Spete pretentii comerciale. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.22/A-
Ședința publică din 13 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Fabiola Ion Grigorescu
- --- - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamanta - 2001 SRL cu sediul în C, str.-, -1,.A,.4, jud.A și pârâta DIRECȚIA SILVICĂ A cu sediul în P,-, jud.A, împotriva sentinței comerciale nr.943/C din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta reclamantă reprezentată de avocat și apelanta pârâtă reprezentată de avocat.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul declarat de reclamanta - 2001 SRL este timbrat cu timbru judiciar în valoare de 6,00 lei și cu taxă judiciară de timbru în sumă de 1.850,00 lei potrivit chitanței nr.24206/29.01.2008, fila 210 din dosar.
Apelul declarat de pârâta DIRECȚIA SILVICĂ A este timbrat cu timbru judiciar în valoare de 9,00 lei și taxă judiciară de timbru în sumă de 2.045,00 lei potrivit chitanței nr.83/15.01.2008, fila 200 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, din oficiu, pune în discuție părților competența materială de soluționare a cauzei, în raport de natura contractului din litigiu.
Avocat având cuvântul pentru apelanta reclamantă - 2001 SRL apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de APEL PITEȘTI Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, contractul încheiat între părți fiind de execuție lucrări, deci un raport comercial iar dosarul cauzei este de natură comercială.
Avocat având cuvântul pentru apelanta pârâtă DIRECȚIA SILVICĂ A arată că între părți este încheiat un contract de prestării servicii, pârâta având calitatea de comerciant potrivit dispozițiilor art.7 din Codul comercial, dosarul cauzei fiind de natură comercială. De asemenea, precizează faptul că terenul ce trebuie împădurit aparține domeniului public.
Instanța se retrage pentru deliberare asupra excepției privind competența materială de soluționare a cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 3.01.2007, reclamanta - " 2001" SRL Cac hemat în judecată pe pârâta Direcția Silvică P solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 139.070,72 lei penalități întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul având ca obiect execuție lucrări silvice/lucrări în pepinieră și de împădurire), cu nr.6/23.02.2004.
Conform art.5.1.4. pârâta avea obligația achitării facturilor în termen de 30 de zile de la primire, în caz contrar, urmând a suporta penalități în cuantum de 1%, în raport de dispozițiile art.6.3.
Deoarece, nici în urma concilierii efectuate nu și-a îndeplinit obligația de plată, se impune obligarea acesteia prin intermediul instanței de judecată.
În susținere, s-au depus acte (4-47).
Prin întâmpinarea formulată la 21.02.2007, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe considerentul că procentul penalităților este de 0,1%, iar nu de 1%, cum, eronat, a susținut reclamanta, calculul sumei fiind mult mai mic.
De asemenea, a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat plata sumei de 12.084,81 RON, cu titlu de lipsă folosință a imobilelor construite și ocupate abuziv de către reclamantă, fiind vorba de "Atelierul .".
În susținere, s-au depus înscrisuri (61-74).
Prin Încheierea din 18.04.2007, Tribunalul Comercial Argeș,a dispus disjungerea cererii reconvenționale formându-se un nou dosar cu nr-, cu motivarea că pretențiile respective derivă dintr-un alt raport juridic, fără legătură cu acțiunea principală.
În dosarul inițial, s-au încuviințat probe cu înscrisuri, interogatorii și expertiză contabilă.
La data de 3.10.2007, reclamanta a depus cerere de majorare a câtimii pretențiilor, solicitând suma de 143.249,45 lei, rezultată din raportul expertului contabil (158).
Prin concluziile scrise, depuse la data de 8.10.2007, pârâta a invocat excepția de nulitate absolută a contractului nr.6/23.02.2003, pe temeiul art.40 alin.3 OUG nr.59/2000, care prevede incompatibilitatea angajatului unității silvice de a intra în raporturi cu acesta, în virtutea calității sale de administrator sau asociat al unei societăți comerciale, cu activitate concurentă.
Or, în speță, administratorul - 2001 SRL este și angajat al Ocolului Silvic - inginer silvic principal, astfel că trebuia să se obțină să angreneze societatea pe care o reprezintă în raporturi juridice cu unitatea al cărei angajat este.
Încălcarea acestei interdicții este o cauză de nulitate absolută, ce duce, implicit la nulitatea contractului.
Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința comercială nr.943/C/10.10.2007 a respins excepția nulității absolute a contractului invocată de pârâtă și a admis acțiunea precizată, obligând pârâta la plata sumei de 20.552,57 lei penalități întârziere către reclamantă și a sumei de 475 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest fel, instanța de fond a reținut, mai întâi asupra excepției, netemeinicia acesteia, cu motivarea bazată pe concepția dreptului modern privind teoria proporționalității efectelor nulității în raport cu cauzele ce au determinat-o, în scopul de a mărgini nulitatea numai la efectele ce contravin legii, celelalte fiind menținute în scopul de a apăra actul juridic, după înlăturarea celor nelegale.
În această concepție, nulitatea totală intervine numai dacă clauzele ce contravin legii au constituit cauza principală și determinantă încheierii actului juridic iar norma încălcată ocrotește un interes general obștesc.
Dimpotrivă, s-a considerat că nulitatea relativă sancționează nerespectarea la încheierea actului, a unei norme juridice de ordine privată.
Instanța de fond, analizând textul invocat, art.40 OUG nr.59/2000, a constatat că norma încălcată nu are caracter imperativ, pentru a putea fi admisibilă excepția invocată, art.48 din același act, prevăd, doar, că persoanele ce încalcă legile și regulamentele specifice silviculturii răspund disciplinar, contravențional, civil sau penal, în funcție de natura și gravitatea faptei săvârșite
Tot astfel, art.58, prevede că personalului silvic i se aplică dispozițiile art.65 alin.2, lit.j Legea 188/1999 - R, referitoare la abaterile disciplinare.
Prin urmare, contractul semnat de angajatul pârâtei nu devine nul absolut prin efectul încălcării normei de incompatibilitate, deci, nici clauza penală, cuprinsă de acesta nu este nulă absolut, urmând a fi aplicate sancțiunile menționate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, într-adevăr, reclamanta a executat lucrările stipulate în contractul nr.6/23.02.2004, sens în care a emis facturi a căror plată nu a fost achitată în termenul stabilit, motiv pentru care se impune suportarea plății penalități pentru întârzierea înregistrată.
Însă, și aici, instanța a apreciat că trebuie făcută discuție cu privire la procentul invocat, în raport de dispozițiile art.983 Codul civil, ce reglementează principiul"in dubio pro debitori", în sensul că, "atunci când există îndoială convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă". Ca atare, a fost considerat ca justificat cuantumul de 0,1% și nu cel de 1%, luându-se în considerare suma din varianta a II-a a raportului de expertiză contabilă, respectiv 20.552,57 lei, cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel, ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de apel, reclamanta a criticat sentința în sensul că, în mod greșit instanța a interpretat și aplicat dispozițiile art.983 cod civil obligând-o pe pârâtă la un cuantum al penalităților mai mic decât cel solicitat, fără a avea în vedere că acest text se completează cu cel al art.1312 Cod civil, după cum nici toate probele administrare în cauză, din care s-ar fi putut trage concluzia că părțile au dorit să sancționeze neîndeplinirea obligațiilor din contract cu 1% penalități și nu cu 0,1%.
De asemenea, instanța de fond nu motivează pentru ce anume a înlăturat probele depuse de reclamantă, deși, avea o asemenea obligație.
În speță, s-a menționat necesitatea solicitării de relații la Direcția Silvică P și Națională a Pădurilor - Romsilva, pentru a se verifica cuantumul penalităților.
În susținere, s-au depus înscrisuri (177-189), solicitându-se, admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii variantei I din expertiza contabilă.
