Spete pretentii comerciale. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 237
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
GREFIER: -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF T și pârâta - T împotriva sentinței civile nr. 220/PI din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru reclamanta apelantă și avocat C, pentru pârâta apelantă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei apelante avocat C depune la dosar copia sentinței civile nr. 538/PI din 6 august 2008 pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, având ca obiect completarea dispozitivului sentinței, iar reprezentanta reclamantei apelante, consilier juridic arată că a formulat apel împotriva acestei hotărâri.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelurilor de față.
Reprezentanta reclamantei apelante consilier juridic solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării pârâtei și la plata penalităților de întârziere în sumă de 22.598,19 lei, precum și a daunelor interese în cuantum de 17.324,88 lei, și evacuarea acesteia din stația CF T Sud, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxele de timbru, pentru motivele detaliate în scris. Cu privire la apelul formulat de pârâtă, reprezentanta reclamantei apelante pune concluzii de respingere a apelului ca neîntemeiat, precum și respingerea excepțiilor invocate de pârâta apelantă, respectiv excepția lipsei calității procesuale a reclamantei și excepția nulității contractului de închiriere încheiat între părți, pentru motivele detaliate în întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei apelante avocat C solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxele de timbru și onorariu de avocat, pentru motivele detaliate în scris. Totodată, reprezentatul pârâtei apelante depune concluzii scrise și solicită respingerea apelului formulat de reclamanta apelantă, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 220/PI din 15 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepțiile invocate de pârâta - T și a admis în parte acțiunea reclamantei Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF
A obligat pârâta față de reclamantă la plata sumei de 11.114,67 lei, cu titlu de preț și la 749,14 lei, cheltuieli de judecată.
A respins cererea privind obligarea pârâtei la penalități de întârziere și daune interese.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că între părți s-a derulat contractul de închiriere nr.159/20.05.2004 pentru o perioadă de un an, începând cu data de 25.05.2004, contract care a fost semnat de reprezentantul pârâtei chiar dacă, terenul care a format obiectul locațiunii nu a fost în stare de funcționare, așa cum aceasta susține și cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză. S-a menționat că locatarul avea latitudinea de a alege între plata chiriei la care s-a obligat sau să solicite rezilierea contractului după expirarea celor 10 zile prevăzute la art.2 din contract. Acesta însă, a rămas în stare de pasivitate deși a semnat contractul, asumându-și obligațiile prevăzute în contract, cât și cele ale art. 969 cod civil care consacră principiul forței obligatorii a contractelor " pacta sunt servanda"statuând că " convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
S-a menționat că deși la art.13 alin.1 din contract este prevăzut procentul de 0,5% pe zi de întârziere pentru suma datorată până la data achitării, părțile nu au convenit ca valoarea acestora să depășească cuantumul debitului, în concordanță cu disp.art.4 al.3 din Legea 469/2002.
Cu privire la daunele interese solicitate de reclamantă în temeiul art.25 din contract, respectiv pentru "perioada ocupării bunului după încetarea din orice motiv a contractului", s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, reclamanta putând uza de prerogativele conferite de art.2 alin.2 din contract, de a reține garanția de asigurare ca daune - interese în cuantum de 19.797.372 lei, indicată la art.10, ori de prerogativa conferită de art.23 a rezilierii de plin drept a contractului, pentru neplata chiriei în termen de 30 zile de la scadență, situație în care, în baza art.21 locatorul avea posibilitatea " fără îndeplinirea altor formalități, la evacuarea administrativă a locatarului, pe cheltuiala acestuia, locatarul fiind de drept în întârziere la data încetării din orice motiv a contractului, conform art.1079 al.2 pct.2 din Cod Civil".
Excepțiile invocate de pârâtă, privind lipsa capacității procesuale și lipsa calității procesual active a reclamantei, au fost puse în discuția părților la termenul de judecată din 29.01.2008, instanța pronunțându-se motivat asupra acestora în sensul respingerii lor.
