Spete pretentii comerciale. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 23/2009
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - asigurare SA - SUCURSALA C, împotriva sentinței comerciale nr. 1749/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu și pe intimat - SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, în reprezentarea intereselor apelantei-reclamante - SA și reprezentantul intimatei, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este legal timbrat.
Curtea învederează părților faptul că, din oficiul s-a procedat la acvirarea dosarului cu nr. 9364/2005 al Judecătoriei Cluj -
Reprezentantul intimatei depune la dosar copia extrasului de cont și a facturii doveditoare achitării onorariului avocațial.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei și a cheltuielilor de judecată, arătând că a făcut dovada sumei solicitate, iar din probele administrate rezultă că autovehiculul a fost folosit necorespunzător.
De asemenea, pompierii au indicat cauza probabilă a incendiului ca fiind în legătură cu marfa transportată, și anume cărbuni nestinși, iar asupra cauzelor incendiului s-au pronunțat și experții. Se mai arată că, după depunerea raportului de expertiză s-a soslicitat reprezentanților pârâtei să facă dovada celor susținute prin declarație, aspect care nu s-a putut dovedi (aviz de însoțire, de exemplu).
De asemenea, declarațiile martorilor au indicat ca și posibilă sursă eventualele mucuri de țigară.
Expertul în concluziile raportului de expertiză a indicat că sursa de incendiu a fost anterioară momentului încărcării
Pârâta, de asemenea nu a solicitat despăgubiri pentru marfa transportată precizând că aceasta a fost livrată la beneficiar ulterior, iar banii de pe urma transpotului au fost încasați de către intimată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Arată că fabricarea mangalului se face la o distanță de 50 km unde e lasă la răcit o perioadă de cca 5-6 zile. Arată că nu s-a făcut dovada vreunei culpe a societății pe care o reprezintă.
De altfel și expertul a arătat că probabilitatea ca sursa de incendiu să fie cea indicată de pompieri este foarte mică, raportat și la faptul că mangalul a fost produs cu mult timp anterior.
Reprezentanta apelantei arată că intimata nu a făcut dovada respectării normelor de producere a mangalului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 1749 din data de 16.07.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta reclamanta - ASIGURARE SA - SUCURSALA C, împotriva pârâtei - SRL.
În motivare s-au reținut următoarele:
Pârâta - SRL a expediat, prin intermediul transportatorului - SRL 24 paleți cu cărbune de lemn către o societate comercială din Germania, în calitate de destinatar. Pe traseu, autovehicolul a luat foc, transportatorul fiind despăgubit de reclamantă, cu care avea încheiat contract de asigurare facultativă de bunuri CASCO, cu contra-valoarea despăgubirilor.
S-a reținut că acțiunea promovată de asigurator pentru recuperarea prejudiciului de la pârâtă, pe care o consideră în culpă de producerea incidentului nu este întemeiată pe probele administrate.
Astfel, tribunalul arată că nu s-a dovedit în speță faptul ilicit al pârâtei, astfel că celelalte condiții ale răspunderii - prejudiciul și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa pârâtei - nu a mai fost necesar a fi analizate.
În consecință, prima instanță a stabilit că, în sarcina pârâtei, nu poate fi reținută răspunderea instituită prin art. 22 din Convenția, acțiunea fiind respinsă conform art. 1169 Cod civil, coroborat cu art. 129, alin. 1 Cod procedură civilă și cu principiulin dubio pro reo.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, în motivarea căruia se arată următoarele:
Soluția se bazează pe o interpretare eronată a probelor, din care rezultă contrariul celor reținute de instanță și anume, culpa pârâtei în producerea prejudiciului, aceasta încărcând în saci cărbuni nestinși.
Arată că despăgubirile către asigurata sa le-a achitat în întregime și acest lucru este confirmat de înscrisurile depuse la dosar.
Pârâta a avut cunoștință despre incendiu, nu a pretins despăgubiri de la transportator, ci a livrat destinatarului marfă similară celei arse în incendiu.
Cât privește sursa incendiului, reclamanta-apelantă susține teza încărcării în saci a unor cărbuni nestinși, spunând că ideea producerii cărbunilor cu două luni înainte de momentul încărcării nu este probată.
De asemenea apreciază că o sursă a aprinderii poate fi și cea sugerată în expertiză, aceea a unei țigări, coroborat și cu declarația martorului, având în vedere și declarațiile martorilor conform cărora, deși o parte din cărbuni era preambalată, cealaltă parte a fost ambalată la încărcare.
