Spete pretentii comerciale. Sentința 216/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 216/COM
Ședința publică de la 17.12.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă - - SRL, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 986/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - - & SRL, cu sediul în T,- și prin administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, din T,-, - SRL, cu sediul în T,-, -.C,.3, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.11.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 3.12.2008, 10.12.2008, 17.12.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1258/88/4.06.2007 pe rolul Tribunalului Tulcea reclamanta Tac hemat în judecată pe pârâtele C T Și & T pentru a se dispune obligarea acestora la plata sumei de 4.368.612.380 lei (ROL) reprezentând prejudiciu cauzat în urma incendiului din noaptea de 3 spre 4 iunie 2004, reactualizată în funcție de indicele de inflație; precum și plata dobânzii legale calculată conform nr.OG 9/2000.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că urmare incendiului din noaptea de 3 spre 4 iunie 2004 Grupul de Pompieri - Departamentul de Pompieri T 1 încheiat procesul verbal de intervenție prin care s-a constatat că incendiul a izbucnit la &, fiind distrusă o cantitate impresionantă de mărfuri aflată în depozitul ce-i aparținea, ce a fost inventariată de către conform procesului verbal de constatare nr. 180/2005 și evaluată ulterior, în urma promovării unei cereri de asigurare de dovezi pe rolul Judecătoriei Tulcea, la suma menționată.
S-a mai subliniat că pârâtele se fac vinovate de izbucnirea incendiului, fiind incidentă răspunderea civilă delictuală, urmând a fi despăgubită nu numai pentru prejudiciul efectiv ci și pentru beneficiul nerealizat pentru că din vânzarea bunurilor s-ar fi obținut profit care putea fi folosit în alte scopuri, obținându-se alte beneficii.
In dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar, în copie, Incheierea din 4 iunie 2004 Judecătoriei Tulcea, procesul-verbal de constatare nr. 180/2004 și alte înscrisuri.
In apărare pârâta Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că din procesul verbal de intervenție nr. 36 din 4 iunie 2004 Grupului de Pompieri Tar ezultat că sursa incendiului se plasează într-un spațiu deținut la acel moment de către &
Întâmpinare a depus și pârâta & T ]prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei deoarece în această perioadă nu s-a încercat o lămirire a cauzei conflictuale.
La solicitarea reclamantei a fost atașat dosarul nr. 3429/9 iunie 2004 al Judecătoriei Tulcea.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 986/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a T, ca nefondată.
S-a respins cererea formulată de reclamanta T împotriva pârâtei.,ca nefondată.
A fost admisă în parte cererea formulată împotriva pârâtei & T, obligând-o la plata către reclamantă a sumei de 436.861,2 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei & T și la plata dobânzii legale ca nefondat. Totodată a fost obligată pârâta la plata sumei de 4015,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în noaptea de 3 spre 4 iunie 2004, la depozitul proprietatea, T s-a produs un incendiu ce s-a extins și a afectat și depozitul aparținând societății reclamante, distrugând și deteriorând bunuri aflate în respectivul spațiu.
Prin Încheierea din 4 iunie 2004 Judecătoriei Tulceas -a dispus inventarierea bunurilor proprietatea T ce au fost distruse, deteriorate prin incendiul produs la depozitul proprietate a, iar prin procesul-verbal de constatare nr. 180 din 4 iunie 2004 întocmit de către s-au identificat aceste bunuri, precum și deteriorările produse construcției.
Ulterior, în cadrul unei acțiuni de asigurare de dovezi, s-au efectuat expertize de evaluare, stabilindu-se că, prin incendiul din noaptea de 3 spre 4 iunie 2004, reclamantei i s-a provocat un prejudiciu de 436.861,2 lei (4.368.612.380 ROL) din care 233.607,1 lei reprezintă contravaloare produse distruse iar 203.254,2 lei constituie contravaloare ambalaje.
In cuprinsul procesului verbal de intervenție nr. 36/4 iunie 2004, întocmit de către Grupul de Pompieri T 1 - Detașamentul de Pompieri T 1 s-a menționat că împrejurarea ce a determinat aprinderea a constituit-o o casă de marcat lăsată sub tensiune, sursa prealabilă de aprindere a fost un scurt circuit electric, iar mijlocul care putea produce aprinderea - priza de curent.
În același proces-verbal s-a consemnat că incendiul produs la & T s-a propagat la T, T și T, adăugându-se semnăturile reprezentanților societăților afectate.