Cu privire la nulitatea contractului de închiriere nr.159/2004 întemeiată pe disp.art.9 al.5, respectiv pentru neperfectarea contractului privind plata utilităților, s-a arătat că pârâta își invocă propria culpă din punct de vedere teoretic, întrucât practic, aceasta nu și-a manifestat intenția de a încheia un contract de plată a utilităților, neîntocmirea acestuia neputând conduce la nulitatea contractului de închiriere, chiar dacă a fost înserată în mod nelegal o astfel de clauză.
Referitor la excepția de neexecutare a contractului pe care pârâta o opune reclamantei, s-a menționat că este de asemenea neîntemeiată, ea referindu-se la nepredarea de către locator locatarului, pe bază de proces verbal a terenului ce formează obiectul contractului de locațiune.
Pentru considerentele arătate, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, sub aspectul obligării pârâtei la plata chiriei aferentă perioadei pentru care contractul a fost încheiat, în cuantum de 11.114,67 lei, respingându-se în rest celelalte capete de cerere. Pentru aceleași considerente expuse, au fost respinse și excepțiile invocate de pârâtă.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă s-a reținut culpa procesuală a pârâtei care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanta Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF T și pârâta -
Prin apelul formulat reclamanta Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF Tas olicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 22.598,19 lei cu titlu de penalități de întârziere, 17.324,88 lei, reprezentând daune interese, 2.549,64 lei cheltuieli de judecata (1.523,81 lei diferența cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea în primă instanță și 1.022,83 lei taxa judiciară de timbru si 3 lei timbru judiciar în apel), precum și evacuarea acesteia din Stația CF T Sud.
Apelantă arată că între societatea sa și pârâta - s-a încheiat contractul nr. 159/20.05.2004 de închiriere a spațiului cu denumirea platformă, situat în Stația CF T Sud, pe o perioadă de un an, cu începere de la data de 25.05.2004 pana la data de 25.05.2005.
S-a susținut că în derularea contractului au fost emise o serie de facturi de chirie în valoare totală de 11.114,67 lei care nu au fost achitate de către debitoare, așa cum s-a arătat și în fața instanței de fond.
Contrar celor susținute de către instanță în ceea ce privește penalitățile de întârziere, apelantă consideră că, în speță, au fost respectate prevederile art.4 din Legea 469/2004, deoarece art. 13 din contractul nr. 159/2004 prevede în mod expres că penalitățile curg și se calculează, la suma datorata, pana la data achitării integrale.
S-a susținut că din forma în care a fost stipulată această clauza " la data achitării integrale" a debitului rezultă că penalitățile pot depăși cuantumul debitului principal, Legea nr. 469/2004 neprevăzând un model de clauză care, cuprinsă în contract să permită penalităților să depășească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, astfel că această clauză trebuie interpretată de către instanță raportat la efectele juridice pe care părțile au înțeles să le stabilească, debitoarea fiind de acord cu plata penalităților la data achitării integrale a debitului.
Având in vedere faptul că debitul principal este datorat și acordat, reclamanta apelantă consideră că penalitățile de întârziere calculate, reprezentând accesoriu la debitul principal trebuie să urmeze soarta acestuia.
Cu privire la daunele interese calculate de societatea sa în sarcina debitoarei se arată de către apelantă că pârâta a preluat spațiul prin proces verbal de predare primire în data de 25.06.2004, iar termenul contractului a expirat prin trecerea timpului pentru care a fost închiriat, dar intimata ocupă și în prezent spațiul în cauză, deși avea obligația conform art.21 din contract, ca la expirarea termenului să elibereze spațiul în termen de 5 zile.
S-a menționat că pârâta a fost somată să elibereze spațiul situat în stația CF T Sud, ocupat abuziv și în prezent, potrivit actului nr- (depus la dosarul cauzei).
