Spete pretentii comerciale. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 94/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 225
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta SC B SA împotriva sentinței comerciale nr. 12481 din data de 31.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ PENTRU DISTRIBUȚIA ENERGIEI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16.04.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr- reclamanta Bac hemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă pentru Distribuția Energiei () solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză să oblige pârâta la plata sumei de 1.905.394,84 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a contravalorii serviciului de alimentare cu apă aferentă facturilor emise în perioada 08.08.2002 - 24.05.2005; 32.872.599,90 lei reprezentând contravaloarea serviciului de canalizare, aferent facturilor emise în perioada 13.03.2003 - 10.08.2005; 10.022.754,29 lei cu titlu de majorări de întârziere pentru neachitarea contravalorii serviciului de canalizare aferent facturilor emise în perioada 13.03.2003 - 10.08.2007, majorări calculate pentru perioada 13.03.2003 - 31.12.2005; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr.12481/31.10.2007, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială s-a admis în parte acțiunea formulată de B în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă pentru Distribuția Energiei, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 388.515,31 lei reprezentând contravaloare servicii de alimentare cu apă în perioada 21.04.2003 - 22.05.2007.
Constată ca fiind prescris dreptul la acțiune în sens material al reclamantei cu privire la toate cele trei capete de cerere respectiv pentru perioada 08.08.2002 - 21.04.2004 pentru primul capăt de cerere și 13.03.2003 - 21.04.2004 pentru capetele 2 și 3 din cerere.
În motivarea sentinței instanța a reținut că potrivit contractului de concesiune încheiat la data de 29.03.2000 între reclamantă, Municipiul B și, a transmis către toate drepturile și obligațiile în legătură cu serviciile, deci prin semnarea acestui contract reclamantei i s-au transmis toate drepturile și obligațiile rezultând din contractul nr.639/1997. Obiectul contractului dintre părți privește serviciul de canalizare aferent consumului propriu și nu serviciul de canalizare aferent apei calde livrate de unor persoane fizice sau juridice care au calitatea de utilizatori ai serviciului de canalizare.
În contractul încheiat la 22.09.2004 între SC și părțile au precizat că serviciul de canalizare privește exclusiv consumurile proprii ale utilizatorului astfel cum sunt determinate de către acesta și însușite de către operator. Din regulamentul de racordare și utilizare a sistemului de canalizare a Municipiului B aprobat prin Hotărârea CGMB nr.109/1997 se stipulează că obligația de a plăti serviciul de canalizare revine utilizatorului racordat la rețeaua publică de canalizare, plata fiind stabilită prin înmulțirea cantității de apă deversată cu tariful stabilit. Rezultă deci că pârâta trebuie să plătească corespunzător cantității de apă pe care aceasta o deversează, apa folosită pentru consumul propriu.
Potrivit Hotărârii nr.157/2005 are obligația de a factura cantitățile de apă uzată deversată la canalizare corespunzător volumelor de apă caldă menajeră consumată de utilizator, preparată și livrată în sisteme centralizate, exterioare, condominiului. Deci facturarea serviciului public de canalizare aferent apei calde menajere urmează a se face de către operatorul direct către beneficiarul serviciului și nu către.
Prin nr.267/2005 se stabilea în sarcina -ului obligația de a factura serviciul de canalizare aferent apei calde menajere. Prin sentința civilă nr.211/2006 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ și Fiscal rămasă definitivă și irevocabilă s-a statuat că prin br.267/2005 nu se poate stabili în sarcina -ului obligația de a factura populației servicii de canalizare pentru apă caldă furnizată, atât timp cât nu prestează și nici nu poate presta servicii de canalizare, care sunt concesionate în întregime SA. Prin anularea nr.267/2005 rezultă că nr.177/2005 rămâne în forma inițială, ceea ce determină ca problema contravalorii serviciilor de canalizare să rămână în sarcina reclamantei față de utilizatorii direcți și nicidecum față de. Prin Protocolul din 25.10.200 încheiat între SC SA și s-a stabilit că va factura clienților săi serviciul de canalizare și pentru apa caldă de consum pe baza volumelor de apă caldă de consum transmise de.
Sub aspectul obligării pârâtei la plata sumei de 10.022.754,29 RON cu titlu de majorări de întârziere calculate pentru neachitarea contravalorii serviciului de canalizare aferentă facturilor emise în perioada 13.03.2003 -10.08.2005, majorările de întârziere fiind un accesoriu față de debitul principal, tribunalul având în vedere faptul că a respins capătul 2 din cerere conform principiuluiaccesorium sequitur principalea respins și acest capăt de cerere accesoriu.
