Spete pretentii comerciale. Decizia 218/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.218
Sedința publică de la 14 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dana Arjoca
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel, formulate de apelanta reclamantă - SRL și apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN MANDATAR DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI ȘI PODURI I, împotriva sentinței comerciale nr.11153/04.12.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 07.05.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 14.05.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la data de 10.04.2006, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâtele Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (CNADNR) și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -Direcția Regională de Drumuri și Poduri I, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.280.155,61 RON, penalități, cu actualizarea acestora până la data plății efective. De asemenea, reclamanta a mai cerut obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din data de 12.06.2006 (fila 177), Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -Direcția Regională de Drumuri și Poduri I, excepție invocată din oficiu.
Prin sentința comercială nr.11153 din 4.12.2006, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.885.529,52 RON, penalități de întârziere și la plata sumei de 21.314,71 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție,instanța a reținut că la data de 11.10.2004 între Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -Direcția Regională de Drumuri si Poduri I, în calitate de achizitor, și - SRL, în calitate de executant, a intervenit contractul de execuție lucrări nr.151 (fila 6), având ca obiect îmbunătățirea condițiilor de circulație pe DN 23 lan 1 + 1 00-44800 și 31 +700- 41+690.
Potrivit art.18 din contract, decontarea lucrărilor urma să se facă în baza facturilor emise de către executant. Situațiile de lucrări și atașamentele urmau să se depună de executant la sediul achizitorului la data de 30 (31) a lunii de decontare și urmau a fi semnate de executant, antreprenor și inspectorul de șantier în ceea ce privește calitatea, cantitatea și prețul lucrărilor real executate. Verificarea situațiilor de lucrări de către achizitor urma să se facă în termen de trei zile de la depunerea lor. Emiterea facturilor pentru plata lucrărilor executate urma să se facă după însușirea situațiilor de lucrări de către achizitor, facturile urmând a fi achitate în funcție de asigurarea resurselor financiare de către CNADNR SA.
In cazul în care achizitorul nu reușea să își îndeplinească obligațiile asumate prin contract, executantul avea dreptul de a pretinde ca penalități 0.06% pentru fiecare zi de întârziere aplicată la valoarea obligației neonorate (art.22.1 din contract).
Potrivit art.23.3 din contract, dreptul de denunțare unilaterală a contractului din partea achizitorului era valabil și pentru situația sistării alocării resurselor financiare. În această situație, executantul avea dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită până la data denunțării unilaterale a contractului (art.23.4).
In baza clauzelor contractuale arătate, executantul a emis facturile fiscale nr.-/23.12.2004, în valoare de 148.372.895.226 ROL (fila 139) și nr.-/20.04.2005, în valoare de 40.400.349 ROL (fila 140).
Prin scrisoarea de confort emisă de Ministerul Finanțelor Publice sub nr.-/20.07.2005 și de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului sub nr.6468/-./19.07.2005 (fila 94), cei doi emitenți au recunoscut și au fost de acord cu obligațiile financiare ale CNADNR asumate prin biletele la ordin care urmau a fi emise în conformitate cu HG nr.726/2005, cu valorile nominale și scadențele prevăzute în anexa scrisorii.
La data de 25.08.2005, între CNADNR SA și - SRL s-a încheiat Convenția nr.14259 (fila 97), prin care părțile au agreat ca sumele datorate de CNADNR prin DRDP I în baza contractelor indicate, printre care și contractul nr.151/11.10.2004, să fie achitate pe baza biletelor la ordin emise în baza prevederilor HG nr.726/2005 și în conformitate cu anexa la scrisoarea de confort nr.1837/20.07.2005 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, fără ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contract. Sumele înscrise în biletele la ordin și scadența acestora vor corespunde celor din anexa la scrisoarea de confort. Pentru toate sumele datorate de CNADNR SA prin DRDP I rămân aplicabile clauzele prevăzute în contract, celelalte clauze rămânând nemodificate.