Prin apelul formulat pârâta a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii judecătorești atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive formulată de CNCF "CFR" SA B - Sucursala Regională CF T și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în ambele grade de jurisdicție.
Pârâta apelantă consideră că Tribunalul Timișa respins în mod nelegal excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei.
S-a susținut că cererea introductivă înregistrată sub nr- la Judecătoria Timișoaraa fost formulată în nume propriu de către Sucursala Regională CF Ta C NCF "CFR" SA B, astfel cum rezultă în mod expres din conținutul acesteia și datele de identificare înscrise în aceasta, iar nu de către Regionala CF T în numele și pentru CNCF CFR SA B, cum eronat susține reclamanta intimată în concluziile scrise depuse la fila 19 din dosarul primei instanțe.
De asemenea, s-a susținut că întrucât este lipsită de personalitate juridică, Sucursala Regională Ta C.F "CFR" B nu are capacitate procesuală pentru a formula cerere de chemare în judecată, această capacitate aparținând exclusiv "CFR" SA B care beneficiază de personalitate juridică și căreia îi este recunoscut dreptul procesual de a formula cerere de chemare în judecată.
De altfel, pentru același argument, s-a arătat că și contractul de închiriere pe care reclamanta își fundamentează pretențiile a fost încheiat de societatea sa cu "CFR" SA B, și nu cu Sucursala Regională Taa cestei companii.
De asemenea, pârâta apelantă consideră că prima instanță a respins în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale active.
S-a arătat că, întrucât raportul obligațional de locațiune a fost stabilit de către societatea sa cu "CFR" B, și nu cu Sucursala Regională Taa cestei companii, s-a susținut că titulara dreptului procesual de a promova acțiuni în justiție derivate din contractul de închiriere în cauză este "CFR" SA
Astfel că, pârâta apelantă consideră că demersul judiciar supus cenzurii instanței, promovat în nume propriu de către Sucursala Regională Ta C. "CFR" B este introdus de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă, impunându-se a fi respins ca atare.
S-a precizat că în acest context, așa cum a arătat, din cuprinsul acțiunii introductive rezultă fără echivoc că demersul judiciar a fost promovat în nume propriu de către Sucursala Regională T, deoarece denumirea indicată și sediul aparțin acesteia și nu se arată niciunde că acțiunea ar fi fost promovată în numele și pentru
Pârâta apelantă a susținut că dispoziția Directorului General al B nr.21/21.04.2005 prin care s-ar fi operat o delegare de atribuții relative la procedurile judiciare, nu este aptă să complinească lipsurile procesuale în cauză, deoarece aceasta nu se circumscrie rigorilor procesuale expres reglementate de art. 68 Cod procedură civilă, potrivit cărora procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată -.
S-a mai susținut că, delegarea de atribuții privind exercițiul dreptului de chemare în judecată nu poate fi conferită decât în condițiile prevăzute de art.68 Cod procedură civilă, și nu doar printr-o simplă decizie a Directorului General al B, care oricum excede textului legal în baza căruia a fost emisă - art.20 alin.l lit.e) din Statutul aprobat prin HG nr.581/1998 - care abilitează directorul general numai să încheie acte juridice în numele și pe seama, iar nu să promoveze acțiuni judiciare. Prin urmare, directorul general nu putea delega atribuții sau drepturi pe care acesta însuși nu le avea.
S-a considerat că prima instanță a respins în mod nelegal excepția nulității contractului de închiriere pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, potrivit clauzei înserate la art.9 alin.(5), care stipulează că neperfectarea de către locatar a contractului de utilități cu Patrimoniu în termen de 5 zile de la data încheierii locațiunii atrage nulitatea acestuia.
S-a menționat că deoarece un asemenea contract de utilități nu a fost niciodată perfectat cu reclamanta și nici nu a existat vreo invitație din partea acesteia pentru perfectarea unui atare contract, prin efectul dispozițiilor convenționale amintite, locațiunea în cauză este lovită de nulitate, sancțiune prevăzută în mod expres de către părți pentru ipoteza menționată.
În acest sens, pârâta apelantă a precizat că nu poate fi primită teza pe care Tribunalul Timiș tinde să o acrediteze, în sensul că societatea sa ar fi în culpă pentru neîncheierea contractului de utilități, deoarece culpa pentru această finalitate aparține reclamantei intimate care prin Patrimoniu, urma să asigure realizarea prevederilor clauzei pentru asigurarea furniturilor.
Cu privire la fondul cauzei pârâta apelantă a susținut că Tribunalul Timișa considerat greșit că nu este fondată excepția de neexecutare a contractului.
a) S-a susținut că în conformitate cu prevederile art.15 lit. a) din Contractul de închiriere nr. 159/20.05.2004, reclamanta, în calitate de locator, avea obligația contractuală de a preda societății noastre, pe bază de proces-verbal de predare-primire, imobilul care a format obiectul locațiunii. Potrivit dispozițiilor art.1421 alin.(l) Cod civil, locatorul are obligația de a preda lucrul în stare corespunzătoare folosinței sale.
S-a arătat că întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de a-i preda un teren în stare corespunzătoare folosinței sale, societatea sa a fost îndrituită, în temeiul excepției de neexecutare a contractului, să nu își execute obligațiile asumate. Din această perspectivă, s-a susținut că nu pot fi validate considerentele primei instanțe, în sensul că, din procesul-verbal de predare-primire și anexa nr.l - Convenție pe linie de protecția muncii, apărare împotriva incendiilor și protecția mediului, rezultă că spațiul a fost predat, deoarece în cauză interesează modalitatea în care a fost predat și care contravine scopului pentru care s-a încheiat locațiunea, terenul fiind neutilizabil, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză. In plus, reclamanta intimată nu și-a îndeplinit nici obligațiile subsecvente de a asigura utilitățile necesare, așa cum s-a obligat prin clauza inserată la art.15 lit.b) din contract.
b) În conformitate cu dispozițiile art.12 din Contractul de închiriere, facturile (pentru chirie - ) se ridică personal de către agentul economic de la Patrimoniu, de la șeful stației CFR care gestionează bunul respectiv sau, în situația neprezentării, se expediază prin poștă cu recomandata de primire, taxele poștale căzând în sarcina agentului economic.
S-a menționat că întrucât reprezentantul societății sale nu a ridicat personal facturile pentru chirie, cu finalitatea realizării pretinsei sale creanțe, reclamanta avea obligația contractuală de a-i comunica prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire facturile în cauză.
Pârâta apelantă a mai susținut faptul că, în speță contractul de închiriere în cauză este reziliat de plin drept începând cu data de 14.09.2004.
S-a specificat că prin efectul pactului comisoriu expres convenit de părți prin clauza inserată la art.13 alin.(2) teza a Il-a, contractul de închiriere a fost reziliat de plin drept la data expirării termenului de 30 de zile de la data scadenței chiriei aferente lunii august, respectiv la data de 14.09.2004.
S-a arătat că rezilierea convențională a locațiunii în cauză, în baza pactului comisoriu expres amintit, este cauzată de neplata la termen a chiriei de către societatea sa datorită conduitei culpabile a societății reclamante care nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate și, cu precădere, obligația de a ne preda un teren în stare corespunzătoare folosinței sale și obligația de a-i comunica facturile fiscale aferente chiriei.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta apelantă Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF Tas olicitat respingerea apelului pârâtei apelante ca fiind neîntemeiat și nelegal.
Totodată, reclamanta intimată a solicitat respingerea excepției lipsei capacității procesuale și a excepției lipsei calității procesuale active a societății sale invocate de către debitoare prin întâmpinare.
De asemenea, reclamanta intimată a solicitat respingerea excepției nulității contractului de închiriere și a excepției de neexecutare a contractului.
Pe fondul cauzei, reclamanta apelantă Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF Tam enționat că pârâta apelantă și-a asumat obligația de plată a sumelor reprezentând contravaloarea chiriei, a penalităților de întârziere și a daunelor interese prin contractul de închiriere, figurând în evidențele sale cu suma totală de 51.037,74 lei.
Cu privire la susținerile pârâtei apelante referitoare la rezilierea contractului, reclamanta apelantă a solicitat instanței să aibă în vedere că aceasta se află într-o gravă eroare, în ceea ce privește pactul comisoriu de gradul III.
S-a motivat că acesta are ca efect rezoluția de plin drept a contractului în cazul neexecutării obligațiilor contractuale înăuntrul termenelor stabilite, iar singura parte contractantă în drept să invoce rezoluțiunea contractului este creditorul obligației neexecutate. Acesta are posibilitatea de a opta între invocarea rezoluțiunii rezoluțiunii contractului, prevalându-se de pactul comisoriu expres și cererea în justiție de obligare a debitorului la executarea contractului.
Reclamanta apelantă a considerat că debitorul care nu și-a exercitat obligațiile, nu are dreptul să pretindă că rezoluțiunea contractului chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost înserat un pact comisoriu expres.
Examinând apelul declarat de reclamanta Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF T, prin prisma motivelor de apel invocate a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, cât și din oficiu, se reține că este întemeiat urmând să fie admis, iar hotărârea apelată să fie schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei intimate la plata și a sumei de 11.114 lei cu titlu de penalități de întârziere și, respectiv a sumei de 17.324,88 lei reprezentând daune interese față de reclamanta apelantă.
În mod corect prima instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 11.114, 67 lei cu titlu de preț, pârâta fiind culpabilă de neîndeplinirea obligației asumate prin contract.
Potrivit dispozițiilor art. 969 Cod civil convențiile legal încheiate între părți au putere de lege.
În mod nejustificat, tribunalul a respins cererea reclamantei privind plata de către pârâtă a penalităților de întârziere.
Conform dispozițiilor art. 13 din contractul de închiriere nr. 159 din 20.05.2004 încheiat între părți. " la termen a chiriei atrage plata penalităților de 0,5% pe zi de întârziere calculate la suma datorată până la data adoptării".
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 22.598,19 lei cu titlu de penalități de întârziere, însă cuantumul sumei solicitate cu titlu de preț a fost de 11.114,67 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 cuantumul penalităților de întârziere nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Părțile nu au convenit că valoarea penalităților să depășească cuantumul debitului în concordanță cu dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002.
În ceea ce privește plata daunelor interese se reține că acestea au fost calculate de către reclamantă potrivit art. 25 din contractul nr. 159/20.05.2004 pentru perioada cuprinsă între data expirării contractului 26.05.2005 și data de 03.02.2006, cuantumul acestora fiind de 17.324,88 lei conform adresei nr. 52/07.02.2006.
Referitor la capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spațiul închiriat în Stația T Sud, se reține că prin sentința civilă nr. 538/PI din 6 august 2008, pronunțată în dosar nr- ce a avut ca obiect completare dispozitiv, instanța s-a pronunțat în sensul că a dispus evacuarea pârâtei din spațiu.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul declarat de reclamanta Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF T, împotriva sentinței civile nr. 220/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, să schimbe în parte hotărârea apelată și să oblige pârâta intimată să-i plătească reclamantei apelante Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF T suma de 11.114 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma de 17.324,88 lei reprezentând daune interese, urmând să mențină în rest dispozițiile hotărârii apelate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă urmează să oblige pârâta intimată să-i plătească reclamantei apelante suma de 1017,83 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Va menține în rest dispozițiile hotărârii apelate.
Examinând apelul declarat de pârâta, prin prisma motivelor de apel invocate a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele motive:
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei invocată de pârâtă, Curtea reține că Sucursala Regională CFR, neavînd personalitate juridică, are organe de conducere proprii înregistrate la Registrul Comerțului, Cod unic de înregistrare, însă toată activitatea este condusă prin delegare de competență de Directorul General al CNCF CFR SA
Prin Dispoziția nr. 21/21.04.2005, Directorul General al CNCF CFR SA Baî mputernicit tot personalul de specialitate juridică din cadrul CFR să reprezinte cu puteri depline Compania Națională de Ferate CFR SA în fața instanțelor judecătorești.
În mod legal prin încheierea ședinței publice din data de 29 ianuarie 2008, prima instanță a constatat că este neîntemeiată excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei în promovarea acțiunii reținând că potrivit art. 36 din Decretul nr. 31/1954 raportul dintre persoana juridică și sucursalele sale sînt supuse prin asemănare regulilor mandatului, pe baza principiului delegării de competență.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF T invocată de pârâta apelantă, se reține că este neîntemeiată, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată de Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF T și nu de către Sucursala Regională CF T în nume propriu.
Contractul de închiriere nr. 159/20.05.2004 a fost încheiat între CFR SA, reprezentată de Sucursala Regională CF T în calitate de locator și în calitate de locatar.
În ceea ce privește excepția nulității contractului de închiriere, Curtea constată că este, de asemenea, neîntemeiată.
Astfel, clauza introdusă la art. 9 alin. 5 din contractul de închiriere nr. 159/20.05.2004, își avea aplicabilitatea doar în situația în care locatorul își manifestă voința de a încheia cu societatea reclamantă și un contract de utilități, și doar în acest caz nerespectarea contractului de utilități în termen de 5 zile de la data încheierii contractului ar fi atras după sine nulitatea contractului de închiriere.
Referitor la excepția de neexecutare a contractului, Curtea reține că este neîntemeiată.
În cauză au fost respectate dispozițiile art. 15 lit. a din contractul de închiriere nr. 159/2004 potrivit cărora reclamanta în calitate de locator avea obligația contractuală de a preda pe bază de proces-verbal bunul ce a făcut obiectul locațiunii.
Conform Procesului Verbal de predare primire din data de 25.05.2004, bunul ce a făcut obiectul contractului de locațiune a fost predat, reprezentantul acestei societăți semnând de primire.
Referitor la pretinsa nerespectare în cauză a dispozițiilor art. 12 din contract, se reține că susținerile pârâtei sînt neîntemeiate, având în vedere că o parte dintre facturi au fost ridicate de către agentul economic de la Șeful Stației CFR iar o parte au fost expediate prin poștă.
Prin apelul formulat, pârâta apelantă a susținut în mod nejustificat că prin efectul pactului comisoriu expres convenit de părți, prin clauza înserată la art. 13 alin.(2) teza a Il-a, contractul de închiriere a fost reziliat de plin drept la data expirării termenului de 30 de zile de la data scadenței chiriei aferente lunii august, respectiv la data de 14.09.2004.
Se reține că prin acest motiv de apel, pârâta apelantă își invocă propria culpă în neplata la termen a chiriei datorate, având în vedere faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligația de predare a spațiului ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 159/20.05.2004, conform procesului verbal de predare primire încheiat între părți în data de 25.05.2004.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 220/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF T, cu sediul procedural în T, B-dul 16 2. nr. 2, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 220/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, cu sediul în T, str. - -, nr. 10-14, Bl. 62,. B,. 14.
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că:
Obligă pârâta intimată să-i plătească reclamantei apelante Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, prin Sucursala Regională CF T suma de 11.114 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 17.324,88 lei reprezentând daune interese.
Obligă pârâta intimată să-i plătească reclamantei apelante suma de 1017,83 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Menține în rest dispozițiile hotărârii apelate.
Respinge apelul declarat de pârâta împotriva aceleiași hotărâri.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. /24.12.2008
Dact. /29.12.2008 - 4 ex.
Emis 2 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