Instanța de fond a constatat prescris dreptul la acțiune în sens material cu privire la toate cele trei capete de cerere, respectiv pentru perioada 08.02.2002 - 21.04.2003 pentru primul capăt de cerere și 13.03.2003 - 21.04.2003 pentru capetele 2 și 3 din cerere, conform încheierii de ședință din 21.06.2006 (fila 270).
În legătură cu primul capăt de cerere respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 1.905.394,84 RON, reprezentând majorări de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a contravalorii serviciului de alimentare cu apă aferentă facturilor emise în perioada 08.02.2002 - 24.05.2005 tribunalul reține următoarele: constată prescris dreptul la acțiune în sens material pentru primul capăt de cerere pentru perioada 08.02.2002 - 21.04.2004. Pe fondul primului capăt de cerere tribunalul a reținut că acesta este întemeiat în parte reținând aplicabilitatea dispozițiilor art.20 din OG nr.32/2002 potrivit căruia persoanele fizice și juridice beneficiare ale serviciilor publice de apă și de canalizare sunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile primite, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii. Întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului prevăzut anterior atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 1025/2003.
Împotriva sentinței comerciale nr.12481/31.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Bucureștia formulat apel B, apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială sub nr- din 11.01.2008.
În motivarea apelului, apelanta arată că în mod greșit s-a admis prescripția dreptului material la acțiune pentru toate cele 3 capete de cerere, excepție admisă prin încheierea din 21.06.2006, în cauză neintervenind o cauză de suspendare sau întrerupere a prescripției dreptului material la acțiune.
De asemenea, prescripția dreptului material la acțiune a fost suspendată pentru perioada 06.02.2006 - 20.02.2006, perioadă în care s-a încercat soluționarea cauzei pe cale amiabilă conform art.7201Cod procedură civilă.
Motivul de suspendare invocat a intervenit înainte de împlinirea prescripției pentru toate facturile emise cu mai puțin de 6 luni înainte de împlinirea termenului respectiv.
Instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privind plata sumei de 32.877.599,90 lei reprezentând contravaloare serviciului de canalizare aferent facturilor emise în perioada 13.03.2003 - 10.08.2005, întrucât prin încheierea contractului din 29.03.2000 între B, Municipiul B și s-a transmis către B toate drepturile și obligațiile în legătură cu serviciile rezultate din contractul nr.639/1997.
B și nu au semnat un act de novație a contractului nr.639/1997 având în vedere clauza 35 din contract.
Baî ncheiat cu un contract de prestări servicii la 22.09.2004 care a intrat în vigoare la 05.08.2005 dar până la încheierea acestui nou contract în lipsa intrumentum-ului, relațiile comerciale dintre părți sunt guvernate de prevederile legale cu privire la furnizarea serviciilor dintre operator și utilizator.
Abia după aprobarea prin nr.157/2005 a Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare din Municipiul B, Baa vut temei legal pentru a factura direct clienților serviciul de canalizare aferent apei calde menajere deservite.
Prin urmare până la data intrării în vigoare a nr.157/2005, Baf acturat serviciul de canalizare aferent apei furnizate.
Instanța de fond în mod greșit a respins capătul 3 de cerere iar în urma analizării corect a argumentelor care conduc la admiterea capătului 2 de cerere, în mod evident va fi admis și capătul 3 al cererii de chemare în judecată.
Capătul 4 de cerere privea plata cheltuielilor de judecată, cerere asupra căreia instanța a omis să se pronunțe.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate conform art.295 Cod procedură civilă și a probatoriului administrat în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele aferente perioadei 08.08.2002 - 21.04.2003 prin încheierea din 21.06.2006 (fila 270 vol.I dosar fond), întrucât în speța de față nu a intervenit o cauză de suspendare sau întrerupere a prescripției dreptului material la acțiune, cazurile de întrerupere și suspendare termenului de prescripție fiind expres și limitativ prevăzute de art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958.
Cu privire la cazurile de suspendare, Decretul nr.167/1958, art.13 și 14, arată expres care sunt cazurile în care operează suspendarea, iar invocarea procedurii prealabile ca fiind cauză de suspendare a întreruperii prescripției este neîntemeiată întrucât această procedură nu poate fi asimilată cazurilor prevăzute de art.13 din actul normativ invocat.
Apelanta arată că instanța de fond nu a ținut cont de efectul special al suspendării reglementat la art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958, dar în cauză nu se poate vorbi de efectul suspendării (art.15 alin.1 și 2) atâta timp cât nu a intervenit o cauză de suspendare.
Apelanta susține că prescripția dreptului material la acțiune a fost întreruptă conform art.16 din Decretul nr.167/1958 prin recunoașterea dreptului pretins dar în speța de față intimata-pârâtă nu a recunoscut niciodată dreptul pretins pentru a fi aplicabile dispozițiile art.16 pct.a din Decretul nr.167/1958.
De asemenea, nu s-a făcut dovada unor plăți parțiale în contul creanței solicitate pentru a fi aplicabile dispozițiile art.16 lit.c din Decretul nr.167/1958 cu efectele prevăzute de art.17 din Decretul nr.167/1958 context în care instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune aferente perioadei 08.08.2002 - 21.04.2003 conform încheierii din 21.06.2006 (fila 270 dosar fond).
Cu privire la plata sumei de 32.872.599,90 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de canalizare aferente perioadei 13.03.2003 - 10.08.2005 se constată că în mod corect instanța a respins cererea întrucât obligația B era de a evacua apele uzate din consumurile proprii.
Potrivit contractului încheiat la data de 29.03.2000 între B, Municipiul B și, a transmis către B toate drepturile și obligațiile în legătură cu serviciile.
Chiar dacă nu este semnarea contractului a acceptat tacit transmiterea către Bad repturilor și obligațiilor pe care le avea potrivit contractului nr.638/1997 prin continuarea raporturilor contractuale.
Prin încheierea contractului din 29.03.2000 B nu putea să dobândească mai mult decât ceea ce a avut concedentul prin contractul nr.639/1997 conform căruia obiectul contractului privește evacuarea apelor uzate PT, SC, - din consumurile proprii (fila 290 dosar fond).
De asemenea și în contractul din 22.09.2002 încheiat între B și, art.17 (1), se prevede că serviciul de canalizare privește exclusiv consumurile proprii ale utilizatorului.
În concluzie serviciul de canalizare pentru care trebuie să plătească către B vizează exclusiv consumul propriu.
Nu poate fi obligat să plătească prestațiile pentru consumatorii persoane fizice sau juridice care deversează în sistemul public de canalizare apa caldă.
datorează serviciu de canalizare doar pentru cantitatea de apă livrată de B pentru consumul propriu nu și pentru cantitatea de apă folosită la prepararea apei calde menajere.
Potrivit art.16 din Regulamentul de racordare și utilizare a sistemului de canalizare a Municipiului B apărut în CGMB nr.109/2007, obligația de a plăti serviciile de canalizare revin utilizatorului racordat la rețeaua publică de canalizare.
Potrivit art.63 lit.i din Hotărârea CGMB nr.157/2005 operatorul are obligația de a factura cantitatea de apă uzată (menajeră) dar nu are calitatea de consumator de apă caldă menajeră.
Facturarea serviciului public de canalizare aferent apei calde menajere trebuie făcută de B direct către beneficiari întrucât este furnizor de energie termică neputând fi obligat să factureze serviciul de canalizare.
De altfel această situație a fost analizată prin sentința civilă nr.211/2006 a Tribunalului București irevocabilă prin decizia nr.432/2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, instanța reținând că nu se poate stabili în sarcina obligația de a factura populației servicii de canalizare pentru apa caldă furnizată, atâta timp cât nu prestează servicii de canalizare.
Capătul trei de cerere vizează majorările de întârziere aferente serviciului de canalizare pentru perioada 13.03.2003 - 10.08.2005, dar întrucât majorările de întârziere au un caracter accesoriu față de debitul principal, urmează a fi respins și acest motiv de apel ca urmare a respingerii motivului doi.
Ultimul motiv de apel vizează plata cheltuielilor de judecată, motiv neîntemeiat având în vedere că B prin concluzii scrise depuse la dosarul de fond (fila 66 vol.I) arată că "în ceea ce privește cheltuielile de judecată, ne rezervăm dreptul de a le solicita printr-o acțiune separată".
Având în vedere principiul disponibilități care guvernează procesul civil, instanța de fond nu s-a pronunțat pe cheltuielile de judecată dând astfel posibilitatea părți să valorifice dreptul pretins în raport de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă printr-o acțiune separată așa cum s-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta B cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.12481/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă pentru Distribuția Energiei - cu sediul în B,-, sector 3.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 19.05.2008
Tehnored. - 20.05.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu
