Spete pretentii comerciale. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 102/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 219

Ședința publică de la 06 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Trestianu

JUDECĂTOR 2: Diana Manole

GREFIER - -

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - SA împotriva încheierii din data de 21.02.2008 și împotriva sentinței comerciale nr. 12647 din data de 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - SRL.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin consilier juridic cu delegație la fila 25 din dosar și intimata prin avocat cu delegație la fila 28 din dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă părților cuvântul pe cererea de apel.

Apelanta prin consilier juridic, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul București, în sensul respingerii cererii ca fiind nefondată și neîntemeiată. Solicită admiterea excepției prescripției exctinctive a dreptului la acțiune și depune concluzii scrise la dosar. Cu cheltuieli de judecată.

Intimata prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.

CURTEA

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr.61/11.01.2007 reclamanta - -M SRL a chemat în judecată pe pârâta - SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză să dispună:

1. - obligarea pârâtei către reclamanta - -M SRL la plata sumei de 1,3 miliarde lei ROL, respectiv 130.000 lei RON reprezentând contravaloarea mărfurilor (reprezentând ierbicide, pesticide, mijloace fixe, ambalaje, bunuri de inventar și 2 autoturisme - Espero și Break) potrivit sentinței civile nr.1366/2003 a Tribunalului Bacău ce nu s-au putut executa silit, plus dobânda legală pentru perioada cât au fost lipsiți de aceste bunuri;

2. - obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 100.000 EURO sau echivalentul lor în lei la cursul oficial BNR din ziua plății;

3. - obligarea pârâtei la suma de 150.000 EURO reprezentând daune materiale ca o consecință a blocării activității societății reclamante, prin procedura falimentului cu toate consecințele ce decurg din această procedură, timp de 3 ani;

4. - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, respectiv taxe de timbru, onorariu de expert, onorariu de avocat, etc.

Prin sentința civilă nr.80/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s-a admis excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea de competență în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr- prin declinare de competență de la Tribunalul Bacău.

La data de 19.06.2007 pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 150.514,57 lei.

Prin sentința comercială nr.12647/2008 a Tribunalul București pronunțată în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - -M SRL în contradictoriu cu pârâta - SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei-pârâte suma de 118.250,34 lei contravaloare marfă, 93.562,71 lei dobânda legală calculată pentru perioada 19.07.2002 - 31.05.2000 și 5.438,62 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință au fost respinse ca nefondate cererile având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 100.000 EURO daune morale și 150.000 EURO daune materiale și a cheltuielilor de judecată aferente.

Cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată.

În motivarea sentinței instanța a reținut în esență că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secția Comercială și contencios Administrativ sub nr.8807/2000 pârâta a chemat în judecată pe reclamantă pentru declanșarea procedurii falimentului în vederea recuperării unei creanței în sumă de 54.373,4 dolari SUA.

În dosarul de faliment nr.8807/2000, în baza dispozițiilor art.117 din Legea 64/1995 a dispus închiderea procedurii falimentului.

În cursul procesului, prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 07.02.2002 instanța a dispus la cererea lichidatorului vânzarea în bloc a bunurilor reclamantei. Ulterior, la data de 19.07.2002 s-a organizat o licitație publică în cursul căreia au fost scoase la vânzare toate bunurile mobile și imobile ale reclamantei. Pârâta a cumpărat respectivele bunuri, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare nr.45/24.07.2002.

