Spete pretentii comerciale. Decizia 235/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 716/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 235
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta SC SRL B împotriva sentinței comerciale nr.291 din data de 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA FEROVIARĂ DE TURISM CFR SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatei întâmpinare, în două exemplare. Totodată arată că s-a atașat de către Tribunalul București - Secția a VI a Comercială dovezile de comunicare ale sentinței atacate.
Curtea acordă intimatei cuvântul pe cererea de probatorii.
Intimata, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri.
Curtea, deliberând, în baza art.168 alin.1 proc.civilă încuviințează intimatei proba cu înscrisuri.
Intimata, prin consilier juridic, depune în cadrul probei cu înscrisuri actul adițional nr.1 la contractul nr.125 din 30.12.2004 și actul adițional nr.2 la contractul nr.125 din 30.12.2004.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.291/08.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA FEROVIARĂ DE TURISM CFR SA în contradictoriu cu pârâta SC SRL B, obligând pe aceasta din urmă la plata sumei de 201.681,35 lei c/val. debit conform contractului nr.125/2004 către reclamantă; s-a constatat intervenită rezilierea contractului nr.125/2004, fiind respinse ca neîntemeiate celelalte cereri.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâta a deținut spațiul din B,-, in suprafață de 880,86 mp în temeiul contractului de închiriere nr.125/30.12.2004. Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 3 ani cu începere de la 1.01.2005 cu posibilitatea modificării duratei prin acordul ambelor părți și cu obligația pârâtei de a achita chiria convenită in condițiile art.4, lunar, in termen de 5 zile de la data primirii facturii in lei la cursul BNR din ziua facturării.
Pârâta nu și-a respectat această obligație, înregistrând debite in plata chiriei, iar din mai 2006 nu a mai plătit deloc vreo sumă cu acest titlu, astfel că reclamanta este îndreptățită să pretindă că a intervenit rezilierea contractului in condițiile art.19 lit.c) urmare a neachitării obligațiilor financiare de către chiriaș in termen de 30 de zile de la data scadenței.
Cât privește solicitarea de evacuare a pârâtei, vor fi avute in vedere clauzele contractuale respectiv art.19 potrivit căruia "la rezilierea contractului locatorul este in drept a proceda la evacuarea administrativă a locatarului, fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească pronunțată in acest sens".
Împotriva acestei sentințe formulează apel pârâta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Motivele de apel sunt, în esență, următoarele:
1.Acțiunea în fond a fost fundamentată de către reclamantă pe dispozițiile art.969 - 970 Cod civil, iar instanța de fond a interpretat vădit greșit motivația acțiunii, schimbând înțelesul logic și legal al stării de fapt, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri eronate.
2.Instanța de fond a omis faptul că societatea pârâtă fost indus în eroare încă de la data predării imobilului, atunci când, odată cu procesul-verbal de predare-primire i-a fost comunicat extrasul de carte funciară nr.32044/8.09.2004 care atesta proprietatea tabulară a Direcției Regionale CFR B asupra terenului. După verificările efectuate de către pârâta, s-a constatat că terenul este proprietatea unei persoane fizice, Direcția Regională CFR B având doar notată o procedură de expropriere.
E susține de către apelantă faptul că dacă aceasta ar fi cunoscut exact situația imobilului probabil ar fi negociat alte clauze contractuale la începutul locațiunii.
Se mai arată că apelanta avea dreptul de a efectua lucrări de reparație cu privire la imobil, conform disp. art.10 lit.e) din contract, astfel cum a fost completat prin actul adițional nr.1/8.12.2005.
4.Pentru a efectua aceste lucrări de reparații apelanta arată că avea nevoie de autorizație de constituire, autorizație care nu a putut fi obținută, întrucât nu exista dovada titlului asupra terenului și/sau construcției pe numele locatorului, instanța de fond ignorând aceste dispoziții legale.
5.Apelanta consideră astfel dovedită imposibilitatea societății de a utiliza obiectul contractului de închiriere în lipsa dovezii titlului asupra terenului și/sau construcției, ceea ce face ca dreptul său de folosință asupra construcției să fie viciat până la predarea de către locator a documentului care atesta proprietatea asupra imobilului închiriat.