La solicitarea instanței Inspectoratul pentru Situații de Urgență - Tap recizat că toate consemnările din procesul verbal nr. 36/2004 au fost realizate de către instituția care l-a și întocmit, având la bază declarațiile verbale ale proprietarilor societăților afectate, dar și recunoașterea verbală a domnului în sensul că spațiul unde se afla casa de marcat la care s-a produs scurtcircuitul electric aparținea &
După cum a rezultat din contractul de vânzare-cumpărare nr. 72 din 12 ianuarie 2004 proprietarul spațiului unde a izbucnit incendiul este T, însă acest spațiu era închiriat, la momentul producerii incendiului către &
S-a mai reținut că, deși acel contract de închiriere încheiat între cele două societăți cu privire la spațiul în discuție, respectiv și & T nu este datat, din coroborarea acestui înscris cu factura fiscală nr. - din 31 decembrie 2004, precum și cu celelalte elemente prezentate, a rezultat că societatea care folosea spațiul unde a izbucnit incendiul este & T, și nu T - proprietarul, orice dubiu fiind înlăturat de faptul că, în procesul-verbal de intervenție nr. 36 din 4 iunie 2004, administratorul & T - semnează la rubrica "chiriaș" (dosar nr. 3429/2004 - fila 3).
In consecință, s-a constatat că elementele răspunderii civile delictuale sunt întrunite cumulativ numai în ceea ce privește pe pârâta & T, ce avea calitatea de chiriaș și, prin urmare, dreptul de folosință asupra imobilului cu toate obligațiile ce-i incumbau în această calitate.
Calitatea de proprietar a pârâtei T justificând chemarea sa în judecată, conferindu-i calitate procesuală pasivă în cauză, numai că, în ceea ce privește această parte tribunalul a reținut că nu s-au probat condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză a fost respinsă ca nefondată, după cum tot ca neîntemeiată a fost respinsă și acțiunea îndreptată împotriva acestei părți.
probatoriul produs în cauză, s-a admis în parte acțiunea promovată împotriva pârâtei & T, fiind obligată pârâta la plata sumei de 436.861,2 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Nu s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale aferentă pentru că, potrivit art. 1 din G nr. 9/2000, aceasta se datorează numai pentru întârzierea în plata unei obligații bănești, ceea ce nu este cazul în speță, condiții în care acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
3.Apelul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamanta - SRL care a criticat-o ca fiind, în parte, nelegală și netemeinică.
A criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei - & SRL și la plata dobânzilor legale conform OG nr. 9/2000, cât și sub aspectul respingerii capătului de cerere privind obligarea - SRL în solidar cu - & SRL, la plata prejudiciului cauzat.
3.1. În ce privește respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei - & SRL la plata dobânzilor, a arătat apelanta că deși prima instanță a reținut că sunt îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, în mod greșit aceasta a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Din probele administrate în cauză, consideră reclamanta că s-a dovedit cu prisosință întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii reglementate de art. 998 Cod civil, existând o faptă ilicită a pârâtelor, constând în distrugerea unei cantități impresionante de mărfuri aflate în depozitul ce îi aparținea, ceea ce a determinat prejudicierea reclamantei, ce trebuia să fie despăgubită prin repararea integrală a prejudiciului, respectiv, nu numai prejudiciul efectiv ci și beneficiul nerealizat, invocând în acest sens practica Curții de APEL CONSTANȚA și a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Având în vedere întregul material probator cât și faptul că din anul 2003 și până în prezent a trecut o perioadă foarte mare de timp, pârâtele neîncercând să o despăgubească în vreun fel, iar încercările societății reclamante de conciliere au eșuat, consideră că se impune obligarea în solidar, la acoperirea prejudiciului cauzat, respectiv și la plata dobânzilor legale, așa cum este reglementată de OG nr. 9/2000.
3.2.În ce privește soluția de respingere a capătului de cerere privind obligarea - SRL în solidar cu - & SRL, la plata prejudiciului cauzat, a arătat apelanta că în acel moment - SRL era proprietara spațiului în care a izbucnit incendiul și în care desfășura activitatea. Deși prima instanță a reținut că acel contract de închiriere a spațiului către & SRL nu este datat, nefiind trecută nici măcar perioada în care ar fi fost închiriat spațiul, totuși ține cont de o presupusă factură cu data de 31.12.2004, factură emisă după 1 an și 6 luni de la data izbucnirii incendiului.
În opinia apelantei, ceea ce interesează în speța dată, este ca la data izbucnirii incendiului - 03.06.2003, nu exista nici o dovadă că spațiul vecin cu - SRL ar fi fost închiriat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod pr. civilă.
În dovedirea motivelor de apel reclamantă a depus la dosar înscrisuri.
Intimata pârâtă - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicita respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Pornind de la temeiul juridic invocat de reclamantă prin acțiunea formulată, aceasta a urmărit angajarea răspunderii civile delictuale pentru propria faptă a celor două societăți pârâte. Aceasta presupune însă îndeplinirea condițiilor răspunderii în persoana fiecărei pârâte spre deosebire de celelalte tipuri de răspundere delictuală care apropie mai mult de ideea unei garanții pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite cât de conceptul de răspundere.
Prin urmare, față de - SRL era necesar să se aducă dovezi din care să rezulte fapta săvârșită și vinovăția. Prima instanță a stabilit, cu certitudine că societății intimate nu-i poate fi reținută în sarcina sa nicio faptă cu atât mai puțin vreo formă de vinovăție. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii reclamată de - SRL este imputabilă exclusiv societății - & SRL, astfel cum a reținut și instanța de fond. Societatea - & SRL avea un sediu în acel imobil, din înscrisurile depuse rezultă că la acel moment societatea administra spațiul în care s-a produs incendiul.