Ulterior, prin sentința civilă nr.1366/2003 pronunțată în dosarul nr.3349/2003 al Tribunalului Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, sentință definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de licitație încheiat la data de 19.07.2007 și s-a dispus obligarea pârâtei să predea reclamantei următoarele bunuri și valori: un apartament cu 3 camere situat în B,-,.B,.1, parter; un spațiu comercial în suprafață de 58,50 mp situat în B,-,.B,.1, parter; depozit pesticide în suprafață construită de 4,01 mp situat pe suprafață proprietate 2.300 mp în localitatea, comuna, județul B; autoturism Espero cu nr. de înmatriculare -; autoturism Break cu număr de înmatriculare -; autoutilitară 1304 cu număr de înmatriculare -; autoturism 1310 cu număr de înmatriculare -; alte mijloace fixe; echipament tehnologic; sisteme de calcul; mobilier și birotică la valoarea de 84.490.000 lei; obiecte de inventar și ambalaje în valoare de 57.590.000 lei; mărfuri, ierbicide, pesticide, insecticide, semințe în valoare de 741.305.000 lei.

O parte din bunuri au fost recuperate în natură, potrivit procesului verbal de restituire nr.433/23.10.2003 întocmit de executorul judecătoresc. Restul bunurilor evaluate de expertul contabil la suma de 118.520,34 lei, nu au fost recuperate.

Având în vedere situația expusă, instanța a admis primul capăt de cerere și a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumelor de 118.250,34 lei, contravaloare marfă și 93.562,71 lei, dobândă legală calculată pe perioada 19.07.2002 - 31.05.2008.

Capetele de cerere din acțiunea principală având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la plata sumelor de 100.000 euro, daune morale, și 150.000 euro, daune materiale, au fost respinse ca nefondate întrucât reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada existenței unei fapte ilicite a pârâtei-reclamante apreciindu-se că pârâta-reclamantă și-a exercitat un drept recunoscut de lege și anume dreptul de a cere deschiderea procedurii falimentului împotriva reclamantei-pârâte pentru recuperarea creanței sale în cuantum de 54.373,34 dolari SUA. Prin exercitarea prerogativelor pe care legea le recunoaște dreptului subiectiv al pârâtei-reclamante nu s-a considerat că a acționat ilicit, chiar dacă prin exercițiul normal al dreptului său au fost aduse anumite prejudicii reclamantei-pârâte - qui suo iure aldine neminem laedit (cel care se folosește de dreptul său subiectiv nu poate fi socotit că prejudiciază pe cineva).

În condițiile în care reclamanta-pârâtă nu a dovedit că pârâta-reclamantă și-a exercitat abuziv drepturile prevăzute de lege, procedura falimentului închizându-se în temeiul dispozițiilor art.117 din Legea 64/1995 republicată, ca urmare a îndeplinirii obligațiilor de plată asumate de reclamanta-pârâtă solicitarea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtei-reclamante la plata de daune materiale și morale este nefondată și a fost respinsă de tribunal, ca nefondată.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă și a dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată dovedite cu înscrisuri, respectiv taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (proporțional cu admiterea acțiunii) și cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței comerciale nr.12647/2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București și împotriva încheierii de ședință din 21.02.2008 a formulat apel - SA.

În motivarea apelului, apelanta a prezentat situația de fapt arătând că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât dreptul material la acțiune a început să curgă de la data pronunțării deciziei comerciale nr.1253/28.03.2003, iar termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1954 s-a împlinit la data de 25.02.2006.

În cauză nu s-a suspendat termenul de prescripție și nici nu a fost întrerupt, motiv pentru care în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.

De asemenea, instanța de fond a judecat cauza fără a ține cont de dispozițiile deciziei nr.1458/2004 și a deciziei nr.5695/2004 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare instanța de fond nu a apreciat corect actele existente la dosarul cauzei, nerespectând cele trei hotărâri irevocabile: decizia nr.1458/2004, decizia nr.5695/2004 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și sentința civilă nr.932/2002 a Tribunalului Bacău.

În susținerea și respectiv combaterea apelului s-a administrat proba cu acte.

Analizând sentința și încheierea apelate în raport de dispozițiile art.295 Cod procedură civilă și probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a solicitat instanței obligarea - -M SRL la plata sumei de 130.000 lei conform sentinței civile nr.1366/2003 a Tribunalului Bacău ce nu s-a putut executa silit, plus dobânda legală.

