Spete pretentii comerciale. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.23/C/2009 -
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă- SAcu sediul în C N,-, județ C, în contradictoriu cu intimata reclamantă - Trans SRL cu sediul procesual ales în O, str.-.-, nr.3,.3, județ B, împotriva sentinței nr.58/COM din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectpretenții.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu suma de 3.889,92 lei achitată prin OP nr.70 din 26 mai 2008 plus timbru judiciar în valoare de 5,15 lei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra apelului a avut loc la data de 17 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei la data de 24 februarie 2009, date la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.58/COM din 31 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de pârâta - SA A admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - Trans SRL, împotriva pârâtei - SA C-N și, în consecință a obligat pe pârâtă la plata sumei de 335.231,50 lei cu titlu de diferență contravaloare lucrări prestate în temeiul contractului de subantrepriză nr. 1842/02.06.2003 și a facturii fiscale nr.-/08.12.2003. A obligat pe pârâtă la plata sumei de 122.102,23 lei cu titlu de dobânzi legale calculate de la data de 07.04.2004 până la data de 22.01.2007, ce curg în continuare până la plata efectivă a debitului. A obligat pe pârâtă la plata sumei de 13.728 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Între părți s-au derulat relații comerciale în temeiul contractului de subantrepriză nr.1842/02.06.2003, prin care reclamanta, în calitate de subantreprenor s-a obligat să execute și să finalizeze lucrările ce constau în " asanare suprafețe burdușite", iar pârâta, în calitate de antreprenor general s-a obligat să achite contravaloarea lucrărilor.
Prin Actul adițional nr.2 (fila 17) la acest contract, părțile au convenit ulterior asupra completării cantității contractate cu încă 2.650 mp.
Prin situația de lucrări din data de 30.07.2003 pârâta s-a obligat să achite contravaloarea acestor din urmă lucrări, în sumă totală de 4.352.315.081 lei (ROL), fiind emisă în acest sens factura fiscală nr.-/08.12.2003, a cărei contravaloare se solicită în litigiul de față.
După cum rezultă din cuprinsul facturii, aceasta a fost acceptată la plată de către pârâta - SA.
Mai mult, prin OP nr. 639 din 23.08.2004 aceasta a achitat o parte din debit în sumă de 1 miliard lei(ROL).
Din cuprinsul acestui ordin de plată (fila 11) rezultă explicit că prin plată se urmărește stingerea debitului aferent facturii fiscale -.
Prin urmare, susținerile contrare ale acesteia în sensul că nu există o creanță certă și exigibilă, nu poate fi reținută atâta vreme cât situațiile de lucrări și factura au fost însușite de pârâtă care a și achitat o parte din debit.
Recunoașterea implicită a debitului rezultă și din invocarea cesiunii de creanță de care se prevalează pârâta. Sub acest aspect instanța reține că deși pârâta a susținut că nu datorează suma respectivă, afirmația sa este contrazisă tocmai de înscrisul pe care îl invocă în favoarea sa, respectiv acel act adițional prin care părțile conveneau ca suma să fie achitată direct subantreprenorului de către beneficiarul lucrării, chiar în absența unor raporturi juridice directe între aceștia.
Însă, din înscrisurile depuse nu rezultă că acest beneficiar a fost notificat în acest sens, iar pe de altă parte din înscrisurile depuse, reiese că, în realitate ulterior, a intervenit o altă înțelegere între părți, aspect ce derivă din faptul plății de către pârâtă în favoarea reclamantei a unei sume importante din totalul datorată, iar pe de altă parte, din corespondența purtată cu beneficiarul lucrării care confirmă că a achitat diferența pârâtei - SA.
Acest aspect reiese din înscrisurile depuse, respectiv adresa nr. 5012/21.06.2005, OP nr. 52 din 07.04.2004 și anexele la acesta.
Pârâta afirmă însă că în urma dispariției unor documente din arhiva sa, nu poate stabili cu certitudine ce sume i-au fost achitate, împrejurare care însă nu poate fi imputată partenerilor săi, culpa aparținându-
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel în termen legal timbrat apelanta - SA CNs olicitând admiterea apelului, în principal desființarea sentinței ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor procedurale și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței cu consecința respingerii cererii introductive, repunerii părților în situația anterioară și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial, fiind aplicabile prev.art.105 alin.1 Cod procedură civilă. Nu au aplicabilitate disp.art. 10 pct.4 Cod procedură civilă deoarece locul unde o obligație a luat naștere în cazul contractului dintre părți este CNu nde s-a încheiat contractul, nefiind îndeplinit nici cazul locului plății. Referitor la locul plății apreciază că trebuie făcută distincție între noțiunea de plată efectivă și cea de plată în sensul stingerii datoriei, locul realizării unei plăți parțiale neputând fi extins prin analogie la locul plății a cărui realizare se contestă. În speță, obligația ce face obiectul cauzei a fost stinsă într-o manieră tot mai utilizată în practică respectiv cesiunea unei creanțe având valoarea unei dări în plată cu efect compensatoriu, operațiune ce a avut loc tot la C Mai mult atâta vreme cât în contract nu se prevede un loc anume în cauză își găsește aplicare prev.art.1104 alin.3 cod civil și art.59 alin.2 Cod comercial. În consecință solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale, constatarea nulității sentinței cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj. Apelanta mai arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică din prisma prev.art.297 alin.1 Cod procedură civilă fiind pronunțată fără a intra în cercetarea fondului. Astfel prima instanță a ignorat complet mijloacele probatorii solicitate de ambele părți, unicul probatoriu administrat dispus din oficiu fiind adresa către beneficiarul lucrărilor DRDP Restul mijloacelor de probă solicitate (interogatoriul reclamantei, expertiza contabilă, proba testimonială) nu au fost puse în discuția părților. Consideră că au fost încălcate flagrant principiile contradictorialității și dreptului la apărare. Din acest considerent apreciază că se impune desființarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în scopul garantării dreptului la tripla jurisdicție. De asemenea arată că instanța de fond după ce a procedat de mai multe ori la amânarea cauzei, la primul termen la care se putea discuta probațiunea a rămas în pronunțare în lipsa apărătorului apelantei, simpla amânare a pronunțării pentru a se permite depunerea de concluzii scrise nu este în măsură să garanteze un drept la apărare efectiv. Arată că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, atâta vreme cât nu rezolvă în concret toate apărările formulate de către apelantă privitoare la obiectul procesului, nefiind arătat motivul pentru care a fost înlăturată susținerea stingerii obligației prin efectul cesiunii de creanță, iar capătul de cerere accesorie privitor la dobânda legală nu a fost motivat. De asemenea instanța nu evocă în sprijinul hotărârii sale de a înlătura efectele actului de cesiune de creanță nici un temei legal, situație în care se poate invoca că s-a anulat un contract perfect legal fără ca să se fi solicitat acest fapt acordând plus petit. Principalul motiv de nelegalitate a sentinței îl reprezintă greșita calificare a raportului juridic dedus judecății. Astfel, atâta vreme cât contractul de antrepriză a fost executat integral de ambele părți, litigiul dintre părți se circumscrie problematicii înscrisului intitulat act adițional căruia părțile i-au dat valoarea un ei cesiuni de creanță menite să obligația subscrisei prin efectul unei dări în plată cu efect compensatoriu. În privința apelantei raportul juridic s-a deplasat de pe un tărâm contractual pe tărâm cvasi - delictual, reclamanta putând cel mult să formuleze o cerere întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză. Pe fondul cauzei se arată la data executării contractelor de antrepriză, respectiv subantrepriză, exista o înțelegere clară între reprezentanții beneficiarului DRDP C și pârâtele din cauză, apelanta având rol de intermediar între executantul subantreprenor și beneficiar, plata lucrărilor realizându-se direct către subantreprenor, intermediarul antreprenor primind doar o mică parte din contravaloarea lucrărilor. Pentru lucrările efectuate potrivit situației de lucrări din 20.06.2003 și facturate prin facturile nr.- și - din 14.08.2003, DRDP Caa chitat prin OP 246/28.08.2003 valoarea lucrărilor direct către fără intervenția. Lucrările inițiale s-au suplimentat cu 2.650 mp, iar pe baza situației de lucrări din 30.07.2003 s-a prevăzut în actul adițional nr.2/25.08.2003 că suma de 326.798 lei va fi plătită de DRDP C direct către fără intervenția care urma să achite diferența de cca. 100.000 lei. Pe baza facturii -/8.12.2003 prin OP 630/23.08.2004 a achitat către suma de 100.000 lei care a acceptat plata și nu a dat de înțeles că ar avea pretenții și pentru suma de 335.281,30 lei. Plata de 100.000 lei nu a reprezentat o plată parțială cum eronat s-a reținut, ci un rest de plată care stingea integral obligațiile față de. În 2004 când era în curs de privatizare DRDP a început să facă plăți preferențiale, iar la data emiterii OP 52/7.04.2004 în valoare de 875.941 lei DRDP avea datorii scadente față de societatea apelantă de aproximativ 18 miliarde lei vechi. După 2 ani, în vara anului 2006 a notificat apelanta cu pretenția de plată a sumei de 335.231,30 lei. Actul adițional nr.2 nu poate fi interpretat decât ca o cesiune de creanță care își produce efectele între părți din momentul intervenirii acordului de voință nefiind necesar acordul creditorului cedat. Obligația de notificare prev.la art.1393 Cod civil revine în primul rând cesionarului (- ) neputând fi imputată această culpă apelantei. Raportat la efectele cesiunii de creanță avea obligația de a-și urmări recuperarea creanței de la societatea beneficiară a lucrării. Adresa DRDP care confirmă plata efectuată către apelantă a fost întocmită pro-causa motiv pentru care s-a solicitat înscrierea ei în fals având în vedere că în antetul adresei capitalul social este exprimat în RON deși demonetizarea s-a realizat la 1.07.2005, apar însemnele specifice certificării de calitate 9001 care s-au obținut de emitentă la 18.08.2005, înscrisul fiind datat 21.06.2005, el fiind semnat de o persoană aflată pe lista învinuiților în dosarul penal. Consideră că înscrisul este fals, fiind antedatat și realizat pro - causa motiv pentru care se impune înlăturarea lui din materialul probator. Apreciază nelegală admiterea capătului de cerere accesoriu privind dobânda legală atâta vreme cât debitul principal nu este datorat, iar pe de altă parte câtă vreme temeiul este unul cvasi - delictual dispozițiile codului comercial privind punerea în întârziere nus unt aplicabile.
Intimata - Trans SRL prin întâmpinarea depusă la filele 43 - 47 solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În privința necompetenței teritoriale invocate arată că excepția este neîntemeiată atâta vreme cât locul plății era la O unde au fost virate sumele de bani datorate, reclamantul având alegerea potrivit art.10 pct.4 Cod procedură civilă între instanța de la domiciliul pârâtului și cea a locului plății. Susținerile apelantei de încălcare a prev.art.297 alin.1 Cod procedură civilă sunt nefondate atâta vreme cât fondul cauzei a fost cercetat, chiar apelanta fiind cea care a insistat pe emiterea adresei către DRDP C pentru a se comunica anexa la OP 52/7.04.2004 restul probelor arătate nefiind susținute. Nici motivele de nelegalitate invocate nu sunt fondate, sentința apelată fiind legală și temeinică, motivată, instanța analizând exact ce s-a cerut iar raportul juridic a fost corect calificat. Cu privire la actul adițional nr.2 la contractul de subantrepriză arată că el nu a fost pus în executare, reclamanta notificând beneficiarul DRDP C care a comunicat că nu poate da curs solicitării deoarece suma a fost achitată prin OP 52/7.04.2004 pârâtei apelante. Până la împlinirea formalităților cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate să o ignore, el putând plăti în mod valabil cedentului, iar dacă cedentul face totuși cesiunea debitorul cedat se poate apăra în fața cesionarului prin invocarea chitanței liberatorii pe care o are de la cedent, chiar cu data posterioară cesiunii dar anterioară datei notificării. Ori, debitorul cedat DRDP Cae fectuat în mod valabil plata cedentului (pârâtei) la data de 7.04.2004 anterior notificării cesiunii de la data de 16.05.2005.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța de apel reține că este nefondat urmând ca în baza prev.art.295-296 Cod procedură civilă să se dispună respingerea lui ca atare pentru următoarele considerente:
Litigiul dintre părțile din cauză a fost generat datorită neachitării către reclamantă a unei diferențe de preț pentru lucrările suplimentare efectuate în baza contractului de subantrepriză încheiat cu pârâta apelantă, lucrări facturate prin factura nr.-/8.12.2003, din care pârâta a plătit efectiv suma de 100.000 lei către reclamantă, iar diferența s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Contractul dintre cele două părți din cauză s-a încheiat la sediul pârâtei, iar plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă a avut loc parțial la sediul reclamantei, diferența de preț în sumă de 335.231,50 lei reclamanta a arătat că este neachitată iar pârâta a susținut că este stinsă prin compensare.
Cât privește excepția necompetenței teritoriale a primei instanțe de soluționare a cauzei se reține că potrivit prev.art.10 pct.4 și 12 Cod procedură civilă înafară de instanța domiciliului pârâtului mai este competentă în cererile privitoare la obligații comerciale instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății, reclamantul având alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente.
În speță, reclamanta a introdus acțiunea la instanța locului plății respectiv cea aflată la sediul său un de i s-a virat o parte din contravaloarea serviciilor prestate prin contractul de subantrepriză și facturate prin factura din litigiu, suma de 100.000 lei fiind virată de pârâtă în contul reclamantei deschis la Banca Transilvania Sucursala
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul că locul plății ar fi cel de la sediul său unde ea a operat în evidența sa contabilă compensarea diferenței de creanță din factură atâta vreme cât stingerea unei creanțe prin compensare implică operațiuni contabile concomitente în evidențele contabile a ambelor părți ce se efectuează evident la sediile acestora situație în care din acest punct de vedere ar părea deopotrivă competente instanțele de la locul unde se află situate sediile celor doi parteneri contractuali. Ori, între părțile din cauză a avut loc și o plată efectivă a unei părți din creanță situație în care locul plății este considerat acela în care a avut loc plata efectivă respectiv în speță sediul reclamantei.
În consecință se reține că în mod corect a procedat prima instanță la respingerea excepției necompetenței teritoriale invocate de pârâtă și a procedat în continuare la soluționarea cauzei, motivele de apel invocate sub acest aspect fiind nefondate.
Cât privește incidența în cauză a prev.art.297 alin.1 Cod procedură civilă se reține că motivele de apel sunt nefondate atâta vreme cât soluția apelată nu s-a pronunțat pe excepție și nici nu s-a judecat cu nerespectarea dispozițiilor procedurale privitoare la citarea părților. Din examinarea hotărârii atacate rezultă că aceasta a fost pronunțată pe fondul dreptului dedus judecății, aceasta cuprinzând starea de fapt și de drept din cauză precum și argumentele ce au dus la pronunțarea soluției.
Sub acest aspect nu se poate invoca cu drept temei că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei ori că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au dus la pronunțarea soluției. Gruparea argumentelor invocate de pârâtă pe un considerent comun acestora nu echivalează cu o nemotivare. Din cuprinsul hotărârii rezultă care a fost motivul pentru care nu s-a considerat pertinentă apărarea pârâtei constând în stingerea datoriei prin compensare în baza actului adițional nr.2/25.08.2003 invocat și anume faptul că acest act adițional nu s-a executat și faptul că a intervenit o altă înțelegere. Prin această reținere a primei instanțe aceasta nu a procedat implicit la anularea acestui act adițional cum invocă apelanta și la acordarea din acest punct de vedere a unui plus petit cum se invocă prin motivele de apel d e apelantă, ci s-a constatat din probatoriul aflat la dosarul cauzei că nu s-a procedat la executarea lui, aspect cu totul diferit de constatarea valabilității sau nu a actului respectiv.
Cât privește mijloacele de probă care nu s-ar fi administrat de către prima instanță se reține că într-adevăr prin întâmpinarea depusă la fond pârâta apelantă a enumerat o serie de probe pe care dorește să le solicite a fi administrate, dar ulterior acestui moment și după soluționarea excepțiilor invocate în cauză nu a solicitat instanței administrarea acestor probe, care după punerea lor în discuție sub aspectul oportunității administrării lor să fie sau nu administrate. Simpla enumerare a unor probe, fără explicitarea necesității administrării lor în cauză și a scopului urmărit prin administrarea lor, nu poate duce la concluzia obligativității administrării lor, instanța de judecată după punerea lor în discuția părților hotărând în funcție de circumstanțele cauzei dacă se impune sau nu administrarea lor. De altfel, aceste probe a căror neadministrare se impută primei instanțe (expertiza contabilă, interogatoriu și proba testimonială) nu au fost solicitate de pârâta apelantă nici în apel având în vedere efectul devolutiv al acestei căi de atac. Singura solicitare adresată instanței de apel d e către apelantă a vizat efectuarea verificărilor asupra adresei nr.5012/21.06.2005 emisă de DRDP C în privința căreia apelanta a solicitat înlăturarea ei ca fiind falsă, cerere de verificare încuviințată de instanța de apel.
De asemenea nici motivele privitoare la încălcarea dreptului la apărare al pârâtei prin nerepunerea pe rol a cauzei nu pot fi reținute atâta vreme cât prima instanță a motivat respingerea cererii de repunere pe rol și a acordat termen de pronunțare pentru depunerea de concluzii scrise de către partea lipsă tocmai pentru respectarea drepturilor sale procedurale. Repunerea pe rol a pricinii are loc doar în situația în care instanța consideră necesare noi lămuriri în cauză (art.151 Cod procedură civilă) nefiind obligată de a redeschide cauza la cererea părților din cauză.
Cât privește nerespectarea principiilor oralității și contradictorialității de către prima instanță se reține că motivele de apel sunt nefondate atâta vreme cât dezbaterile asupra cauzei în fața instanței au avut loc în ședință publică, cu citarea părților și în prezența acestora reprezentate prin reprezentanții lor legali, toate excepțiile procedurale și probele administrate fiind puse în discuția contradictorie a părților care au avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere asupra acestor chestiuni juridice.
Cu privire la fondul cauzei se reține că între părțile din cauză s-a încheiat contractul de subantrepriză nr.1842/2.06.2003 prin care reclamanta intimată s-a obligat în calitate de subantreprenor să execute lucrări de asanare suprafețe burdușite pe DN 19 km 31 - 76, iar apelanta pârâtă s-a obligat la plata contravalorii serviciilor prestate. Beneficiarul lucrărilor contractate a fost DRDP C cu care apelanta pârâtă avea contract de antrepriză. După efectuarea lucrărilor și recepția acestora reclamanta subantreprenor a facturat contravaloarea lucrărilor pe seama pârâtei antreprenor care la rândul său a facturat contravaloarea lucrărilor pe seama beneficiarului, care potrivit înțelegerii dintre părți a procedat la plata lucrărilor direct către subantreprenor, antreprenorul operând în contabilitatea sa stingerea datoriilor prin compensare(fila 53 - 54).
Ulterior prin actele adiționale încheiate de beneficiarul lucrării cu antreprenorul și de către antreprenor cu subantreprenorul s-a convenit suplimentarea lucrărilor inițiale cu alte lucrări în valoare de 326.798,08 RON, fiind încheiat actul adițional nr.2 la contractul de subantrepriză 2105/25.08.2003 prin care antreprenorul - SA și subantreprenorul - Trans SRL O au convenit că plata lucrărilor suplimentare contractate să fie efectuată direct subantreprenorului de către beneficiarul DRDP C (fila 31 dosar fond).
După efectuarea și recepționarea lucrărilor suplimentare executantul subantreprenor - a emis pe seama antreprenorului factura nr.-/8.12.2003 în valoare de 4.352.315.081 lei vechi (ROL), iar antreprenorul la rândul său a facturat pe seama beneficiarului DRDP C contravaloarea lucrărilor prin factura nr.-/9.12.2003 în sumă de 4.449.003.194 lei vechi (compusă din suma facturată de subantreprenor plus comisionul antreprenorului).
Având în vedere înțelegerea părților privitoare la plata directă de către beneficiar la subantreprenor antreprenor - a procedat la înregistrarea în contabilitatea sa a stingerii datoriei către subantreprenor până la limita convenită în actul adițional de 3.267.980.773 lei ROL prin compensare (deși nu se efectuase vreo plată) iar diferența de sumă din factura nr.-/8.12.2003 emisă de fără garanția de execuție, a fost plătită în numerar către prin OP 630/23.08.2004 în sumă de 1.000.000.000 lei ROL.
La data de 23.08.2004 când pârâta antreprenor a virat suma de 1.000.000.000 lei ROL către reclamantă subantreprenor aceasta procedase la înregistrarea în contabilitatea sa a OP 52/7.04.2004 emis de DRDP C, beneficiar care nefiind notificat asupra înțelegerii dintre antreprenor și subantreprenor asupra modului de plată direct, a procedat la achitarea integrală către antreprenor a contravalorii lucrărilor suplimentare prin OP 52/7.04.2004.
Din anexa ordinului de plată 52/7.04.2004 în sumă totală de 8.759.411.727 lei ROL (fila 102 dosar fond) rezultă că în suma plătită prin ordin se achită și factura nr.-/9.12.2003 în sumă de 4.449.033.194 ROL prin care antreprenorul - a facturat către beneficiar contravaloarea lucrărilor suplimentare.
- procedează la data de 8.04.2004 la înregistrarea.în evidența sa contabilă a plăților efectuate prin OP 52/7.04.2004 care pe lângă factura privitoare la lucrările suplimentare cuprinde și plata altor servicii către antreprenor, dar din suma de bani de 4.449.033.194 ROL aferentă facturii - antreprenorul operează ca plătită doar suma de 96.718.113 ROL, diferența de 4.352.315.081 ROL considerând-o ca plată pentru alte servicii sens în care operează ca și achitate alte 12 facturi necuprinse în anexa ordinului de plată respectiv cele cu nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - și - a căror valoare însumată este de 4.352.315.081 ROL.
Această operațiune efectuată de pârâta antreprenoare rezultă din anexa 6 - fișa analitică a partenerului DRDP C depusă în apel la filele 65, 66, fișa analitică comparată cu lista facturilor stinse prin plata OP 52/2004 de către beneficiar aflată la fila 102 dosar de fond.
Ori, la momentul realizării acestei operațiuni între antreprenor și subantreprenor era încheiat actul adițional nr.2/25.08.2003 care prevedea că plata trebuie să fie făcută către subantreprenor și nu către antreprenor dar totuși nu aduce la cunoștința beneficiarului lucrării că nu a făcut plata către cine trebuia ori să procedeze la virarea sumei corespunzătoare lucrărilor suplimentare la subantreprenor la cine trebuia făcută plata ci procedează la stingerea altor datorii pe care debitorul beneficiar le avea la antreprenor dar pe care nu a intenționat să le plătească prin plata respectivă.
De asemenea deși a primit toată suma aferentă contravalorii lucrărilor suplimentare ulterior la data de 23.08.2004 face o plată parțială din factura -/8.12.2003 emisă de pentru lucrări (al cărui corespondent este factura - emisă de către DRDP C) în sumă de 1.000.000.000 lei considerând că prin această plată a stins toată creanța în sumă de 4.352.315.081 lei facturată și operațiunea de compensare ce a efectuat-o doar în evidențele sale și pe care nu a corectat-o când a primit întreaga sumă de la beneficiarul lucrării.
diferența de preț de 3.352.315.081 lei nici de la beneficiar și nici de la antreprenor, subantreprenorul a notificat în data de 16.05.2005 pe beneficiarul DRDP C asupra înțelegerii sale cu antreprenorul privind plata (fila 30 dosar fond) iar beneficiarul i-a răspuns prin adresa nr.5012/21.06.2005 că nu poate da curs solicitării subantreprenorului deoarece contravaloarea lucrărilor a fost deja achitată către antreprenorul - cu OP 52/7.04.2004(fila 32 dosar fond).
Nu poate fi primită solicitarea apelantei pârâte de înlăturare a acestei adrese din materialul probator al cauzei pe motiv că adresa ar fi un act fals deoarece după efectuarea verificărilor în apel s-a constatat că DRDP C avea la data emiterii adresei obținută certificarea 9001 ce apare pe antetul ei (fila 87 apel) iar exprimarea capitalului social în RON în antet cu câteva zile înainte de trecerea la demonetizarea monedei naționale și semnarea adresei de o persoană care susține apelanta că ar fi învinuită într-o cauză penală nu sunt de natură să confere caracter fals adresei respective. Ba mai mult cele arătate în adresă se coroborează cu anexa OP 52 aflată la dosarul cauzei.
De asemenea se reține cu privire la plata efectuată de beneficiarul DRDP C către antreprenorul că ea este una valabilă potrivit prev.art.1395 Cod civil atâta vreme cât beneficiarul debitor cedat în actul adițional nr.2 invocat, nu a fost notificat până la momentul efectuării plății asupra cesiunii de creanță efectuate.
Notificarea sa a avut loc doar la data de 16.05.2005 când deja prin OP 52/7.04.2004 debitorul plătise deja antreprenorului căruia trebuia să-i facă plata anterior cesiunii de creanță intervenite prin actul adițional nr.2 încheiat de părțile în cauză.
Într-adevăr cesionarului unei creanțe îi revine obligația în principal de notificare a debitorului cedat, dar această omisiune nu-l îndreptățește pe cedentul antreprenor din cauză de a păstra suma de bani cuvenită subantreprenorului cesionar ce a executat efectiv lucrările și căruia trebuia să-i revină plata contravalorii serviciilor ori direct de la beneficiar ori prin intermediul antreprenorului.
-se actul adițional nr.2 prin care subantreprenorul urma să fie plătit direct devin operabile clauzele contractului de subantrepriză potrivit căruia antreprenorul trebuia să plătească serviciile prestate de subantreprenor, aceasta cu atât mai mult cu cât a încasat contravaloarea lor de la beneficiarul lucrării.
Răspunderea sa este una contractuală și nu una cvasidelictuală cum invocă apelanta, potrivit contractelor încheiate subantreprenorul executant al lucrării fiind îndreptățit a fi plătit cu contravaloarea serviciilor prestate.
De altfel, indiferent de temeiul răspunderii pârâta antreprenoare nu este îndreptățită să păstreze contravaloarea serviciilor executate de subantreprenor ca urmare a plății lucrărilor de către beneficiar plata lor trebuind a fi făcută către executantul lucrării.
Prin urmare nu poate fi reținută susținerea pârâtei apelante în sensul că pretențiile solicitate de reclamantă s-au stins prin compensarea operată doar de pârâtă în contabilitatea sa, atâta vreme cât actul adițional care o îndreptățea să procedeze la operarea compensării nu a fost executat cât și faptului că beneficiarul lucrării i-a plătit valabil pârâtei contravaloarea lucrărilor, dar aceasta în loc să procedeze la plată către subantreprenorul executant a considerat plătite alte facturi scadente pe care beneficiarul nu a dorit să le plătească și a efectuat doar o plată parțială către executant.
Pentru aceste considerente, instanța de apel reține că motivele de apel invocate pe fondul cauzei de apelantă sunt nefondate în mod corect și legal dispunând prima instanță obligarea sa la plata diferenței de preț de 335.231,50 RON către reclamantă.
Cât privește motivele de apel privitoare la capătul de cerere subsidiar vizând obligarea la plata dobânzilor legale, se reține că în cauză datorită naturii comerciale a raporturilor dintre părți și obligației de plată, sunt incidente disp.art.43 Cod comercial privitoare la curgerea de drept a dobânzilor din ziua când devin exigibile.
În mod corect prima instanță a acordat dobânzile solicitate de reclamantă începând cu data de 7.04.2004, această dată fiind cea în care pârâta a primit plata contravalorii serviciilor lucrărilor suplimentare de la beneficiar și când a devenit exigibilă obligația sa de plată a lucrărilor către executantul lor efectiv.
În consecință având în vedere prevederile legale arătate, reținute și de prima instanță, se reține că motivele de apel invocate de apelantă sub acest aspect sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, apelul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat cu consecința menținerii în totalitate a sentinței apelate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece partea intimată care era îndreptățită la acordarea lor nu a făcut dovada efectuării acestora, delegația avocațială aflată la dosar neavând precizat cuantumul onorariului perceput, nefiind depuse nici înscrisuri justificative ale plății acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă- SAcu sediul în C N,-, județ C, în contradictoriu cu intimata reclamantă - Trans SRL cu sediul procesual ales în O, str.-.-, nr.3,.3, județ B, împotriva sentinței nr.58/COM din 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 24.02.2009
Jud.fond
Dact.
4 exemplare/ 2 martie 2009
-2 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:2 martie 2009.
-- SA- C N,-, județ
-- Trans SRL- O, str.-.-, nr.3,.3, județ
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ioana Dina Tătar