În dezvoltarea motivelor sale de apel (cale de atac calificată la termenul din 16.01.2008, apel, în loc de recurs), pârâta a criticat hotărârea în sensul că, în mod greșit, a fost respinsă excepția nulității absolute a contractului de prestări servicii, în sensul eronatei calificări dată sancțiunii nulității ca fiind relativă și nu absolută, în raport de caracterul normei încălcate.
Or, interesul ocrotit la edictarea normei respective este cel public și, ca atare, și caracterul interdicției de ordine publică.
A doua critică vizează analiza greșită a situației determinante în întârzierea plăților provocată de chiar reprezentantul legal al reclamantei, ce are această dublă calitate, de reprezentant al pârâtei și ordonator de plăți al reclamantei, în sensul că nu s-a ținut cont de conflictul de interese și invocarea propriei culpe în vederea obținerii de penalități.
Astfel, se impune admiterea apelului său, schimbarea hotărârii și respingerea acțiunii principale.
Prin Încheierea din 30.01.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa dispus repunerea cauzei pe rol pentru soluționarea acesteia în complet de divergență, determinat de interpretarea naturii contractului încheiat de părți și întinderii penalității convenite prin contract.
La repunerea pe rol a cauzei în data de 13.02.2008, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, în raport de natura juridică a contractului încheiat între părți, având ca obiect exploatarea domeniului public, împrejurare ce a determinat revenirea asupra divergențelor menționate anterior.
Reprezentanții părților, au precizat că, în cauză, este vorba de un contract comercial, ce intră sub incidența reglementărilor din dreptul comercial, respectiv a art.3,7 și 56 Cod comercial, chiar dacă parte este o autoritate publică, iar domeniul este public și nu privat, sens în care competența de soluționare revine, în primă instanță Tribunalului comercial și nu instanței de contencios administrativ - fiscal.
Curtea, analizând cu prioritate excepția ivită, în raport de dispozițiile art.137 Cod pr.civilă, reține următoarele:
Prin contractul nr.6/23.02.3004 încheiat între Direcția Silvică P - în calitate de achizitor ( autoritate contractantă) și - 2001 SRL C - în calitate de executant, s-a cuvenit prestarea de lucrări în pepinieră și de împădurire a căror natură, fel, cuantum și localizare în teren se regăsesc în Anexa nr.1, a contractului, deci, a unor lucrări din domeniul public al statului, iar nu privat al unității administrative respective.
Ca atare, parte a contractului a cărui nulitate se solicită este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din încheierea unui contract ce vizează domeniul public al statului, astfel că soluționarea acestuia determină competența de jurisdicție a instanței speciale - contencios administrativ, iar nu a dreptului comun, respectiv dreptul comercial, conform susținerii părților în sensul aplicării art.56 Cod comercial.
De asemenea interesul ocrotit este, așa cum a afirmat însăși apelanta - pârâtă, un interes public, domeniul silviculturii cuprinzând activitățile ce au ca obiective gospodăria fondului forestier național, gestionarea pădurilor și fondului cinegetic și salmonicol precum și cele de cercetare științifică și proiectare silvică, la nivel central și teritorial.
Deci, societatea reclamantă în calitate de autoritate contractantă este investită cu exercițiul autorităților publice, potrivit legii, administrând proprietatea statului.
Astfel, litigiile privind actele administrative încheiate de autoritățile publice, se soluționează de către tribunalele administrativ - fiscale, potrivit reglementării cuprinse în legea specială la art.10 alin.(1) (Legea 554/2004).
Neobservând aceste aspect, instanța de fond, investită inițial cu soluționarea litigiului, a încălcat competența de soluționarea materială a altei instanțe, sens în care hotărârea sa este anulabilă.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.297 al.2 Cod pr.civilă, urmează să admită apelurile, să anuleze sentința atacată și să trimită cauza spre competentă soluționare - Tribunalului Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanta - 2001 SRL cu sediul în C, str.-, -1,.A,.4, jud.A și pârâta DIRECȚIA SILVICĂ A cu sediul în P,-, jud.A, împotriva sentinței comerciale nr.943/C din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-.
Anulează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Argeș - complet specializat în contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/4ex.
22.02.2008
jud fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Fabiola Ion Grigorescu