6.Se invocă excepția de neexecutare a contractului de către intimată pentru considerentele arătate mai sus, facturate emise de către aceasta fiind refuzate datorită imposibilității utilizării imobilului și, deci, netemeiniciei impunerii chiriei.
La data de 5.05.2009 intimata formulează întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele dosarului, motivele invocate de către apelantă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă a solicitat obligarea apelantei pârâte la plata c/val.chiriei neachitate aferentă perioadei mai 2006 - la zi, să se constate intervenită rezilierea contractului de închiriere și dispunerea evacuării pârâtei din spațiul ce format obiectul închirierii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.969 - 970 Cod civil, solicitările reclamantei având la bază dispozițiile contractuale astfel cum au fost reglementate prin contractul de închiriere nr.125/30.12.2004, modificat ulterior prin două acte adiționale.
Instanța de fond și-a întemeiat în drept hotărârea pronunțată pe actele și dispozițiile legale invocate de către reclamantă, deși judecătorul nu este ținut de temeiul de drept indicat de către parte atunci când pronunță hotărârea.
Principala obligație a locatarului, în speță a apelantei, este aceea de achitare a chiriei în cuantumul și la termenele stabilite în contractul închiriat cu locatorul, contractul fiind legea părților.
Apelanta nu și-a îndeplinit această obligație, lucru pe care nu îl contestă, însă își justifică refuzul de plată de faptul că nu a putut executa obligația de efectuare a reparațiilor pe care le necesita imobilul, astfel cum s-a prevăzut în contract, datorită faptului că intimata nu deținea un titlu de proprietate valabil, fapt ce a împiedicat-o să obțină autorizația de construcție necesară demarării acestor lucrări.
Susținerile apelantei nu pot fi reținute, neconstituind un refuz justificat pentru neplata chiriei, având în vedere faptul că părțile, ulterior încheierii contractului au mai încheiat două acte adiționale în data de 8.12.2005 și 21.03.2006 prin care apelantei i s-au acordat termen de grație la plata chiriei, mai mult a format obiect de reglementare contractuală inclusiv aspectele legale de intabularea spațiului, fără nici o atenționare din partea apelantei în sensul celor arătate în prezentul apel.
Astfel, deși contractul a fost încheiat la sfârșitul anului 2004, în data de 21.03.2006, data încheierii celui de-al doilea act adițional, deși trecuse mai bine de 1 an de zile din derularea contractului, apelanta a acceptat în continuare situația generată de lipsa intabulării spațiului, deși avea această obligație de diligență chiar de la data încheierii contractului, acceptând în continuare această situație până la data introducerii prezentei acțiuni - iunie 2008.
Apelanta a cunoscut și a acceptat situația în care se afla imobilul chiar la data încheierii contractului, mai mult, nu a contestat valabilitatea contractului mulțumindu-se ca prin prezentul apel să invoce excepția de neexecutare a contractului la mai mult de 4 ani de la data încheierii acestuia, deși imposibilitatea de executare apăruse și era cunoscută chiar de la începutul derulării relațiilor contractuale, în toată această perioadă mulțumindu-se apelanta să rămână în pasivitate.
Apelanta a invocat și disp. art.1427 cod civil potrivit cărora locatarul are dreptul la o scădere a prețului închirierii atunci când a fost tulburat în folosința sa de o acțiune relativă la proprietate, argumente ce nu pot fi reținute, atâta vreme cât nu există o hotărâre judecătorească în acest sens, instanța fiind singura care poate să dispună o asemenea reducere în situația în care a fost sesizată.
Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC SRL cu sediul în,-, - 27,.6, împotriva sentinței comerciale nr.291 din data de 8 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA FEROVIARĂ DE TURISM CFR SA cu sediul în B,-,.14, sector 3 și cu sediul în B, BD. - - nr.27, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15.05.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 26.05.2009
Tehnored. - 26.05.2009
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
