spații de parcare.

Se arată că în art. 21 și art.23 din contractul de concesiune nr. 20/1998 și art.16 lit.o din contractul de concesiune nr. 13/2000 se specifică faptul că destinația inițială a terenului trebuie respectată întrutotul. Urmare celor arătate anterior, CCIAT a încălcat prevederile contractuale, prin amplasarea celor 6 căsuțe în fața Centrului Regional de T, -dul - de la, nr. 22 pentru comercializarea de produse alimentare și nealimentare specifice de sărbători,în spațiul din fața CCIAT destinat în exclusivitate parcării.

Mai mult, amplasarea căsuțelor s-a efectuat fără a se deține acordul pentru desfășurarea de exerciții comerciale în cadrul manifestării expoziționale a Crăciunului.

Apelanții precizează faptul că CCIAT a solicitat aprobarea Comisiei de ordine publică în vederea amplasării de căsuțe în perioada 01.12.2007 - 23.12.2007 locație reprezentând clădirea și incinta parcării CCIAT --, însă aceasta nu a fost aprobată.

Mai arată apelanții că amplasarea acestor căsuțe, cât și închirierea spațiului exterior destinat amenajării parcării pentru autovehicule s-a efectuat fără nici un fel de acord al concendentului respectiv al Consiliului Local al Municipiului

Prin adeziune - contract nr. 7475/22.11.2007, CCIAT închiriază către AF spațiul exterior destinat amenajării parcării pentru autovehicule, pentru care acesta din urmă a achitat suma de 1145,97 lei.

Prin procesul-verbal nr. 928/03.12.2007 încheiat de către inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului T la data controlului s-a constatat amplasarea unui număr de 6 căsuțe în fața CCIAT la punctul de lucru din B-dul - de la, nr. 22.

De asemenea, s-a mai constatat faptul că CCIAT a închiriat terenul fără a deține acordul pentru desfășurarea exercițiilor comerciale în conformitate cu Legea nr. 650/2002, art.5, pct.1 și art. 6 pct.1 și 2 CCIAT a înregistrat la data de 2011.2007 cererea cu nr. SC 2007-25946 în vederea organizării unei manifestări expoziționale " Crăciunului", cerere care nu a fost aprobată, prin urmare, aceasta neavând acordul pentru activități comerciale.

Prin adresa nr. SC 2007-27272/04.11.2007, CCIAT a fost somată să elibereze în termen de 24 de ore de la primirea adresei menționate, amplasamentul datorită faptului că aceste căsuțe sunt amplasate în mod cu totul ilegal, fără a avea acordul Comisiei de ordine publică, totodată precizându-i-se faptul că în conformitate cu contractele de concesiune nr. 20/17.09.1998 și nr. 13/11.12.2000 destinația terenului care a făcut obiectul contractelor de concesiune mai sus menționate este de parcare auto.

Întrucât adresa cu nr. de mai sus a rămas fără nici un rezultat, inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei au revenit la adresa mai sus menționată, comunicând CCIAT-ului faptul că se va proceda la ridicarea căsuțelor amplasate ilegal în jurul Complexului - situat în T, B-dul - de la nr.22.

Urmare celor arătate, în baza Referatului nr. SC 2007-27277/04.12.2007 aprobat de către Primarul Municipiului T, s-a procedat la eliberarea amplasamentului întrucât pentru această manifestare CCIAT nu a deținut acord emis de către Primăria Municipiului T și nu a respectat destinația prevăzută în contractele de concesiune, care potrivit clauzelor contractuale reprezintă "legea părților".

Mai mult, se arată faptul că Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale invocată de către reclamantă în acțiunea introductivă, ca temei de drept, nu are absolut nici o legătură cu obiectul prezentei cauze, motiv pentru care instanța de judecată trebuia să respingă acțiunea ca nefondată.

În drept, art. 282-298.proc.civ. contractul e concesiune nr. 20/1998, act adițional nr. 1/2006, contractul de concesiune nr. 13/2000, act adițional nr. 1/2002 și actul adițional nr. 3/2004.

Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

În motivare se arată că în data de 03.12.2007 Inspectorii Primăriei Municipiului T au întocmit procesul-verbal nr. 928/03.12.2007 prin care, în temeiul prevederilor art.5 pct.1 și art.6 pct.1 și 2 din Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea nr.OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață a fost sancționată contravențional de către apelantă, deoarece a amplasat un număr de 6 căsuțe în fața Centrului Regional de T, B-dul - de la nr.22 fără a deține acordul pentru desfășurarea de exerciții comerciale.