Apelanta susține că toate probele stabilesc că incendiul s-a datorat unor cauze anterioare încărcării mărfurilor, că spre această concluzie duce și alte fapte conexe: incendierea în condiții similare a altui autotren încărcat de pârâtă în aceeași zi, faptul că aceasta nu a solicitat despăgubiri și a livrat marfa destinatarului, procesul-verbal al grupului de pompieri, care și pentru al doilea incendiu stabilește aceeași cauză de producere - existența unor cărbuni nestinși, precum și faptul că pentru celălalt incident pârâta a achitat despăgubirile stabilite prin hotărâre judecătorească, pe care nu a atacat-o în căile superioare de atac.
Reprezentantul pârâtei a înregistrat la data de 3 octombrie 2008 întâmpinare (fila 6,7) arătând că producerea cărbunelui are loc la un punct de lucru exterior, acesta este transportat în depozit, ambalat în saci, iar acest proces durează mai multe zile/săptămâni. De asemenea locul pentru fumat se află situat departe de locul în care se încarcă marfa.
După depunerea motivelor de apel, pârâta a mai înregistrat o întâmpinare, la 24 octombrie 2008 (fila 20-22), în care arată că: suma solicitată prin acțiune nu s-a dovedit a fi achitată de reclamanta - SRL, prezumția de răspundere a transportatorului nu a fost răsturnată în condițiile art. 22 din Convenția, deoarece aceasta societate cunoștea natura periculoasă a bunurilor transportate, nefiind la primul transport efectuat pentru - SRL, așa încât, o atare semnalare nu mai era necesară.
Se invocă art. 8 din Convenția și faptul că șoferul autotrenului a acceptat fără rezerve încărcarea mărfii și a ambalajului.
Cu privire la sursa incendiului, intimata invocă raportul de expertiză, care menționează o probabilitate foarte mică de producere a incendiului datorită cărbunilor nestinși, pentru că o asemenea cauză este exclusă în situația producerii cărbunilor în urmă cu două luni. Sursa unei țigări o exclude, de asemenea, intimata, care susține că aprinderea nu putea avea loc după 20 ore.
Cât privește sentința nr. 11449/09.12.2005 dată într-o speță similară se arată că, în mod corect s-a reținut că ea nu poate constitui mijloc de probă concludent.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Pârâta - SRL, în calitate de expeditor a încheiat cu - SRL în calitate de transportator contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele din data de 1 octombrie 2004, pentru 24 de paleți cu cărbune de care urmau să fie transportați destinatarului din Germania.
Pe traseul spre destinație, într-o parcare, autotrenul cu nr. de înmatriculare CJ-7514/CJ-7515 luat foc, transportatorul fiind despăgubit de către asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE SA-SUCURSALA C în temeiul contractului contractului de asigurare facultativă de bunuri CASCO-polița de asigurare seria - nr. 91674/1 noiembrie 2003.
-se în drepturile asiguratului său, reclamantul a promovat acțiune întemeiată pe art. 22 din Legea nr. 136/1995 împotriva expeditorului- societatea pârâtă.
În sentință se reține că temeinicia acțiunii este condiționată de dovedirea unui fapt ilicit al pârâtului, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate și a culpei pârâtei, analiza oprindu-se la fapta ilicită, în legătură cu care tribunalul reține că aceasta nu s-a dovedit prin prisma probelor administrate astfel încât analiza celorlalte condiții ale răspunderii pârâtei nu este necesară.
Pornind de la această concluzie a primei instanțe, curtea va reanaliza probațiunea administrată, în primul rând, pentru a determina dacă, în speță, faptul ilicit există- așa cum afirmă apelanta- sau nu.
Astfel, procesul-verbal de intervenție întocmit de Grupul de pompieri " " al județului C, nr. 118/2 octombrie 2004 indică sursa incendierii autotrenului proprietatea - SRL ca fiind cărbunele nestins (12).
În raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert în specialitatea efecte pirogene și incendii (77-79) se arată că "probabilitatea producerii incendiului în varianta propusă de procesul verbal întocmit de Grupul de Pompieri este foarte mică dacă luăm în considerare că acești cărbuni au fost produși în urmă cu cca 2 luni și au stat depozitați în această perioadă fără a prezenta tendințe de aprindere".
Expertul își bazează această concluzie pe declarația olografă dată la 30 ianuarie 2008 (în cursul procesului) de administratorul pârâtei (72,73) și în care se explică procesul tehnologic al procedurii cărbunelui, și se indică luna august ca fiind ultima în care se produc cărbuni. De asemenea, faptul că, în anul 2004, ultimul transport de la pădure în depozit a fost în luna august 2004.
Practic, expertul și-a bazat concluziile sale pe această declarație, căreia i-a acordat forță probantă absolută, substituindu-se astfel instanței de judecată.
În același timp, expertul opinează asupra sursei incendiului ca provenind de la nerespectarea interdicției de a fuma la locul de încărcare și includerea de chiștoace nestinse, din neglijență, în ambalaje.
Se mai arată că, sarcina electrostatică acumulată de autovehicul nu putea amorsa un incendiu, mai ales după mai multe ore de staționare, iar în răspunsul la obiecțiuni (89), faptul că "incendiul s-a produs în mod foarte probabil datorită unor cauze anterioare încărcării mărfurilor".
Din declarația martorului (103), șoferul autotrenului incendiat, rezultă că acesta a asistat la operațiunea de încărcare a cărbunelui, că o parte era deja ambalat, însă o parte a fost ambalat cu acel prilej. De asemenea, la un moment dat, unul dintre saci a luat foc, însă operațiunea de încărcare a continuat, cu excluderea acelui sac. Martorul a arătat că cei care asigurau încărcarea au afirmat că o țigară aprinsă putea fi sursa incendierii cărbunilor din sac.
În aceeași noapte, și în condiții similare, a ars un aparținând - M & M EXPORT SRL, care a încărcat cărbuni de la aceeași societate pârâtă.
Astfel, la 2 octombrie 2004 fost încheiat procesul verbal nr. 45 din 2 octombrie 2004 de către Detașamentul de pompieri C-N, Garda 3 "" la ora 6,50 în localitatea Tăuți nr. 19 din județul C, în care s-a consemnat ca posibilă, aceeași împrejurare determinantă a incendierii cantității de 200- 300 kg mangal, și anume, "cărbune nestins corespunzător" (64).
A fost audiat în calitate de martor șoferul - M & M EXPORT SRL, (114), care a relatat despre modalitatea de încărcare a cărbunelui pentru ce urma să-l transporte în Germania, respectiv în saci preambalați, referirea la - fiind doar în sensul cunoașterii împrejurării că și aceasta a încărcat, în aceeași zi, cărbuni de la - SRL.
Prin sentința civilă nr. 11.449 din 9 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 9364/2005 al Judecătoriei Cluj -N s-a admis acțiunea - M & M EXPORT SRL împotriva - SRL, care a fost obligată la despăgubiri, hotărârea rămânând irevocabilă prin neexercitarea căilor superioare de atac.
Din coroborarea probelor administrate în primă instanță rezultă că incendierea autotrenului s-a produs din cauze anterioare încărcării cărbunelui, fie țigară aprinsă, fie existența unor cărbuni nestinși, ambele variante antrenând culpa pârâtei.
Astfel, nu este exclus - având în vedere faptul că o parte din cărbuni au fost ambalați pe loc- ca sursa incendiului să fie o țigară aprinsă de personalul care asigură ambalarea și încărcarea, după cum sursa incendiului poate fi și existența unor cărbuni nestinși.
Cert este că unul dintre saci s-a aprins în timpul încărcării și faptul că, în aceeași zi, două autovehicule aparținând unor proprietari diferiți, având destinații diferite, dar ca element comun același expeditor- firma pârâtă-au luat foc aproximativ la aceeași oră, în locații diferite: C-N, respectiv comuna Tăuți județul
Se mai reține și omisiunea pârâtei de a încerca recuperarea prejudiciului de la transportator; invocarea de către pârâtă a inexistenței unui raport juridic între - și pârâtă fiind infirmată de convenția din 1 noiembrie 2004 încheiată între părți (7).
Aceste probe converg spre ideea existenței faptei ilicite și a culpei pârâtei, care nu a asigurat o marfă corespunzătoare, aptă transportului. Prejudiciul există și a fost cuantificat de către reclamantă, iar raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evident.
În lumina celor mai sus reținute, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă se va admite apelul, sentința atacată va fi schimbată în întregime, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 102.450 lei despăgubiri, cu dobânda legală, calculată începând cu data de 29 august 2005- data convocării pârâtei la conciliere directă (36), când aceasta putea lua la cunoștință existența și întinderea despăgubirilor- până la achitarea efectivă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata sumei de 6039 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe, în favoarea reclamantei, ocazionate cu plata taxelor de timbru (2,3,52 dosar fond) a expertizei (61) iar în apel cu taxele de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA DE ASIGURARE SA B cu sediul în B sector 1-, împotriva sentinței comerciale nr. 1749 din 16 iulie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o schimbă în întregime, în sensul că:
Admite acțiunea reclamantei împotriva pârâtei - SRL cu sediul în nr. 511 județul H și în consecință, obligă pârâta la plata sumei de 102.450 lei despăgubiri cu dobânda legală calculată începând cu data de 29 august 2005, până la achitarea efectivă.
Obligă pe pârâtă să-i achite reclamantei suma de 6.039 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Danusia Pușcașu