Prin sentința civilă nr.1366/2003 pronunțată în dosarul nr.3349/2003, irevocabilă prin decizia civilă nr.924/2003 a Curții de Apel Bacău, - SA a fost obligată să predea bunurile adjudecate către - -M SRL.

Prin procesul-verbal de restituire bunuri nr.433/2003 întocmit de executorul judecătoresc au fost predate o parte din bunurile individualizate în sentința civilă nr.1366/2003.

Termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958 a început să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței nr.1366/2003 a Tribunalului Bacău, respectiv 16.10.2003, dar a fost întrerupt conform art.16 lit.c din Decretul nr.167/1958 întrucât la cererea intimatei - -M SRL s-a format dosarul de executare nr.433/2003.

Este adevărat că apelanta a formulat contestație la executare în dosarul de executare nr.433/2003 dar intimata a efectuat acte de executare a sentinței civile nr.1366/2003 și prin Biroul de Executori Judecătorești Asociați, și astfel că prin încheierea nr.986/01.06.2006 s-a încuviințat executarea silită de către Judecătoria Sectorului 5 B, act de executare ce a avut ca efect întreruperea termenului de prescripție în raport de dispozițiile art.16 din Decretul nr.167/1958.

De asemenea continuarea executării titlului executoriu respectiv sentința nr.1366/2003 a Tribunalului Bacăua fost solicitată de intimată în ambele dosare de executare iar excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită în mod corect a fost respinsă de instanța de fond prin încheierea din 21.092.2008.

Motivul doi de apel vizează faptul că instanța de fond nu a ținut cont de deciziile nr.1458/2004 și 5695/2004 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv neîntemeiat însă.

În dosarul de faliment nr.8807/2000 prin încheierea din data de 07.02.2001 instanța a dispus la cererea lichidatorului vânzarea în bloc a bunurilor debitoarei - -M SRL iar prin licitația publică din data de 19.07.2002, apelanta a adjudecat toate bunurile mobile și imobile încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare nr.45/2002.

Prin sentința civilă nr.1366/2003 a Tribunalului Bacăus -a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de licitație publică încheiat la data de 19.07.2002 și s-a dispus obligarea - SA să predea către - -M SRL bunurile mobile și imobile ce au fost adjudecate și au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

O parte din bunuri au fost recuperate în natură, fapt ce rezultă din procesul-verbal de restituire nr.433/2003, iar restul bunurilor evaluate de expertul contabil la suma de 118.520,34 lei nu au fost recuperate.

Prin decizia nr.1458/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de apelantă s-a dispus anularea deciziei nr.1253/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și rejudecarea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar prin decizia nr.5695 din 16.12.2004 s-a respins recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.141/2001 a Curții de Apel Bacău.

Deciziile menționate însă nu au dispus cu privire la sentința civilă nr.1366/2003, hotărâre irevocabilă ce a intrat în circuitul civil, nefiind anulată pe nici o cale ordinară sau extraordinară de atac.

Atâta timp cât această hotărâre nu a fost desființată sau anulată ea își produce efectele, iar susținerile apelantei cu privire la faptul că nu s-a ținut cont de efectul hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt nefondate, întrucât hotărârile menționate nu vizează sentința comercială nr.1366/2003.

Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

În temeiul art.275 Cod procedură civilă apelanta va fi obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.200 lei reprezentând onorariu de avocat conform actelor de la fila 143.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - SA cu sediul în B, șos. -, nr.341-345, sector 1, împotriva încheierii din data de 21.02.2008 și împotriva sentinței comerciale nr.12647 din data de 20.11.2008, pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - SRL cu sediul în B,-,.4,.B, parter,.1, județul

Obligă apelanta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 1.200 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red.Jud. - 1.06.2009

Tehnored. - 3.06.2009

Nr.ex.: 4

Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială

Președinte:

Președinte:Viorica Trestianu
Judecători:Viorica Trestianu, Diana Manole

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Bucuresti