În apărare a depus la dosar înscrisuri.
Intimata pârâtă - & SRL, legal citată nu a formulat apărări în cauză.
În ședința publică din 1.10.2008, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apelanta reclamantă a contestat semnătura d-lui în calitate de administrator al societății - & SRL, solicitând verificarea de scripte.
În ședința publică din 15.10.2008, s-a prezentat d-l, căruia i s-a luat specimen de semnătură. Acesta a arătat că societatea & SRL este în lichidare voluntară.
S-a dispus citarea în cauză a intimatei - & SRL, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, care prin cererea depusă la data de 25.11.2008 a arătat că societatea SRL nu figurează înscrisă cu vreo creanță în Tabelul preliminar de creanțe.
Administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Atât prin concluziile orale cât și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, apelanta reclamantă a făcut precizări în sensul că acțiunea formulată este întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 cod civil și este îndreptată împotriva - SRL.
Intimata pârâtă - SRL, prin apărătorul ales, în referire la cererea formulată de administratorul judiciar al intimatei - & SRL, privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, a arătat că întrucât apelul vizează o parte din pretenții, respectiv dobânda legală iar creanța principală nu a fost criticată, s-ar impune suspendarea cauzei și disjungerea apelului față de cele două societăți pârâte.
4.Curtea
Examinând potrivit art.295 din Codul d e procedură civilă apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate de ambele părți în cursul procesului curtea constată următoarele:
1.În ceea ce privește apelul care o vizează pe pârâta - & SRL și care privește plata dobânzii legale conform OG nr. 9/2000 curtea reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2367/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis cererea creditoarei DGFP T și s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă generală, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar.
Dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevăd că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, urmărindu-se prin aceasta prezervarea caracterului concursual, colectiv și egalitar al procedurii, eliminându-se deci în acest fel incertitudinea asupra masei pasive.
Suspendarea acțiunilor judiciare și extrajudiciare se realizeazăex lege, fără a fi necesară pronunțarea unei hotărâri în acest sens, motiv pentru care curtea va disjunge soluționarea apelului în ceea ce o privește pe pârâta - & SRL, constatând incidența dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
2. În ceea ce privește apelul privind respingerea cererii față de pârâta- SRL Tcurtea constată următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 998 și 999.civil care constituie temeiul pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictualepentru fapta proprie.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, și nume:
a)existența unui prejudiciu,
b)existența unei fapte ilicite,
c)existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu,
d)existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciu,
Ori, din interpretarea probelor administrate în mod corect s-a reținut de tribunal că față de pârâta - SRL nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, și aceasta pentru că:
- din procesul verbal de intervenție nr. 36 din 4.06.2004 întocmit de Grupul de Pompieri T 1 s-a constatat că împrejurarea ce a determinat aprinderea a constituit-o o casă de marcat lăsată sub tensiune, sursa prealabilă de aprindere a fost un scurt circuit electric la priza de curent din depozitul de mărfuri ocupat de - & SRL, vecin cu depozitul proprietatea reclamantei;.
- situația de fapt constatată a fost însușită de către părțile implicate în incident, inclusiv de către reprezentantul apelantei și al pârâtei - & SRL;
- este lipsit de relevanță faptul că pârâta - SRL era proprietara spațiului unde s-a produs incidentul cât timp fiecare dintre pârâte folosea în fapt câte un depozit distinct, cu ieșire separată la rampă, cu compartimentare separată (a se vedea schițele de la filele 57-59);
- este lipsit de relevanță dacă exista sau nu contract de închiriere între - SRL și - & SRL cât timp s-a demonstrat că în fapt depozitul unde s-a produs fapta ilicită cauzatoare de prejudicii produsă urmare neglijenței în administrarea depozitului unde s-a produs incendiul era folosit de către - & SRL. Contractul de închiriere fiind un contract consensual, sinalagmatic, pentru valabila lui încheiere nu este necesară forma scrisă ci doar simplul acord de voință al părților;
- că pârâta - & SRL folosea spațiul unde s-a produs incendiul este dovedită și de împrejurarea că această societate a fost despăgubită de către - Românească - SA (fila 113 dosar) pentru prejudiciul produs de incendiu.
Concluzionând, curtea apreciază că tribunalul a făcut o corectă interpretare a probelor administrate de părți, reținând că în ceea ce o privește pe pârâta - SRL nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru antrenarea răspunderii delictuale motiv pentru care în temeiul art. 296 din pr. civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Disjunge apeluldeclarat de apelanta reclamantă - - SRL privind pe intimata pârâtă - - & SRL, cu sediul în T,- și, și în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 86/2006 dispune suspendarea judecării acestuia.
Respinge apeluldeclarat de apelanta reclamantă - - SRL, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 986/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - - SRL, cu sediul în T,-, -.C,.3.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 17.12.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
jud.fond
red.dec.jud.
5 ex./14.01.2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban
