Spete pretentii comerciale. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 229
Ședința publică de la 10 2008
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țăndăreanu Țăndăreanu
Grefier -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta - SA S prin Sucursala C reprezentată legal de director sucursală împotriva sentinței nr. 299 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 3 2008 - parte integrantă din prezenta decizie când instanța a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la 4.07.2007 - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SA S pentru a fi obligată la plata sumei de 337.007lei și a penalităților contractuale în continuare precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivare a arătat că între cele două societăți a existat protocolul de colaborare nr. 564/6.07.2005 prin care reclamanta s-a obligat să repare autoutilitarele, autocamioanele și autovehiculele care au suferit avarii din riscuri asigurate de către pârâtă, urmând ca aceasta din urmă să achite serviciile prestate în maxim 20zile de la emiterea facturilor, iar în caz de întârziere să plătească penalități de 0,2 % din valoare facturii.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, datorează suma mai sus arătată, sumă recunoscută, căci la data de 19.02.2007 a cerut o eșalonare a obligațiilor de plată până la data de 2.04.2007 însă nici această obligație nu și-a respectat-
Reclamanta și-a precizat contravaloarea pretențiilor pe parcursul desfășurării procesului, față de faptul că pârâta și-a onorat o parte din obligațiile de plată, iar ultima precizare a făcut-o la data de 18.03.2008 când s-a soluționat pricina și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 23.188,29lei debit restant și 72.629,85lei penalități de întârziere.
Pârâta în apărare a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că a achitat reclamantei suma de 270.581,71 lei din totalul de 294.471,34 lei rămânând o diferență de 23.889,63lei reprezentând contravaloarea a două dosare de daună respinse la plată precum și a două dosare considerate subasigurate.
Cu privire la penalitățile de întârziere a arătat că nu sunt datorate pentru că, potrivit art. 3.12 din protocol plata lucrărilor de reparații este condiționată de completarea dosarului de daune, făcându-se în baza comenzii de reparații, a devizului final și a facturii emise de reclamantă, iar în cazul în care unitatea reparatoare a emis factura de plată, penalitățile de întârziere nu curg până la data la care dosarul nu este complet. Întârzierea la plată se datorează culpei exclusive a reclamantei care cu rea credință nu a depus documentația necesară completării dosarelor de daună.
Prin sentința nr. 299 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, a fost obligat pârâta - SA S prin Sucursala C către reclamantă la plata sumei de 95.818,14 lei (reprezentând 23.188,29 lei debit restant și penalități (72.629,85 lei) și la plata sumei de 7.557 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din totalitatea probelor administrate, respectiv protocolul de colaborare, ordinele de plată, raportul de expertiză întocmit de experta, facturile fiscale, polițele de asigurare, rezultă că pârâta datorează reclamantei pentru serviciile prestate 23.188,29lei debit și 72.629,85 lei penalități, iar apărarea pârâtei că penalitățile nu sunt datorare întrucât dosarul de daune nu a fost complet nu poate fi reținută, căci într-adevăr, potrivit art. 3.12. din protocolul încheiat, plata lucrărilor de reparație este condiționată de completarea dosarului de daună, iar penalitățile de întârziere nu vor curge până la data la care dosarul nu este complet însă cu condiția ca asigurătorul (pârâta) constatând că dosarul nu este complet să comunice acest lucru asiguratului în termen de 48ore, acesta având obligația de a aduce actele solicitate în completare, ori pârâta nu a făcut dovada emiterii unor asemenea notificări.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâta și a criticat-o ca netemeinică și nelegală, arătând că dintr-un total de 24 dosare de daună a achitat despăgubiri pentru 20 dosare, la 2 dintre cele aferente facturii nr.- și devizului din 9.10.2007 nu s-a acceptat suma integrală, diferența de 21.030,25lei fiind respinsă la plată deoarece autovehiculele au fost subasigurate; dosarul aferent facturii nr. - a fost respins, autovehiculul fiind neasigurat la data producerii accidentului, reclamata nefăcând dovada existenței poliței de asigurare Casco, și sau/plății acestei asigurării; dosarul aferent facturii nr. - a fost despăgubit mai puțin cu suma de 1117 lei ca urmare a nerespectării condițiilor contractuale ale asigurării casco.
Apreciază că nu datorează penalitățile de întârziere, deoarece potrivit protocolului încheiat penalitățile de întârziere nu curg până la data la care dosarul nu este complet, ori reclamanta cu rea credință nu și-a completat dosarele la timp pe de o parte, iar pe de altă parte la data de 18.01.2007 pârâta a fost convocată la conciliere pentru data de 16.02.2007, perioadă acordată pentru rezolvarea situației pe cale amiabilă fără să curgă penalități până la efectuarea concilierii, iar în procesul verbal s-a consemnat că nu era clară situația plății ratelor aferente lunilor noiembrie - decembrie 2006, întrucât pârâta nu și- exprimat punctul de vedere privind efectuarea compensării conform contractului nr. 96/12.12.2006, contract de cesiune ce nu a fost semnat de către reclamant.
Reclamanta avea cunoștință că dosarele de daună nu au fost complete și nu a mai fost necesară comunicarea în 48 ore, și aceasta din data de 16.02.2007, reclamanta fiind parte semnatară a contractului de cesiune de creanță nr.96 din 12.12.2006, care așa cum s-a arătat nu poartă semnătura apelantei pârâte.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
Toate facturile, așa cum rezultă din probele din dosar, au fost achitate cu întârziere, iar curgerea penalităților era firească. Susținerea apelantei că dosarele nu ar fi fost complete este doar generică fără a arăta concret ce documente au lipsit din dosare, care a fost motivul pentru care au fost emise comenzi de reparații și pentru care au fost acceptate facturile, când s-a făcut completarea dosarelor de daună și dacă asigurații au fost notificați despre lipsa vreunui document din dosarul de daună.
În legătură cu existența unor valori subasigurate nu există nici o justificare concretă în acest sens, în condițiile în care, stabilirea sumelor asigurate înscrise pe polițe se face de către inspectorii angajații ai apelantei sau mandatarilor societății și nicidecum de către unitățile reparatoare care acționează strict în baza comenzilor societăților de asigurări.
Afirmația reclamantei că nu s-a făcut dovada poliței de asigurare aferente facturii nr. - nu este reală pentru că la dosarul cauzei există polița de asigurare nr. - pentru asigurarea autovehicolului - (proprietatea LEASIHG ) alături de comanda de reparații emisă de apelantă și factura însușită sub semnătura și ștampila apelantei.
În legătură cu factura nr. - despre care apelanta pârâtă pretinde că nu s-au respectat condițiile asigurării CASCO cu suma de 1117 lei, neregulile trebuiau constatate de către inspectorii apelantei înainte de a emite comanda de reparații.
Cu privire la contractul de cesiune de creanță din 12.12.2006 a fost depus de către apelantă la instanță ca justificare a unor plăți parțiale, fapt pentru care reclamanta a optat pentru stingerea parțială a creanței înscrise pe factura nr. -, iar expertul nu a mai calculat penalități în compensare pentru sumele compensate la data de 12.12.2006, fapt care o avantajează pe apelantă, iar refuzul acesteia de a recunoaște valabilitatea stingerii debitului are consecințe împovărătoare pentru apelantă prin creșterea debitului și curgerea de penalități contractuale până la data achitării.
Oral, intimata reclamantă a invocat nulitatea apelului întrucât a fost promovat de Sucursala C care nu a fost parte în proces.
Curtea respinge excepția ridicată întrucât apelul a fost intentat de pârâtă prin Sucursala sa din C care a fost împuternicită în acest sens așa cum rezultă din adresele nr.33442/07.07.2008 și nr.33444/07.07.2008, împuternicirea aflată la fila 19 dosar apel.
Curtea va respinge apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din protocolul de colaborare nr. 524/6.07.2005 reclamanta intimată avea obligația să evalueze și să repare autoutilitarele, autocamioanele, autovehiculele asigurate de asigurător în baza polițelor de asigurare care au suferit avarii din riscuri asigurate.
Procedura de lucru a fost stabilită la capitolul III în care se prevede că asiguratul/păgubitul, asiguratorul se prezintă la service-ul unității reparatoare, se întocmește nota de constatare semnată de cei trei, în 48 ore asigurătorul emite comanda fermă de reparație, unitatea reparatoare întocmește devizul de antecalcul, fixează termenul de reparație, introduce în reparație autovehiculul avariat în baza notei de constatare și comenzii, după care la terminarea lucrărilor întocmește devizul de reparații final, îl transmite asigurătorului spre verificare, apoi emite factura către client și o emite asigurătorului spre verificare și plată. Facturarea plății se face în maxim 20 zile de la emiterea facturii. Pentru fiecare zi de întârziere se percep penalități de 0,2% din valoarea totală a lucrării.
Din lucrările dosarului rezultă că intimata reclamantă a respectat întocmai procedura mai sus menționată și de altfel, apelanta a susținut tot timpul că dosarele de daună nu au fost complete dar fără a arăta ce acte au lipsit din aceste dosare. Mai mult, potrivit art. 3.12 din protocolul menționat dacă asigurătorul constată că dosarul nu este complet, va comunica acest lucru asiguratului în termen de 48 ore acesta având obligația de aduce actele solicitate în completare însă apelanta pârâtă nu a depus nici o notificare în acest sens.
În procesele verbale de conciliere, din 16.02.2007 și 19.02.2007 nu se face nici o referire la faptul că intimata reclamantă ar fi acceptat să renunțe la penalitățile de întârziere, ci în acestea s-a consemnat acordul apelantei pârâte de a-și plăti obligațiile eșalonat până la 2.04.2007.
Față de cele arătate în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că apelanta datorează intimatei penalitățile de întârziere.
Apelanta pârâtă a susținut că nu a achitat contravaloarea a două dosare de daună, întrucât autovehiculele au fost subasigurate prin stabilirea unor sume asigurate mai mici decât cele reale, ori o asemenea situație nu este imputabilă intimatei reclamante care avea doar obligația să efectueze reparațiile în baza comenzilor apelantei pârâte care a deschis dosare de daune, și-a însușit facturile ( poartă semnătura și ștampila reclamantei) și nu a notificat acesteia, așa cum prevedea protocolul în termen de 48 ore, că dosarele respective ar fi incomplete. Stabilirea sumei asigurate înscrise pe polițe se face de inspectorii angajați sau de mandatarii acesteia și nicidecum de unitatea reparatoare, astfel că în mod greșit susține că trebuia să fie exonerată de plata despăgubirilor în cazul celor 2 dosare menționate.
Susținerea apelantei că a respins dosarul aferent facturii nr.- pentru că autovehiculul nu era asigurat la data producerii accidentului, aceasta nu-i este imputabil intimatei reclamante din moment ce pe baza comenzii apelantei s-au efectuat reparații de către reclamanta intimată, iar fractura emisă de aceasta a fost primită de către apelantă, ștampilată și de asemenea, nu a notificat în 48 ore că ar exista o neregularitate. Dar mai mult, polița de asigurare există în copie la dosarul cauzei.
Aceeași situație este și în legătură cu factura nr. - despre care apelanta pârâtă pretinde că nu s-au respectat condițiile asigurării casco cu suma de 1117lei, așa cum s-a arătat, fapt neimputabil reclamantei.
În ceea ce privește contractul de cesiune de creanță nr.96/12.12.2006 a fost depus de către apelanta pârâtă (fila 200) și din acesta rezultă că cedează creanța sa de 81.549,65lei pe care o are asupra debitorul cedat - BROKER DE ASIGURARE către cesionarul - SRL și prețul se va stinge prin compensare cu obligația de plată a - SRL.
Într-adevăr acest contract de cesiune nu este semnat de către apelantă (cedentă), însă respectiva l-a depus la dosarul cauzei alături de ordinele de plată, pentru a face dovada stingerii datoriilor sale către intimata reclamantă, nu s-au făcut obiecțiuni în legătură cu aceasta, mai mult intimata reclamantă a acceptat această modalitate de plată, nefăcând obiecțiuni la rândul ei. Deci, reclamantă intimată nu și-a mai solicitat suma respectivă și nici penalitățile de întârziere, astfel că este culpa apelantei pârâte că a invocat o asemenea modalitate de stingere a obligației de plată, iar propria culpă nu poate fi invocată.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art.296 pr.civ, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - SA S cu sediul social în Sibiu,-, jud. Sibiu - prin Sucursala C, . nr.29, jud. D, reprezentată legal de director sucursală împotriva sentinței nr. 299 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în com., sat,-, jud.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, Moleanu | Judecător, Țăndăreanu |
Grefier, |
11 2008
Red. / 5 ex. /22.09.2008
Tehnored.
Jud. fond: - Tr. D
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nicoleta Țăndăreanu