Intimata arată faptul că a amplasat respectivele căsuțe pe terenul concesionat lor de către însuși apelantă conform contractelor de concesiune nr. 20/1998 și nr. 13/2000, în scopul organizării manifestării expoziționale " Crăciunului 2007".

În acord cu cele reținute de Instanța de fond, (pag. 2 parag. 5) intimata subliniază faptul că "însuși scopul contractelor de concesiune îl reprezintă atribuirea terenului pentru edificarea și desfășurarea activităților Centrului Regional de pentru Promovarea Activităților Economice T, caz singular și în care, nici nu este necesar un atare acord, el rezidă din chiar scopul încheierii respectivelor contracte. " (fapt ce paralizează practic afirmațiile cuprinse în paragraful pag. 2 din apel) și cu sentința civilă nr. 3394/18.03.2008 pronunțată Judecătoria Timișoara în dosarul nr- (irevocabilă prin decizia Tribunalului Timiș nr. 1244/23.09.2008) prin care a fost anulat procesul verbal de contravenție încheiat de inspectorii Primăriei Municipiului T -a reținut "prin interpretarea sistematică a dispozițiilor legale din OG 99/2000 modificată, rezultă că doar comercianții care exercită activități de comercializare în zone publice au nevoie de acordul autorităților administrației publice locale. Ori,CCIATnu este comerciant, ci o organizației fără scop patrimonial. De asemenea, în baza statutului său, petenta are dreptul să organizeze și să administreze târguri precum și expoziții specializate și să efectueze activități de reclamă comercială. Organizarea acestor expoziții nu este un exercițiu comercial, deoarece nu are scop patrimonial, ci are ca scop susținerea intereselor comercianților în această zonă. Pe de altă parte, în contractele de concesiune depuse la dosar nu se interzice CCIAT ca pe terenul astfel concesionat să organizeze expoziții, târguri etc."

Totodată în dosarul - ce a avut ca obiect contestație la executare, s-a pronunțat decizia civilă nr. 1065/01.09.2008 prin care au fost desființate toate formele de executare efectuate de către recurentă.

Astfel aserțiunile apelanților referitoare la pretinsele nerespectări ale prevederilor contractelor de concesiune, pretinsele încălcări ale Legii nr. 650/2002, precum și legalitatea procesului-verbal de contravenție rămân fără suport întrucât toate acestea au fost deja anulate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

În ceea ce privește argumentările recurentei referitoare la faptul că sentința este lipsită de suport legal și netemeinică acestea nu pot subzista întrucât instanța de fond a pronunțat sentința având la bază atât dispozițiile legale incidente cât și probele depuse le dosar, fapt ce face afirmația să fie lipsită de suport și chiar tendențioasă.

De fapt apelanții nu înțeleg să admită faptul că art.3 alin.3 lit. h din Legea nr.650/2002 (care aprobă OUG nr.99/2000) în temeiul căreia intimata a fost sancționată, exceptează de la aplicarea prevederilor respectivului act normativ "h) mărfurile vândute către vizitatori, în cadrul festivalurilor, târgurilor, saloanelor sau al altor manifestări poziționale, cu condiția ca acestea să facă obiectul manifestărilor respective;" și că avea dreptul să-și desfășoare activitățile stipulate de Decretul lege nr.139/1990 (în vigoare la data începerii manifestării poziționale si noua lege a camerelor de comerț cu nr.355/2007 la art.4.1 )și de către Statutul său.

Comportamentul abuziv al apelanților încalcă flagrant art.4 din Decretul - Lege nr.139/1990 "Organele centrale și locale de stat sunt obligate sa acorde sprijin camerelor de comerț și industrie teritoriale în vederea realizării scopului pentru care au fost înființate și realizării acțiunilor pe care le inițiază." și art.45 din Legea nr.335/2007 " autoritățile administrației publice centrale și locale sunt obligate să acorde sprijin camerelor, în vederea realizării scopului pentru care au ost înființate și realizării acțiunilor pe care le inițiază, în folosul dezvoltării economice pe plan național și în teritoriu."

Separat de aceste aspecte intimata solicită a se observa că în fapt, apelanții nu fac în nici un fel referire la dispozițiile art. 998 - 999 și art.1000 alin.3 cod civil ce constituie de fapt obiectul acestei cauze ci se raportează exclusiv la apărări ce nu au legătură cu dosarul de față. În fapt aceste aserțiuni au fost folosite de apelanți în litigiul privind anularea procesului verbal de contravenție (- existând deja sentință definitivă și irevocabilă la dosarul cauzei) și anularea formelor e executare silită (- existând de asemenea sentință definitivă și irevocabilă) în ambele situații instanțele constatând abuzul apelanților și sancționând comportamentul acestora.

În plus, apelanții au înțeles să invoce ca temei de drept întregul Titlu IV din Codul d e procedură civilă.

În drept invocă art. 115.proc.civ. coroborat cu art. 289 alin.2 proc.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de apel formulate precum și de susținerile intimatei din întâmpinarea depusă la dosar, în baza art. 294 și urm. proc.civ. Curtea constată și reține că apelul formulat de pârâtă este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Reclamanta CCIA Tas olicitat instanței de fond, obligarea pârâtei Primăria T prin Primarul Municipiului T, prin acțiunea precizată, obligarea acesteia la plata sumei de 7073,88 lei, reprezentând daune materiale; 1 leu daune morale, cu penalitățile aferente, solicitând de asemenea să se constate că pârâții au deposedat-o de un fond de comerț (vad, clientelă) printr-o evacuare abuzivă ce a disimulat o formă de concurență neloială, pentru a organiza în aceeași perioadă o manifestare expozițională similară.

În motivarea acestei acțiuni reclamanta a susținut că la 03.12.2007, inspectorii Primăriei Municipiului T au întocmit un proces-verbal de contravenție prin care au sancționat-o contravențional, deoarece a amplasat 6 căsuțe în fața Centrului Regional de T, B-dul - de la nr. 22, fără a deține acordul pentru desfășurarea de exerciții comerciale în cadrul manifestării expoziționale " Crăciunului 2007", deși a amplasat aceste căsuțe pe terenul concesionat chiar de către pârâtă. Mai arată că a solicitat la 20.11.2007 acordul pârâtei pentru amplasarea acestor căsuțe, însă cum nu a primit nici un răspuns, a decis amplasarea acestora. Ulterior a fost invitată la sediul Primăriei T pentru a clarifica acest divergent, după care a fost somată să ridice respectivele căsuțe, iar la 06.12.2007, acestea au fost ridicate prin intervenția jandarmilor și a Poliției Comunitare.

Deoarece pe terenul pe care au fost amplasate cele 6 căsuțe reclamanta achită redevențe conform contractelor de concesiune nr. 20/1998 și 13/2000 încheiate cu pârâta, a considerat că în mod ilegal s-au ridicat aceste căsuțe, fiindu-i perturbată funcționarea activității, ceea ce i-a creat un prejudiciu constând în daunele materiale și morale pe care le-a solicitat la prejudiciul material adăugându-se un prejudiciu considerabil de imagine.

Instanța de fond a reținut într-adevăr în mod corect că potrivit art.5 alin.2 lit.b și art. 9 lit.n din Decretul 139/1990 camerele de comerț și industrie teritoriale pot să organizeze și să administreze târguri și expoziții specializate, precum și să efectueze activități de reclamă comercială în condițiile statutului acestora, iar pentru realizarea scopului lor camerele de comerț și industrie teritoriale desfășoară în principal și activitate de organizare și administrare târguri, expoziții etc. în locații proprii concesionate sau închiriate, însă în mod greșit s-a reținut în motivarea sentinței recurate că o astfel de activitate se poate desfășura fără acordul proprietarului spațiului, în speță Primăria

Faptul că Primăria T deține în proprietate spațiile concesionate reclamantei prin contractele de concesiune nr. 20/1998 și 13/2000, rezultă și din extrasul CF depus la fila 129 dosar fond, din care rezultă că aceste terenuri înscrise în CF - situate în T,-, aparțin în proprietate Primăriei T - Domeniul public și Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T are un drept de concesiune asupra construcției edificate pe acest teren, cu denumirea de expozițional P+ 1 E cu nr. 39249/2006, ori CCIA a amplasat cele 6 căsuțe în litigiu în exteriorul acestui pavilion expozițional, lângă peretele cortină al acestuia așa cum arată chiar pârâta în motivarea acțiunii sale.

Totodată instanța de fond a reținut în mod eronat ca fiind un motiv de respingere al acțiunii formulate de reclamantă faptul că, procesul verbal de contravenție nr. 928/03.12.2007 întocmit de reprezentanții Primăriei Municipiului Taf ost anulat prin sentința civilă nr. 3394/18.03.2008 a Judecătoriei Timișoara, iar art. 5 alin.1 din OG. 99/2000 prevede că orice exercițiu comercial se desfășoară numai de comercianți autorizați în condițiile legii, ceea ce înseamnă că doar aceștia au nevoie de acordul autorităților administrației locale, ori CCIA T nu este comerciant ci organizație fără scop patrimonial, căci în speță nu trebuia analizată problema răspunderii contravenționale a reclamantei, ci a răspunderii contractuale a acesteia, derivată din contractele nr. 20/1998 și 13/2000 încheiate între părți.

Prin amplasarea respectivelor căsuțe, reclamanta a încălcat disp.art. 21 și 23 din Contractul de concesiune nr. 20/1998 și art. 16 lit.o din Contractul de concesiune nr. 13/2000 în care se specifică obligația acesteia de a respecta întru totul destinația inițială a terenului.

Totodată, instanța de fond a apreciat în mod eronat că a fost supus analizei sale aspectul privitor la dreptul de a desfășura activități comerciale sau nu de către CCIA T sau calitatea sa de comerciant care are sau nu nevoie de acordul autorităților administrației publice locale pentru a desfășura activități comerciale, căci în speță nu se pune problema dreptului CCIA T de a desfășura o activitate comercială constând în organizarea de manifestări expoziționale, ci a spațiului pe care se poate desfășura o astfel de activitate, spațiu care aparține pârâtei și care nu și-a dat acordul pentru a se desfășura o astfel de activitate pe domeniul public.

De altfel, deși reclamanta susține că nu avea nevoie de nici o aprobare pentru a amplasa cele 6 căsuțe pe terenul concesionat în favoarea sa, aceasta recunoaște implicit necesitatea obținerii acestor aprobări, deoarece la fila 3 dosar fond, în motivarea acțiunii sale arată că la 20.11.2007 a solicitat cu adresa nr. --/20.11.2007 acordul pârâtei pentru amplasarea acestor căsuțe în parcarea (Centrul Regional al de T) și cum nu a primit nici un răspuns, a decis amplasarea acestor căsuțe în fața peretelui cortină.

Având în vedere că în speță reclamanta nu a obținut acordul pârâtei pentru amplasarea unor construcții cu destinația de spații comerciale expoziționale pe un teren aflat pe domeniul public în proprietatea Primăriei T, Curtea constată că în speță, atât reclamanta cât și instanța de fond au apreciat în mod greșit faptul că este vorba de obținerea unui acord de a se desfășura activități comerciale sau de îngrădirea dreptului de a desfășura astfel de activități, căci în continuare reclamanta beneficiază de aceleași drepturi conferite prin lege și prin Statutul său de activitate, însă aceasta nu înseamnă că poate să desfășoare aceste drepturi în orice condiții fără să îi incumbe nici o obligație corelativă.

Esențial în dezlegarea problemei de drept dedusă judecății este faptul că, așa cum rezultă din extrasul CF nr. - depus la fila 129 dosar fond, Primăria Tac oncesionat către reclamanta CCIA Tos uprafață de teren pe care s-a edificat de fapt o construcție denumită " expozițional", având un drept de concesionare pe toată durata existenței acestei construcții și pentru care reclamanta plătește redevențe iar cele 6 căsuțe în litigiu au fost amplasate în afara construcției denumită " expozițional" lângă peretele cortină a acestuia pe domeniul public, fără a exista acordul proprietarului terenului - Primăria T - în acest sens.

Astfel fiind, constatându-se că acțiunea reclamantei prin care solicită daune materiale de 7073,88 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin urmarea produsă de evacuarea forțată a celor 6 căsuțe amplasate pe terenul proprietatea pârâtei; daune morale și constatarea faptului că a fost deposedată abuziv de un fond de comerț prin această evacuare abuzivă, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, în consecință, în baza art. 296.proc.civ. se va admite apelul formulat de pârâta primăria Municipiului T prin Primar și va fi schimbată sentința apelată în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de pârâta Primăria Municipiului T și Primarul Municipiului T, cu sediul în T, B-dul -, nr.1, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 310/PI/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură, cu sediul în T, P-ța -, nr.3, jud

Schimbă sentința apelată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

GREFIER

RED./10.12.2008

TEHNORED.//5 EX/10.12.2008

PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ

PREȘEDINTE:

Se comunică 3 ex.: - Primăria Municipiului

- Primarul Municipiului

- Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

Președinte:Petruța Micu
Judecători:Petruța Micu, Anca Buta

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Timisoara