Facturile fiscale nr.-/23.12.2004, în valoare de 148.372.895.226 ROL și nr.-/20.04.2005, în valoare de 40.400.349 ROL, care fac obiectul cauzei de față, au fost recunoscute la plată de pârâtă, fiind incluse în anexa la Convenție la pozițiile 3 și 4 (fila 100), urmând a fi achitate cu bilete la ordin. Biletele la ordin au fost emise de CNADNR prin DRDP I, în vederea achitării facturilor recunoscute prin Convenție (fila 109 și urm.).
Așadar, în baza contractului încheiat între părți, reclamanta executant a prestat o serie de lucrări în favoarea pârâtei beneficiar, aceasta din urmă având obligația de a achita contravaloarea lucrărilor în baza mecanismului agreat de părți (art.18 mai sus citat).
Pentru situația în care beneficiarul nu ar fi achitat la termen sumele datorate, părțile au prevăzut în contract o clauză penală valabilă potrivit art.1066, art.1069 Cod civil, evaluând anticipat prejudiciul produs prin întârzierea efectuării plăților (art.22.1 din contract mai sus citat).
Modul de calcul al penalităților de întârziere pretinse de reclamantă (detaliat la fila 101) nu a fost contestat de pârâtă, care a avut doar obiecțiuni de drept față de pretențiile cu acest titlu ale reclamantei.
Pentru aceste motive, în baza art.969, art.1066, art.1069 Cod civil, pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.885.529,52 RON, cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 25.08.2005, data semnării Convenției.
Nu au fost reținute susținerile pârâtei referitoare la caracterul neîntemeiat al pretențiilor reclamantei cu titlu de penalități de întârziere.
Potrivit art.1004 Cod civil, obligația este sub condiție atunci când perfectarea ei depinde de un eveniment viitor și incert. Ipoteza legală are în vedere așadar incertitudinea raportului juridic însuși, a cărui existență depinde, în întregime, de un eveniment viitor și incert, ceea ce face ca și obligațiile fiecărei părți să dobândească acest caracter incert.
În situația în care existența raportului obligațional nu este amenințată de vreun eveniment viitor și incert, ca în cauza de față, nu se poate considera că doar prestația uneia din părți este incertă ca existență și întindere, deoarece o asemenea interpretare ar transforma contractul încheiat între părți din contract comutativ în contract cu caracter aleatoriu, ceea ce părțile în mod sigur nu au intenționat.
În favoarea acestei interpretări a voinței părților vine chiar o clauză contractuală: potrivit art.23.3 și art.23.4 din contract, achizitorul poate denunța unilateral contractul în situația sistării alocării resurselor financiare, executantul având dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită până la data denunțării unilaterale a contractului. Prin urmare, în ipoteza în care se sistează alocarea resurselor financiare (evenimentul "viitor și incert" invocat de pârâtă), executantul are dreptul la contravaloarea prestațiilor efectuate până la data denunțării unilaterale a contractului. Este necesară însă, din partea achizitorului, o manifestare de voință specială în acest sens - achizitorul care are cunoștință că nu va putea acoperi prestațiile efectuate, fiind dator, în exercitarea obligației de executare cu bună credință a convenției (articolul 970 Cod civil), să comunice denunțarea contractului (denunțare care, în această ipoteză, nu ar presupune culpa uneia din părți), astfel încât executantul să nu fie pus în situația de a executa lucrări pentru care nu există surse de finanțare.
Acesta este sensul clauzei la care a făcut trimitere pârâta, privind achitarea facturilor în funcție de disponibilitățile financiare, și aceasta este modalitatea în care pârâta ar fi putut exclude orice culpă din partea sa - cu consecința firească a imposibilității de aplicare a sancțiunii pentru întârzierea la plată.
Nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia prin Convenție au fost modificate clauzele contractuale privind modul de plată, fiind în acest fel modificate și termenele de plată.
Prin Convenție s-a stipulat în mod expres că părțile au agreat ca sumele datorate de CNADNR prin DRDP I în baza contractelor indicate, printre care și contractul nr.151/11.10.2004, să fie achitate pe baza biletelor la ordin emise în baza prevederilor HG nr.726/2005 și în conformitate cu anexa la scrisoarea de confort nr.1837/20.07.2005 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, fără ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contract. Mai mult, părțile au precizat că pentru toate sumele datorate de CNADNR prin DRDP I rămân aplicabile clauzele prevăzute în contracte, celelalte clauze contractuale rămânând nemodificate. În Convenție nu se face vorbire, nici un moment, despre penalitățile de întârziere, astfel că ele vor rămâne, conform voinței părților (art.969 Cod civil), supuse clauzelor agreate inițial prin contract.
De aceea, până la data încheierii Convenției, pârâta datorează penalități de întârziere conform clauzelor contractuale, având în vedere că prin Convenție părțile nu au înțeles să modifice contractul și în ceea ce privește penalitățile de întârziere.
Pârâta nu mai datorează penalități de întârziere după data încheierii Convenției, deoarece prin Convenție s-a agreat un nou scadențar de plată, pârâta fiind obligată să facă plățile până la datele nou fixate, care le modifică pe cele agreate inițial.
În baza articolului 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 21.314,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, astfel cum au fost acestea achitate și solicitate în mod expres de reclamantă în cuprinsul concluziilor scrise (fila 364).
Instanța nu a acordat suma de 3000 RON, pretinsă de reclamantă cu titlu de onorariu de avocat, deoarece factura fiscală nr.-/18.05.2006 (fila 328) menționează un alt contract de asistență juridică și un alt dosar decât cele indicate în cuprinsul împuternicirii avocațiale depuse la fila 4 dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți, cereri care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
În motivarea apelului său, reclamanta - SRL arată că motivarea instanței este contradictorie întrucât, deși instanța a constatat că prin Convenție nu au fost modificate clauzele contractului cu privire la penalitățile de întârziere, totuși concluzionează că prin Convenție părțile au agreat un nou scadențar de plată și ca atare pârâta nu mai datorează penalități pentru perioada ulterioară încheierii Convenției.
Or, de vreme ce pârâta datorează penalități până la data Convenției, întrucât prin acest document s-a stabilit că "pentru toate sumele datorate de CNADNR SA rămân aplicabile clauzele prevăzute în contracte" și că "celelalte clauze contractuale rămân nemodificate", nu rezultă care este rațiunea instanței pentru care s-ar fi acceptat "noul scadențar" de vreme ce apelanta reclamantă a introdus această clauză (pe care însăși instanța de fond și-a întemeiat motivarea admiterii în parte a acțiunii) tocmai pentru a nu renunța la prevederile contractuale.
Este de observat faptul că prin HG nr.726/ 14.07.2005 pârâta CNADNR a fost autorizată să emită bilete la ordin, iar la art.2 a fost autorizat Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Finanțelor Publice să semneze scrisori de confort către executanții de lucrări, prestatorii de servicii și furnizorii de produse prevăzuți la art.1, prin care să se confirme" angajamentul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și al Ministerului Finanțelor Publice de a depune diligențele necesare, in conformitate cu legislația în vigoare, pentru a se asigura onorarea la termen de către CNADNR - SA a obligațiilor financiare respective". Rezultă așadar că HG nr.726/2005 prevede o obligație de diligență și nicidecum de rezultat. Acest lucru este confirmat și de art. 3 al aceluiași act normativ din care rezultă faptul că plata biletelor la ordin" se va asigura din surse proprii ale CNADNR SA ", adică în condițiile asumate prin contracte.
Ulterior, a fost emisă și "Scrisoarea de confort" nr.-/20.07.2005 prin care semnatarii, respectiv Ministrul Finanțelor și Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului subliniază faptul că "Această scrisoare va fi interpretată ca o declarație de intenție și nu ca o garanție a entităților semnatare, în legătură cu orice obligație sau angajament al CNADNR".
Dat fiind conținutul acestor documente și având în vedere faptul că aceste documente nu confirmă vreo obligație de rezultat ci numai de diligență din partea semnatarilor, rațiunea încheierii convenției din 25.08.2005 a fost, pentru creditor, de a obține plata contravalorii lucrării executate într-un termen rezonabil, inclusiv o garanție sub aspectul recunoașterii datoriei, iar pentru pârâta intimată detensionarea situației financiare.
Cu toate acestea, potrivit pct. 1 din Convenția nr.14259/25.08.2005 "sumele datorate de CNADNR România SA prin DRDP I, conform clauzelor contractuale menționate mai sus, nedecontate până la data prezentei convenții, vor fi achitate în baza biletelor la ordin emise în baza prevederilor HG nr.726/2005 în conformitate cu anexa la Scrisoarea de Confort nr. -/20.07.2005,fără ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contractele enumerate mai sus.
Potrivit pct. 4 din aceeași Convenție semnată de pârâte, se arată în mod expres că "pentru toate sumele datorate de CNADNR SA prin DRDP I, rămân aplicabile clauzele prevăzute în contractele nominalizate mai sus", adică rămân aplicabile toate clauzele contractului nr.151/11.10.2004, deci inclusiv clauza 18.1 și 22.1 referitoare la plata de către Achizitor a penalităților de întârziere.
Potrivit art.22.1 din contractul nr.151/2004, în cazul în care achizitorul nu onorează facturile, acesta are obligația de a plăti ca penalitate o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată, respectiv 0,06% pe zi de întârziere din suma neachitată, calculată până la data efectuării plății.
Potrivit articolului 1073 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunări.
În prezenta cauză, neexecutarea obligației de plată incumbă pârâtei, conform scadenței menționate în contract ce a determinat activitatea clauzei penale inserate la art. 22.1 din contract
Deși a avut posibilitatea sistării lucrărilor potrivit art. 2.4 din contract, pârâta nu a emis nici un ordin de sistare a lucrărilor și nici nu a înștiințat în vreun fel cu privire la faptul că nu dispune de resurse pentru achitarea integrală a lucrărilor, astfel că apelanta a finalizat lucrările, după cum rezultă din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.16043 /5.11.2004 (depus la dosarul de fond).
Prin încheierea acestei Convenții nu s-a modificat scadența obligației de plată a debitului principal, cum eronat motivează instanța de fond. Altfel nu rezultă care ar fi fost rațiunea pentru care s-ar fi introdus o clauză specială în acest sens.
Acceptarea biletelor la ordin s-a făcut doar pentru obținerea unei garanții de plată a debitului principal, acest lucru neîmpiedicând urmărirea realizării creanței accesorii, în privința căreia nu s-au primit garanții.
Interpretarea de către instanța de fond a convenției, în sensul că pârâta nu mai datorează penalități de întârziere după încheierea acesteia, echivalează cu lipsirea de efecte juridice a unei clauze contractuale, respectiv pct.1 și 4 din convenția din 25.08.2005 și a art.22.1 din contractul nr.151/2004. Or, actele juridice trebuie interpretate in sensul de a produce efecte juridice.
Biletele la ordin reprezintă doar o garanție că se vor plăti sumele datorate, pârâtele putându-și achita debitele restante mai înainte de scadența biletelor la ordin sau la data scadenței acestora să nu își onoreze obligația de alimentare a contului și efectuare a plății, situație practicată de altfel până la acest moment de către pârâte.
Instanța a admis în parte cheltuielile de judecată deduse judecății în fond. Se învederează că totalul cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză este de 35.988,07 lei, cheltuieli efectuate din culpa exclusivă a pârâtei.
În ceea ce privește onorariul de avocat real plătit pentru fondul prezentei cauze, este de 4000 RON conform FF -/17.05.2006 și OP 301/25.05.2006. Întrucât există un număr mare de cauze între pârâtă și apelantă, atât pe rolul Tribunalului București cât și pe rolul altor instanțe, din eroare, s-a depus la dosar factura aferentă altui dosar.
Astfel, pe lângă taxa de timbru, onorariul plătit avocatului pentru prezenta cauza în fond, litigiu produs din culpa exclusivă a pârâtei, este de 4000 lei conform FF -/17.05.2006.
În drept, se invocă articolele 292 și 295 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
CNADNR SA invocă în apelul său faptul că instanța de fond a interpretat, reținut și aplicat doar parțial dispozițiile inserate în Convenția nr.14259/25.08.2005, obligând neîntemeiat pârâta la plata sumei de 1.885.529,52 RON cu titlu de penalități de întârziere și nu a statuat corespunzător asupra îndeplinirii în sarcina pârâtei a tuturor condițiilor ce atrag răspunderea civilă contractuală a acesteia, ca temei al obligării ei la despăgubiri.
Pentru stingerea debitului principal asupra căruia poartă penalitățile percepute în temeiul clauzei penale inserate în contractul de execuție de lucrări nr.151/11.10.2004 intervenit între, în calitate de executant, și apelantă în calitate de achizitor, Guvernul României a emis Hotărârea nr.726/2005 privind autorizarea CNADNR SA de a emite bilete la ordin în favoarea creditorilor Companiei. În baza HG726/2005, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Finanțelor Publice au emis Scrisoarea de Confort nr. -/20.07.2005 în anexa căreia, la poziția 2, reclamantul se regăsește ca având dreptul de a beneficia de bilete la ordin în sumă totală de 138.483.746 RON, sumă în care este inclusă și contravaloarea facturilor nr.-/23.12.2004 și -/11.04.2005.
cu înmânarea biletelor la ordin, a fost încheiată Convenția nr. 14259/25.08.2005 prin care părțile convin, potrivit art. 1 ca "sumele datorate de către CNADNR SA prin DRDP I, conform clauzelor contractuale nedecontate până la data prezentei convenții să fie achitate pe baza biletelor la ordin emise în baza prevederilor HG726/2005, în conformitate cu Scrisoarea de Confort -/20.07.2005".
În art. 2 din convenția pusă în discuție, părțile convin expres că sumele înscrise în biletele la ordin și scadența acestora vor corespunde celor din anexa la scrisoarea de confort nr.-/20.07.2005 (01.09.2006-01.12.2008), iar potrivit punctului 5 celelalte clauze contractuale rămân nemodificate. Pe cale de interpretare, per a contrario, rămân nemodificate doar clauzele care nu fac obiectul respectivei convenții. Cum această convenție are ca obiect exclusiv stabilirea modului de plată a serviciilor efectuate de către prestator, prin acestea sunt modificate clauzele contractuale privind modul de plată, modificându-se astfel și termenele de plată, termene care sunt prorogate la datele indicate în respectiva convenție începând cu 01.09.2006 până la 01.12.2008.Cum aceste termene au fost decalate, prin primirea biletelor la ordin s-a acceptat deci plata sumelor datorate în mod eșalonat, în 10 rate trimestriale, acestea devenind scadente abia la data de 1.09.2006; așa fiind, creanța nefiind încă ajunsă la scadență nu vor putea fi percepute penalitățile de întârziere inserate în clauza penală.
În acest sens, respectiv dacă părțile contractante au convenit eșalonarea datoriilor debitorul nu mai datorează penalitățile de întârziere, s-a pronunțat și Secția Comercială, decizia 2966 din 9 iulie 1998 (Revista de drept comercial nr. 5/2000, p. 124).
Faptul rămânerii valide a celorlalte clauze contractuale care nu au fost renegociate prin încheierea convenției de plăți semnifică și rămânerea în ființă a clauzei penale inserate în art. 22 însă aceasta se poate activa după ce rata devenită scadentă nu este achitată de către debitoare, aspecte ce pot fi puse în discuție după data de 1.09.2006, conform celor 10 rate eșalonate prin acordul de voință al părților, prevederi aplicabile integral și justificat doar după ce sumele eșalonate în cele 10 rate trimestriale vor deveni scadente.
Prima instanță a reținut că în convenție nu se face vorbire, nici un moment, despre penalități de întârziere, astfel că ele vor rămâne, conform voinței părților, supuse clauzelor agreate inițial prin contract. Este însă evident, având în vedere caracterul accesoriu al penalităților de întârziere față de debitul principal, că atâta vreme cât debitul principal a fost reeșalonat la plată (potrivit noului scadențar așa cum a motivat și instanța de fond) penalitățile vor putea curge doar după ce rata devenită scadentă nu a fost achitată potrivit principiului accesorium sequitur principale.
Semnificația biletului la ordin este cea reținută în practica judiciară și doctrina de specialitate, acesta fiind un titlu comercial d e valoare, un titlu de credit (document constatator al unei creanțe), la ordin, formal și abstract care încorporează o obligație abstractă, autonomă, necondiționată de plata unei sume de bani de către semnatarii săi.
Convenția 14259/25.08.2005 trebuie luată în considerare atât de către executantul parte semnatară cât și de către instanță. Potrivit regulilor generale de interpretare a contractelor, o convenție se încheie în sensul ce poate avea un efect iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul. În speță, este evident că încheierea convenției de plăți a survenit pentru a produce efecte juridice, fiind o convenție modificatoare a raporturilor juridice inițiale, ori reclamanta a ignorat în mod voit clauzele acesteia,prevalându-se exclusiv de clauza penală inserată în contractul inițial pentru justificarea pretențiilor sale. Ori, toate clauzele convenite de către părți trebuie interpretate prin coroborare, dându-se acestora efectele și relevanța juridică avută în vedere la însușirea lor prin semnătură.
Efectul direct și imediat, pe de o parte, și rațiunea încheierii, pe de altă parte, a respectivei convenții de plăți sunt tocmai acelea de a îndeplini obligațiile asumate și de a stopa curgerea penalitățiIor la care ar fi fost îndreptățit, dacă ar fi fost îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei, creditorul dacă nu ar fi operat, prin voința părților, eșalonarea în rate trimestriale a sumelor datorate; contrar, a se acorda penalități până la finalul anului 2008 ar însemna practic lipsirea în totalitate de efecte a convenției de plăți și ar fi un non sens juridic, nici un debitor nefiind interesat de semnarea unei astfel de convenții, în condiții atât de oneroase.
Convenția de plăți, purtând o dată ulterioară contractului inițial, fiind deci subsecventă acestuia, devine de imediată aplicare de la data semnării ei, dându-se efect deplin clauzelor privind modalitatea de achitare și termenele de plată a debitelor.
Se mai arată că demersurile efectuate în scopul alocării fondurilor necesare pentru plata creditorilor Companiei relevă interesul și preocuparea debitorului în executarea obligațiilor contractuale asumate și nu reaua credință a acestuia, atitudine subiectivă culpabilă care, dacă ar fi fost manifestată, ar fi îndreptățit creditorul la plata penalităților stipulate, fiind astfel îndeplinită condiția asupra culpei debitorului ca și condiția esențială pentru incidența răspunderii contractuale având în vedere că despăgubirile pot fi acordate când sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii contractuale, inclusiv vinovăția.
Conform art.18.1 din Contractul nr.151/2004, act însușit de către părți prin semnătură, ". facturile pentru plata lucrărilor executate. vor fi achitate în funcție de asigurarea resurselor financiare de către - A". Așadar, întârzierea în onorarea facturilor nu este consecința relei credințe a debitorului, ci este justificată de faptul că plata putea fi efectuată doar după ce fondurile necesare sunt alocate de către CNADNR-SA B, alocare de fonduri posibilă prin antrenarea autorităților și resurselor guvernamentale, având în vedere faptul că apelanta desfășoară activități de interes strategic național, împrejurare certificată tocmai de apariția HG726/2005; astfel, penalitățile solicitate nu ar putea fi acordate, dat fiind faptul că semnificația clauzei penale este evaluarea convențională a despăgubirilor (daunelor interese) datorate creditorului ca urmare a neexecutării sau a executării cu întârziere a obligațiilor contractuale de către debitor, deoarece ea este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri.
Clauza citată trebuie luată în considerare atât de către executant cât și de către instanța de control judiciar. Potrivit regulilor generale de interpretare a contractelor și a dispozițiilor inserate în articolul 978 Cod Civil, când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul. În speță, este evident că mențiunea în funcție de sursele financiare alocate de către CNADNR SA B-alocare de fonduri posibilă prin intervenție guvernamentală, este inserată pentru a produce efecte, contrar nu ar mai fi fost inclusă în conținutul articolului 18. 1 din contract. De asemenea, nu se poate da relevanță juridică doar clauzei penale inserate în contractele de prestări servicii, clauză pe care o invocă în mod exclusiv reclamanta ca temei al obligării la despăgubirile pretinse, iar alte clauze contractuale convenite de părți să fie ignorate, toate clauzele contractuale trebuind interpretate prin coroborare. Dacă reclamanta a înțeles să contracteze în astfel de condiții cu Compania, semnând integral și fără obiecțiuni contractul de execuție lucrări ce se opune, a achiesat implicit și la modul în care contraprestația achizitorului va putea fi îndeplinită.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate de către instanța de fond, acestea au fost încuviințate cu luarea în considerare a articolului 274 alin. 1 și articolului 276 Cod pr. civ. în funcție de pretențiile admise, având în vedere că pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte.
Se precizează că D. I acționează în prezenta cauză în calitate de mandatar al R, în baza articolului 2 din mandatul special emis de către directorul general al, în calitate de mandant, pentru directorul I, în calitate de mandatar, prin care mandatarul reprezintă interesele mandantului în teritoriu în fața instanțelor judecătorești.
Părțile au formulat întâmpinări la apelurile adverse și au fost depuse înscrisuri.
Prin încheierea de la 19.09.2007, Curtea a respins excepția tardivității declarării apelului apelantei pârâte precum și excepțiile lipsei de interes și lipsei calității de reprezentant pentru considerentele arătate în încheierea de ședință de la acea dată.
A fost efectuat și depus la dosar raportul de expertiză contabilă încuviințat în cauză.
Apelanta pârâtă a mai invocat excepțiile necompetenței teritoriale și prematurității astfel că, verificând actele dosarului sub aspectul acestora, conform articolului 137 Cod procedură civilă, Curtea constată că excepțiile au fost invocate și în fața instanței de fond, fiind respinse prin încheierea pronunțată la 15.05.2006 care nu a fost atacată.
Pe de altă parte, pârâta are sediul în B, deci potrivit articolului 5 Cod procedură civilă, Tribunalul București era competent teritorial să judece litigiul iar în privința îndeplinirii procedurii prealabile, invitația la conciliere a fost trimisă pârâtei prin fax la 23.02.2006 și înregistrată la Registratura generală a sub nr.-/23.02.2006.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 295 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a solicitat plata penalităților pentru neonorarea la scadență a facturilor nr.-/23.12.2004 și nr.-/20.04.2005 (aceasta fiind în mod eronat indicată în acțiune ca având nr.-/11.04.2005), facturi emise în baza contractului de execuție de lucrări nr.151/11.10.2004 încheiat între părți, care la articolul 22.1 se referă la dreptul fiecărei părți de a pretinde penalități de 0,06 % pentru fiecare zi de întârziere aplicate la valoarea obligației neonorate.
Cu privire la debitele principale datorate în baza acestor facturi, părțile au încheiat la 25.08.2005 convenția nr.14259, pornind de la prevederile HG nr.726/2005 și scrisoarea de confort nr.-/20.07.2005 elaborată în baza aceleiași hotărâri de guvern.
S-a convenit astfel emiterea unor bilete la ordin cu scadența în perioada 1.09.2006 - 1.12.2008, pentru sumele datorate de CNADNR prin DRDP I, conform clauzelor contractuale expres menționate (printre care se numără și contractul de nr.151/11.10.2004) cu precizarea la pct.1 că această convenție nu modifică prevederile contractuale referitoare la modalitatea de plată și termenele de plată prevăzute în contractele enumerate, rămânând aplicabile și celelalte clauze prevăzute în contract (pct. 4).
În mod corect instanța de fond a acordat penalitățile doar până la data încheierii convenției din 25.08.2005, fără ca motivarea acesteia să fie contradictorie.
Până la încheierea convenției, raporturile dintre părți s-au desfășurat conform contractului și în consecință penalitățile au curs, fiind un drept câștigat de reclamantă.
Părțile au căzut de acord asupra eșalonării debitului și a plății lui în tranșele și la termenele nou stabilite, dar reclamanta nu a renunțat la penalitățile deja înregistrate (renunțare care ar fi trebuit să fie expresă).
Pe de altă parte, penalitățile nu puteau curge de la data încheierii convenției și până la scadența fiecărui bilet la ordin din moment ce reclamanta a fost de acord cu noi termene de plată, pârâta neavând nicio culpă în neefectuarea plăților în cursul acestor perioade.
Punctele 1 și 4 din convenție nu au fost lipsite de efecte juridice prin soluția dată, interpretarea lor legată de aspectul ce interesează în cauză fiind tocmai aceea că, nefiind modificate termenele inițiale de plată, penalitățile au curs până la data încheierii convenției iar dacă pârâta nu va onora biletele la ordin la scadență, penalitățile de întârziere vor curge din nou.
Instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată în limita solicitată de reclamantă prin concluziile scrise. Se observă însă că aceasta a săvârșit o eroare de calcul: taxa de timbru aferentă pretențiilor admise, potrivit articolului 274 Cod procedură civilă, este în cuantum de 22.047 lei (conform articolului 2 din Legea nr.146/1997 actualizată, modificată și completată), timbrul judiciar este în valoare de 5 lei iar onorariul de avocat de 4000 lei (potrivit facturii fiscale nr.-/17.05.2006 depuse în apel), motiv pentru care apelul reclamantei este întemeiat sub acest aspect.
În ceea ce privește resursele financiare ale pârâtei, din raportul de expertiză efectuat rezultă că acestea au fost asigurate în totalitate conform necesarului prestabilit, în mod constant în anii 2004 și 2005. Expertul arată de asemenea că CNADNR a plătit în anul 2005 cu prioritate anumiți contractori cu prestații efectuate în anul 2005, amânând nejustificat plăți aferente anului 2004, situație în care se află și facturile ce fac obiectul prezentei cauze.
Referitor la cuantumul penalităților calculate de expert până la data încheierii convenției, Curtea nu va reține concluziile acestuia deoarece în mod greșit pentru factura nr.-/23.12.2004 a scăzut din valoarea ei întreaga garanție de bună - execuție. Conform articolului 11.2 alin. 2 din contract, numai 30 % din valoarea garanției se reține pe toată durata de garanție a lucrărilor executate (24 de luni de la recepția la terminarea lucrărilor), restul de 70 % se restituie în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, dacă achizitorul nu a ridicat pretenții asupra ei. Pârâta nu a avut nicio obiecție de acest fel, așa cum reiese și din anexa convenției nr.14259/25.08.2005 unde se arată că valoarea garanției reținute este de 222.559,34 lei (30 %).
Pentru cea de-a doua factură, calculul expertului este eronat pentru că din valoarea facturii nu s-a scăzut 30% din garanția de bună-execuție iar scadența nu a fost la 10.05.2005 ceea ce determină modificarea numărului zilelor de întârziere.
În concluzie, ca și instanța de fond, Curtea a dat eficiență calculului depus de reclamantă prin concluziile scrise.
Față de cele arătate, în baza articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul CNADNR și va admite apelul - SRL. Va schimba în parte sentința apelată în sensul că va obliga pârâta la cheltuieli de judecată în fond în sumă totală de 26.047 RON.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Va face aplicarea articolelor 274 și 276 Cod procedură civilă, obligând apelanta pârâtă la 4.380 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul expertului și parte din onorariul avocatului. Taxa de timbru și timbrul judiciar suportate în apel d e apelanta reclamantă nu vor fi acordate întrucât susținerile ei legate de aspectul pentru care s-au plătit nu au fost găsite ca întemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile necompetenței teritoriale și prematurității ca neîntemeiate.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN MANDATAR DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI ȘI PODURI I cu sediul în I Str. -. - nr. 19, împotriva sentinței comerciale nr.11153/04.12.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă - SRL cu sediul în Localitatea P T,-, Județ B, împotriva sentinței comerciale nr.11153/04.12.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâta la cheltuieli de judecată în fond în sumă totală de 26.047 RON.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă apelanta- pârâtă la 4.380 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4
23.05.2008
Președinte:Dana ArjocaJudecători:Dana Arjoca, Decebal Taragan
